Suport de Curs

UNIVERSITATEA BABEŞBOLYAI, CLUJNAPOCA
Centrul de Formare Continuă şi Învăţământ la Distanţă
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor
Specializarea: CIG
Disciplina: Utilizarea Internetului în Afaceri
SUPORT DE CURS
ANUL III
Semestrul 6
Cluj–Napoca
2010
1
2
Cuprins:
1. Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau

laborator ....................................................................................................... 5
1.1. Informaţii despre curs.................................................................................. 5
1.2. Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite ...................................................... 5
1.3. Descrierea cursului...................................................................................... 5
1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului..................................................... 6
1.5. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs ......................................... 6
1.6. Materiale Bibliografice obligatorii.............................................................. 6
1.7. Materiale şi instrumente necesare pentru curs......................................... 7
1.8. Calendar al cursului .................................................................................... 7
1.9. Politica de evaluare şi notare..................................................................... 7
1.10. Elemente de deontologie academica.................................................... 7
1.11. Studenţi cu dizabilităţi ............................................................................... 8
1.12. Strategii de studiu recomandate ............................................................. 8
2. Suportul de curs ....................................................................................... 8
2.1. Modul 1: Standarde, tehnici, concepte Internet şi WEB.................... 8
2.1.1. Scopul şi obiectivele modulului .............................................................. 8
2.1.2. Schema logică a modulului .................................................................... 8
2.1.3. Conţinutul informaţional detaliat............................................................. 9
2.1.3.1. Internet şi WEB................................................................................................9
2.1.3.2. Tehnologii utilizate în dezvoltarea afacerilor electronice .........................15
2.1.4. Sumar....................................................................................................... 22
2.1.5. Sarcini şi teme ce vor fi notate .............................................................. 22
2.1.6. Bibliografie modul .................................................................................. 23
2.2. Modul 2: Proiectarea aplicaţiilor Web .............................................. 24
2.2.1. Scopul şi obiectivele modulului ............................................................ 24
2.2.2. Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior...................... 24
2.2.3. Schema logică a modulului .................................................................. 24
2.2.4. Conţinutul informaţional detaliat........................................................... 24
2.2.4.1. Factori de influenţă în proiectarea de ansamblu .....................................24
2.2.4.2. Realizarea aplicaţiilor web .........................................................................25
2.2.4.3. Ciclul de viaţă al unei aplicaţii Web ..........................................................29
2.2.4.4. Soluţii pentru domeniu Web .......................................................................30
2.2.4.5. Proiectarea de detaliu a aplicaţiei ............................................................31
2.4.4.6. Testarea şi înregistrarea siteului..................................................................37
2.2.4.7.Intreţinerea şi actualizarea siteului .............................................................38
3
2.2.4.8. Promovarea siteului....................................................................................38
2.2.4.9. Evaluarea performanţelor şi calităţii siteurilor ...........................................39
2.2.5. Sumar ...................................................................................................... 39

2.2.6. Sarcini şi teme ce vor fi notate.............................................................. 39
2.3. Modul 3: Categorii de afaceri pe Internet........................................ 41
2.3.1. Scopul şi obiectivele modulului............................................................ 41
2.3.2. Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior................ 41
2.3.3. Conţinutul informaţional detaliat .......................................................... 41
2.3.3.1. Concepte de eafaceri ..............................................................................41
2.3.3.2. Avantajele ebusiness .................................................................................44
2.3.3.3. Bariere în calea succesului comerţului electronic.....................................47
2.3.3.4. Tipologia pieţelor electronice globale.......................................................49
2.3.3.5. Categorii de tranzacţii electronice ............................................................50
2.3.3.6. Modele de afaceri electronice ..................................................................54
2.3.4. Comerţul electronic ............................................................................... 58

2.3.4.1. Caracteristici ale comerţului elctronic......................................................58
2.3.4.2. Componentele comerţului electronic .......................................................60
2.3.4.3. Arhitectura de bazã ....................................................................................61
2.3.4.4. Managmentul relaţiei cu clienţii.................................................................62
2.3.4.5. Managmentul liniei de aprovizionare ........................................................63
2.3.4.6. Modalităţi de plată .....................................................................................64
2.3.5. Sumar ...................................................................................................... 66
2.4. Modulul 4: Securitatea datelor .......................................................... 68
2.4.1. Scopul şi obiectivele modulului............................................................ 68
2.4.2 Cerinţe de securitate a tranzacţiilor electronice ................................. 68
2.4.3. Protocoale de securitate....................................................................... 69
2.4.4. Criptarea datelor.................................................................................... 71
2.4.5. Certificatul Digital................................................................................... 72
4
1. Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau
laborator
1.1. Informaţii despre curs
Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:
Nume: Lect.dr. Sergiu Jecan Numele cursului: Utilizarea Internetului în

Birou 436, Sediul Fac. de Ştiinţe Economice Afaceri
şi Gestiunea Afacerilor, str. Teodor Mihali Codul cursului: EBI0087
5860 Anul, Semestrul: anul 3, sem.6
Telefon: 0264418652 Tipul cursului(oblig., opţional, facult.) OP
Fax: 0264412570 Pagina web a cursuluiwww.econ.ubbcluj.ro
Email: sergiu.jecan@econ.ubbcluj.ro Tutori: Prof. Dr. Rusu Lucia, Lect. Dr.
Consultaţii: Conform cu orarul afişat Raluca Arba, Lect. Dr.Sergiu Jecan, Lect.
Dr. Robert Andrei Buchmann
Adresa email tutori:
lucia.rusu@econ.ubbcluj.ro,
raluca.arba@econ.ubbcluj.ro,
sergiu.jecan@econ.ubbcluj.ro
robert.buchmann@econ.ubbcluj.ro
1.2. Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite
Înscrierea la acest curs nu este condiţionată de parcurgerea altor discipline. Cu toate
acestea, cunoştinţele dobândite prin aprofundarea disciplinelor Informatică
Economică şi Baze de date şi Programare, sporesc considerabil abilităţile studenţilor
la acest curs.
1.3. Descrierea cursului
Cursul vizează abordarea principalelor aspecte privind cunoştinţe teoretice privind
domeniul aplicaţiilor WEB, familiarizarea studenţilor cu tehnicile de proiectare,
dezvoltare şi management al aplicaţiilor WEB, utilizarea unor produse soft
specializate orientate spre interactivitatea pe partea clientului: procesoare grafice,
procesoare HTML, XML, elemente scripturale, etc,utilizarea unor soluţii open
source CMS de management al conţinutului pentru realizarea siteurilor interactive
pe Internet, formarea unor deprinderi practice în utilizarea instrumentelor software
specifice pentru dezvoltarea siteurilor. Cursul este organizat în patru module în care
5
se abordează Noţiuni şi Standarde Internet şi Web, Proiectarea Aplicaţiilor Web, ,
Alternative de realizare a siteurilor Comerciale, Managementul Conţinutului Web.
1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului
Disciplina este structurată în patru module de învăţare:
1. Standarde, tehnici, concepte Internet şi WEB
2. Proiectarea aplicaţiilor Web
3. Categorii de afaceri pe Internet
4. Soluţii de securitate
Obiectivul primului modul este familiarizarea studenţilor cu termeni specifici

standardizării Web, concepte de baza privind dezvoltarea tehnicilor şi soluţiilor
conceptuale. Al doilea modul tratează metodologia proiectării aplicaţiilor Web, care
a cunoscut o dinamică şi o dezvoltare accentuată în ultimii ani. Modulul intitulat
“Categorii de afaceri pe Internet“ are rolul de a evidenţia specificul soluţiilor de
dezvoltare a unei afceri pornind de la prezenţa pe Web la firma virtuală, abordând
interactivitatea clienside şi serverside şi eficienţa afacerilor virtuale. Modulul patru
are ca obiectiv soluţiile de securitate interactiva, oferind informaţii şi soluţii legate
tehnicile şi tehnologiile de criptare şi principalele protocoale de securitate, etc.
1.5. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs
Parcurgerea acestei discipline va presupune atât întâlniri faţă în faţă, cât şi muncă
individuală. Astfel, metodele utilizate pe parcursul predării cursului sunt: expunerea
teoretică, prin mijloace auditive şi vizuale; explicaţia abordărilor conceptuale;
prezentarea de explicaţii alternative; răspunsuri directe la întrebările studenţilor. În
ceea ce priveşte activitatea cursanţilor, se va încuraja participarea activă a studenţilor
prin problematizarea informaţiilor prezentate, implicarea în activităţi de grup,
proiecte de cercetare; realizarea analizei unor situaţii concrete din domeniu pe baza
discuţiilor libere de grup a studenţilor; studii de caz, joc de roluri, soluţii alternative.
