8.

Ciclurile ideale ale instalaţiilor termice cu vapori [11, 8]

Figura 6.24 Centrală electrică cu 4 preîncălzitoare regenerative ale apei de alimentare (unul deschis şi
trei închise)

6.10.4 Cogenerarea ([26] 10.8 604)

Cogenerarea reprezintă producerea a mai mult de o formă de energie utilă (căldură şi
energie electrică) de la aceeaşi sursă de energie.

Figura 6.26 a. Instalaţie de încălzire, b. Instalaţie cu cogenerare cu sarcină fixă,

c. Instalaţie cu cogenerare cu sarcină reglabilă
La toate ciclurile prezentate anterior, scopul acestora era de a transforma o parte din căldura
transferată fluidului de lucru în lucru mecanic, care reprezintă cea mai valoroasă formă de
energie. Restul căldurii este degajată în mediul ambiant ca şi căldură reziduală, deoarece
calitatea acesteia este prea scăzută pentru a putea fi folosită în scop util. Risipirea unei mari
cantităţi de căldură este preţul care trebuie plătit pentru a produce lucru mecanic, deoarece

94
 6.10 Metode de creştere a randamentului ciclului Clausius - Rankine

energia electrică sau mecanică este sunt singurele forme de energie care pot fi folosite de
dispozitivele tehnice (de ex. un ventilator)
Ca ciclu de forţă al unei centrale cu cogenerare poate fi folosit fie un ciclu de turbină cu abur
(Rankine), fie un ciclu de turbină cu gaze (Brayton) sau chiar un ciclu combinat.
În fig. 10-21 este reprezentată schema unei centrale cu cogenerare ideale cu turbină cu abur.
Probabil că trăsătura cea mai izbitoare a instalaţiei din fig. 10-21 este absenţa
condensatorului; astfel, centrala nu evacuează căldură reziduală, cu alte cuvinte, toată
energia transmisă aburului în generator este utilizată fie ca energie termică, fie ca energie
electrică. Astfel, pentru o centrală cu cogenerare se poate defini un factor de utilizare:
• •
Lucrul mecanic net + Energia termică utilă W + Qp
u = Căldura totală consumată = • (10-23)
Qin
sau
•
Qout
u = 1 - • (10-24)
Qin
•
unde Qout reprezintă căldura evacuată prin condensator (inclusiv pierderile).
Factorul de utilizare al unei centrale cu cogenerare ideale cu turbină cu abur este evident 100
%. Factorul de utilizare al unei centrale reale este însă de cca. 80 %. O centrală electrică cu
cogenerare este echivalentă cu o centrală termică combinată cu o centrală electrică cu un
randament termic de 100 %.
Centrala descrisă mai sus nu este practică deoarece nu i se poate regla sarcina termică sau
electrică.
O schemă (mai complexă) a unei centrale mai funcţionale este cea din fig. 10-22. În condiţii
normale de funcţionare (cantităţi echilibrate de energie mecanică şi termică), o parte din abur
este extras din turbină la o presiune intermediară stabilită p6. Restul de abur se destinde
până la presiunea de condensare p7, iar apoi este răcit la presiune constantă. Căldura
evacuată prin condensator reprezintă căldura pierdută.
Atunci când sarcina termică necesară este mare, tot aburul este dirijat prin schimbătorul de
•
căldură, şi nimic prin condensator (m7 = 0). În acest mod de funcţionare, căldura pierdută
este zero. Dacă acest lucru nu este suficient, o parte din aburul produs de generator este
laminat într-un ventil sau o supapă de reducere a presiunii până la presiunea de extracţie p6
şi este dirijat către schimbător. Sarcina termică maximă se obţine când întreg debitul de abur
• •
produs de generator este laminat (m5 = m4). În acest mod de funcţionare nu se produce deloc
lucru mecanic. Atunci când sarcina termică nu este necesară, întreg debitul de abur produs
• •
de generator este dirijat către turbină şi condensator (m5 = m6 = 0) iar centrala funcţionează
ca o centrală electrică obişnuită. Puterile termice şi mecanice pot fi calculate astfel:
• •
Qin = m3(h4 - h3) (10-25)
• •
Qout = m7(h7 - h1) (10-26)
• • • •
Qp = m5h5 + m6h6 - m8h8 (10-27)
• • • •
Wturb = (m4 - m5)(h4 - h6) + m7(h6 - h7) (10-28)

95
8. Ciclurile ideale ale instalaţiilor termice cu vapori [11, 8]

