LUCRAREA PRACTICĂ nr.2.

Proprietăţile coordinative ale magneziului în clorofilă

Clorofila(C55H72O5N4Mg) este pigmentul verde responsabil pentru culoarea frunzelor.
Prezenţa sa în frunze este crucială pentru fotosinteză. Fotosinteza poate fi definită ca procesul
prin care plantele, algele și bacteriile fotosintetice folosesc energia luminoasă pentru a conduce
la sinteza unor compuşi organici. Procesul fotosintetic implică eliminarea dioxidului de carbon
din atmosferă, care este folosit la sintetiza carbohidraţilor şi eliberarea oxigenului.Energia care
conduce reacţiile chimice ale fotosintezei vine de la lumina soarelui absorbită de moleculele de
clorofilă. Prin urmare, primul pas în fotosinteza este absorbţia luminii vizibile de la soare prin
molecule de clorofilă. Moleculele de clorofilă apoi transferă energia luminoasa la cloroplaste,
centrul reacţiei de fotosinteză. În acest fel energia luminioasa este transformată în energie
chimică pentru a transforma dioxidul de carbon în glucide.
Reacţia globală pentru fotosinteza este:6 CO2 +6 H2O → C6H12O6 +6 O2.
  Sunt cunoscuţi următorii pigmenţii clorofilieni:clorofila a-prezentă în celulele fotosintetizante al

tuturor plantelor, clorofila b- se găseşte la plantele superioare şi la algele verzi; clorofila c-

prezentă la diatomee şi algele brune; clorofila  d-  semnalată la unele alge roşii; clorofilae –
caracteristică algelor galben-aurii.
Molecula de clorofilă este formată dintr-un ,,cap” hidrofil (nucleultetrapirolic) şi o ,,coadă” hidrofobă sau
lipofilă (fitolul). În centrul celor patru nuclei pirolici se găseşte un atom de Mg.Structura schematică a
moleculei de clorofilă :

Toate clorofilele active în fotosinteză sunt compuşi chelaţi ai magneziului. În timp ce

porfirinele care constitue grupări prostetice ale unor compuşi importanţi din punct de vedere
biologic (hemoglobina, citocromii etc.) sunt combinaţii complexe ale ionilor metalelor
tranziţionale, clorofilele conţin un ion al unui metal s- Mg(II).

1. Extracţia clorofilei din frunze şi determinarea calitativă a componentelor acesteia.

Extractia este un proces fizic de separare a componentelor unui amestec omogen pe baza
diferenței de solubilitate într-un solvent selectiv. Separarea se poate realiza dintr-un amestec
omogen lichid , utilizand un solvent lichid, atunci avem de-a face cu extractia lichid-lichid, sau
separarea unei componente dintr-o substanta solida utilizînd un dizolvant lichid,cînd are loc o
extractie.
a) Se iau 2-3 g frunze verzi, se taie în fîşii fine şi se zdrobesc într-un mojar cu nisip
(spălat)și cîteva cristale de carbonat de calciu (pentru a neutraliza acizii din suc). Nisipul are un
rol mecanic ajutînd la zdrobirea celulelor din frunze. După aceasta amestecul obţinut se tratează

1
cu 5-6 mililitri de alcool etilic(acetonă, benzen). După filtrarea soluţiei se va obţine un lichid de
culoare verde închis (amestec de clorofile a şi b). Se toarnă o parte din soluţia obţinută într-o
eprubetă. Privind soluţia prin transparenţă, se va observa culoarea verde, dar dacă se priveşte
soluţia perpendicular pe suprafaţa lichidului, în lumină reflectată, culoarea va fi galben-roşcat.
Păstrați soluţia de clorofilă pentru experimentele următoare.
b) Învedereadiferenţieriicalitativeacomponenelorclorofilei, sepicură
cuajutoruluneipipetecâtevapicăturideextraspeobucată curată dehârtiedefiltru. Picăturiletrebuiesă
cadă rar şiexact înacelaşiloc. Încetul cu încetul, se va forma o pată circulară cu diametrul de 5
cm. În centru pata va fi verde, datorită clorofilelor a şi b. Marginile cercului vor fi colorate în
schimb în galben-roşcat, culoare rezultată din combinarea efectului carotinei şi xantofilei.
Cromatografia se bazează în principiu pe fenomenul de adsorbţie, adică pe fenomenul care
constă în aderarea moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat, sub formă de pojghiţe foarte
subţiri, la suprafaţa unui corp solid. Uscați hîrtia de filtru cu petele obținute și lipiț-o mai jos.

