PRIMUL AJUTOR ÎN FRACTURI

Obiective Acţiuni
Definiţie ~ Fractura → întreruperea continuităţii în urma unui traumatism.
~ Fractura deschisă → este însoţită de o plagă care interesează pielea şi muşchii până la evidenţierea
osului.
Scopul ~ Combaterea şocului traumatic prin suprimarea durerii.
intervenţiilor ~ Imobilizarea provizorie a focarului de fractură
Prevenirea complicaţiilor – hemoragii, secţionarea nervilor etc.
Clasificarea ~ În funcţie de agentul cauzal:
fracturilor o Fracturi traumatice – lovituri, căderi, smulgeri, striviri etc.
o Fracturi patologice – în tumori, boli osoase, boli nervoase etc.
~ În funcţie de afectarea tegumentelor:
o Fracturi închise – cu tegumente intacte.
o Fracturi deschise – cu plagă care interesează pielea şi muşchii până la os.
~ În funcţie de gradul de afectare a osului:
o Fracturi complete.
o Fracturi incomplete – în lemn verde.
~ În funcţie de modul de producere:
o Fracturi liniare.
o Fracturi cominutive.
~ În funcţie de poziţia capetelor osoase fracturate:
o Fracturi cu deplasare.
o Fracturi fără deplasare – fisuri.
Semne de ~ Semne de probabilitate:
recunoaştere o Durere în punct fix.
o Deformarea regiunii – prin deplasarea capetelor fracturate.
o Impotenţă funcţională.
o Hematom local.
o Poziţie vicioasă.
o Echimoze la 24-48 ore.
o Scurtarea segmentului.
~ Semne de certitudine:
o Crepitaţii osoase.
o Mobilitatea exagerată – anormală.
o Lipsa transmiterii mişcării.
~ Întreruperea traiectului osos – vizibilă radiologic.
Principii de ~ Se pregătesc atelele – căptuşite cu vată sau alte materiale moi pentru a nu leza pielea şi a nu mări
imobilizare durerea.
provizorie a
fracturilor la
locul
accidentului

~ Aplicarea atelelor are în vedere fixarea articulaţiilor vecine focarului de fractură.

~ Fixarea atelelor se face cu faşă – fără a împiedica circulaţia sângelui.
~ Executarea manevrelor de imobilizare se face cu blândeţe.
~ Extremitatea segmentului fracturat – degetele de la mâini sau de la picioare - va fi lăsată
descoperită.
Observaţii ~ Transportul pacientului cu fractură deschisă se va face în primele 6 ore de la accident.
~ Peste 6 ore o fractură deschisă se consideră infectată.
~ Este obligatorie profilaxia antitetanică în fractura deschisă.
~ Este interzisă explorarea plăgii la locul accidentului.Nu se aplică pudre antibiotice în plagă!
~ Imobilizarea are scopul de a împiedica mişcările active şi pasive – de a pune în repaus segmentul
1
 respectiv.

IMOBILIZAREA PROVIZORIE ŞI DEFINITIVĂ A FRACTURILOR

Obiective Acţiuni

Materiale necesare ~ Mijloace specializate:

o Atele de sârmă (Kramer).
o Atele de cauciuc, material plastic, lemn etc.
o Gutiere.
o Atele gipsate.
o Orteze.
o Atele gipsate.
o Feşe gipsate.
~ Vată sau materiale moi pentru căptuşirea atelelor.
~ Faşă de 10 cm lăţime → pentru fixarea atelei.
~ Mijloace improvizate:
o Bastoane, scânduri, crengi, carton, tablă etc.
o Uşi, scaune etc.
o Se acoperă cu vată, haine, rufe, lână, cearşafuri etc.
~ Materiale necesare pentru pansament – pentru fracturi deschise.
~ Materiale pentru căptuşirea atelelor.
Imobilizarea provizorie ~ Diagnosticul de certitudine se pune prin examen radiologic.
a fracturilor închise ~ Tratamentul în spital cuprinde:
o Suprimarea durerii – prin infiltraţii locale, rahianestezie, anestezie
generală (funcţie de localizarea fracturii).
o Reducerea fracturii (potrivirea capetelor fracturate în sens longitudinal şi
transversal). Se execută o tracţiune (extensie şi contraextensie).
Reducerea fracturii se poate face şi prin extensie continuă.
o Imobilizarea definitivă. Se execută în spital cu ajutorul aparatelor gipsate
sau prin metode ortopedice – chirurgicale, cât mai rapid. Vindecarea
fracturii se face prin formarea calusului → calus moale, calus fibros, calus
osos.
Mobilizarea cât mai precoce a bolnavului.
Imobilizarea provizorie ~ Stabilirea diagnosticului de fractură → se palpează cu blândeţe regiunea analizând
a fracturilor deschise aspectul şi conţinutul leziunii, natura impurităţilor; se cercetează semnele de
certitudine.
~ Efectuarea hemostazei cu garou – în cazul hemoragiilor mari → se opreşte circulaţia
păstrând culoarea tegumentelor; menţinerea garoului nu va depăşi 2 ore!
~ Aplicarea unui pansament compresiv → în hemoragiile mici.
~ Administrarea de calmante – Algocalmin, antinevralgic → pentru combaterea durerii şi
prevenirea şocului traumatic.
~ Se face toaleta plăgii cu soluţii de alcool iodat şi se aplică pansament protector.
~ Se pregătesc atelele speciale sau improvizate (se căptuşesc cu vată sau alte materiale
moi).
~ Se efectuează reducerea fracturii cu o uşoară tracţiune în axul membrului pentru
redarea formei cât mai apropiată de normal.
~ Se imobilizează capetele învecinate ale regiunii fracturate, fixând atelele cu faşă – fără
a apăsa pe nervi şi fără a împiedica circulaţia.
~ În fracturile deschise se lasă o fereastră la locul plăgii – al pansamentului – pentru a se
putea continua tratamentul.
~ Se lasă liberă extremitatea distală a membrului fracturat – degete – pentru
observarea tulburărilor circulatorii, culoarea, aspectul (modificate prin compresiunea
vaselor).
~ Transportul accidentatului cu fractură deschisă → se face în primele 6 ore de la accident
pentru ca plaga să nu devină infectată.
2
Imobilizarea cu orteze ~ Orteza pentru umăr-braţ este confecţionată dintr-un material elastic din velur,
perforat.
oPrezintă un sistem de închidere circular de tip velcro.
oMobilitatea mâinii este asigurată printr-un orificiu care are sistem de
închidere.
o Centura de susţinere este elastică şi imobilizează sau fixează braţul,
respectiv umărul.