Studentul are libertatea de aşi gestiona singur, fără constrângeri, modalitatea şi
timpul de parcurgere a cursului. Este însă recomandată parcurgerea succesivă a
modulelor prezentate în cadrul suportului de curs, în ordinea indicată şi rezolvarea
sarcinilor sugerate la finalul fiecărui modul.
1.6. Materiale Bibliografice obligatorii
[Chaffey_04] Dave Chaffey, Ebusiness and ecommerce management, Prentice
Hall, 2004
[Rusu_07]Rusu,L., Arba,R., Breşfelean,P., Mureşan, L , Buchmann R., Vereş O., 2007,
Modele de afaceri pe Internet Editura "Risoprint", ClujNapoca, Biblioteca facultăţii,
pag.620
[Buch_05] Buchmann R., Conceperea, proiectarea si realizarea afacerilor pe Internet,
, Ed. Risoprint, ClujNapoca, 2005, Biblioteca facultăţii
[Roşca_04] Roşca, Gh.I şi colab, Comerţ electronicConcepte, tenologii şi aplicaţii,
Editura Economică, Bucureşti, 2004
[Oprea_05] Oprea D., , Securitatea şi protecţia informaţiilor, Editura Polirom, 2005
[Buraga_05] Buraga S, Proiectarea siteurilor WEBDesign şi funcţionalitate,
Editura Polirom, 2005
6
www.adobe.com, www.joomla.com, www.trafic.ro, www.macromedia.com
1.7. Materiale şi instrumente necesare pentru curs
În vederea participării la un nivel optim la activităţile cursului, este recomandat ca
masteranzii să aibă acces la următoarele resurse:
calculator conectat la internet (pentru a putea accesa conţinutul cursului şi
pentru a putea participa interactiv pe parcursul derulării acestuia);
soft Adobe, soft de prelucrare imagini, limbaje scripturale, soft baze de date
(MySQL),
imprimantă (pentru printarea materialelor suport, a temelor redactate, a
studiilor de caz);
acces la resursele bibliografice (abonament la Biblioteca Centrală
Universitară);
acces la echipamente de fotocopiere.
1.8. Calendar al cursului
Pe parcursul semestrului sunt programate 2 întâlniri faţă în faţă cu toţi studenţii. În
cadrul primei întâlniri se va parcurge prima jumătate a conţinutului suportului de
curs (modulele III), iar în cea dea doua întâlnire se vor parcurge informaţiile
corespunzătoare celei de a doua jumătăţi a suportului de curs (modulele IIIIV).
În vederea eficientizării acestor întâlniri faţă în faţă, pentru fiecare din acestea, se
recomandă parcurgerea de către student a suportului de curs pus la dispoziţie
încă de la începutul semestrului, iar ulterior întâlnirii, este indicată rezolvarea
sarcinilor şi exerciţiilor aferente fiecărui modul parcurs. De asemenea, anterior
întâlnirilor programate, studenţilor li se recomandă să parcurgă capitolele
corespunzatoare temelor abordate la fiecare întâlnire din cel puţin una din
sursele bibliografice indicate. În acest mod, se va facilita orientarea cursului asupra
aspectelor de fineţe din conţinutul disciplinei şi se va permite concentrarea pe
modalităţile de aplicare la nivel practic a informaţiilor deja parcurse.
1.9. Politica de evaluare şi notare
Evaluarea studenţilor se va efectua conform detalierii de mai jos:
Examen scris în sesiunea de examene 30% din nota finală
activităţi aplicative (laborator/lucrări practice/proiect) 40% din nota finală
teste pe parcursul semestrului 10% din nota finală
teme de control 20% din nota finală
1.10. Elemente de deontologie academica
Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităţilor (teme proiecte,
studii) va face dovada originalităţii. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi
plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala.
Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancţionată prin acordrea notei
minime sau, in anumite conditii prin exmatriculare.
Rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studentilor prin afisaj electronic.
Contestaţiile se vor soluţiona în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor.
7
1.11. Studenţi cu dizabilităţi
Titularul cursului si tutorii îşi afirmă disponibilitatea, în limita posibilităţilor, de a
adapta la cerere, conţinutul şi metodelor de transmitere a informaţiilor, precum şi
modalităţile de evaluare (examen oral, examen on line) în funcţie de tipul dizabilităţii
cursantului. Vom urmări facilitarea accesului egal al tuturor cursanţilor la activităţile
didactice.
1.12. Strategii de studiu recomandate
Se recomandă parcurgerea sistematică a modulelor cuprinse în cadrul cursului,
punânduse accent pe pregatirea individuală continuă a studenţilor şi pe evaluările
formative pe parcursul semestrului. Se recomandă cursanţilor alocarea unui număr de
cel puţin 48 de ore pentru parcurgerea şi însuşirea cunoştinţelor necesare promovării
cu succes a acestei discipline. Sunt necesare de asemenea aproximativ 24 de ore în
vederea documentării şi elaborării studiilor individuale şi proiectelor ce vor fi
susţinute de către fiecare student.
2. Suportul de curs
2.1. Modul 1: Standarde, tehnici, concepte Internet şi WEB
2.1.1. Scopul şi obiectivele modulului
Scopul acestui modul este familiarizarea cursantului cu termeni specifici de Internet
şi WEB, tipuri MIME, concepte web şi concepte universale, Document Object
Model (DOM) si Browser Obiect Model (BOM), formatarea şi structurarea
documentelor Web rolul şi structura mtalimbajelor. Obiectivele umărite:
familiarizarea cu concepte de bazã ale Internet şi WEB:URL şi sevicii asociate,
protocolul HTTP, browsere, pluginuri, formarea unor deprinderi de identificare a
tipurilor MIME, familiarizarea cu DOM şi HTML, evenimente DOM, fluxul
evenimentelor, HTML şi modelul eveniment, BOM, prezentarea unor soluţii de
interactivitatea cu clientul prin formulare HTML, extensii dinamice şi funcţionale,
hiperlegãturi şi evenimente de navigare, prezentarea unor noţiuni de bazã prinvind
dynamic HTML,XML şi XSL, DOM şi SAX.
2.1.2. Schema logică a modulului
Acest modul este compus din cinci subcapitolecare trateazã gradual pornind

de la conceptele de bazã ale internetului, cu protocoale asocialte, modelul document,
apoi modelul Browser continuaând cu soluţii de formatate şi structurare a
documentelor WEB şi apoi finalizând cu metalimbajele (figura 2.1.3)
INTERNET Document Browser Object Formatarea şi Metalimbaje
ŞI WEB Object Model Model (BOM) structurarea
(DOM) documentelor
Web
Fig.1.1. Structura modulului 1
8
2.1.3. Conţinutul informaţional detaliat
2.1.3.1. Internet şi WEB
Concepte de bază
Informaţia în Internet a evoluat începând cu transferul de fişiere binare la distanţă,
ulterior în servicii de tip email, apoi a urmat transferul de informaţie textuală,
următorul pas a fost trecerea de la text liniar la Hypertext, prin introducerea
hiperlegăturilor, apoi Hypertextul sa transformat în Hypermedia odată cu apariţia
sistemelor de operare cu interfaţă grafică şi a primelor browsere care suportau
elemente multimedia. Componentele dinamice au extins paginile Web
transformândule în aplicaţii Web, prin apariţia limbajelor scripturale clientside şi
serverside, apoi a limbajului Java ca soluţie obiectuală multiplatformă ce permite
crearea de appleturi şi servlets, JSP (Java Server Pages). Ulterior conceptele de
business object au impulsionat dezvoltarea aplicaţiilor complexe de afaceri, care
soluţionează tranzacţii comerciale în medii colaborative.
Webul asigură metode de comunicare a datelor între sisteme eterogene prin
implementarea Hypertextului(HT), a protocoalelor de transfer HT şi a
interpretoarelor HT (browser), continuând cu implementarea Hypermedia şi
modificarea corespunzătoare a protocoalelor şi browserelor.
Arhitectura sistemelor Web porneşte de la paradigma clientserver unde Clientul
este browser personalizat, cu extensii de dinamism (playere, pluginuri), serverul
asigură gestiunea distribuită, colaborativă şi partajată a tranzacţiilor, posedând soluţii
de securitate, agenţii reprezentaţi de servere de plăţi electronice, biblioteci digitale,
servicii de procesare, agenţi de cumpărare (buyer agents), agenţi utilizator, agenţi
mobili.
