Sunteți pe pagina 1din 6

FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL

Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie internaţională cu 185 de ţări membre, al


cărei scop este să promoveze cooperarea monetara internaţională, stabilitatea schimburilor şi
oferirea asistenţei financiare ţărilor în scopul ajustării balanţei de plăţi externe.

Fondul Monetar International, instituţie specializată a ONU, monitorizează


dezvoltarea economică şi financiară, la care se adaugă acordarea de “sfaturi” menite să
preîntampine situaţiile de criză.
FMI acordă ţărilor care au deficite ale balanţei de plăţi, împrumuturi pentru a susţine
politicile propuse şi a rezolva problemele apărute. Statele membre îi plătesc Fondului Monetar, în
funcţie de economia lor, o sumă în aur, devize şi monedă naţională. Acestea le fixează cota – parte
ce determină numărul de voturi în deliberările Fondului, dar şi importanţa tragerilor la care pot
participa în cadrul instituţiei. Accesul la aceste trageri atrage, pentru respectivul stat, măsuri de
supraveghere şi control din partea FMI .

FMI-ul este o instituţie independentă. El este condus de reprezentanţii statelor


membre, reuniţi în cadrul diferitelor instanţe de decizie.

La conducere se afla Consiliul guvernatorilor, învestit cu toate puterile, compus


din câte un guvernator din fiecare stat membru. Se reuneşte o dată pe an, în adunare generală (în
septembrie sau octombrie), pentru a examina activităţile FMI şi pentru a adopta decizii importante,
cum ar fi revizuirea Statutului sau admiterea de noi ţări membre.
Deoarece se reunesc rareori, guvernatorii deleagă Consiliului de administratie o
mare parte din puterile lor. Cei 24 de administratori au sediul la Washington. Cinci dintre ei sunt
numiţi în mod direct de către ţările lor (SUA, Japonia, Germania, Franta şi Marea Britanie). Rusia,
China şi Arabia Saudita au obţinut, de asemenea, dreptul de a avea administratori proprii. Toate
celelalte state membre trebuie să se reunească în cadrul unor “circumscripţii”, adica pe grupe
de ţări .
La conducerea FMI se află un director general, ales pe cinci ani, care dirijează
serviciile şi prezidează Consiliul de administraţie. Prin convenţie tacită, directorul general este
un european , în timp ce preşedintele Băncii Mondiale este un american . El este asistat de
trei directori generali adjuncţi.
Comitetul interimar a fost creat în 1974. El este compus, din 24 de membri, la
nivel de miniştri sau de guvernatori de bănci centrale, care se reunesc de două ori pe an,
primăvara şi cu ocazia Adunarii generale a guvernatorilor , pentru a propune acestora marile
orientări ale sistemului monetar internaţional şi funcţionare FMI-ului. Numărul redus al
membrilor săi îi permite să fie un bun forum de discuţii .
Un al doilea organism consultativ, Comitetul de dezvoltare, este compus din
24 de membri, miniştri sau guvernatori, cu rol de consilieri pe lângă guvernatorii FMI-ului şi
ai Băncii Mondiale, în legătură cu problemele de transferări de resurse către ţările în curs
de dezvoltare. Acesta se reuneşte în acelaşi timp cu Comitetul interimar.

DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE (DST) sunt prima moneda


internaţională creată vreodată de guverne. Aceasta monedă a fost creată cu ocazia adunării
anuale de la Rio de Janeiro, în 1967, pentru a furniza lichidităţile necesare bunei funcţionări
a sistemului monetar internaţional, într-o epocă în care crearea de dolari necesară expansiunii
mondiale a fost percepută ca insuficientă. DST-ul este compus dintr-un grup de cinci
monede cărora le-a fost afectata o pondere.

Esenţialul resurselor de care dispune FMI-ul pentru a acorda credite este


format din cotele-părţi subscrise de statele membre. Cum cotele-parti sunt câteodată
insuficiente pentru a răspunde ţărilor membre, FMI-ul face apel la resurse împrumutate.
Cotele-părţi reprezintă “capitalul” FMI, adică fondurile proprii care-i permit să acorde credite.
Fiecărui stat membru i se atribuie o cotă-parte, element esenţial în viaţa instituţiei, căci cota-
parte serveşte la determinarea importanţei drepturilor de vot şi a mărimii eventualelor credite.
Totalul acestor cote-părţi se ridică astăzi la 145 miliarde de DST , adică mai mult de 200
miliarde de dolari.