În aceste condiţii optime, centrala cu cogenerare simulează centrala ideală prezentată la

început. Aceasta înseamnă că tot aburul se destinde în turbină până la presiunea de
extracţie şi continuă apoi prin schimbătorul de căldură. Prin ventilul de laminare şi
• • • •
condensator debitul este zero. Astfel, nu se pierde deloc căldură (m4 = m6 şi m5 = m7 = 0).
Această condiţie poate fi dificil de realizat în practică datorită variaţiilor continue de sarcină
termică şi mecanică. Centrala însă trebuie proiectată astfel încât să funcţioneze în condiţii cât
mai apropiate de cele optime în cea mai mare parte a timpului.
Folosirea cogenerării datează de la începutul secolului, atunci când centralele electrice au
fost integrate în comunităţi şi pentru termoficare (adică încălzire şi apă caldă pentru clădiri de
locuinţe şi comerciale).

6.11 Exemple

6.11.1 Turbină cu abur.

O turbină de abur cu puterea teoretică de 5000 kW trebuie alimentată cu abur de 25 bari şi
450 °C. Presiunea la ieşirea din turbină este 0,02 bari. Să se determine debitul masic de
abur, destinderea în turbină fiind o adiabată reversibilă.

Pentru starea 1 se scot parametrii i şi s din Tab. III, la p = 25 bari şi t = 450 °C: i1 = kJ/kg; s1
= iar pentru starea 2 se foloseşte Tab. II de unde, pentru p = 0.02 bar, se scot parametrii: i2"
= , r2 = , s2' = s2" =
s1 - s2'
Titlul de vapori este: x2 = s " - s " = , iar entalpia:
2 2

i2 = i2' + x2r2 = ;
• •
Din ecuaţia puterii mecanice adiabatice: P = m (i1 - i2), se determină debitul masic m .

6.11.2 !Ciclul Rankine simplu ideal. EXAMPLE 10–1 The Simple Ideal
Rankine Cycle

96
 Exemple

Figura 6.27 Schema şi diagrama T-s pentru Example 10–1.

6.11.3 Ciclul Rankine ideal cu reîncălzire (1D+1I) şi regenerare.

EXAMPLE 10–6 The Ideal Reheat–Regenerative Rankine Cycle

Figura 6.28 Schema şi diagrama T-s pentru Example 10–6.

O instalaţie de forţă funcţionează după un ciclu Rankine ideal cu reîncălzire şi regenerare, cu
un preîncălzitor deschis, unul închis şi un încălzitor intermediar. Parametrii aburului la
intrarea în turbină sunt 15 MPa şi 600 °C, iar condensarea are loc la presiunea de 10 kPa. O
parte din abur este extras din turbina la 4 MPa pentru preîncălzitorul închis iar restul aburului
este reîncălzit la aceeaşi presiune la 600 °C. Aburul extras este condensat complet în
preîncălzitor iar apoi presiunea lui este ridicată la 15 MPa înainte de a fi amestecat cu apa de
alimentare cu aceeaşi presiune. Aburul pentru preîncălzitorul deschis este extras din turbina
de joasă presiune la o presiune de 0.5 MPa. Să se determine fracţiile din debitul de abur care
au fost extrase din turbină, precum şi randamentul termic al ciclului.
Ipoteze de calcul: 1 Instalaţia funcţionează în regim staţionar. 2. Se neglijează pierderile de
presiune şi de căldură în ţevi. 3. În ambele pre-încălzitoare apa este încălzită până la
temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii din pre-încălzitor (În realitate, aburul
extras intră în pre-încălzitorul închis la 376 °C, iar temperatura de saturaţie corespunzătoare
presiunii de 4 MPa din schimbător este de 250 °C),
Analiză Instalaţia funcţionează după un ciclu Rankine ideal cu reîncălzire şi regenerare şi
astfel pompele şi turbinele sunt izentropice; nu există pierderi de presiune in generatorul de
abur, re-încălzitor, condensator, şi pre-încălzitoare; aburul iese din condensator şi pre-
încălzitoare în stare de lichid saturat.
Entalpiile diferitelor stări precum şi lucrurile mecanice specifice masice ale pompelor sunt:
h1 = 191.81 kJ/kg h2 = 192.30 kJ/kg h3 = 640.09 kJ/kg
h4 = 643.92 kJ/kg h5 = 1087.4 kJ/kg h6 = 1087.4 kJ/kg
h7 = 1101.2 kJ/kg h8 = 1089.8 kJ/kg h9 = 3155.0 kJ/kg
h10 = 3155.0 kJ/kg h11 = 3674.9 kJ/kg h12 = 3014.8 kJ/kg
h13 = 2335.7 kJ/kg