o Indicaţiile utilizării ortezelor de umăr-braţ:
 Imobilizarea braţului în contuzii, luxaţii.
 Periartropatia scapulohumerală.
 Contuzii ale muşchilor rotatori ai braţului.
 Afecţiuni la nivelul articulaţiei acromioclaviculare.
 Imobilizare pentru recuperare postoperatorie.
 Fractura humerusului.
 Leziuni la nivelul cavităţii glenoide.
 Fracturi scapulare.
 După artroscopii.
 Ca echivalent al bandajului Desault.
~ Orteza pentru police prezintă un sistem tubular prelungit pe police, prevăzut cu bandă
de închidere de tip velcro, ce asigură fixarea policelui.
o Poate fi modelată individual cu ajutorul unui uscător de păr şi al unei
foarfeci.
o Prezintă perforaţii ce permit ventilaţia aerului.
o Orteza este ajustabilă individual prin benzile velcro circulare.
o Partea interioară a ortezei este căptuşită.
o Indicaţiile utilizării ortezei pentru police:
 Imobilizarea parţială a articulaţiei şelare carpo-metacarpiene şi
metacarpofalangiene.
 Tendopatii.
 Fracturi.
Îngrijiri după reducerea ~ Se acoperă accidentatul.
fracturilor ~ Se hidratează.
~ Se transportă pe targă în poziţia impusă de regiunea fracturată.
~ Se fixează cu curele de targă.
~ Se supraveghează continuu.
~ Se predă în unitatea sanitară însoţit de protocolul intervenţiilor aplicate.
Îngrijiri după ~ Se administrează băuturi calde sau sucuri etc.
imobilizarea provizorie ~ Se aşează pe targă în decubit dorsal sau semişezând (fractură de coaste), şezând
a fracturilor (fractură de mandibulă, maxilar, antebraţ), decubit ventral pe plan dur (fractură de
coloană).
~ Se fixează accidentatul de targă cu ajutorul feşelor.
~ Transportul accidentatului se face cât mai rapid la un serviciu specializat.
~ Pe timpul transportului se supraveghează pulsul, tensiunea arterială, apariţia altor
manifestări patologice.
~ Se intervine în cazul apariţiei unor manifestări patologice în vederea prevenirii şocului.
Imobilizarea definitivă Confecţionarea aparatului gipsat:
cu aparat gipsat ~ Feşele gipsate se prepară din gips, material de suport (faşă) şi apă.
~ Gipsul este sulfat de calciu natural, calcinat şi are proprietatea de a se întări după ce a
fost udat cu apă.
~ Faşa gipsată se prepară prin aplicarea unui strat subţire şi uniform de gips pe faşa de
tifon desfăşurată pe plan neted pe o porţiune de 50 cm.
~ Pe faşa desfăcută se presară un strat de gips ce se întinde cu partea cubitală a mâinii
stângii în grosime uniformă de 1-2 mm pe toată suprafaţa feşii.
~ Cu mâna dreaptă, faşa cu gips se înfăşoară nu prea strâns, după care se repetă
manevrele până se obţine faşa gipsată cu diametru de 8-10 cm.
3
 ~ Se folosesc curent feşe de 10 cm, iar pentru atele se folosesc feşi de 15 cm şi 20 cm.
~ Pentru degete se pot folosi feşe mai înguste de 3-5 cm.
Confecţionarea unei atele gipsate:
~ Atela gipsată se poate confecţiona atât din feşe gipsate în prealabil (conform tehnicii
de mai sus), cât şi din metraj de tifon pregătit pe diferite dimensiuni.
~ Se apreciază dimensiunile în lungime şi în lăţime în funcţie de segmentul pentru care
urmează să fie folosită.
