UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

Gradul de poluare a solurilor din zona Municipiului Bacau

CURS: ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI

Autor: IANCU (RUDAS) Mirela – Elena

Anul II, Semestrul I (2020 – 2021)

1
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

CUPRINS

Capitolul 1 CERCETĂRI PRIVIND GRADUL DE POLUARE A SOLURILOR DIN ZONA

MUNICIPIULUI BACĂU..........................................................................3

1.1. Introducere.................................................................................3

1.2. Cadrul natural al zonei poluante..................................4

1.3. Tipuri de sol........................................................................................4

1.4. Surse de poluare...............7

1.5. Starea actuala a solurilor.........................................................11

Capitolul 2 CONCLUZII...............................................................................................12

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ......................................................................................91

2
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

CAPITOLUL I
1.1 Introducere

Din punct de vedere al caracterizarii, solul reprezinta ansamblul de corpuri naturale ce acopera
o mare parte din suprafata uscatului, suprafata constituita din material de natura minerala si
organica. Acest material poate fi modificat sau chiar creat de om din material care contine materie
vie si poate sustine vegetatia in mod natural.
In urma unor detereminari asupra calitatii aerului din zona Municipiului Bacau, efectuate de
reteaua de supraveghere si protectie a mediului, s-au evidentiat depasiri ale concentratiilor maxime
admise de poluanti, cum ar fi pulberi sedimentabile, dar si a dioxidului de sulf si a amoniacului
(Mediul Inconjurator, 1991).
Acesti poluanti afecteaza toti factorii de mediu, in special solurile, de aceea sunt necesare studii
asupra impactului pe care il au, pentru a stabili gradul de incarcare si efectele asupra unor
caracteristici fizice, chimice si biologice asupra solurilor si masurile de remediere care trebuie
luate in acest sens.
Primele lucrari care s-au efectuat si care stau la baza acestui studiu au fost:

 Intocmirea hartii solurilor la scara 1:25000, pentru a analiza efectele poluarii in raport
cu poluantii, starea solurilor in urma actiunii acestora si aprecierea unor indicatori de
poluare adecvati.
 Pe raza de 1 km s-au fixat 56 de puncte de cercetare a solurilor pe directii si distante
diferite fata de sursele majore de poluare. Ele s-au fixat la distanta de 0,5 km intre ele,
intre 1,5 – 2, 5 km la 1 km si de la 2, 5 km – 20 km (fig. 1.1.).
Punctele de cercetare au fost amplasate pe directia vanturilor dominante (NV-SE) si s-au
executat profile de sol, de unde s-au prelevat probe de sol pentru analize fizice si chimice.
S-au recoltat astfel 355 probe de sol, pe adancimea 0-20 cm, in scopul obtinerii de probe
reprezentative pentru determinarea unor poluanti precum fluor si alte metale grele.

1.2 Cadrul natural al zonei poluante

3
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

Perimetrul studiat are o suprafata de 34 800 ha fiind amplasat la contactul morfologic dintre
Colinele Tutovei si Subcarpatii Moldovenesti, iar evolutia geografica s-a desfasurat strict dependent de
influenta exercitata de valea Siretului, care dreneaza aceasta zona.
Miscarile tectonice din pleistocen si holocen, dintre care au predominat miscarile de ridicare pe
rama vestica a perimetrului, au facilitat dezvoltarea complexului de terase, in special pe dreapta Siretului,
a caror intindere este maxima in Municipiul Bacau, micsorandu-se catre zona de sud a perimetrului.
Direcţia principala de dezvoltare a tipurilor de relief din regiune este de la nord la sud, ceea ce a
avut o importanţă majora in canalizarea circulaţiei atmosferice, implicand consecinte deosebite asupra
extinderii influentei exercitate de factorii poluanti din perimetrul industrial al Municipiului Bacău asupra
zonei inconjuratoare.
S-au observat:
- Depozite neogene in rama vestica si cea estica, mai recenta;
- Roci nisipoase, argiloase sau marnoase cu intercalatii de gresii spre Colinele Tutovei;
- Depozite loessoide la nivelul luncii Siretului;
- Pietrisuri fluviatile.