97
8. Ciclurile ideale ale instalaţiilor termice cu vapori [11, 8]

wpump I,in = 0.49 kJ/kg wpump II,in = 3.83 kJ/kg wpump III,in = 13.77 kJ/kg
Fracţiile din debitul de abur care au fost extrase din turbină se determină din ecuaţiile de
bilanţ masic şi energetic scrise pentru pre-încălzitoare:
Pre-încălzitorul închis:
• •
Ein = Eout  y h10 + (1 - y)h4 = (1 - y)h5 + y h6 
h5 - h4
y = (h - h ) + (h - h ) = 0.1766
10 6 5 4

Pre-încălzitorul deschis:
• •
Ein = Eout  z h12 + (1 - y - z)h2 = (1 - y)h3 
(1 - y) (h3 - h2)
z= h12 - h2 = 0.1306

Entropia în starea 8 se determină din ecuaţiile de bilanţ masic şi energetic scrise pe camera
de amestec (care se consideră a fi izolată):
• •
Ein = Eout  1 h8 = (1 - y)h5 + y h7  h8 = 1089.8 kJ/kg

6.11.4 Centrală cu cogenerare - cazul ideal. EXAMPLE 10-8 An Ideal

Cogeneration Plant (pentru EXAMPLE 10-9)

Figura 6.29 Schema şi diagrama T-s pentru Example 10–8.

Se consideră centrala cu cogenerare din Fig. 10-23. Aburul intră în turbină cu 7 MPa şi 500
°C. O parte din abur este extras din turbină la 500 kPa pentru a fi folosit la un proces de
încălzire. Restul aburului continuă să se destindă până la 5 kPa. Aburul este apoi condensat
la presiune constantă şi este pompat la presiunea din boiler de 7 MPa. În perioadele când
necesarul de căldură pentru încălzire creşte foarte mult, o parte din aburul generat de boiler
este laminat la 500 kPa şi direcţionat către încălzitor. Fracţia de abur extrasă este reglată
astfel încât aburul iese din încălzitor în stare de lichid saturat cu 500 kPa, şi este pompat
ulterior la 7 MPa. Debitul masic de abur produs de boiler este de 15 kg/s. Dacă se neglijează
pierderile de presiune şi de căldură în conducte şi se consideră că turbina şi pompa sunt
izoentropice, să se determine (a) sarcina termică maximă care poate fi preluată pentru
încălzire, (b) puterea produsă şi factorul de utilizare când nu se foloseşte căldură pentru
încălzire, şi (c) sarcina termică pentru încălzire când 10 % din abur este extras înainte de a
intra în turbină şi 70 % din abur este extras din turbină cu 500 kPa pentru încălzire.

98
 Exemple

Ipoteze 1 Funcţionarea are loc în regim staţionar. 2 Se neglijează pierderile de presiune şi

de căldură în conducte. 3 Se neglijează variaţiile de energie cinetică şi potenţială.
Analiză .
Puterile consumate de către pompe şi entalpiile diferitelor stări sunt:
wpump I,in = v8 (P9 - P8) =
wpump II,in = v7 (P10 - P7) =
h1 = h2 = h3 = h4 = ;
h5 = ; h6 = ;
h7 = hf @ 500 kPa = ; h8 = hf @ 5 kPa =
h9 = h8 + wpump I,in =
h10 = h7 + wpump II,in =
(a) Sarcina termică maximă de încălzire se obţine când tot aburul produs de cazan (boiler)
• • •
este laminat şi trimis către încălzitor, şi nimic nu este trimis către turbină (adică m4 = m7 = m1
• • •
= 15 kg/s, şi m3 = m5 = m6 = 0 kg/s. Astfel,
• •
Qp,max = m1 (h4 - h7) =
În acest caz, factorul de utilizare este de 100 %, deoarece nu există căldură eliminată prin
condensator, iar pierderile se neglijează.
(b) Dacă nu se furnizează căldură pentru încălzire, tot aburul produs de cazan curge prin
• • •
turbină şi se destinde la presiunea de 5 kPa din condensator (adică, m3 = m6 = m1 = 15 kg/s
• •
şi m2 = m5 = 0). În acest mod, puterea produsă este maximă, şi ea este:
• •
Wturb,out = m(h3 - h6) =
•
Wpump,in =
• • •
Wnet,out = Wturb,out - Wpump,in =
• •
Qin = m1 (h1 - h11) =
Deci,
• •
Wnet + Qp
= • =
Qin
Adică, se utilizează din energie. În acest caz, factorul de utilizare este echivalent cu
randamentul termic.
(c) Dacă se neglijează variaţiile de energie cinetică şi potenţială, bilanţul energetic pe
încălzitor este:
• • • • • • • • • •
Ein = Eout  m4h4 + m5h5 = Qp,out + m7h7  Qp,out = m4h4 + m5h5 - m7h7
unde
• • • • •
m 4 = ; m5 = ; m7 = m 4 + m 5