URL şi sevicii asociate
URL (Uniform Resource Locator) adresează unic resurse informaţionale stocate în
locaţiile unei reţele şi iau forma unor şiruri de caractere ce permit identificare e
transparentă utilizatorului datorită interfeţei browserelor şi au forma: serviciu ://
numegazdă.subdomeniu.domeniu: port / caledirector, unde elementele
componente sunt:
§ Tipul resursei (adică protocolul folosit pentru transferul ei prin reţea);
§ Numele serverului pe care se află resursa (opţional şi portul prin care ea
poate fi accesată);
§ Calea resursei (folosită de server pentru a localiza resursa);
§ Parametrii ce se transmit resursei ca şir de caractere;
URLurile sunt casesensitive şi nu pot conţine anumite caractere, (spaţiile, tab) care
se înlocuiesc cu entităţi caracter de forma: %codhexazecimal (%20spaţiu, %09tab,
%0Aenter, %25procent, etc.).
Forme excepţionale de URL:
URLul de tip IP: serviciu://adresaIP ; acest tip de URL presupune cunoaşterea
adresei nivelului reţea pentru calculatorul resursă; adresa IP fiind mai greu de reţinut
decât adresa de tip DNS. La nivelul aplicaţie funcţionează protocolul DNS, prin care
adreselor IP li se asociază nume de domeniu;
9
URLul local: serviciu://localhost/cale ; acest tip de URL se poate folosi pentru
accesarea unor resurse locale ale unui calculator gazdă;
URLul relativ are forma unei căi relative de căutare pe disc; aceasta presupune că
resursa este un fişier care poate fi localizat urmărind calea relativă, pornind de la
directorulcontext; astfel de căi sunt vitale pentru proiectarea Web, pentru că asigură
flexibilitate la mutarea resurselor folosite de către un anumit site Web (fişiere
imagine, sunet, video, pagini legate prin hyperlinkuri); în identificarea resurselor se
pot folosi şi căi absolute, caz în care căutarea se face pornind de la rădăcina discului
sau rădăcina spaţiului întreţinut de server (de regulă acesta e un director cu numele
wwwroot); acest tip de căi este evitat deoarece la fiecare mutare a unei resurse
trebuie actualizate toate căile care indică spre resursa respectivă.
URL de tip GET, are forma: URLnormal?şir de caractere; URLul normal identifică
un script CGI iar şirul de caractere constituie datele de intrare pentru acel script;
URLurile de acest tip sunt generate la transferul datelor dintrun formular al unei
pagini Web, dar pot fi formulate şi liber, dacă şirul de caractere este formulat
conform regulilor de formulare a cererilor CGI, prezentate în subcapitolele dedicate
formularelor şi CGI.
FTP este modul în care fişierele sunt transmise şi recepţionate prin Internet. Un port
este o frecvenţă particulară utilizată pentru transferul unui tip particular de informaţii
între calculatoarele din Internet. Pentru lucrul cu porturile FTP utilizează un anumit
port în timp ce alte protocoale (HTTP) utilizează un altul. De
exemplu:ftp://nume.com:494/pub
Gopher este un serviciu popular de informare – distribuire a informaţiilor, care se
bazează pe un sistem ierarhizat de meniuri pus în umbră de World Wide Web. Un
URL de tip Gopher are structura: gopher://numele sistemului server. Dacă se
doreşte utilizarea unui alt port decât cel implicit pentru Gopher, asemeni protocolului
FTP, se foloseşte o sintaxă de forma: gopher://numele sistemului server:70/1
Poştă electronică prin URL sau URLurile de tip email sunt destul de simple
specificând întrun URL orice adresă de poştă electronică, şi prefixul mailto: ca
nume de serviciu: mailto:adresa
TELNET oferă posibilitatea de a se conecta la alte calculatoare din Internet, ca şi
cum sar conecta direct la acel calculator. Serviciul telnet este uşor de specificat în
URLuri prin tipul serviciului şi calculatorul gazdă la care se doreşte conectarea:
telnet://adresa calculator
Grupuri de ştiri USENET sunt utilizate cu precauţie deoarece trebuie identificat un
server de ştiri care să permită acces. Construirea unui URL pentru ştiri este simplă
tastând news urmat de numele grupului de ştiri. Nu sunt nici necesare, şi nici
permise bare înclinate, şi nu există încă o modalitate standard de specificare a
articolelor individuale.
HTTP
Un URL de tip HTTP se reprezintă:
10
http://www.numeserver.com/cale/numefişier.html şi conţine numele serviciului
(HTTP), două puncte, bara dublă înclinată, numele serverului şi calea unde poate fii
găsit fişierul. Dacă serverul HTTP foloseşte ca predefinit un port nestandard, acest
fapt se poate specifica de exemplu astfel: http://www.numeserver:80/, , portul 80
fiind portul standard pentru protocolul HTTP. Tehnologia Persistent URL(PURL),
permite unui agent care se interpune între un grup de resurse şi utilizatori să întreţină
URLurile resurselor, astfel încât, dacă o resursă se mută sau îşi schimbă domeniul,
gazda, calea, utilizatorul să poată folosi în continuare URLul vechi, în timp ce
agentul PURL se ocupă cu asignarea transparentă între URLul folosit de utilizator şi
noul URL al resursei.
Protocolul HTTP
HTTP este un protocol cerere/răspuns bazat pe serviciile TCP (funcţionează pe
conexiuni TCP create pt. toată durata operaţiei), folosit la transferul informaţiei
Hypertext/Hypermedia între client şi server. Are şi rolul de a traduce pe cât posibil
formatul în care serverul stochează informaţia în formatul recunoscut de browserul
ce lansează o cerere HTTP (transfer nonASCII). O cerere HTTP conţine URLul
resursei şi metoda de transfer (GET, folosit la adăugări la o resursă sau POST,
folosit la transmiterea de resurse complete). La iniţierea transferului, HTTP verifică
metainformaţii (informaţii despre resursă) stocate în antetele resurselor. Aceste
metainformaţii indică formatul resursei transferate, având în vedere că HTTP poate
transfera, spre deosebire de mailul clasic, şi resurse nonASCII, cu diverse nivele de
structurare. Aceste structuri de date, formate acceptate de HTTP, sunt tipurile
MIME.
Serverele HTTPD sunt serverele ce conţin informaţie transferabilă prin HTTP, adică
servere Web pe care doritorii publică resurse.Alegerea unui server pentru o aplicaţie
Web trebuie să aibă în vedere:
§ elementele de securitate;
§ robusteţea la căderi;
§ capacitatea de a gestiona cât mai multe cereri simultan.
Negocieri HTTP În cererea HTTP, browserul specifică lista formatelor pe care le
poate accepta, care se referă atât la tipuri de fişiere(GIF,JPG pentru imagini etc.), cât
şi la formate de nivel înalt (ce indică şi formatul de transfer) ale diferitelor tipuri de
fişiere (formatele MIME ce indică tipul de informaţie şi formatul: text/html).
Serverul va răspunde întrunul din formatele din listă. Această negociere este
intermediată de HTTP şi se bazează pe ideea că există formate acceptate atât de
client cât şi de server. Dacă nu, se încearcă o traducere întrun format accesibil de
către client, sau se produce un transfer binar de fişiere, urmând ca clientul să
găsească o metodă de accesare a lor.
HTML şi HTTP HTML este limbajul de definire a Hypertextului şi provine dintrun
limbaj de marcare mai complex, SGML. Codul HTML poate fi văzut cu ajutorul
browserelor, prin opţiunea View Source, ceea ce oferă o metodă uşoară de creare a
unor fişiere prin modificarea altor fişiere.
Nu există o determinare strictă între Hypertext, HTML, servere httpd şi HTTP: există
şi Hypertext nonHTML, există şi Hypertext transferabil prin protocoalele de mail,
11
news. De asemenea, HTTP e capabil să transfere şi alte tipuri de fişiere decât HTML.
Serverele HTTPD stochează şi scripturi CGI prin care se generează HTML
interpretabil în browser.
Concepte web şi concepte universale
Vom încerca să definim câteva noţiuni esenţiale în utilizarea instrumentelor de
dezvoltare a aplicaţiilor Web, pornind de la premiza că informaţia multimedia este
accesibilă global, prin legături între documente iar interfaţă comună este data de
aplicaţii ce manipulează orice tip de informaţie înglobată în documentele
hypermedia.