Perimetrul studiat este drenat de valea Siretului fie direct, fie prin intermediul numerosilor sai
afluenţi, a caror frecventa este mai mare pe versantul vestic al vaii Siretului. Apele freatice sunt situate in
general la adancimi mari, fara sa influenteze in mod deosebit morfologia solurilor. Ca urmare, solurile
fidromorfe insumează numai 1416ha (4% din intregul perimetru); din cauza pozitiei nivelului freatic, care
poate fi poluat usor prin procese de percolare, aceste soluri, situate pe valea Siretului, ridica probleme
deosebite. Perimetrul se caracterizeaza printr-un climat temperat continental: temperatura medie anuala este
in jurul valorii de 9oC, iar precipitaţiile medii anuale în jurul valorii de 550mm; temperatura medie anuala
prezinta valori mai mici pe rama vestica a perimetrului, corelate cu cresteri ale cantitatilor medii de
precipitatii.
Distributia zonelor afectate de poluare este de fapt explicata prin faptul ca masele de aer din zona
circula din directiile nord-vest, nord, sud si sud-est, cu intensitatea cea mai mare a vinturilor de nord-vest
si sud-est.
Tot perimetrul se incadreaza in cadrul zonei bioclimatice forestiere, alternanata de paduri de gorun,
fag si terenuri agricole in zona de dealuri, care formeaza o bordura si margineste perimetrul.

1.3 Tipuri de sol

Prin actiunea combinata a factorilor pedogenetici, prezentati pe scurt mai sus, in perimetru s-a
format un invelis de soluri divers, avand complexitate de manifestare mare la nivelul luncii si al
dealurilor inconjuratoare si respectiv moderata la nivelul teraselor.
Procesele pedogenetice prin care au evoluat solurile perimetrului sunt reprezentate prin
levigare, argiloiluviere, gleizare, pseudogleizare, eroziune s.a. Uneori solurile formate sunt direct
legate de natura materialului parental (rendzine, faeoziomuri, vestosoluri) sau sunt influentate

4
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

puternic de conditiile de mediu (inundabilitate trecuta sau actuala si panta), rezultand soluri subtiri,
putin evoluate genetic (regosoluri, erodosoluri, soluri si aluviosoluri entice, luvosoluri); alteori
sunt puternic influentate de activitatea omului, rezultand soluri antropice desfundate.
Insa, cea mai mare parte din solurile perimetrului s-au format sub impactul conditiilor de clima
si vegetatie, fiind deci soluri zonale. In zona studiata au fost identificate 18 tipuri de sol.
Cernoziomurile ocupa o suprafata de 1 127 ha (adica 3,2% din perimetru) si reprezinta soluri
in general profunde, cu textura mijlocie sau mijlocie-fina.
Cernoziomurile cambice (CZ cb) ocupa suprafata de 3 199ha (9,2% din perimetru) si sunt
intalnite in special pe terasele mijlocii ale Siretului, pe areale intinse din Campia Romana, Campia
de vest, Campia Transilvaniei si Campia Jijia –Bahlui. Sunt soluri cu profunzime variabila,
predominand insa cele profunde, cu textura mijlocie-fina. Subtipurile intalnite sunt: tipic, vertic,
litic, gleizat, materialele parentale fiind reprezentate prin loessuri, luturi si pietrisuri rurale. Se
caracterizeaza prin orizont Am cu crome ≤ 2, de culori inchise si un orizont Bv avand culori tot de
orizont molic.
Fertilitate. Cernoziomurile cambice fac parte din categoria celor mai fertile soluri. Fiind
situate in zone geografice mai umede, sunt mai bine aprovizionate cu apa, totusi uneori se constata
un deficit de umiditate care poate fi compensat prin irigare si lucrarea corecta a solului. La
asemenea soluri se recomanda aplicarea ingrasamintelor minerale si organice.
Sunt soluri foarte bune pentru toate culturile specifice zonei si sunt folosite, in special, pentru
cultivarea plantelor de camp.
Cernoziomurile argiloiluviale ocupa suprafata de 1 761ha (adica 5,0% din perimetru) si sunt
intalnite de asemenea pe terasele mijlocii ale Siretului. Sunt soluri profunde, formate pe loessuri,
cu textura mijlocie la suprafata si mijlocie-fina pe sectiunea de control, intalnindu-se doar subtipul
tipic.
Rendzinele (RZ) ocupa suprafata de 9ha si sunt soluri moderat profunde cu textura mijlocie,
atat la suprafata, cat si pe sectiunea de control. Subtipul intalnit este tipic si s-a format pe gipsuri.
Faeoziomul (FZ) ocupa suprafata de 20ha (0,1% din perimetru) si sunt soluri cu profunzime
redusa si cu textura mijlocie-fina la suprafata si fina pe sectiunea de control. Sunt raspandite
faeoziomurile formate pe marne.
Faeoziomurile sunt cunoscute si sub denumiri de cernoziomuri degradate inconjurate de soluri de
padure si podzoluri (MURGOCI, citat de RASNOVEANU, 1999), soluri cenusii inchise de padure
(BUCUR, 1954), pratoziomuri (FLOREA, 1962) sau brunizemuri, soluri cernoziomoide (Sistemul
Roman de Clasificare a Solurilor, 1980).
Faeoziomurile se caracterizeaza prin urmatoarea morfologie: un orizont A molic (Am), un orizont
intermediar (Bt, Bv, sau AC) cu culori, avand crome si valori sub 3,5 (la umed) cel putin in partea
superioara si cel putin pe fetele elementelor structurale si fara un orizont Cca in primii 125 cm la
soluri cu textura mijlocie si fina sau fara orizont Cca in primii 200 cm la soluri cu textura grosiera.
5
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