99
8. Ciclurile ideale ale instalaţiilor termice cu vapori [11, 8]

Deci
•
Qp,out =
Discuţie Se constată că din căldură transferată va fi folosită în încălzitor. Se poate arăta de
asemenea că în acest caz se produce o putere de , iar puterea consumată de cazan boiler
este de . Astfel, factorul de utilizare este de

6.12 Aplicaţii - Cap 10: Ciclurile instalaţiilor termice de forţă cu vapori

[26, 27 Cap 10]

6.12.1 Ciclul Carnot cu vapori

6.12.2 Ciclul Rankine simplu

10-104 Să se studieze efectul variaţiei presiunii de condensare asupra performanţei unui
ciclu Rankine simplu ideal. Starea aburului la intrarea în turbină e menţinută constantă la 5
MPa şi 500 °C iar presiunea de condensare variază de la 5 la 100 kPa. Să se determine
randamentul termic al ciclului, să se reprezinte variaţia acestuia în funcţie de presiunea de
condensare, şi să se discute rezultatele.
10-105 Să se studieze efectul variaţiei presiunii generatorului de vapori asupra
performanţei unui ciclu Rankine simplu ideal. Aburul intră în turbină la 500 °C şi iese la 10
kPa. Presiunea variază de la 0.5 la 20 MPa. Să se determine randamentul termic al ciclul, să
se reprezinte variaţia acestuia în funcţie de presiunea boilerului, şi să se discute rezultatele.
10-106 Să se studieze efectul variaţiei supraîncălzirii aburului asupra performanţei unui
ciclu Rankine simplu ideal. Aburul intră turbină la 3 MPa şi iese la 10 kPa. Temperatura de
intrare în turbină variază de la 250 la 1100 °C. Să se determine randamentul termic al ciclul,
să se reprezinte variaţia acestuia în funcţie de temperatura de intrare în turbină, şi să se
discute rezultatele.

6.12.3 Ciclul Rankine cu reîncălzire

10-32 O centrală electrică cu abur funcţionează după ciclul Rankine cu reîncălzire ideal.
Aburul intră în turbina de înaltă presiune la 8 MPa şi 500 °C şi iese la 3 MPa. Aburul este
apoi reîncălzit la presiune constantă la 500 °C înainte de a se destinde la 20 kPa în turbina
de joasă presiune. Să se determine lucrul mecanic specific al turbinei, în kJ/kg, şi
randamentul termic al ciclul. Să se reprezinte ciclul în diagrama T-s faţă de curbele de
saturaţie.
10-33 Se reconsideră Problema 10-32. Să se rezolve această problemă folosind
caracteristica EES de introducere de date prin "diagram window". Se va ţine cont de efectele
randamentelor turbinei şi pompei şi se vor prezenta efectele reîncălzirii asupra titlului aburul
la ieşirea din turbina de joasă presiune. Să se reprezinte ciclul în diagrama T-s faţă de
curbele de saturaţie. Să se discute rezultatele studiilor parametrice efectuate.
10-107 Să se studieze efectul variaţiei presiunii de reîncălzire asupra performanţei unui
ciclu Rankine ideal cu încălzire intermediară. Presiunea maximă şi minimă din ciclu este de
15 MPa şi respectiv 10 kPa, iar aburul intră în ambele trepte al turbinei la 500 °C. Presiunea
de reîncălzire variază de la 12.5 la 0.5 MPa. Să se determine randamentul termic al ciclul, să
se reprezinte variaţia acestuia în funcţie de presiunea de reîncălzire, şi să se discute
rezultatele.
10-108 Să se studieze efectul variaţiei numărului de trepte de reîncălzire asupra
performanţei unui ciclu Rankine ideal cu încălzire intermediară. Presiunea maximă şi minimă

100
 Aplicaţii - Cap 10: Ciclurile instalaţiilor termice de forţă cu vapori [26, 27 Cap 10]

din ciclu este de 15 MPa şi respectiv 10 kPa, iar aburul intră în ambele trepte al turbinei la
500 °C. Pentru fiecare caz, se menţine aproximativ acelaşi raport de comprimare pe fiecare
treaptă de turbină. Să se determine randamentul termic al ciclului, să se reprezinte variaţia
acestuia în funcţie de numărul de trepte de reîncălzire 1, 2, 4, şi 8, şi să se discute
rezultatele.