File manager
Un manager de fişiere (file manager sau browser file) este un program ce
furnizează o interfaţă utilizator de manipulare a fişierelor system, facilitând
interacţiunea cu fişierele prin operaţii uzuale asupra acestora: creare, deschidere,
editare, vizualizare (view), tipărire (print), rulare (play), redenumire, mutare, copiere,
ştergere, setare de atribute, proprietăţi, căutare / regăsire search/find, setare de
drepturi (permissions).
Software agent este o abstractizare din ştiinţa calculatoarelor, un model logic ce
descrie acele software ce permit utilizatorului sau altor programe stabilirea unor
relaţii tip agenţie. Un concept derivat agenţii inteligenţi 1 (derivaţi din Inteligenţa
Artificială, specializaţi pe învăţare şi raţionament). Exemple curente de agenţi
inteligenţi includ unele filtre spam, jocuri bots, unelte de monitorizare a serverului,
motoarele de căutare (Search engine), agenţii utilizator (User agent) sunt folosiţi la
navigarea pe World Wide Web (browserele) iar un exemplu banal de agent de
transfer mail (Mail transfer agent) ce deserveşte emailul, este Microsoft Outlook
deoarece comunică prin POP3 server cu toţi utilizatorii ce înţeleg protocoale de
comandă POP3, posedă reguli setate ce filtrează emailul pentru utilizatori, httpd este
un daemon HTTP ce implementează HyperText Transfer Protocol la rădăcina World
Wide Web, Crowd simulation pentru planificarea 3D în grafica asistată de calculator
(computer graphics). Managementul agenţilor a determinat dezvoltarea conceptelor
şi limbajelor specifice: DAML Defence Agent Markup Language, ontologii Web
Ontology Language (OWL)[Chyi_2005], [Padgham_2004].
Single document interface
Inkscape utilizează SDIIn interfeţe grafice utilizator a interfaţa unic document
(single document interfaţă SDI) este metoda de organizare a aplicaţiei de interfaţă
grafică utilizator în ferestre individuale pe care sistemul de operare şi managerul
ferestrelor le manipulează separat.
1
ChyiRen Dow, ChiMing Lin, and ChenMing Lin, Network Agent Application, Mobile
Computing Laboratory, Dept. of IECS, Feng Chia University, Taiwan, R. O. C., 2005.
Padgham, L. & Winikoff, M. Developing Intelligent Agent Systems (2004) John Wiley & Sons,
ISBN 0470861207
12
Tabbed document interface
Din categoria interfeţelor grafice utilizator (graphical user interface), o interfaţă
tabbed document interfaţă (TDI) este cea care permite ca o singură fereastră să
conţină documente multiple, utilizând tabs ca instrument de navigare între acestea.
Aceast stil de interfaţă este uzual associată cu web browsers, aplicaţii web, editoare
de texte.
Multiple Document Interface (MDI) a fost implementarea în Windows adusă de
Adobe Photoshop şi este specifică aplicaţiilor grafice unse toate ferestrele sunt
regăsite întro fereastră părinte (parent) (cu excepţia ferestrei modale), în
comparaţie cu SDI unde toate ferestrele sunt separate. In genera SDI este privită ca
utilă utilizatorilor care manipulează mai multe aplicaţii, firmele utilizează ambele
interfeţe cu răspuns combinat.
IDEstyle interface
Interfaţă IDEstyle în RSS Bandit. Aplicaţiile specifice de grafică ce posedă interfaţă
IDEstyle (IDE) sunt cele în care ferestrele fiu sun aşzate întro singură fereastră
părinte (cu excepţia ferestrei modale).
Virtual Studio Technology (VST) se referă la o interfaţă standard de conectare a
audio sintetizatoarelor şi a pluginurilor de efecte la editorii audio şi recording
sistemele de înregistrare harddisk. VST plugins sunt module software ce pot accesa
instrumente realtime sau efecte. VST instrument ( VSTi) este un tip de VST plugin
utilizat în general la sinteza sunetului sau pentru mostrele audio playback. Un VST
effect este un tip de plugin VST utilizat la procesare audio, cu efecte ce include
procesoare de reverberaţii sau efecte de fază.
Single page application
O single page application (SPA) este o aplicaţie web ce rulează integral pe browser
web al clientului, utilizând o combinaţie de HTML, JavaScript, şi CSS. Aplicaţia
modifică propria pagină la nivelul structurii datelor din arborelui DOM, realizând
modificări persistente când utilizatorul invocă browserului opţiuea Save Page,
comanda de salvare a modificărilor unei pagini web pe disk. La fel ca şi DHTML,
LAMP, sau Ajax, SPA nu este is not a tehnologie propriu zisă ci un termen ce referă
un grup de tehnologii.
Rich Internet Application (RIA) sunt aplicaţii web care posedă caracteristici şi
funcţionalitatea aplicaţiilor tradiţionale desktop. RIA transferă tipic procesarea
necesară către interfaţa utilizator a clientului web dar menţine starea programului,
data, “în spatele” aplicaţiei server. RIA tipic are caracteristicile:
· Rulează în web browser, nu solicită instalare de software
2
· Rulează local în mediu sigur denumit sandbox
· Pot fi ocazional conectate, regăsite în sau în afara hotspoturilor dintrun
office la altul.
2
Sandbox=groapa de nisip
13
Termenul RIA sa introdus în martie 2002 de Macromedia, conceptual fiind accesat
în urmă cu câţiva ani ca: Remote Scripting, de Microsoft, 1998, X Internet, de
Forrester Research în 2000, Rich (Web) clients.
Intelligent document este un termen general ce descrie documentele web cu
funcţionalitate mărită faţă de paginile proiectare spre tipărire. Formatele acestora
includ PDF din Adobe, InfoPath din Microsoft, şi XForms din standard W3C,
fiecare fiind structurate pe baza format XML pentru date.
Browsere
Un browser este un program de navigare, un agent sau o aplicaţie client (ce rulează
pe calculatorul utilizatorului), şi poate citi şi explora documente resurse Web. Ele
permit vizualizare de text, imagini, sunete şi animaţie, şi folosesc o interfaţă grafică
ce permite vizualizarea şi navigarea în paginile web. Cele mai populare sunt: Internet
Explorer şi Netscape Navigator, apoi Opera.
Funcţiile de bază ale unui Web browser:
· Să trimită informaţii spre web server în format propriu Internet şi WWW.
· Să primească informaţii trimise de web server sau să trimită mesaje de eroare
către utilizatori.
· Să afişeze informaţii în modul în care se păstrează indicaţiile de proiectare
incluse în antetul documentului original.
· Să furnizeze utilizatorilor un mod (cale) de a salva documentele ce sosesc ca
cereri web.
· Să furnizeze utilizatorilor un mod (cale) de a înmagazina semnele de carte
(bookmarks) sau hotlist entries ale locaţiilor ce pot fi vizitate din nou.
· Să ţină un istoric al articolelor legate ce au fost selectate şi să permită
utilizatorilor reactivarea ultimei intrări.
· Să fişeze posibilele legături întrun mod clar şi să citească acţiunile
utilizatorilor la selecţia acestora, trimiţând informaţiile bazate pe aceste
legături.
· Să asigure un management al memoriei care să permită minimizarea timpului
de încărcare (downloading time). Spre exemplu, memorând temporar
documentele anterior solicitate întro zonă de memorie cache ele pot fi uşor
încărcate la o nouă cerere.
Browserele performante asigură în plus alte funcţii ce le permit:
· Afişarea imaginilor inline.
· Apelul unor programe ajutătoare (helpere, plugins) pentru a afişa tipuri de
informaţie ce nu fac parte intrinsecă din Web (sunete, imagini de anumite
formate, video, digital etc).
· Să permită utilizatorilor să îşi configureze mediul de calcul prin: selecţia
tipului de font, convenţii de dimensiuni, postponing la încărcarea imaginilor,
care conduc la creşterea vitezei de download.
· Interpretarea evenimentului click în hărţi de imagini interactive pentru a
trimite locaţia selectată de utilizator către server în formatul adecvat care să
permită serverului gestionarea răspunsului pe baza imaginii selectate.
14
· Să asigure afişarea corectă pe ecran (fillinform), care permite utilizarea
corectă a butoanelor de selecţie, boxelor de dialog şi tipărirea răspunsului în
aceste obiecte.
· Să gestioneze trimiterea corectă către server a informaţiilor furnizate de
utilizator în formatul care să asigure gestionarea răspunsului.