Alte caracteristici morfologice definitorii ale faeoziomurilor sunt date de diferenta de culoare a
orizontului Am mai mare de 1,5 valori si crome intre materialul aflat in stare uscata si cel aflat in
stare umeda si de prezenta peliculelor organo-minerale in orizontul intermediar.
Preluvosolurile (EL) sunt printre cele mai raspandite, ocupand suprafata de 4473ha (12,8% din
total). Aceste soluri sunt profunde, au la suprafata de regula textura lutoasa, lutonisipoasa,
lutoargiloasa, pentru ca pe sectiunea de control sa varieze de la lutoasa la argilolutoasa. Unele din
aceste soluri au drenajul intern deficitar, datorita proceselor genetice de argiloiluviere. Sunt
frecvent intalnite pe terasele mijlocii si superioare.
Eutricambosolurile (EC) ocupa in perimetru suprafata de 3881ha (11,1% din perimetru) au
profunzime diferita, textura variabila la suprafata, de la lutoasa la argilolutoasa, iar pe sectiunea
de control de la lutonisipoasa la argilolutoasa si au permeabilitate mijlocie-mare. Pot fi intalnite
pe terase si versanti puternic inclinati.
Limnosolurile (LM) ocupa suprafata de 92ha (0,3%din perimetru), sunt situate in zonele cu
caracter depresionar din lunca Siretului, din nordul zonei, au un drenaj intern defectuos, textura
din orizontul superior este lutoargiloasa sau argiloasa.
Adancimea limita de formare a limnosolurilor este aproximativ egala cu adancimea de transparenta
a apei sau adancimea de patrundere a luminii (2-3 m in lacurile de campie si colinare; 9-10 m in
lacurile regiunilor montane). Limnosolurile se definesc printr-un orizont diagnostic A limic sau
orizont histic sau turbos submers, urmate de un orizont Gr.
Gleiosolurile (GS) ocupa suprafata de 1 324ha (3,8% din total) si sunt frecvent intalnite in zonele
cu caracter depresionar de la nivelul luncii Siretului si in lungul vailor tributare acestuia. Aceste
soluri au un drenaj imperfect, impus de nivelul freatic ridicat; textura variaza la suprafata de la
lutonisipoasa la argiloasa, iar pe sectiunea de control de la nisipolutoasa la argiloasa.
Gleiosolurile sunt soluri freatice hidromorfe ce se definesc printr-un orizont O si/sau A (molic-
Am, ocric-Ao, umbric-Au) si prin proprietati gleice (orozont Gr) care apar in partea superioara a
profilului incepand cu adancimea de 0-50cm. Aceste proprietati (gleice-orizont Gr) apar in profilul
solului atunci cand acesta este complet saturat cu apa freatica o perioada lunga de timp; saturarea,
determina procese de reducere si de segregare a fierului dand un colorit specific. Desfasurarea
proceselor de reducere este evidentiata de scaderea valorii rH (logaritmul zecimal negativ al
presiunii partiale a hidrogenului gazos) sub 19 si de prezenta Fe++ liber.
Vertosolurile (VS)
Vertosolurile se definesc printr-un orizont vertic a carei limita superioara este suprafata solului sau
adancimea la care se executa araturile, orizont ce se continua pana la adancimea de cel putin 100
cm. In partea superioara si mijlocie a profilului (0-10 cm) continutul de argila predominant
smectitica este mai mare de 30%.
Raspandire si conditiile naturale de formare. Vertosolurile ocupa suprafata de 758ha (2,2% din
perimetru) si se intalnesc in special pe terasele joase ale Siretului. Aceste soluri au un drenaj intern