Una din misiunile cele mai importante ale FMI este aceea de a acorda credite
ţărilor membre pentru a le ajuta să-şi rezolve dificultăţile balanţei lor de plăţi. Pentru multe
ţări în curs de dezvoltare, FMI-ul este singura sursă de finanţare în devize: atunci când pieţele
private refuză să acorde împrumuturi, Fondul este deseori singura instituţie capabilă să
acorde un credit în baza unui program de ajustare economică. Recurgerea la împrumuturi
riscă însă să schimbe natura Fondului, făcându-l să semene mai mult cu o banca ce
împrumută ca să-şi finanţeze creditele, aşa cum face Banca Mondială. Ţările membre au
decis ca Fondul să rămână o instituţie ale cărei resurse provin în mod esenţial din cotele-
părţi şi au impus un plafon echivalent cu 60 % din valoarea totală a acestora, adică suma pe
care Fondul poate să o împrumute.
Mai multe facilităţi sunt oferite statelor membre. Alegerea facilităţii cel mai
bine adaptate depinde de natura problemelor cu care se confruntă ţara membră.

Tranşele de credit - Este vorba de politica de credit cea mai veche şi cea mai
răspândită. Aceste credite sunt disponibile pentru ţările membre în tranşe echivalente, fiecare,
cu 25 % din cota parte. Pentru prima tranşă de credit, ţările membre trebuie doar să
demonstreze dorinţa de a reechilibra balanţa de plaţi. Pentru tranşele de credit ulterioare se
cere un acord de confirmare (denumit acord stand-by), bazat pe politici de stabilizare
acoperind o perioadă de unul sau doi ani.

• Facilitarea de ajustare structurală reîntărită (FASR) este răspunsul la eşecul


relativ al programelor de ajustare tradiţională în ţările cele mai sărace. Această facilitate pune
accentul pe creşterea economică, pe lupta împotriva sărăciei, pe reformele structurale şi pe o
finanţare externă adaptată pe o perioadă de trei ani.
• Facilitatea de compensare şi de finanţare a cheltuielilor neprevăzute are ca
scop să acopere pierderile temporare ale încasărilor din exporturi şi să finanţeze o creştere a
costului importurilor de cereale.
• Facilitatea pentru transformarea sistemică are ca scop sa permită o finanţare
a ţărilor în curs de tranziţie care se confruntă cu dificultăţi ale balanţei de plăţi din cauza
dispariţiei relaţiei lor comerciale tradiţionale în cadrul CAER sau din cauza creşterii
costurilor energiei importate.
• Asistenţa financiară în caz de urgenţă permite acordarea unui ajutor financiar
ţărilor membre care se confruntă cu probleme ale balanţei de plăţi în cazul unei catastrofe
naturale.

Într-o epocă în care cheltuielile de funcţionare ale organizaţiilor internaţionale


atrag atenţia în mod deosebit, în particular, cheltuielile Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare în timpul primilor doi ani de existenţă, cheltuielile de funcţionare ale FMI-ului
sunt considerate , în general, ca fiind ponderate. Aceste cheltuieli de funcţionare sunt finanţate
printr-un comision perceput din creditele acordate de către FMI. De fapt, ţara care obţine un
credit este obligată să plătească FMI un comision. Invers, statele membre care au o poziţie
creditoare primesc o remunerare fixă, calculată pe baza ratei dobânzii DST-ului. Diferenţa între
comisioanele primite şi remunerările vărsate conferă Fondului un venit pozitiv pe care
acesta îl utilizează pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare.
România este membră Fondului Monetar Internaţional din anul 1972, cu o cotă de
participare care în prezent este de 1030,2 milioane DST sau 0,48% din cota totală. Romania deţine
10, 552 voturi, reprezentand 0,49% din total.

În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări (constituentă) care include:
Olanda, Ucraina, Israel, Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria, Bosnia Hertegovina, Croatia,
Macedonia. Grupa de tari este reprezentată în Consiliul executiv al FMI de un director executiv
olandez - domnul Jeroen Kremers. În cadrul biroului directorului executiv, România are un
reprezentant care îndeplineşte funcţia de consilier al acestuia.

Guvernatorul Romaniei la FMI este Guvernatorul Băncii Naţionale a României,


Mugur Isărescu.