· Furnizarea unui acces rapid la utilizarea unor servicii frecvente Web (indecsi,
home page, back etc)
· Furnizarea unei comunicaţii sigure prin funcţii de incriptare şi decriptare a
informaţiilor trimise sau recepţionate
· Utilizarea TDI, SDI, MDI sau a interfeţelor grafice hibride în interacţiune cu
clientul
· Suportă protocoale de securizare
· Interacţionează cu alţi agenţi.
Pluginuri
Pluginuri diferă prin extensii, ce modifică adaugă sau extind funcţionalităţi dar
diferenţa majoră este că un plugin rezidă în general aplicaţia principală din interfaţa
utilizator şi are limitări bine definite a posibilului set de acţiuni.
Printre cele mai importante pluginuri se pot enumera:
§ Playerele de sunet (www.realaudio.com)
§ cititoarele documente inteligente, cel mai popular fiind Adobe Acrobat
(www.adobe.com) ce permite realizarea de documente stratificate, cu
elemente media în fişiere PDF, ce pot fi publicate pe Web
§ playerele Hypermedia: bazate pe tehnologia Shockwave sau Flash 3
(www.adobe.com), ce permit realizarea şi vizualizarea de animaţii
interactive cu sunet, întrun format de eficienţă maximă din punct de
vedere al dimensiunii şi al vitezei de rulare, ceea ce le face ideale pentru
prezentările Web
§ viewerele 3D: interpretează limbajul de modelare a realităţii virtuale,
pentru afişarea de imagini 3D în rezoluţii diverse, cu efecte de umbrire şi
lumină . (www.vrealm.com)
§ Pluginuri real time destinate elementelor video şi audio profesionale (
VST plugins, VST effect, VST host)
2.1.3.2. Tehnologii utilizate în dezvoltarea afacerilor electronice
2.1.3.2.1. Studio MX
Studio MX este un produs prin care Macromedia şia consolidat poziţia de lider în
domeniul aplicaţiilor software pentru web design, de la cele mai simple pagini Web
până la cele mai complicate. In momentul de faţã, prin preluarea de cãtre Adobe, este
soluţionatã interactivitatea cu produsele soft secifice Adobe. Pachetul conţine:
Dreamweaver MX, Flash MX, Fireworks MX, Freehand 10 şi ColdFusion MX
developer edition iar Studio MX Plus conţine Dreamweaver MX, Flash MX,
Freehand MX, Fireworks MX, ColdFusion MX developer edition, Macromedia
Contribute, Dev Net Resource şi Kit Special Edition.
3
Tehnologie dezvoltatã şi implementatã de Macromedia, care în prezent a fuzionat cu Adobe
15
Elementele grafice pot fi create atât în Flash, cât şi în cele două editoare grafice
existente în pachet: Freehand pentru grafică vectorială şi Fireworks pentru grafică
bitmap şi vectorială, Fireworksul conţinând însă şi multe elemente ce permit
integrarea HTML a unui site web. Flash MX este orientat spre animaţii şi aplicaţii
multimedia ce pot fi vizualizate online. Dreamweaver MX este procesorul HTML în
care se integrează grafica, animaţia şi tagurile specifice HTML/XML sau ale
limbajului de scripting ales.
Deşi testarea pe sisteme de operare de operare diferite (Windows98, Windows2000,
Windows NT şi WinXP) dã rezultate bune, sistemul de operare recomandat este
Windows XP sau NT. Cerinţele de sistem pentru a dezvolta o aplicaţie sunt: 96 MB
RAM, recomandat 128MB RAM, 500MB spaţiu pe HDD pentru instalarea tuturor
aplicaţiilor, rezoluţia monitorului de 1024x768, 32 bitcolor display sau superioare.
Pentru Windows se solicită: procesor Intel Pentium II la 300MHz sau echivalent,
sisteme de operare Win98 SE, Windows Me, Windows NT Service Pack 4 sau 6,
Windows 2000 sau XP. Pentru Macintosh sunt necesare: Power Mac G3 sau
superior, Mac OS 9.1 sau OS X 10.1 sau, Adobe Type Manager Versiunea 4 sau
Carbon lib versiunea 1.3 sau versiuni superioare. Dreamweaver mai dispune de un
Help interactiv, cu exemple si tutoriale bine realizate, precum şi alte opţiuni: o
bibliotecă de obiecte configurabile, o unealtă pentru managementul unui site online,
templateuri sau un sistem pentru crearea de frameuri deosebit de intuitive.
2.1.3.2.2.Dreamweaver MX
Dreamweaver este un program de dezvoltare a sistemelor Web profesionale, care
foloseşte avantajele oferite de browserele generaţiilor anterioare, oferind posibilitatea
utilizãrii componentelor avansate. Proiectat pentru MDI (multiple document
interface) toate documentele windows şi toate panourile sunt integrate întro singurã
fereastră de aplicaţii, cu grupul de panouri puse în partea dreapta jos. Spaţiul de lucru
integrat (recomnadat pentru majoritatea utilizatorilor) poate fi schimbat “mind later”
din fereastră de preferinte, folosind astfel un spaţiu de lucru diferit. Spaţiul de lucru
este îmbunătăţit, oferind acum acces rapid la diverse opţiuni, fişiere etc. Pentru
acesta, se recomandă instalarea şi upgradeul pentru versiunea 8.0 şi un monitor cu o
rezoluţie cât mai mare, altfel meniurile şi ferestrele de proprietăţi tind să ocupe tot
spaţiul de lucru, fără a lăsa loc şi pentru pagina în curs de editare. Referinţele sunt
tratate atât pentru taguri HTML cât şi pentru Dynamic HTML, XML, CFML (Cold
Fusion Markup Language), Cascade Style Sheets (CSS), JavaScript, ASP, JSP şi o
colecţie de descrieri UsableNet (UsableNet Accessibility Reference). Tehnologia
Macromedia Roundtrip HTML importă documentele cu codurile HTML, fără
formatarea codurilor, acestea fiind formatate ulterior după stilul de formatare
preferat.De asemenea Dreamweaver permite crearea aplicaţiilor web dinamice cu
baze de date, utilizând limbaje serverside: ASP, ASP.NET, ColdFusion Markup
Language (CFML), JSP şi PHP.
Dreamweaver recunoaşte problemele comenzilor browser incompatibile şi le

adreseazã, producând cod compatibil crossbrowser. Posedã un editor vizual
(WYSIWYG) precum şi un editor text, oferind posibilitatea editãrii tagurilor <meta>
precum şi a comenzilor incluse în codul HTML pentru cei care preferă să scrie direct
codul (HTML, ASP, PHP, CFM etc). Cu opţiunea "code&design" ambele moduri de
16
editare sunt disponibile simultan. Mentenanţa siteului a fost serios îmbunãtãţitã,
existând Site Map care oferã posibilitatea vizualizãrii structurii siteurilor. Legãturile
sunt actualizate automat, sau sunt controlate de utilizator, oferind o bibliotecã de
elemente repetitive ce pot fi inserate în paginã, precum şi posibilitatea definirii
unor şabloane (template) ce controleazã întregul aspect (look and feel) al siteului,
prin care orice modificare din template se rãsfrânge asupra tuturor paginilor.
Opţiunile mai avansate care fac din Dreamweaver un instrument foarte puternic sunt:
· obiecte Shockwave de tipul butoanelor, filme Flash, obiecte Fireworks care pot fi
introduse automat şi li se pot asocia scripturi;
· adãugarea de Flash Video la siteuri în versiunea 8 este foarte simplã iar
personalizarea prezentãrilor video pe siteuri se realizeazã prin 5 clicuri ale
mouseului;
· editorul de stiluri CSS, unde la vesiunea 8 continutul poate fi vizualizat în acelaşi
mod cu utilizatorii, indiferent de mecanismul de livrare, datoritã noului suport
pentru tipuri de media CSS din Dreamweaver 8;
· generatorul de comportamente (scripturi Java Script automate pentru operaţii
uzuale: validarea, imagini reactive, manipularea ferestrei browserului, etc.);
· documentaţia OReilly pentru HTML, JavaScript şi CSS;
· opţiuni de compatibilitate: pentru fiecare obiect, script automat, marcator, stil
CSS, există recomandări de compatibilitate cu ultimele versiuni din browserele
Netscape şi Internet Explorer. Este recunoscut faptul cã instrumentele Microsoft
şi NCSA de generare a codului HTML sunt subiective, astfel încãt există
posibilitatea ca marcatorii HTML generaţi de FrontPage să nu funcţioneze în
Netscape şi invers. Dreamweaver include toţi marcatorii standardizaţi şi
avertizeazã asupra discrepanţelor de compatibilitate;
· managerul siteului este o extensie ce permite proiectarea siteului şi întreţinerea
sa, cu opţiuni de urmărire a erorilor şi client FTP inclus, precum şi întreţinerea
unei hărţi a siteului ce asigură actualizarea automată a căilor în eventualitatea
mutării fişierelor (figura 4.1.)