6
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

defectuos, determinat de textura fina la suprafata, argiloasa sau argilolutoasa, mostenita de la

materialele parentale (argile gonflante) si argiloasa pe sectiunea de control.
Aluviosolul entic ocupa o suprafata de 2830ha (8,1% din perimetru) si sunt intalnite in albia
majora a Siretului si in lungul unor vai tributare acestuia. Drenajul intern este intens, ca urmare a
texturii dominant grosiere. Textura solurilor variaza de la nisipoasa la lutoasa, atat in suprafata,
cat si pe sectiunea de control. Se intalnesc subtipurile: tipic, litic, gleizat, iar materialul parental
este reprezentat de pietrisuri si depozite fluviatile.
Erodosolurile (ER) ocupa suprafata de 541ha (1,6% din perimetru) si se intalnesc pe suprafete
cultivate, moderat sau puternic inclinate. Solurile au un drenaj intern bun sau moderat, un drenaj
extern intens, textura la suprafata si pe sectiunea de control variaza de la lutoasa la argiloasa.1
Antroposolurile (AN) ocupă suprafaţa de 480ha (1,4% din perimetru) si se intâlnesc în
perimetrele care au fost plantate cu viţă de vie şi pomi, şi unde terenul a fost desfundat. Textura
solurilor este lutoasă sau argiloasă atât la suprafaţă, cat si în secţiunea de control.
Materialul parental al solurilor este reprezentat de luturi sau loessuri, iar subtipurile întâlnite sunt
molic, cambic şi argiloiluvial.
In afara solurilor prezentate mai sus, în perimetrul cercetat, au fost separate încă două tipuri de
înveliş şi anume pietriş fluviatil, întâlnit mai ales în lungul Siretului, şi alternanţa de roci parentale
la zi, în zonele puternic afectate de ravenări.

1.4 Surse de poluare care afecteaza solurile

Din pacate interventiile repetate ale omului asupra mediului natural, atrag dupa sine ruperea
echilibrului ecologic, unde se produc schimbari bruste fata de care nu se produc adaptari imediate
ale mediului, fapt pentru care sunt puse in pericol specii de animale sau de plante.
Poluarea este una din actiunile antropice, produsa de surse majore, precum: gospodariile,
industriile, agricultura, transporturile etc.
Totusi cea mai importanta sursa de poluare din perimetrul zonei Bacau, o reprezinta poluarea
industriala. S-au evidentiat astfel emisii poluante din industrie, iar principalii agenti industriali si
substantele poluante au fost identificate astfel:
 SOFERT S.A. Bacau (fostul combinat de ingrasaminte chimice C.I.C.), cu depuneri de
fosfogips, emisii de amoniac, oxizi de sulf, fluor, oxizi de azot, dioxid de carbon,
metale grele, cenusa si ape uzate;
 Fabrica de hartie Letea, cu emisii de: oxizi de sulf, hidrogen sulfurat, ape uzate,
materiale organice etc.;
 Întreprinderea de reparat avioane, cu: metale, săruri, dioxid de carbon, materii organice,
ape uzate;