~ Se desfăşoară faşa şi se presară stratul de gips, uniform, pe o grosime de 1-2 cm, după
care se aşează o a doua foaie de faşă peste stratul de gips.
~ Manevra se repetă până se suprapun 5-20 straturi de faşă.
~ Atela obţinută astfel se împătureşte în două în lungime şi apoi, iar în două repetând
manevra până se obţine un pachet gipsat.
Aplicarea feşii gipsate:
~ Înainte de aplicare cu scopul imobilizării unui segment, faşa gipsată sau atela gipsată
se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei şi în cantitate suficientă ca să le
acopere bine.
~ Îmbibarea cu apă a feşii gipsate este uniformă şi este terminată atunci când din vas nu
mai ies la suprafaţă bule de aer.
~ Faşa gipsată înmuiată se scoate din apă şi se stoarce uşor prin presare.
~ Se aplică o substanţă grasă pe tegumente sau o faşă uscată.
~ Se trece faşa gipsată pe segmentul care trebuie imobilizat.
~ Înfăşarea nu va fi prea strânsă pentru a nu stânjeni circulaţia sângelui.
~ Gipsul se usucă complet în 24 ore.
~ Vindecarea se obţine în 3-4 săptămâni.
~ Degetele şi articulaţiile libere vor fi mobilizate pentru a evita anchilozele şi poziţiile
vicioase.
~ Aparatul gipsat se scoate prin tăiere cu cuţit – foarfec special, prin despicare de-a
lungul lui, pe faţa anterioară.
Aplicarea atelei gipsate:
~ Stoarcerea se face prin răsucire uşoară a atelei gipsate sau a pachetului gipsat pentru
ca odată cu apa scursă să nu se piardă şi gipsul.
~ După ce se scoate din apă atela gipsată se întinde de la capete şi se netezeşte
suprafaţa pentru a nu rămâne asperităţi.
~ Atela gipsată se aplică peste regiunea anatomică ce necesită imobilizare şi se fixează cu
faşa gipsată cu ture circulare (se confecţionează aparat circular).
~ Se începe cu aplicarea unei atele care după întărire este un element mai rezistent de
susţinere a întregului aparat gipsat.
~ Se confecţionează din feşi gipsate de 10 cm sau mai late sau din metraj de tifon gipsat
– în funcţie de necesităţi.
~ În mod excepţional se foloseşte în prealabil învelitoarea protectoare a segmentului de
corp pe care se aplică faşa gipsată, deoarece din cauza stratului de vată, cu timpul
aparatul gipsat devine larg şi ineficient. Se preferă aplicarea feşilor direct pe piele sau
cel mult cu un strat de tifon.
~ Se pot pune mici perniţe de vată la nivelul proeminenţelor osoase – călcâie, maleole,
regiunea sacrolombară etc.
~ Aparatul gipsat nu trebuie să fie prea gros, dar totuşi trebuie să fie suficient de
rezistent şi trebuie să prindă întotdeauna atât articulaţia de deasupra, cât şi cea de
dedesubtul unei fracturi.
Rolul asistentului ~ Pentru cadrele medii sunt interzise manevrele brutale de reducere a fracturilor.
medical ~ Se admite doar axarea membrelor cât mai aproape de poziţia lor normală, prin
manevre de tracţiune în ax.
Când relaxarea membrului nu se poate obţine prin tracţiune blândă este preferabil ca
imobilizarea de urgenţă să se execute păstrându-se poziţia anormală provocată de
accident, urmând ca reducerea să se facă de către specialist în clinici specializate.