Romania a acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII al Statutului FMI, la 25


martie 1998. Prin aceasta, România se angajează să nu recurgă la introducerea de restricţii cu
privire la efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi să nu
participe la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fără aprobarea sau
consultarea FMI.

Bibliografie:

http://www.fmi.ro/index.php?lang=ro&page=6 http://www.mae.ro/index.php?
unde=doc&id=5064 http://referate.rol.ro/referate/showdown/1369/
http://www.bnro.ro/Ro/Rel_Int/
######
BANCA MONDIALĂ

Dupa al II-lea razboi mondial, delegati din toate natiunile aliate s-au intalnit la Bretton
Woods in cadrul Conferintei Financiare si Monetare ale Natiunilor Unite , ce avea ca scop refacerea
sistemul economic international .In cadrul conferintei , pe langa stabilirea aurului ca etalon s-a
hotarat infiintarea Fondului Monetar International si a Bancii Internationale pentru Reconstructie si
Dezvoltare (IBRD),IBRD fiind in prezent una din cele cinci institutii care formeaza Banca
Mondiala.
Alaturi de IBRD institutiile care formeaza Banca Mondiale sunt : Asociatia Internationala de
Dezvoltare (IDA), Corporatia Financiara Internationala (IFC), Agentia de Garantare Multilaterala a
Investitiilor (MIGA) si Centrul International de Reglementare a Conflictelor din Domeniul
Investitiilor (ICSID).
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si Asociata Internationala de
Dezvoltare apartin si sunt operate de cele 185 de state membre.
Prin traditie conducerea WB revine Statelor Unite (momentan adjudecata de Paul
Wolfowitz, fost Secretar al Apararii). Cand se vorbeste despre Banca Mondiala, se face referinta in
general la activitatile IBRD, aceasta fiind responsabila pentru 80% din imprumuturile Bancii
Mondiale. IBRD nu are actionari iar puterea de vot este distribuita intre tarile membre. Regulile
privind modalitatea de alocare a voturilor au fost stabilite la infiintarea Bancii. Statele Unite
contribuind initial cu 75% din capitalul de infiintare, a fost intotdeauna statul cu cele mai multe
voturi, in prezent circa 17% si este urmat de Japonia cu 7,9%. Pentru a opera o modificare
semnificativa in politica Bancii este necesara o majoritate de voturi de 85%, Statele Unite fiind
singura tara cu drept de veto.
Telul Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare (IBRD) este de a reduce
saracia in tarile slab dezvoltate prin promovarea dezvoltarii sustinute de imprumuturi , garantii ,
servicii de analiza si consultanta.
Fondurile IBRD provin din emisia de obligatiuni in cadrul pietelor financiare din lumea
intreaga.
Asociatia Internationala de Dezvoltare (IDA) joaca un rol cheie in misiunea Bancii
Mondiale de combatere a saraciei.Atentia IDA este concentrata in special asupra celor mai sarace
tari unde venitul pe cap de locuitor este mai mic de 885$ , carora le acorda imprumuturi fara
dobanda. IDA .Creditele acordate de catre IDA sunt esalonate pe o perioada de 35-40 de ani si
beneficiaza si de o perioada de gratie de 10 ani.
Fondurile IDA provin din donatiile facute o data la trei ani de catre guvernele tarilor
dezvoltate.Fonduri aditionale provin si din rambursarea de fonduri din imprumuturile anterioare.