1
FLOREA (2004)
7
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

 Întreprinderea metalurgică, cu: metale, săruri, acizi, materii anorganice, zgură, cenuşă,
ape uzate, dioxid de carbon etc.;
 Întreprinderea de maşini unelte, cu: metale, săruri, materii organice, ape uzate;
 Fabrica de protan: reziduuri organice, ape uzate (baze, săruri, agenţi patogeni);
 Întreprinderile de construcţii şi prefabricate, cu: emisii în principal de pulberi şi ape
uzate;
 Centrala electroenergetică CET-Bacău, prin emisii de dioxid de sulf şi spulberarea
cenuşilor de termocentrală.

Odata ajunse in atmosfera, emisiile de pulberi si gaze, care sunt formate din: amoniac, oxizi
de sulf, dioxid de carbon, oxizii de azot, fluor, cenusa, ajung in atmosfera, sunt purtate de aer si
apoi se depun la suprafata solului gravitational sau prin intermediul precipitatiilor. Prin lucrarile
agricole, aceste substante patrund in masa solului.
Poluantii din atmosfera reduc si luminozitatea, iar efectele negative se rasfrang si asupra
radiatiilor din spectrul ultrtaviolet datorita absorbtiei acestora de catre ionii de azot si ozon,
determina o reducere a lor cu 75-90% in functie de gradul de poluare. 2
Pe suprafeţe mai mari, in jurul centralelor termoelectrice, frunzele plantelor sunt acoperite
cu praf, care constituie un adevarat ecran pentru schimbul cu mediul. Pulberile împiedică şi o
polenizare normală, acoperă fructele scăzându-le valoarea economică. În urma poluării cu pulberi
pot surveni pagube de până la 25% din producţie şi reduceri ale calităţii de 30-35%.3
Atanasiu (1984) aprecia că acţiunea pulberilor asupra plantelor este pur fizică. Prin
astuparea stomatelor se instalează o scădere a schimbului de gaze şi, ca urmare, o diminuare a
fotosintezei, respiraţiei, transpiraţiei şi a schimburilor calorice dintre plantă şi mediul înconjurător.
Din observatiile facute in zona luata in studiu si mai ales in cea apropiata surselor de poluare s-au
constatat modificari evidente ale vegetatiei, si anume prin:

• colorarea frunzelor plantelor intr-o tenta bruna-violacee;

• aparitia unor leziuni intre nervurile frunzei, care pot evolua pana la uscarea
completa acesteia.
Dezvoltarea leziunilor si schimbarea culorii este mai evidenta la pomi, vita de vie si porumb
fenomenele fiind amplificate in anii cu precipitatii mai multe.
Prezenta permanenta in aer, de multe ori in cantitati mari, si foarte mari a amoniacului, a oxizilor
de sulf si azot, duce la modificarea ph-ului apei din atmosfera datorita formarii acizilor (sulfuric,
azotic), care, prin precipitatii si ceata, ajung pe plante, provocand arsuri si determinand acidifierea
solului.
Odata cu acidifierea apei apar si efecte asociate cu acest proces, din care amintim:
• reducerea capacitatii de schimb cationic;
• mobilizarea ionilor de aluminiu;
• degradarea mineralelor primare;
• diminuarea activitatii microbiene;

2
Popescu şi colab., 1981
3
Ionescu Al., 1982
8
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

• schimbari in proprietatile de suprafata ale mineralelor si compozitiei solutiei

solului, care influenteaza reactiile de adsorbtie si solubilitate in soluri;
• pierderea de cationi bazici: Ca++, Mg++, K+, Na+; calciul este cel mai important
cation pierdut pentru ca, de obicei, este dominant in sol; el este spalat cu anionii de
bicarbonat, azotat, sulfat, cloruri (Bache, 1986; Petereson, 1980; Abrahamsen, 1976).

