AMG II S2 - Chirurgie și nursing specific

Curs 3 – Chirurgie cardiovasculara I

Chirurgie - Semestrul 2
Curs 3 Chirurgie cardiovasculara I
Pericardita constrictiva sau supurata. Tetralogia Fallot.

Pericardita constrictiva sau supurata

Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sac fibro-seros care inveleste inima), adeseori cu acumulare
de lichid. Prezenta de lichid in cantitate mare poate conduce chiar la sindromul de tamponada cardiaca.

Clasificare
Pericardita acuta
Pericardita acuta poate aparea la pacientii cu infectii, boli de tesut conjunctiv, uremie, traumatisme, infarct
miocardic sau care urmeaza anumite medicamente (ex: hidralazina, izoniazida, procainamida).

Pericardita infectioasa
Pericardita infectioasa are de cele mai multe ori etiologie virala (echovirus, influenza, coxsackie).

Pericardita bacteriana purulenta

Pericardita bacteriana purulenta este rara, dar poate aparea dupa endocardita infectioasa, pneumonie,
septicemie, traumatisme penetrante, sau interventii chirurgicale cardiace.

Pericardita constrictiva / Efuziune pericardica cronica

Efuziunea pericardica cronica sau pericardita constrictiva pot aparea dupa orice afectiune care produce
pericardita acuta, cum ar fi TBC, tumori, iradiere sau intervenii chirurgicale. Efuziunile pericardice mari
(seroase, sero-sanguinolente sau hemoragice) sunt cauzate de obicei de metastaze neoplazice.

In pericardita constrictiva, inima este "stransa" de un proces de fibroza situat la nivelul pericardului visceral,
dar si parietal ( pericardul este tunica externa a inimii format din doua foite una viscerala si cealalta
parietala). Fibroza pericardica se instaleaza lent in ani, dar este posibil sa apara si in cateva luni, producand
un tablou de insuficienta cardiaca hipodiastolica cu presiune venoasa mult crescuta, ascita, edeme,
hepatomegalie.

Exista doua forme de pericardita constrictiva:

- pericardita constrictiva subacuta "elastica:
- pericardita constrictiva cronica, rigida, cu si fara alte calcificari
Este posibil ca forma elastica sa evolueze in timp spre cea cronica rigida.

Au fost descrise si alte forme care au diferite particularitati anatomice si clinice:

- forma constrictiva oculta
- forma constrictiva postoperatorie
- forma constrictiva localizata
- forma rara tranzitorie

Cauzele pericarditei constrictive

Pericardita constrictiva nu este determinata de o singura cauza, exista multiple cauze care pot duce la
aparitia pericarditei, si anume:
- tuberculoza
- pericardita idiopatica, virala
- neoplasmele
- postoperator
- posttraumatic

1 din 4
AMG II S2 - Chirurgie și nursing specific
Curs 3 – Chirurgie cardiovasculara I

- infectii bacteriene
- infectii fungice
- boli ale tesutului conjunctiv
- radiatii
- uremie
- postpericardiotomie
- infarct miocardic

Etiologia pericarditei constrictive are mari diferente geografice. In timp ce in SUA tuberculoza e rara, in
Romania aceasta etiologie este inca frecventa. La copii etiologia idiopatica, virala si tuberculoza se situeaza
pe primul loc.
Procesul de fibroza care apare cuprinde in primul rand pericardul visceral, dar si pe cel parietal, cu
obliterarea cavitatii; el tinzand sa se extinda la toate camerele in mod simetric.

Exista si localizari ale procesului de fibroza predominant pe cordul stang sau drept, cu benzi de fibroza in
jurul inelelor atrio-ventriculare, venelor cave, in zona de golire a ventriculului drept. Aceste variatii in
procesul de fibroza pot genera forme si aspecte hemodinamice particulare.

Simptomele pericarditei constrictive

Pericardita constrictiva trebuie luata in considerare la o persoana cu pericardita acuta in antecedente si
care prezinta dispnee ( dificultate in respiratie), semne de insuficienta cardiaca, inima de dimensiuni
normale.

Simptomele cele mai frecvente sunt:

-dispneea la efort
-ortopneea (forma de dispnee in care bolnavul nu poate respira decat in picioare, in pozitie dreapta)
-oboseala
-tuse
-slabire
-distensie abdominala
-dureri abdominale
-hepatalgii (durere la nivelul ficatului)
-edeme periferice

La examenul fizic se pot decela urmatoarele aspecte:

-jugulare turgescente
-tensiune arteriala normala sau scazuta
-hepatomegalie dureroasa
-ascita
-edeme
-casexie
-revarsat pleural
-eritem palmar
-subicter.
Presiunea venoasa crescuta in repaus si la efort este un element important de diagnostic.