6.12.4 Ciclul Rankine cu preîncălzire regenerativă

10-47 Se consideră ciclul Rankine ideal cu abur, regenerativ cu două preîncălzitoare de apă
de alimentare, unul închis (prin suprafaţă) şi unul deschis (prin amestec). Aburul intră în
turbină la 12.5 MPa şi 550 °C şi iese spre condensator la 10 kPa. Aburul este extras de la
turbină la 0.8 MPa pentru preîncălzitorul închis şi la 0.3 MPa pentru cel deschis. În
preîncălzitorul închis apa de alimentare este încălzită la temperatura de condensare a
aburului extras pentru preîncălzitorul închis. Aburul extras iese din preîncălzitorul închis ca
lichid saturat, care este apoi laminat pentru preîncălzitorul deschis. Să se reprezinte ciclul în
diagrama T-s faţă de curbele de saturaţie, şi să se determine (a) debitul masic de abur
necesar prin boiler pentru a produce o putere netă de 250 MW şi (b) randamentul termic al
ciclului.

10-48 Se reconsideră Prob. 10-47. Să se studieze efectul randamentelor turbinei şi pompei

asupra debitului masic şi randamentului termic, dacă acestea variază de la 70 % la 100 %.
Să se reprezinte debitul masic şi randamentul termic în funcţie de randamentul turbinei
pentru randamente ale pompei de 70, 85, şi 100 %, şi să se discute rezultatele. Să se
reprezinte ciclul în diagrama T-s pentru randamente ale turbinei şi pompei de 85 %.
10-57 Să se determine distrugerea de exergie asociată cu fiecare proces de reîncălzire din
ciclul Rankine descris în Prob. 10-32. Se consideră o temperatura a sursei calde de 1800 K şi
o temperatura sursei reci de 300 K.
10-58 Se reconsideră Prob. 10-57. Să se rezolve această problemă folosind caracteristica
EES de introducere de date prin "diagram window". Se va ţine cont de efectele
randamentelor turbinei şi pompei pentru a evalua ireversibilităţile asociate cu fiecare proces.
Să se reprezinte ciclul în diagrama T-s faţă de curbele de saturaţie. Să se discute rezultatele
studiilor parametrice efectuate.
10-109 Să se studieze efectul presiunii de extracţie asupra performanţei unui ciclu Rankine
regenerativ ideal cu un preîncălzitor deschis de apă de alimentare. Aburul intră în turbină la
15 MPa şi 600 °C şi în condensator la 10 kPa. Să se determine randamentul termic al ciclul,
să se reprezinte variaţia acestuia în funcţie de presiunea de extracţie pentru diferite valori ale
acesteia: 12.5, 10, 7, 5, 2, 1, 0.5, 0.1, şi 0.05 MPa, şi să se discute rezultatele.
10-110 Să se studieze efectul numărului de trepte de regenerare asupra performanţei unui
ciclu Rankine regenerativ ideal. Aburul intră în turbină la 15 MPa şi 600 °C şi în condensator

101
8. Ciclurile ideale ale instalaţiilor termice cu vapori [11, 8]

la 5 kPa. Pentru fiecare caz, se menţine aproximativ aceeaşi diferenţă de temperatură între
oricare două trepte de regenerare. Să se determine randamentul termic al ciclul, să se
reprezinte variaţia acestuia în funcţie de numărul de trepte de regenerare pentru diferite
valori ale acestuia: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, şi 10.