Reacții pe hîrtia de filtru

c) Soluţia de extract conţine pigmenţi:
- verzi:
clorofila a - C32H30ON4Mg (COOCH3) (СООС20Н39) (verde-albastru);
clorofila b - C32H28O2N4Mg (СООСНз) (СООС2оН39) (verde-galben) şi
- galbeni:
carotenă - С4оН5б (galben-oranj);
xantofila - С4оН5бО2 - (galben-auriu).
Fitolul şi carotena se dizolvă mai bine în benzen. Xantofila se dizolvă mai bine în etanol.
O altă metodă de diferenţierea componentelor clorofilei are la bază solubilitatea lor selectivă în
anumiţi solvenţi: se iau câteva frunze verzi şi se fierb în alcool etilic pe baie marină. După
răcirea soluţiei se pun într-o eprubetâ 1-2 ml din soluţia alcoolică. Peste ea se toarnă o cantitate
dublă de 2-4 ml de benzină, 1-2 picături de apă şi se agită bine amestecul pentru omogenizare.
După această operaţie se fixează eprubeta într-un stativ. Se observă că în timp amestecul separă
în două straturi: cel de deasupra, de culoare verde, conţine clorofilă a, clorofilă b şi carotenul
dizolvate în benzen, iar cel de dedesubt, de culoare galbenă, conţine xantofila dizolvată în alcool.
d) Prin intermediul clorofilei frunzele produc amidon şi zahăr din dioxid de carbon şi apă în
prezenţa luminii. Dovada că o frunză verde conţine amidon se poate face destul de uşor cu
ajutorul reacţiei iod-amidon. Frecaţi o frunză verde între degete timp de câteva minute în
benzină. Faceţi apoi acestei frunze o baie de alcool etilic, la cald. Prin acest tratament clorofila
este îndepărtată și frunza rămîne fără culoare. Spălați frunza în puțină apă și apoi ungeți
suprafața cu tinctură de iod. Culoarea albastră care apare ne dovedește cu certitudine prezența
amidonului.

2
 2. Identificarea magneziului, extras din clorofilă

Știm, că toate clorofilele active în fotosinteză sunt compuşi chelaţi ai magneziului cu

porfirinele. Magneziul din ele se identifică ușor. Astfel acționăm asupra unei soluții de extras
de clorofilă cu o soluție de acid. Are loc schimbarea culorii extractului în galben brun. Clorofila
făra magneziu se numește feofetină:

a) Se amestecă 1,0 ml extract de clorofilă cu 1, 0 ml HC10,01 N şi se încălzeşte pe o baie de

apă. Acțiunea acizilor minerali diluați ori a acizilor organici asupra clorofilei provoacăo
extragere rapidăa Mg. Transformarea clorofilei a înfeofetină a în soluții apă-acetonă acidulată
este de la 20 pînă la 30 de ori mai rapidădecît transformarea clorifilei b în feofetină b.

Pentru comparare se ia o eprubetă cu soluţiedin sare MgCl2 de concentraţie 0,1 M.

Se identifică Mg2+în paralel atât în soluţia de clorofilă cât şi din soluţia de sare MgCl 2,
comparînd rezultatele, după următoarele metode:

a) Soluția de Na2HP04 10% în prezenţă de NH 4OH în exces şi NH4C1( pentru a preveni

depunerea Mg(OH)2 ) formează cu ionul Mg2+ un precipitat alb cristalin- MgNH4P04, solubil în
acizi. Scrieți ecuaţia reacţiei care are loc:

b) Soluția de (NH4)2C2O4 în prezenţa ionilor Mg2+, conduce la formarea unui precipitat

alb - MgC2O4.

c) Eriocrom Negru T reacţionează cu Mg2+la un pH = 10 şi formează un complex roşu-

violet.

3
2 + Mg2+ --------------------->

Sau

d) 8-hidroxichinolina (oxina) precipită ionul de Mg2+ din soluţii amoniacale (pH = 10,5), sub
formă de oxichinolatul de magneziu, Mg(C9H6N0)2.2H20, un precipitat galben-verzui solubil în
acizi minerali şi acid acetic. 8-hidroxichinolina sau oxina se prezintă ca o pulbere amorfa, slab
galbenă, greu solubilă în apa și eter, solubilă în alcool, hidroxizi alcalini și acizi.

e) Soluţia alcoolică de difenilcarbazidă în prezenţa ionilor Mg 2+,în mediu bazic, conduce la

formarea unui compus coordinativ roşu-violet.

Completați ecuaţia reacției.

4
2. Substituția ionului de magneziu cu alți ioni
Ionul Mg(II) din clorofilă poate fi uşor înlocuit cu doi ioni de hidrogen la tratare cu acizi
slabi:

Ionul Mg(II) din clorofilă poate fi uşor înlocuit cu ionii de Fe(II), Co(II), Ni(II), Cu(II) şi Zn(II).
Specia Zn(II)-clorofila reproduce comportarea clorofilei până la o anumită limită;
particularităţile coordinative ale Mg(II) din clorofilă sunt totuşi un factor crucial în comportarea
acesteia şi nici un alt metal care poate fi inserat în clorofilă nu poate reproduce proprietăţile
coordinative ale Mg(II).Introducerea reversibilă a ionului Mg(II) în clorofilăeste mult mai
dificilă.

a) Se tratează 5 ml soluție feofetină obținută după indicațiile anterioare cu 1ml soluție

concentrată de CuSO4, respectiv alte probe de feofetină cu soluții concentrate ale sărurilor
metalelor sus-numite.Soluțiile astfel obținute a Me(II)-feofetină se încălzesc pe o baie de apă ( în
eprubete închise) timp de un minut. Observați notaţi schimbările.Să se scrie ecuaţiile reacţiilor
care au loc.

Completați ecuaţiile reacțiilor .

CONCLUZII
Video
https://www.youtube.com/watch?v=UNXzvxBLCE0

5
https://www.youtube.com/watch?v=3aSQSL-Zj_E
https://www.youtube.com/watch?v=UNXzvxBLCE0&t=3s
https://www.youtube.com/watch?v=ybJO4ptClkI