Cercetarile au aratat ca viteza mineralizarii nete (balanta dintre mineralizare si imobilizare) este
frecvent modificata datorita schimbarii pH-ului, in multe cazuri fiind diminuata prin cresterea
aciditatii solului, dar uneori ea creste.4
In apropierea fabricii SOFERT – BACAU, s-a identificat un exces masiv de azot, care
determina dereglari puternice de nutritie.
Astfel, gradul de inhibare a fotosintezei atinge 80% dupa poluarea aerului cu NO2 si al transpiratiei
cu doar 10%. Mac Lean şi colab. (1967) citaţi de Atanasiu (1984) au expus plantele la concentraţii
ridicate de NO2, între 10 şi 250ppm, timp de 10 minute până la 8 ore şi au constatat că NO 2 a
produs rapid colapsul ţesuturilor, necroze şi căderea aproape totală a frunzelor, ceea ce arată că
celulele palisadice sunt cel mai rapid vătămate. Frunzele devin necrotice, iar ţesuturile profunde
suferă vătămări severe.
Scade astfel productivitatea plantelor, dereglarea metabolismului, distrugerea florilor.
Prezenta sulfului in emisiile unor unitati industriale (SOFERT, Fabrica de hârtie Letea ca
şi termocentrala CET-Bacău) contribuie la acidifierea solurilor alaturi de compusii fluorului si
azotului.
Cantitatea de gaz intrata in frunze este in functie de timpul de deschidere a stomatelor. Toti
factorii care favorizeaza deschiderea stomatelor concura la penetrarea mai accentuata a poluantilor
atmosferici in interiorul tesutului foliar. Dintre factorii favorabili citam: temperatura,
luminozitatea, umiditatea aerului si a solului; seceta, frigul si nebulozitatea provoaca un efect
contrar. Dioxidul de sulf poate exercita o actiune paralizanta asupra mecanismului de deschidere
si inchidere a stomatelor. Blocate in pozitia deschis, stomatele lasa sa patrunda cantitati importante
de gaz si favorizeaza o transpiratie accentuata. Din combinarea acestor doua actiuni rezulta o
ofilire rapida si profunda a organelor plantelor (Bovaz, 1977).
Poluarea din activitatea agricola se produce prin:

 emisii de amoniac, din complexele de crestere a animalelor;

 namoluri si ape uzate din complexele zootehnice;
 folosirea la irigatie a apelor din acumularile de pe Bistrita si Siret, a caror calitate este
influenţata negativ de desecarile de ape uzate provenite din industrie si activitatea
umana.

Poluarea cu insecticide se observa doar in zonele (suprafetele nesemnificative) unde sunt

preparate solutiile, sau unde s-au folosit nerational insecticide si au avut loc acumulări.

4
Martin Alexander, 1980
9
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

Consumul extrem de redus de insecticide face ca această sursă potenţială de poluare să nu