6.12.5 Cicluri cu cogenerare

10-70 Se consideră o centrală electrică cu cogenerare modificată cu regenerare. Aburul intră
în turbină la 6 MPa şi 450 °C şi se destinde până la presiunea de 0.4 MPa. La această
presiune, 60 % din abur este extras din turbină, iar restul se destinde la până 10 kPa. O parte
din aburul extras este folosită pentru a preîncălzi apa de alimentare într-un preîncălzitor
deschis (prin amestec). Restul de abur extras este folosit pentru un proces de încălzire
industrială şi iese din schimbătorul de căldură ca lichid saturat la 0.4 MPa. El este amestecat
ulterior cu lichidul care iese din preîncălzitor, iar amestecul este pompat la presiunea din
boiler. Dacă se consideră turbinele şi pompele ca fiind izoentropice, să se reprezinte ciclul în
diagrama T-s faţă de curbele de saturaţie, şi să se determine debitul masic de abur necesar
prin boiler pentru a produce o putere netă 15 MW.
10-71 Se reconsideră Prob. 10-70. Să se studieze efectul presiunii de extracţie a aburului
extras din turbină pentru a fi folosit pentru proces de încălzire industrială şi pentru
preîncălzitorul deschis asupra debitului masic necesar. Să se reprezinte debitul masic prin
boiler în funcţie de presiunea de extracţie, şi să se discute rezultatele.

6.12.6 Diverse 1 [8]

102
 !Principiile termodinamice ale centralelor cu cicluri combinate ([10] pg 5)

7 Cicluri combinate
7.1 !Principiile termodinamice ale centralelor cu cicluri combinate
([10] pg 5)

7.1.1 Consideraţii generale

Tc - Tr Tr
C = Tc = 1 - Tc
Există două cauze datorită cărora randamentele proceselor reale sunt mai mici decât cel al
ciclului Carnot:
 În primul rând, ecartul (diferenţa) de temperatură pentru căldura furnizată ciclului este
foarte mare. De exemplu, pentru o centrală convenţională cu abur, temperatura maximă
a aburului este de doar cca. 810 K, în timp ce temperatura de ardere din generatorul de
abur este de cca. 2000 K.
 În al doilea rând, temperatura la care este evacuată căldură este mai mare decât
temperatura ambiantă.
Cea mai bună metodă de a creşte randamentul procesului este de a reduce pierderile, lucru
care se poate realiza
 prin creşterea temperaturii maxime a ciclului şi
 prin evacuarea căldurii la o temperatură cât mai scăzută.
Interesul pentru ciclurile combinate rezultă în special din aceste două consideraţii. Prin
natura lor, nici unul dintre aceste cicluri nu poate de unul singur să facă îmbunătăţiri din
ambele sensuri. Rezultă astfel firesc, ideea combinării a două cicluri: unul cu temperatură
ridicată favorabilă, şi celălalt cu o temperatură scăzută favorabilă.
Într-un ciclu deschis de turbină cu gaze, temperatura de lucru este foarte ridicată deoarece
energia este furnizată ciclului direct, fără schimbătoare de căldură. Din păcate, şi
temperatura de evacuare este de asemenea ridicată.
În ciclul cu abur, temperatura maximă de lucru nu este foarte ridicată, iar căldura este
evacuată la o temperatura foarte scăzută.

103
Cicluri combinate

Combinarea acestor două cicluri oferă cea mai bună bază posibilă pentru procese termice cu
randamente ridicate (vezi Tabelul).

Tabelul 7.1 Table 2-1: Comparaţie termodinamică între centralele cu turbină cu gaze, cu turbină cu abur,
şi cu ciclu combinat abur gaze

Centrală cu Centrală cu
Parametru UM turbină cu Centrală cu abur cicluri
gaze combinate
cu fără
supraîncălzire supraîncălzire
intermediară intermediară
Temperatura
medie la care K 950…1000 640…700 550…630 950…1000
este furnizată
căldura
Temperatura
medie la care
K 500…550 320…350 320…350 320…350
este cedată
căldura
Randamentul %
42…47 45…54 37…50 63…68
ciclului Carnot

În figură sunt prezentate comparativ diagramele T-s pentru cele patru procese, şi se observă
că ciclurile combinate utilizează cel mai bine ecartul de temperatura pentru căldură primită,
deşi există pierderi exergetice suplimentare între procesele cu abur şi cele cu gaze.