Institutiile afiliate
Corporatia Financiara Internationala a fost infiintata in 1956 in scopul incurajarii activitatii
sectorului particular in tarile in curs de dezvoltare. IFC realizeaza aceasta in primul rand prin trei
tipuri de activitati: finantarea de proiecte ale sectorului particular, sprijinirea societatilor din tarile in
curs de dezvoltare in vederea mobilizarii finantelor pe pietele internationale si acordarea de servicii
de consiliere si asistenta tehnica firmelor si guvernelor.
IFC ofera societatilor din tarile in dezvoltare membre o serie completa de produse financiare
si servicii:
• imprumuturi pe termen lung in valute principale, cu rate ale dobanzii fixe sau variabile;
• investitii de capital ;
• instrumente tip-capital (imprumuturi subordonate, actiuni preferentiale, bilete de venituri);
• garantii si finantare standby;
• managment-ul riscurilor (intermedierea unor operatiuni de swap valutar sau al dobanzilor).
IFC percepe pentru produsele sale tarifele pietii si nu accepta garantii guvernamentale.
Capitalul actionar, varsat in intregime, provine de la tarile membre si puterea de
votare este proportionala cu numarul de actiuni detinute. Capitalul autorizat al IFC este de 2,45
miliarde de dolari.
Consiliul Guvernatorilor delega multe dintre puterile sale Consiliului de Directori,
compus din Directorii Executivi ai BIRD, care reprezinta tarile membre ale IFC. Consiliul de
Directori examineaza toate proiectele.
IFC este afiliata la BIRD, dar are propriul capital, statut si personal. Desi in general
activitatea IFC se deruleaza independent de a BIRD-ului, cele doua institutii isi coordoneaza
activitatea in multe domenii.
Investitiile de capital si cele tip-capital ale IFC sunt realizate din capital propriu -
totalul capitalului varsat si profiturile retinute. Majoritatea fondurilor necesare pentru operatiunile
sale de acordare de imprumuturi provin din imprumuturi de pe pietele financiare internationale
facute prin emisiuni de obligatii publice si plasamente private, in timp ce o mica proportie este luata
cu imprumut de la BIRD.
Agentia de Garantare Multilaterala a Investitiilor (MIGA) are rolul de a incurajarea
investitiilor directe in tarile in curs de dezvoltare . MIGA ofera garantii investitorilor straini in cazul
pierderilor cauzate de riscuri non-comerciale.Astfel MIGA ofera trei servicii esentiale investitorilor:
asigurarea riscului politic pentru investitorii straini in tarile in curs de dezvoltare , asistenta tehnica
pentru imbunatatire climatului investitional si promovarea oportunitatilor , medierea disputelor
pentru a inlatura eventualele obstacole in calea viitoarelor investitii.
Centrul International de Reglementare a Conflictelor din Domeniul Investitiilor
(ICSID). In diverse randuri Banca Mondiala ca institutie si presedintele bancii au asistat in
medierea si concilierea disputelor intre investitori si guverne. Infiintarea acestei institutii a fost in
primul rand pentru a nu mai implica presedintele in acest gen de dispute.

Banca Mondiala si Romania


România a devenit membră a Băncii Mondiale în 1972. Din 1991, Banca Mondială a
finanţat peste 30 de proiecte, acoperind o gamă largă de activităţi.
La 13 iunie 2006, Consiliul Directorilor Executivi al Băncii Mondiale a discutat
Parteneriatul Strategic al Băncii Mondiale pentru România (CPS) pe perioada 2006-2009.
Strategia, elaborată în strânsă colaborare cu Guvernul României, reprezintă un ghid al
asistenţei acordată ţării de către Banca Mondială.
Până în prezent, Banca Mondială a finanţat peste 40 de operaţiuni în ţară, reprezentând un
angajament total iniţial de aproape 5 miliarde de dolari.

Operaţiunile de investiţii şi împrumuturile pentru politici de dezvoltare (DPL) abordează trei


domenii largi:
- Promovarea sectorului privat şi dezvoltarea unor pieţe eficiente. Aceasta include
finalizarea agendei de privatizare, îmbunătăţirea serviciilor de infrastructură, crearea unui mediu de
afaceri favorabil investiţiilor şi creşterii economice şi consolidarea eficienţei pieţei muncii.
- Edificarea unor instituţii din sectorul public şi îmbunătăţirea guvernării prin reforma
serviciului public, îmbunătăţirea gestionării cheltuielilor publice şi a responsabilităţii,
implementarea unei strategii împotriva corupţiei şi reforma justiţiei.
- Constituirea capitalului uman şi îmbunătăţirea protecţiei sociale prin ameliorarea asigurării
de servicii sociale în domeniul sănătăţii şi educaţiei şi îmbunătăţirea sistemului de pensii.
În plus, programele de dezvoltare rurală şi de reducere a sărăciei vizează îmbunătăţirea
infrastructurii rurale, inclusiv sistemele de irigaţii, serviciile sociale şi sistemul de finanţare rurală,
printr-un proces participativ. De asemenea, operaţiile băncii vizează îmbunătăţirea productivităţii
agricole şi forestiere.

Bibliografie : www.worldbank.org
www.wikipedia.org
www.ifc.org
www.fmi.ro