· Noul panel CSS unificat oferã un mediu vizual de învãţare, întelegere şi
manipulare a stilurilor CSS aplicate paginilor. Funcţionalitatea CSS este
consolidatã întrun singur panel iar interfaţa face usor de vizualizat cascada de
stiluri aplicatã unui anumit element şi permite identificarea poziţiei unde sunt
definite atributele.
· Zoom asigurã un control mai mare asupra designului, opţiunea zoom out permite
vizualizarea în mod grafic a întregi pagini.
· Code collapse permite utilizatorului concentrarea asupra codului utilizat,
ascunzãând şi extinzând blocurile de cod prin selectare sau tag.
· Cu functionalitatea Transfer de fişiere în fundal din Dreamweaver 8 utilizatorul
poate să lucreze pe maşina locala în timp ce Dreamweaver comunica cu serverul
remote.
· WebDAV din Dreamweaver 8 suporta autentificare şi SSL sigur pentru transfer
de fişiere şi ofera conectivitate îmbunãtãţitã pentru o mare varietate de servere.
· Bara de unelte de cod pune operatiile comune de cod întro bara aflatã pe
suprafaţa de cod iar noile facilitãţi ale codului conţin şi comment/uncomment.
· Configuraţiile spaţiilor de lucru pot şi salvate şi personalizate, Dreamweaver
17
oferind 4 configuratii diferite, adaptate nevoilor designerilor şi creatorilor de
cod.
· Documente tabbed pentru Mac simplificã interfaţa utilizatorului şi faciliteazã
selectarea documentelor.
· Compararea fişierelor permite identificarea modificãrilor, indiferent dacã sunt
douã fişiere locale, un fişier local sau unul aflat la distanţã sau douã fişiere aflate
pe serverul remote; se integreazã cu utilitarele diff atat pe platforma Mac cat şi pe
cea de Windows.
· Paste special reţine toate formatarile sursã create în Microsoft Word sau
permite ca pe textul selectat sã se aplice CSSul ataşat deja paginii.
· Macromedia Web Publishing System(WPS)este un mecanism de notificare şi
jurnalizare a evenimentelor, sau cu alte cuvinte, urmãreşte şi jurnalizeazã tot ce
se întamplã pe site. Evenimentele din Dreamweaver vor notifica serverul
Macromedia Web Publishing System, astfel încat toate modificarile asupra unui
site web din ecosistemul WPS sunt înregistrate.
· Suport pentru ColdFusion MX 7 este dezvoltat în baza integrãrii între
Dreamweaver şi ColdFusion şi permite utilizatorilor să adauge şi să steargã baze
de date direct din panelul componentelor şi bazelor de date din Dreamweaver
pentru a vizualiza doar CFCurile definite în siteul curent.
2.1.3.2.3.Flash MX
Debutând ca un simplu plugin util pentru animaţii, pe parcursul anilor Flash a
devenit un instrument complex multimedia iar adaptarea la noile cerinţe din
webdesign a fost realizată cu success în Flash MX care nu oferă doar suport pentru
animaţii ci un mediu grafic ineractiv complex pentru a crea pagini web profesionale.
Milioane de utilizatori deţin deja playerul Flash gratuit, utilizat pe scarã largã pentru
vizionarea filmelor Flash. Politica Macromedia continuatã de Adobe de distribuire cu
atâta eficacitate a acestui software dovedeşte interesul publicului potenţial pentru
aplicaţii realizate cu Flash. Un site realizat parţial sau integral în Flash poate conţine
o simplă animaţie de text, imagini, poze şi sunete, sau poate fi chiar o aplicaţie
multimedia complexă care foloseşte o bază de date, oferă un grad mare de
interactivitate din partea vizitatorilor, îşi actualizează singură conţinutul prin XML
dar poate fi integrat în Dreamwaver MX alãturi de Fireworks MX.
2.1.3.2.4. Fireworks MX
Fireworks este mediu de design care rãspunde la provocările specifice de grafică dar
şi dezvoltatorii paginilor web, astfel încât se poate utiliza pentru a crea, edita şi a
realiza animaţii grafice, asigurând o interactivitate avansată şi optimizare a
imaginilor întrun mediu profesional. Cu ajutorul acestuia se pot crea, edita, anima şi
optimiza diferite imagini, permite crearea de pagini web complexe, animaţii, butoane
şi meniuri interactive şi este o soluţie destinată designerilor Web care doresc să
realizeze elemente grafice complexe dedicate siteurilor Web dezvoltate. În bara de
instrumente se pot găsi secţiuni distincte, cu instrumente pentru desenat şi secţiuni
pentru editat vectori şi imagini bitmap iar graficele vectoriale şi imaginile bitmap se
pot crea şi edita întro singură aplicaţie. Mai mult, se poate utiliza bara de
18
instrumente proprie şi pentru a edita grafice importate din alte fişiere JPEG, GIF,
PNG, PSD şi alte extensii.
Ca o soluţie de interactivitate clientside oferă posibilitatea creării unor efecte
speciale: meniuri rollover sau popup, butoane interactive pentru navigare dar asigurã
şi optimizarea graficelor reducând dimensiunea acestora. Fireworks generează coduri
Javascript, dând posibilitatea creării uşoare a unor imagini rollover. Aplicaţia
utilizează formatul grafic PNG, existând şi funcţii avansate pentru exportul în
formatele GIF sau JPEG. Un document complet realizat se poate exporta sau salva ca
şi fişier JPEG, GIF sau ca fişier cu alte extensii, împreună cu fişiere HTML
conţinând tabele HTML şi coduri Javascript utilizate în aplicaţii web. Exportul de
grafice Fireworks cu HTML şi coduri Javascript este adaptat pentru editorul HTML
utilizat dar pot fi exportate tipuri de fişiere specifice altor aplicaţii; Photoshop, Flash.
Aplicaţia este integrată cu Dreamweaver, acest lucru permitând transferul facil al
elementelor grafice între cele două aplicaţii. Interfaţa ultimei versiuni a fost
remodelată, pentru un acces mai simplu la funcţiile aplicaţiei. Menţionăm inspectorul
de proprietăţi (Property Inspector), care oferã posibilitatea de a stabili mai rapid
setul de proprietăţi accesibil pentru fiecare element inclus în cadrul proiectului
realizat. Sunt prezente şi funcţii care permit “felierea” şi stabilirea de linkuri pentru
anumite secţiuni dintro imagine. Este posibilă realizarea rapidă a unor efecte de tip
rollover, Fireworks permiţând chiar realizarea designului complet al paginilor Web şi
exportul în format HTML. Fireworks dispune de o paletă destul de vastă de filtre şi
efecte, suplimentar fiind suportate şi filtrele compatibile Adobe Photoshop.
Ca şi în cazul celorlalte produse, interfaţa Fireworks este mai bine organizată:
fereastra Properties afişează informaţii în funcţie de instrumentul sau obiectul
selectat, selectarea modului de lucru bitmap sau vectorial făcânduse automat.
Instrumentele de retuşare a imaginilor: Blur, Sharpen, Dodge, Burn, Smudge se află
în secţiunea Bitmap a panoului cu instrumente, putãnd aplica efectul de colorare în
degrade (gradient) pentru selecţii, vectori şi text. Editarea textului se poate face
direct în zona de editare, chiar dacă este ataşat unei căi (path), fără a fi nevoie să
lansăm editorul de texte. O facilitate extrem de utilă este reconstruirea unui fişier
PNG după un HTML care conţine tabele şi poze. Interconectivitatea între produsele
grafice este realizatã la nivelul pachetului. Astfel se permite apel la procesorul de
prelucrare a imaginilor (Fireworks) din oricare alt produs existent în pachet:
FlashMX, DreamweaverMX, HomeSite plus/sau FreeHand. Dacă se modifică o
imagine în Fireworks de pildã, la revenirea în programul iniţial această imagine va
apărea actualizată (Flash, Dreamweaver). Chiar se decide modificarea formatul
fişierului din JPEG în GIF pentru o mai bună optimizare, Dreamweaver MX va
modifica automat toate referirile existente în site la acea imagine. Aceste facilitãţi
sunt utile în special la modificarea unui proiect mai vechi sau un dezvoltarea unui
proiect în echipã, unde sursele se pot reface prin simpla interacţiune a produselor
integrate.