104
 Randamentul termic al unui ciclu combinat

Figura 7.1 Diagramele T-s: A - Turbină cu gaze; B - Turbină cu abur fără supraîncălzire intermediară; C-
Turbină cu abur cu supraîncălzire intermediară; D - Ciclu combinat gaze-abur

7.2 Randamentul termic al unui ciclu combinat

S-a considerat anterior că energia combustibilului este furnizată doar turbinei cu gaze. Există
însă cicluri cu ardere suplimentară în generatorul de abur, adică în care o parte din căldură
este furnizată direct aburului.
În consecinţă, definiţia generală a randamentului termic al unui ciclu combinat este
PGT + PST
K = • • (2)
QGT + QSF
•
QSF - căldura primită prin ardere suplimentară (secondary firing)
Randament termic al unui ciclu simplu
PGT
turbină cu gaze (GT): GT = • (4)
QGT
PST
turbină cu abur (ST): ST = • • (5)
QSF + QExh
•
QExh - căldura primită de la ciclul de turbină cu gaze
• • •
QExh = QGT - PGT = QGT (1 - GT) (6)
Dacă se combină aceste 2 ecuaţii se obţine:

105
Cicluri combinate

PST
ST = • • (7)
QSF + QGT(1 - GT)

7.2.1 Efectul arderii suplimentare în generatorul de abur cu recuperare

asupra randamentului global
Înlocuind ecuaţiile 4 şi 7 în ec. 2 se obţine
• • •
GT QGT + ST(QSF + QGT(1 - GT))
K = • • (8)
QGT + QSF
Arderea suplimentare în boilerul de recuperare măreşte randamentul global al ciclului
K
combinat doar dacă • > 0. Dacă se diferenţiază ec 8 rezultă inegalitatea:
QSF
K 1  •  ST •  • • •
• = • GT QGT  • QSF + ST + (QGT + QSF) - STQSF +
QSF ( •
QGT + QSF ) 2
 QSF 

 ST •  • • • 
+  • QGT(1 - GT) + (QGT + QSF) - STQGT(1 - GT) > 0 (10)
QSF  
ceea ce duce la
• • •
•
[
ST • •
QSF + (QGT(1 - GT)) + ST > ]
GT QGT + ST(QSF + QGT(1 - GT))
• • (11)
QSF QGT + QSF
Deoarece al doilea membru al inegalităţii este egal cu K, inegalitatea se reduce la
ST •
•
[ •
]
QSF + QGT(1 - GT) > K - ST (12)
QSF

[ • •
]
termenul QSF + QGT(1 - GT) nu este altceva decât căldura introdusă în ciclul cu abur.
Astfel, formula devine:
ST PST
•  > K - ST (13)
QSF ST
Ecuaţia 13 arată că arderea suplimentară măreşte randamentul ciclului combinat doar dacă
măreşte randamentul ciclului cu abur. Cu cât diferenţa dintre randamentul ciclului combinat şi
randamentul ciclului cu abur este mai mare, şi cu cât temperatura căldurii introduse pentru
producerea aburului este mai mică, cu atât creşterea randamentului va fi mai mare. Din acest
motiv, arderea suplimentară devine tot mai puţin interesantă: randamentul instalaţiei cu ciclu
combinat creşte mult mai rapid decât cel al ciclului cu abur, ceea ce măreşte continuu
diferenţa (K - ST). Ţinând cont ce cele prezentate în paragraful precedent 7.1.1, este în
general mai bine să se ardă combustibilul într-o turbină modernă, deoarece căldura este
furnizată procesului la o temperatura cu un nivel mai ridicat decât în procesul cu abur.

106
7.5 !Cicluri combinate gaze-vapori ([26] 10.9 609)