mai prezinte, în general, nici un pericol pentru mediul ambiant.
Produsele reziduale (ape uzate şi nămoluri) rezultate din complexele zootehnice constituie
cea mai importantă sursă de poluare în agricultură. Tratarea insuficientă în staţiile de epurare,
neutralizarea lor ca sursă de materie organică şi elemente nutritive în agricultură şi deversarea
directă în râuri aduce grave prejudicii mediului ambiant şi economiei.
Poluarea provocata de deseurile menajere si apele reziduale este intensa in perimetrul
studiat. Dezvoltarea urbanistica si industriala a localitatilor antreneaza producerea unor cantitati
din ce in ce mai variate de reziduri menajere, stradale si industriale, care necesita cheltuieli mari
pentru colectarea si neutralizare, in vederea preintampinarii poluarii mediului inconjurator. Criza
economica in care ne aflam a facut ca alocarea acestor fonduri sa fie foarte greoaie, ceea ce a
condus la amplificarea efectului poluant, produsele reziduale fiind diseminate pe suprafete mari in
localitati si in afara acestora.
Neutralizarea rezidurilor menajere se face astazi numai prin depozitare simpla sau
controlata, in timp ce in majoritatea tarilor lumii este exclusa depozitarea simpla, practicandu-se
doar depozitarea sever controlata, compostarea si incinerarea.
Compostarea rezidurilor menajere nu este numai o metoda pentru producerea de
ingrasaminte organice ci constituie in primul rand un procedeu de neutralizare care poate fi aplicat
si atunci cand produsul nu este utilizat ca ingrasamant. Compostarea este utila in primul rand
pentru serviciile sanitare si comunale. Veniturile realizate prin valorificarea materiilor care pot fi
sortate din gunoiul orasenesc pot sa contribuie la reducerea pretului de productie al compostului
(Feher Gyula, 1982).
O contributie importanta a asezarilor umane la poluarea mediului o au si combustibilii arsi
in sectorul casnic.
Asupra mediului ambiant sunt provocate presiuni mari de volumele enorme de ape uzate
rezultate din industrie si canalizarea urbana. Tratarea insuficienta a acestora (mai ales a volumelor
mari provenite din Municipiul Bacau si de la Fabrica de hartie Letea) si deversarea lor in emisari
aduce grave prejudicii mediului ambiant, datorita incarcaturii organice excesive, continutului
ridicat de saruri, metale grele, detergenti, agenti patogeni etc.
Din statiile de epurare rezulta cantitati mari de namol care nu si-a gasit pana acum in tara
noastra nici o utilizare si datorita depozitarii necontrolate polueaza grav mediul.
Continutul relativ ridicat in materie organica si elemente nutritive permite folosirea ca
ingrasaminte organice in agricultura. Neutralizarea lor a fost determinata pe de o parte, de
continutul ridicat al umiditatii, cheltuielile mari cu transportul si imprastierea, lipsa de interes a
proprietarilor de teren si a organelor administrative, iar pe de alta parte de continutul ridicat in
elemente poluante (metale grele, compusi organici de sinteza, saruri solubile etc.), care impun
aplicarea unor doze reduse pe unitatea de suprafata, cu sporuri de productie nesemnificative.
1.5. Starea actuală de calitate a solurilor
10
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

Pe baza studiilor pedologice şi agrochimice existente şi a celor 56 puncte organizate într-o