Diagnosticul pericarditei constrictive

Utile pentru diagnostic sunt urmatoarele investigatii paraclinice:
-examenele de laborator : pentru evidentierea unei eventuale hipoproteinemii, hiperglobulinemii,
hipoalbuminemii, hiperbilirubinemii sau anemii
-examenul radiologic toracic
-electrocardiograma
-ecocardiografia
2 din 4
AMG II S2 - Chirurgie și nursing specific
Curs 3 – Chirurgie cardiovasculara I

-CT
-RMN
-cateterism cardiac
-cardioangiografia

Tratamentul pericarditei constrictive

Tratamentul medical se realizeaza prin:
-regim alimentar
-repaus relativ
-administrare de diuretice
-administrare de preparate digitalice in caz de fibrilatie atriala

Tratamentul de electie al pericarditei constrictive este pericardiectomia completa pe zonele ventricolului

stang si drept cu extindere, la nevoie, pe marile vase si santuri ventriculare. Se prefera optarea pentru
operatia cu circulatie extracorporeala si prin sternotomie mediana cu debridarea depozitelor calcare cu
ultrasunete.
Rezultatele sunt in general bune (succese in peste 60% din cazuri), dar uneori sunt doar partiale.
Mortalitatea este in jur de 6-25%.
Supravetuirea la 5 ani se mentine ridicata, fiind influentata de severitatea insuficientei cardiace
hipodiastolice, de gradul de rezectie a pericardului, de interesarea miocardului in procesul de fibroza, dar si
de suferinta hepatica.
Pentru un prognostic bun, este necesara realizarea pericardiectomiei intr-o etapa timpurie.
Ameliorarea postoperatorie este rapida la o parte din cazuri si lenta cand rezectia a fost incompleta sau
afectarea miocardului a fost semnificativa.
In cazul in care pericardica este determinata de tuberculoza, de boli de colagen sau de alte cauze ce
pot fi tratate, se va avea in vedere si terapia etiologica.

TETRALOGIA FALLOT
Tetralogia Fallot reprezinta o malformatia cardiaca congenitala care determina scaderea oxigenarii sangelui
si aparitia cianozei tegumentare la nou nascut.
Forma clasica a TF cuprinde urmatoarele malformații cardiace:
• Defect de sept ventricular cu existenta unei comunicari intre ventriculul stang si cel drept;
• Reducerea caii de ejectie a pulmonarei prin afectarea valvei pulmonare si a arterei pulmonare;
• Implantarea aortei spre ventricului drept in zona corespunzatoare defectului septal interventricular
(aorta isi are originea in mod fiziologic la nivelul ventriculul stâng);
• hipertrofie ventriculară dreapta (ingrosarea ventriculului drept).
Care sunt cauzele tetralogiei Fallot?
Cauzele care determina aparitia defectelor congenitale cardiace nu au fost pe deplin elucidate insa exista
mai multi factori de risc care predispun la aparitia TF si anume:
• Diabet zaharat gestational;
• Consumul abuziv de alcool pe parcursul sarcinii;
• Varsta mai mare de 40 de ani a mamei;
• Deficitele alimentare in timpul sarcinii;
• Infectii virale in special cu virus rubeolic in sarcina.

Simptomele tetralogiei Fallot

Tabloul clinic al copiilor cu tetralogie Fallot este alcatuit din urmatoarele simptome:
• Cianoza tegumentara accentuata de plansul copilului;
• Insuficienta respiratorie acuta cu hipoxie de repaos;
• Dispnee;
• Hemoptizie;
• Degete hipocratice “de tobosar” (cresterea extremitatii distale a degetelor);

3 din 4
AMG II S2 - Chirurgie și nursing specific
Curs 3 – Chirurgie cardiovasculara I

• Alimentatie dificila;
• Retard de crestere si dezvoltare fizica deficitara;
• Sincope;
• Adoptarea pozitiei fetale in timpul perioadelor de cianoza.

Tetralogia Fallot: cauze, simptome si tratament

Diagnosticul de tetralogie Fallot
Diagnosticul TF este stabilit pe baza examenului clinic al copilului si al investigatiilor imagistice reprezentate
de ecocardiografie, rezonanta magnetica nucleara cardiaca si radiografia pulmonara.
Tratamentul tetralogiei Fallot
Tratamentul TF este chirurgical si are ca scop corectia anomaliilor cardiace congenitale. La nou nascutii si
copiii cu varsta mai mica de 3 luni este recomandata plasarea unei grefe temporare intre artera
subclaviculara si artera pulmonara care sa amelioreze simptomatologia pacientului pana la indeplinirea
conditiilor favorabile pentru efectuarea unei interventii chirurgicale la nivel cardiac.
Valvulotomia de artera pulmonară cu balon reprezinta o metoda paliativa de tratament care are ca scop
cresterea saturatiei oxigenului fiind rezervata cazurilor cu simptomatologie accentuata.
Tratamentul chirurgical de corectie se practica in jurul varstei de 5-6 luni si are ca scop reducerea defectului
de sept ventricular prin inserarea unei grefe de tesut la acest nivel.

4 din 4