Figura 7.20 Centrală cu cicluri combinate gaze-abur

Figura 7.21 Ciclu binar cu vapori mercur- vapori apă

107
Cicluri combinate

7.6 Exemple

7.6.1 Cicluri combinate gaze-vapori. EXAMPLE 10-9 A Combined Gas-

Steam Power Cycle
Se consideră ciclul de forţă combinat gaze-vapori
din Fig. 10-25. Ciclul superior este un ciclu cu
turbină cu gaze cu un raport de comprimare de 8.
Aerul intră în compresor cu 300 K şi în turbina cu
1300 K. Randamentul izoentropic al compresorului
este de 80 %, iar al turbinei cu gaze de 85 %. Ciclul
inferior este un ciclu simplu ideal Rankine care
funcţionează în domeniul de presiuni cuprinse între
7 MPa şi 5 kPa. Aburul este încălzit într-un
schimbător de căldură de către gazele de evacuare
la o temperatură de 500 °C. Gazele de evacuare
ies din schimbătorul de căldură cu 450 K. Să se
determine (a) raportul dintre debitele masice de
abur şi de gaze arse şi (b) randamentul termic al
ciclului combinat.
Analiză Diagramele T-s pentru cele două cicluri
sunt prezentate în Fig. 10-25. Ciclul cu turbină cu
gaze a fost analizat în Example 9-6 (vezi 4.14.7),
Figura 7.22 FIGURE 10-25 Diagrama T-s a
iar ciclul cu abur a fost prezentat în Example 10-8b ciclului combinat gaze-abur descris în
(vezi 6.11.4), cu următoarele rezultate: Example 10-9
Ciclul cu gaze (aer): h4' (h4a) = 880.36 kJ/kg (T4' =
853 K), qin = 790.58 kJ/kg, wnet = 210.41 kJ/kg, th = 26.6 %. Se citeşte din Tabel h5' = h@ 450 K
= 451.80 kJ/kg
Ciclul cu abur: h2 (h9 = h11) = 144.78 kJ/kg (T2 = 33 °C), h3 = 3411.4 kJ/kg (T3 = 500 °C), wnet
= 19971 kW / 15 kg/s = 1331.4 kJ/kg, th = 40.8 %
(a) Raportul dintre debitele masice se determină din ecuaţia de bilanţ energetic pentru
schimbătorul de căldură:
Ein = Eout
• • • • • •
mg h5' + ms h3 = mg h4' + ms h2  ms (h3 - h2) = mg (h4' - h5') 
•
• • ms
ms (3411.4 - 144.78) = mg (880.36 - 451.80)  • = 0.131
mg
Lucrul mecanic total net produs pe kilogramul gaze de ardere este
wnet = wnet,gaze + y wnet,abur =

Prin urmare, pentru fiecare kg de gaze de ardere produse, centrala va furniza de lucru
mecanic. Puterea netă produsă se determină înmulţind această valoare cu debitul masic de
fluid din ciclul turbinei cu gaze.
(b) Randamentul termic al ciclului combinat este
wnet
th = q =
in

108
 Aplicaţii - Cap 10: Ciclurile instalaţiilor termice de forţă combinate [26, 27 Cap 10]

Discuţie Se constată că acest ciclu combinat transformă în lucru mecanic util din energia
furnizată de gaz în camera de ardere. Această valoare este considerabil mai mare decât
randamentul termic al ciclului cu turbină cu gaze (26.6 %) sau cel al ciclului cu turbină cu
abur (40.8 %) dacă acestea funcţionează separat.

7.7 Aplicaţii - Cap 10: Ciclurile instalaţiilor termice de forţă combinate

[26, 27 Cap 10]

7.7.1 Cicluri de forţă combinate Gaze-Vapori

10-77 Se consideră o centrală electrică cu ciclu combinat gaze-abur care are o putere netă de
450 MW. Raportul de comprimare al ciclului turbinei cu gaze este 14. Aerul intră în
compresor la 300 K şi în turbină la 1400 K. Gazele de ardere care ies din turbina cu gaze
sunt folosite pentru a încălzi aburul la 8 MPa până la 400 °C într-un schimbător de căldură.
Gazele de ardere ies din schimbătorul de căldură la 460 K. Un preîncălzitor de apă de
alimentare prin amestec (deschis) încorporat în ciclul cu abur funcţionează la o presiune de
0.6 MPa. Presiunea de condensare este de 20 kPa. Considerând toate procesele de
comprimare şi destindere ca fiind izoentropice, să se determine (a) raportul dintre debitele
masice de aer şi abur, (b) fluxul necesar de căldură introdusă în camera de ardere, şi (c)
randamentul termic al ciclului combinat.
10-78 Se reconsideră Prob. 10-77. Să se studieze efectul raportului de comprimare al ciclului
cu gaze dacă acesta variază de la 10 la 20 asupra raportului dintre debitele de gaze şi abur
şi asupra randamentului termic al ciclului. Să se reprezinte rezultatele în funcţie de raportul
de comprimare al ciclului cu gaze, şi să se discute rezultatele.
10-79 Repetaţi Prob. 10-77 considerând randamente izoentropice de 100 % pentru pompă,
82 % pentru compresor, şi 86 % pentru turbinele cu gaze şi abur.
10-80 Se reconsideră Prob. 10-79. Să se studieze efectul raportului de comprimare al ciclului
cu gaze, dacă acesta variază de la 10 la 20, asupra raportului dintre debitul de gaze şi cel de
abur şi asupra randamentul termic al ciclului. Să se reprezinte rezultatele în funcţie de
raportul de comprimare al ciclului cu gaze, şi să se discute rezultatele.

109