19
2.1.3.2.5. Freehand MX
Freehand 4 are rolul bine definit în pachetul Macromedia Studio MX/ MX plus),
devenind printre primele aplicaţii folosite pentru grafica vectorială, alături de Adobe
Ilustrator şi Corel Draw 5 , numai că, spre deosebire de cele din urmă,.
Pesonalizarea barelor de comenzi şi instrumente noi precum instrumentele de
deformare liberă, de transformare directă pe obiect, lentila, precum şi Xtrasuri ca
Shadow şi Emboss (versiunea 8) sunt completate de o serie de modificări importante
şi instrumente noi cum ar fi Lasso, Page şi Perspective Grid, Magic Wand,
simbolurile şi paleta Envelope (versiunea 9) câştigând tot mai mulţi utilizatori iar de
la versiunea 10 sa pus accentul pe integrarea cu celelalte produse Macromedia,
iconuri au fost modificate în manierã similarã cu Flash sau Fireworks, interfaţa dând
impresia că poate fi personalizată la nesfârşit. Instrumente subselecţie Pencil,
adăugarea de culori predefinite, care pot fi selectate uşor, modificarea bibliotecii şi
editorului de simboluri, ce permite gruparea, manipularea şi editarea facilã a
simbolurilor aduc atuuri suplimentare. Paginile master sunt şabloane refolosibile cu
acelaşi fundal pentru mai multe pagini din document, care se modifică la fel de uşor
ca şi simbolurile şi modificarea se face pe toate paginile unde au fost folosite. Una
dintre facilităţile aşteptate de mult şi prezentă la versiunea 10 este gradientul după
contur, odată alese culorile, centrul gradientului şi intensitatea le putem stabili
intuitiv astfel putând crea efecte de umplere mai naturale. Bara Controller, nou
aparută reprezintă un avantaj pentru crearea animaţiilor Flash, de aici putem vedea şi
controla animaţia înainte de a o utiliza. Versiunea MX (11) a căpătat câteva
instrumente noi, precum şi o schimbare a interfeţei pentru a semăna cât mai mult cu
celelate produse din pachetul Studio MX. Această versiune se bucură şi de o mai
bună integrare cu celelate programe MX.
Noile funcţii oferă posibilitatea de a transforma obiecte din spaţiul 2D în cel 3D,
beneficiind de mai multe metode de transformare, printre care şi folosirea unor căi
pentru forma transformării. De asemenea, instrumentul de ştergere Eraser a fost
modificat astfel încât se pot şterge porţiuni ale obiectelor vectoriale. Freehand MX
conţine şi o nouă funcţie folosită pentru efecte, funcţia Multiple Atributes care
permite aplicarea unui număr nelimitat de atribute unui obiect cum ar fi efectele de
transparenţă, linii de contur şi umplere. De asemenea programul conţine şi "live
effects" printre care transparenţă, blur, bevel, în urma aplicării acestor efecte obiectul
rămânând totuşi editabil.
2.1.3.2.6. ColdFusion MX developer editon
Dezvoltarea aplicaţiilor complexe poate fi gestionatã cu ajutorul aplicaţiei

ColdFusion MX, formată din ColdFusion MX Server, program care se instalează pe
aceeaşi maşină cu serverul de web şi care traduce şi execută paginile care conţin
4
Freehandul a fost creat în 1988 de Alsys Corp, achiziţionat apoi de Adobe Systems care la
abandonat 1994 şi de la versiunea cu numărul 5 a fost preluat de Macromedia. Prin fuziunea cu Adobe
Frehand revine la vechiul stãpân
5
Corel Wordperfect processor grafic professional, orientat spre graficã vectorialã avansatã şi utilizat
pe scarã largã în firme de publicitate, edituri,etc.
20
taguri CFML, ColdFusion Markup Language, un limbaj de scripting bazat pe tag
uri speciale similare cu cele HTML şi ColdFusion Administrator, utilizată pentru
configurarea şi administrarea aplicaţiei ColdFusion, aplicaţie ce poate fi accesată din
Internet. Chiar dacă fişierele ce conţin taguri CFML pot fi scrise în orice editor de
texte, Macromedia recomandă utilizarea Dreamweaver MX, acesta oferind acces
rapid la descrierile tagurilor (reference) precum şi posibilitatea de inserare a acestor
taguri prin simpla apăsare a unor butoane sau parcurgerea unor meniuri intuitive.
Folosirea produsului Flash are efecte asupra performanţei, complexităţii şi fiabilităţii.
Formatul Shockwave şi modelul de animare bazat pe instanţieri şi interpolare a
cadrelor cheie, are ca rezultat obţinerea de fişiere cu dimensiune redusã de până la
zece ori faţã de proiectarea lor cu metode clasice iar animaţiile sunt de ordinul a zeci
de Ko, în condiţiile în care în format AVI ar depăşi 1 Mo. Complexitatea softului
este mult redusă deoarece animaţiile permit interfaţarea cu scripturile Flash 4.0 ce
asigurã manipularea interactivităţii şi comunicarea cu exteriorul. Interfeţele devin
mai clare şi uşor de depanat, o mare parte a logicii şi calculului transferânduse în
sarcina infograficianului. Dacã natura siteului nu necesită procesări de intrări (cu
excepţia validării formularelor) erorile potenţiale pot fi evitate printrun design
vizual al interactivităţii. Cu alte cuvinte utilizarea instrumentelor Macromedia în
conlucrare cu HTML 4.0 permit optimizarea multor indicatori de eficienţă, iar
performanţele siteului sunt în concordanţă cu interesul pe care îl provoacã acest
nivel de dinamism.
Dynamic Autobase Content
ASP sau Cold Fusion Markup Language (CFML) au un limbaj HTML tradiţional şi
limbaj de manipulare a bazelor de date pe server.
Active content servers pot conecta mai multe baze de date:
Computer (1)cerere
Client Internet Web
Server
(4)returnarea cererii
(2) Pagina HTML
şi server Oracle (3) Prgogramarea
paginii HTML
Database
Server
1. Directory Servers controlează permisiunea pentru componente mari şi

determină acces garantat la un anume grup de funcţii. Cu directory server doi
oameni pot vedea două pagini diferite folosind click pe aceeaşi legătură.
21
2. Mail servers răspunde de comunicaţia email. Formularele răspuns sunt
catalogate şi fowardate în partiţia corespunzătoare. Mesajele pot fi
încorporate în pagini web (automat).
3. File servers permite upload, copiere, ştergere, redenumire, etc
Toate web serverele respectă OpenDatabase Conectivity (ODBC), standard ce

permite acces virtual la orice tip de bază de date, dacă aceasta are driver ODBC.
DSN Data Source Name este un query simplificat ce permite atribuirea unui nume
unice unei baze de date, putând fi astfel referinţe.
Majoritatea serverelor cu ODBC driver şi nume DSN sunt manipulate de
administratorul de sistem sau persoanele ce au permisiuni de acces.
2.1.4. Sumar
In cadrul acestui modul sa realizat o prezentare generală a elementelor ce compun
URL, tipuri de URL, protocolul http, principalele tehnologii utilizate în dezvoltarea
afacerilor electronice. Modulul îşi propune formarea unor deprinderi de identificare a
protocoalelor, browserelor, pluginurilor necesare în proiectarea unei aplicaţii WEB,
identificarea principalelor probleme ce apar în siteurile de afaceri şi aprecierea
corectã a rolului structurãrii documentelor Web în siteurile de afaceri.
2.1.5. Sarcini şi teme ce vor fi notate
Se va nota raspunsul la întrebarile:
· Ce este un browser?
Un browser este un program de navigare, un agent sau o aplicaţie client (ce rulează
pe calculatorul utilizatorului), şi poate citi şi explora documente resurse Web. Ele
permit vizualizare de text, imagini, sunete şi animaţie, şi folosesc o interfaţă grafică
ce permite vizualizarea şi navigarea în paginile web. Cele mai populare sunt:
Internet Explorer şi Netscape Navigator, apoi Opera.
· Ce este URL?
· Dati 3 exemple de servicii asociate URL
· Diferenţe intre SDI şi TDI
· Dati 3 exemple de agenţi inteligenţi
· Funcţiile browserului
· Ce este un pluging şi ce rol are?
Pluginuri deşi diferă prin extensii, modifică, adaugă sau extind funcţionalităţi.