reţea şi materializată pe baza topografică pe care s-a întocmit lucrarea, se poate aprecia, evoluţia
şi prognoza stării de calitate actuale a solurilor. Totodată se vor prezenta şi măsurile care se impun
pentru a limita la maximum sau chiar a elimina fenomenele de poluare.
Din datele prezentate se observă că solurile cu reacţie acidă au crescut cu peste 11%,
apărând izolat şi soluri cu reacţia puternic acidă (pH-ul sub 5,0), din cauza influentei factorilor
poluanti identificati mai sus.
Creşterea acidităţii este foarte evidentă in zonele cu soluri nativ acide, situate în principal
pe terasele Bistriţei şi Siretului.
Suprafeţele cu reacţie acidă, în zona luată în studiu s-au triplat în ultimii 10 ani. Dacă în
anul 1991 suprafaţa care necesită corectarea reacţiei prin aplicarea amendamentelor calcaroase era
de circa 1350ha, în prezent, aceasta se ridică la 4990ha.
In corelaţie cu scăderea pH-ului, suprafeţele pe care gradul de saturaţie cu baze de schimb
era mai mic de 75%, au crescut de circa 4 ori.
Acidifierea accentuată a solurilor în zonă se datorează în mare parte poluării prin emisiile
formate din: oxizi de sulf şi de azot, fluor, pulberi care ajung la suprafaţa solului prin depunere
gravitaţională sau cu apa din precipitaţii.
Ritmul rapid de acidifiere a solurilor de până acum face posibil ca în următorii 8-10 ani,
suprafeţele cu soluri acide să se dubleze şi, implicit, cheltuielile pentru ameliorarea lor.
În scopul limitării fenomenului de acifiere a solurilor se impune ca unităţile poluatoare să ia toate
măsurile pentru reducerea la maximum a emisiilor poluante.
Prezenţa în atmosferă a oxizilor de azot conduce la acidifierea apei de ploaie. Relaţia
strânsă, aproape 1:1 dintre intrările ionilor de hidrogen şi nitrat sugerează că acidul azotic este un
component important (esenţial) în recentele scimbări ale acidităţii precipitaţiilor. Cantităţile anuale
de sulfat şi nitrat sunt direct corelate cu aciditatea precipitaţiilor. Totuşi relaţiile pentru nitrat sunt
mai puţin variabile decât pentru sulfat (Likens şi colab., 1980).
Precipitaţiile acide pot avea efect negativ asupra solului şi apei ce percolează prin sol.
Magnitudinea relativă a acestor efecte variază cu proprietăţile solului. În solurile cu capacitate de
tamponare puternică împotriva compuşilor acizi nu va apare acidifierea datorită apei percolate. În
solurile cu capacitate de tamponare coborâtă, în special în cele subţiri, acidifierea va fi
proporţională cu precipitaţiile infiltrate şi cu aciditatea iniţială a solului (Wiklander, 1980).
Influenţa metalelor grele asupra calităţii solurilor şi a vegetaţiei. Metalele grele
cercetate în lucrarea de faţă se referă la cupru, zinc, cobalt, nichel, mangan, crom şi cadmiu.
Pe lângă conţinutul nativ al solurilor, metalele grele pot ajunge în sol, din emisiile industriale
purtate de vânt, din apele uzate şi din nămolurile provenite de la staţiile de epurare.

Capitolul 2
11
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ - CENTRUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

2.1 Concluzii
In perimetrul studiat s-au identificat si separat 4 zone unde incarcarea solurilor cu metale
grele este mai mare. Dintre acestea, in zona Siret-Rusi Ciutea-Letea Veche, incarcarea solurilor cu
metale grele se datoreaza folosirii ca ingrasamant organic a namolului de la Statia de epurare a
apelor uzate a orasului. In general, limita admisibila de incarcare cu metale grele este depasita doar
in cateva puncte, la nichel si crom, in rest inregistrandu-se o poluare slaba la moderata.
Zona cea mai poluata, din perimetrul studiat se afla in jurul platformei industriale din partea
de sud a municipiului Bacau unde se intalnesc toate tipurile de poluare, cu intensitatea cea mai
mare. Aceasta zona se intinde pe circa 8 km la nord si la sud si pe circa 6 km la est si la vest, fata
de platforma industriala.
Este necesar ca batalul, unde este depozitata cenusa rezultata de la termocentrala, sa fie
compartimentat si fiecare spatiu sa fie umplut pe rand si apoi stabilizat prin recultivare. In vederea
protejarii mediului inconjurator sunt necesare masuri care sa aiba la baza urmarirea permanenta a
emisiilor poluante prin observatii asupra vegetatiei si executarea unui set de analize de sol, planta,
apa si aer.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. ATANASIU, L., - “Ecofiziologia plantelor”, Editura ştiinţifică şi enciclopedică,

Bucureşti, 1984.
2. BOVAY, E., “La pollution industriale et l’agriculture”. Probleme ale agriculturii
contemporane, Editura Ceres – Bucureşti, 1987.
3. CANARACHE, A. - “Fizica solurilor agricole”, Editura Ceres, Bucureşti, pag. 286,
1990.
4. CRĂCIUN, C. - “Minerale argiloase din sol. Implicaţii în agricultură”, Editura GNP.
Minischool, 2000.
5. Conf. dr. ing. MARIA CONTOMAN, UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS”
GALAŢI, FACULTATEA „ŞTIINŢA ŞI INGINERIA
ALIMENTELOR”SPECIALIZAREA „ECOLOGIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI” –
CERCETĂRI PRIVIND STAREA DE CALITATE A SOLURILOR DIN ZONA
MUNICIPIULUI BACĂU

12