4
Principiile imobilizării ~ Asigurarea funcţiilor vitale are prioritate faţă de alte manevre.
definitive ~ Se va căuta obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat, prin tracţiune
atraumatică şi progresivă în ax în momentul aplicării imobilizării.
~ Pentru a avea siguranţa că fractura nu se deplasează nici lateral, nici în jurul axului
longitudinal, imobilizarea trebuie să prindă în mod obligatoriu articulaţiile situate
deasupra şi dedesubtul focarului de fractură.
~ Imobilizarea trebuie să fie adaptată reliefului anatomic al regiunii accidentate.
~ Aparatul gipsat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive pentru a nu
îngreuna circulaţia sanguină într-un segment în care există deja tulburări circulatorii
secundare traumatismului. Aparatele gipsate trebuie lăsate să se usuce (24 ore).
Complicaţiile ~ Leziunile tegumentare datorate firimiturilor de gips.
imobilizării gipsate ~ Escare.
~ Compresiuni pe proeminenţele osoase.
~ Anchiloze, atrofii, poziţii vicioase.
~ Macerarea tegumentelor.

PRIMUL AJUTOR ÎN ENTORSE

Obiective Acţiuni

Definiţie ~ Entorsa este o întindere forţată a ligamentelor şi capsulei articulare, cu sau fără rupturi
(oase intacte în contact cu articulaţia afectată, tendoane distruse, cartilagii articulare
afectate).
~ Este o leziune capsulo-ligamentară dată de o mişcare forţată.
Scopul primului ajutor ~ Reducerea durerii prin imobilizare corectă.
Prevenirea complicaţiilor.
Clasificarea entorselor ~ Entorsa de gradul I → entorsa simplă – durere suportabilă, edem redus, căldură locală.
~ Entorsa de gradul II → entorsa moderată – la semnele anterioare se adaugă echimoză.
~ Entorsa de gradul III → entorsa gravă – se manifestă prin articulaţie tumefiată, echimoză
întinsă, laxitate articulară.
Semnele entorsei ~ Durere vie, dar de intensitate mai mică decât în fracturi sau luxaţii.
~ Impotenţă funcţională relativă.
~ Echimoză.
~ Deformarea regiunii prin edem şi formarea de lichid în interiorul articulaţiei
(hidartroză).
Localizări frecvente ale ~ Articulaţia gleznei.
entorselor ~ Articulaţia cotului.
~ Articulaţia umărului.
~ Articulaţia genunchiului.
Intervenţii în urgenţe ~ Calmarea durerii – Algocalmin, antinevralgic.
~ Comprese reci sau pansament umed compresiv.
~ Transport supravegheat, pe targă, la spital.
~ În entorsele mici → repaus regional + comprese cu gheaţă.
~ În entorse de gradul III → pansament compresiv sau aparat gipsat 6-8 zile.
Observaţii ~ Se interzic masajul, aplicaţii calde sau mobilizarea forţată.
~ Nu se încearcă reducerea entorsei!
~ Entorsele complexe beneficiază de tratament chirurgical.
~ În hidartroză se recomandă faşă elastică şi puncţie.
~ Entorsele de gravitate medie şi mare pot beneficia de imobilizare prelungită la 3-4
săptămâni pentru asigurarea unei bune cicatrizări.
~ Recuperarea funcţională după imobilizare.

5
 PRIMUL AJUTOR ÎN LUXAŢII
Obiective Acţiuni

Definiţie ~ Luxaţia reprezintă ruptura capsulei articulare, a ligamentelor articulaţiilor cu dislocarea

capetelor osoase articulate şi pierderea parţială sau totală a contactului dintre ele.
Scop ~ Reducerea durerii prin imobilizarea corectă a membrului.
~ Prevenirea complicaţiilor:
~ Perforarea pielii de os.
~ Transformarea luxaţiei închise în luxaţie deschisă.
~ Hemoragie.
Secţionarea nervilor, vaselor de sânge, muşchilor etc.
Clasificare ~ Luxaţii închise → cu tegumente integre (fără plagă).
~ Luxaţii deschise → cu ieşirea osului la exterior (cu plagă).
~ Luxaţii incomplete → capetele osoase în raport incomplet articular.
~ Luxaţii complete → capetele osoase nu sunt în raport articular.
Semnele luxaţiei ~ Durere vie.
~ Limitarea mişcărilor.
~ Impotenţă funcţională.
~ Poziţie vicioasă faţă de poziţia normală a regiunii.
~ Scurtarea segmentului şi deformarea regiunii.
~ Echimoze.
Intervenţii în urgenţă ~ Punerea în repaus a segmentului lezat.
~ Calmarea durerii – Algocalmin, Antinevralgic.
~ Bandaj circular local rece.
o Aplicarea unui manşon rece, umed la nivelul membrului lezat – (fixat cu
bandaj compresivă condus în 8 pentru luxaţia tibio-tarsiană, cu piciorul în
unghi drept cu gamba).
~ Transport supravegheat pe targă la unitatea sanitară.
Observaţii ~ Nu se încearcă reducerea luxaţiei!
~ Nu se aplică comprese umede în luxaţiile deschise!
~ Intervenţiile de urgenţă în cazul durerilor violente se aplică ca în situaţia de fractură.
~ Reducerea luxaţiei se face sub anestezie.
~ Profilaxia tetanică se face în luxaţia deschisă.
~ Este obligatoriu să i se explice bolnavului tehnicile ce vor fi efectuate.