TRATAMENTUL NECROZEI ȘI GANGRENEI PULPARE

Tratamentul necrozei și gangrenei pulpare este identic, deoarece este greu de presupus că
necroza pulpară este complect aseptică, mai ales că în practica curentă, un diagnostic diferențial
prin examen bacteriologic nu este realizabil.
Tratamentul constă în trei etape importante și anume: 1 - Evidarea canalului de resturile
pulpare și de dentina alterată de pe pereții canalului până în dentina sănătoasă, prin tratamentul
mecanic de canal, care se practică pe toată lungimea canalului, până în zona de joncțiune cemento-
dentinară (constricția. apicală). Astfel se obține și lărgirea canalului în vederea obturației.
2 - Sterilizarea canalului radicular și a canaliculelor dentinare, prin tratament medicamentos
și agenți fizici.
3 - Sigilarea spațiului endodontic prin obturație etanșă.
Realizarea integrală a acestor obiective este condiționată de o serie de factori generali și
locali care, dacă sunt nefavorabili, impun renuntarea la tratamentul conservator al dintelui.
Indicații și contraindicații
a. Factorii generali:
Tratamentul gangrenei se poate realiza la pacienți sănătoși clinic, sau la pacienți cu o formă
ușoară de boală de focar; în formele grave ale bolii de focar se va face imediat extracția dintelui
sub protecție de antibiotice.
În general, la pacienții foarte bătrâni, la infirmii greu deplasabili. La pacienții cu psihopatii
este preferabilă extracția în locul tratamentului conservator.
b. Factorii locali:
- Valoarea masticatorie și protetica a dintelui. în cazul arcadelor integre și cu un singur
proces de gangrenă. este preferabil tratamentul conservator. În edentații subtotale maxilare, la care
stabilitatea protezei mobile poate fi împiedicată de prezența unui dinte, se preferă extracția. În
edentațiile subtotale mandibulare se fac toate eforturile pentru conservarea dinţilor, inclusiv a
resturilor radiculare, având în vedere greutățile întâmpinate în asigurarea stabilității protezelor.
- Topografia dintelui. Dinţii situați în porțiunea distală a arcadei dentare, la pacienții cu
deschidere mică a cavității bucale, molarii de minte, dinții ectopici. nu se tratează decât în situații
excepționale.
- integritatea coronară. Beneficiază de tratament dinţii care, în urma tratamentelor, pot fi
reconstituiţi prin mijloace obişnuite sau prin reconstituiri. Dinţii la care procesul carios a avansat
mult înspre rădăcină dãunãnd rezistenţei acesteia, dinţii la care pereţii canalelor radiculare nu mai
prezintă –rezistenţă după tratarnentul mecanic, dinţii cu perforaţii radiculare, nu beneficiază de
tratament.
- Starea parodonţiului marginal. Dinţii cu pungi gingivoosoase adânci şi mobilitate de gradul
ll sau iil nu beneficiază de tratament conservator.
- Calitatea rădăcinii. Datele asupra calităţii rădăcinii sunt fumizate de radiografie.
Tratamentul conservator se poate realiza la dinţii cu rădăcinile drepte sau cu curburi ce pot fi
depăşite, canale fără corpi străini, cu o implantare bună şi la cei cu osteite apicale cronice ce
beneficiază de tratament conservator.
Nu beneficiază de tratament: dinţii cu maltormaţii radiculare (în baionetă, clopot sau curburi
exagerate), dinţii care au în canale corpi străini care nu pot fi îndepărtaţi (ace rupte, pivoturi, resturi
de obturaţie de canal), dinţii cu căi false interradiculare şi radiculare, dinţii cu implantare deficitară
şi dinţii cu osteite apicale cronice difuze întinse.
Tratamentul gangrenei pulpare prezintă particularităţi legate de forma clinică. De aceea vom
prezenta tratamentul necrozei şi gangrenei pulpare simple ca tratament de referinţă şi vom arăta
particularităţile tratamentului prodontitelor apicale acute şi cronice.
Datele obţinute prin radiografie sunt necesare şi utile în conduita terapeutică prin fumizarea
de date asupra accesibilităţli şi permeabilităţii canalelor radiculare, asupra morofologiei şi stării
dinţilor, asupra parodonţiului etc.
Radiografia dentară poate evidenţia:
- existenţa de corpuri străine în canal (ace, freze rupte, obturaţii de canal incomplete,
denticuli, pivoturi);
- numãrul şi forma rădăcinilor;
- lungimea rădăcinii în raport cu cea a dinţilor vecini;
- date privind lărgimea şi forma camerei pulpare, a depunerilor de dentină secundară,
eventuale căi false marginal;
- rapoartele rădăcinii cu diverse formaţiuni anatomice înconjurătoare (gaura mentonieră,
sinus, fose nazale, canalul mandibular, dinţii incluşi etc.);
- eventualele reacţii de tip cronic ale parodonţiului apical.
Evaluarea imagini radiografice nu reprezintă o probă absolută în ceea ce priveşte forma şi
lungimea (trebuie ţinut seama că dimensiunile măsurate pe radiografie nu corespund întotdeauna
valorilor reale datorită proiecţiilor razei incidente). De aceea imaginile trebuie raportate şi la
cunoştinţele clinice asupra fonnei şi dimensiunii dinţilor.
Principiile tratamentului endodontic în gangrena pulpară:
- îndepărtarea în întregime a resturilor pupare necrozate şi a dentinei alterate;
- lărgirea canalului radicular până la dentina sănătoasă, pe toată lungimea canalului până la
zona de constricţie apicaiă;
- răzuirea pereţilor canalului radicular sub spălături, pentru evitarea tasării rumeguşului
dentinar în regiunea apicală. Spălăturiie cu soluţii antiseptice sunt preferate şi benefice;
- instrumentarea canalului radicular se face respectând lungimea de lucru stabilită anterior
prin măsurare;
- sterilizarea canalelor cu tratament medicamentos şi tratament cu agenţi fizici;
- obturarea etanşă a canalelor radiculare;
 - monitorizarea.
Prognosticul tratamentului endodonlic a fost evaluat în general între 86-95% rezultate
pozitive, atunci când se respectă întocmai tehnica de lucru privind tratamentul mecanic. sterilizarea
canalelor şi obturaţia corectă a canalelor.

Bibliografie
Memet Gafar, Andrei Iliescu, Endodonție clinică și practică , Ediția a II-a revizuită și adăugită,
Editura Medicală 2010