Diferenţa majoră este că un plugin rezidă în general aplicaţia principală din
interfaţa utilizator şi are limitări bine definite a posibilului set de acţiuni.
Printre cele mai importante pluginuri se pot enumera:Playerele de sunet,
cititoarele documente inteligente, playerele Hypermedia, viewerele 3D, Pluginuri
real time
· Obiecte HTML, Evenimente HTML
· Evenimente FORM
· Ce este BOM?
· Legãtura BOMDOM
· Delimitare prin cadre
· Ce este un fişier .css şi ce rol are?
22
2.1.6. Bibliografie modul
1. Avornicului Constantin, Sisteme informatice si proiectarea lor, Editura Risoprint,
ClujNapoca, 2003
2. Buchmann Robert, Proiectarea si realizarea siteurilor web, ClujNapoca, 2003
3. Chandler M. David, Running a perfect web site, Que Corporation, 1995
4. Flannagan David, Java Script The Definitive Guide, 1997
5. Goron Sabin, Proiectarea si caracterizarea sistemelor informatice manageriale,
Editura Risoprint, ClujNapoca, 2003
6. Graeme Menal, PHP/MySql Tutorial, www.hotwired.com/webmonkey
7. Henderson L.R., Butterworths in computer graphics standards, London, 1990
8. Kabir Mohamed, Apache Server 2 Bible, Minsk, 2002
9. Kotler Phillip, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucuresti, 2002
10. London S., Adobe Photoshop 5, Editura Teora 2000
11. Lowery Joseph, Dreamweaver 2 Bible, IDL Books Worlwide Inc, Chicago 1999
12. Patriciu Victor Valeriu, Sisteme de plati, Revista Net Report, Ianuarie 2001
13. Morrison Mike, DatabaseDriven Web Sites, Web Warrior Series, New York,
2000
14. Nielsen Jakob, 10 Greseli de design web, www.useit.com
15. Nitchi Stefan Ioan, Esential in comunicarea pe Internet si World Wide Web,
Editura Risoprint, ClujNapoca, 1999
16. Rusu Lucia, Aplicatii clasice si moderne in afaceri, Editura Mediamira, Cluj
Napoca, 2001
17. Rusu Lucia, Internet si calitate, grafica si reclama pe Internet, Editura Risoprint,
ClujNapoca 2001
18. Rusu Lucia, Proiectarea si realizarea aplicatiilor web, Editura Risoprint, Cluj
Napoca, 2003
19. Suke Wellig, PHP and MySql Web development, SAMS Publishing, 2001
20. Taylor David, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, 1998
21. Tomai Nicolae, Reţele de calculatoare concepte, structuri, aplicaţii, Editura
Risoprint, ClujNapoca, 2001
22. www.academiainternet.ro
23. www.allyanet.ro
24. www.bluedomino.com
25. www.chip.ro
26. www.connect.com.ro
27. www.consumerreview.com
28. www.consumersearch.com
29. www.trafic.ro
30. www.w3c.org
40. www.macromedia.com
41. www.pcmagazine.ro
42. www.pcmag.com
43. www.pcreport.ro
23
2.2. Modul 2: Proiectarea aplicaţiilor Web
Scopul acestui modul este familiarizarea cursantului cu factorii de influenţă în
proiectarea de ansamblu, metodologia de realizarea aplicaţiilor Web, ciclul de viaţã
al unei aplicaţii Web. Se va trata proiectarea de detaliu a aplicaţiei, testarea şi
înregistrarea siteului, întreţinerera şi actualizarea acestuia, promovarea siteului,
evaluarea performanţelor şi calitãţii. Siteurile publicitare vor încheia acest modul, şi
au ca scop familiarizarea cu cele mai moderne tehnici de emarketing. Obiectivele
umărite: familiarizarea cu factori de influenţă în proiectarea de ansamblu, concepte
de bazã ale dezvoltãrii unei aplicaţii web, formarea unor deprinderi de identificare a
tipurilor de structuri şi legãturi , familiarizarea cu etapele şi ciclul de viaţã al unei
aplicaţii web,prezentarea unor soluţii de testare, înregistrare, familiarizarea cu
soluţiile eficiente de promovarea a siteurilor comericiale, prezentarea unor noţiuni
de bazã prinvind indicatori de evaluare a performanţelor şi calitãţii, familiarizarea cu
specificul siteurilor publicitare.
2.2.2. Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior
In modului 1 sau abordat tipurile MIME, concepte web şi concepte DOM, BOM,
formatarea şi structurarea documentelor Web, cu referire clarã la formatarea cu
tabele şi cadre, fişiere css pengtru stiluri, hãrţile de imagini, rolul şi structura
metalimbajelor, prezentarea unor soluţii de interactivitatea cu clientul prin formulare
HTML, extensii dinamice şi funcţionale, hiperlegãturi şi evenimente de navigare,
prezentarea unor noţiuni de bazã prinvind dynamic HTML,XML şi XSL, DOM şi
SAX.
2.2.3. Schema logică a modulului
Acest modul este compus din 9 subcapitole care trateazã gradual pornind de
la factorii de influenţă în proiectarea de ansambluS1, metodologia de realizarea
aplicaţiilor WebS2, ciclul de viaţã al unei aplicaţii WebS3. Se va trata proiectarea
de detaliu a aplicaţieiS4, testarea şi înregistrarea siteuluiS5, întreţinerera şi
actualizarea acestuiaS6, promovarea siteuluiS7, evaluarea performanţelor şi
calitãţii –S8 şi finalizând cu siteurile publicitareS9. (figura 2.1.)
S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8 S9
Fig.2.1. Structura modulului 2
2.2.4.1. Factori de influenţă în proiectarea de ansamblu
24
Tipul de site ales reprezintă o decizie importantă ce trebuie luată prealabil construirii
siteului iar scopul principal al tuturor activităţilor legate de promovarea unui site
este de a creşte traficul acelui site.
Audienţa siteului reprezintă publicul ţintă pentru care se realizează siteul web, un
element critic deoarece designul siteului şi conţinutul acestuia sunt în strânsă
legătură cu audienţa. De aceea, este necesară realizarea profilului standard al
utilizatorului. Dimensiunea este alt factor de iar Universalitatea se referă la faptul că
e bine să se cunoască oferta de pluginuri, browsere şi alte instrumente Web şi
avantajele, respectiv dezavantajele fiecăruia, precum şi preferinţele audienţei în acest
sens. Necesarul hardsoft: supraîncărcarea browserului cu pluginuri poate afecta
cerinţele de memorie. Portabilitatea: la Internet sunt conectate platforme dintre cele
mai diverse şi succesul unor aplicaţii Web poate fi asigurat de acest factor.
Proprietarul serverului: dacă spaţiul de stocare este pe serverul unui furnizor de
prezenţă Web, trebuie să se ia cunoştinţă de oferta de pe piaţa de prezenţă Web,
raportul preţ / performanţă şi să se aplice siteului, încă din primele faze de
proiectare, constrângeri tehnologice legate de tipurile de tehnologii pe care serverul
le va suporta.
2.2.4.2. Realizarea aplicaţiilor web
Etapele de realizare
Totalitatea etapelor parcurse în procesul de dezvoltare a unei aplicaţii reprezintă
ciclul de viaţă al acesteia. Etapele acestui proces sunt (figura 2.2.):
Culegerea specificaţiilor – definirea problemei, specificarea detaliată a
funcţionalităţilor pe care sistemul informatic trebuie să le îndeplinească;
Analiza – etapa în care se identifică caracteristicile esenţiale care definesc o anumită
soluţie, pornind de la anumite cerinţe;
Proiectarea – adaugă elemente noi ale soluţiei construite în etapa de analiză, pe baza
optimizării anumitor criterii;
Implementarea – etapa în care se realizează un proiect executabil pornind de la
soluţia construită în faza de analiză;
Testarea – etapa de verificare a echivalenţei sistemului informatic implementat cu
modelul creat în etapa de analiză [Avornicului2004].
25
Figura 2.2. Etapele realizării unui sistem informatic 6
Pentru realizarea unei aplicaţii profesionale multimedia sau Web se parcurg 5 faze
majore (figura 2.2.):
1. Concepţia (culegerea specificaţiilor şi analiza)
2. Realizarea propriu zisă ( proiectarea, testarea, realizarea prototipului)
3. Publicarea şi promovarea aplicaţiei (testarea prototipului)
4. Exploatarea şi întreţinerea aplicaţiei (modificarea şi dezvoltarea
prototipului)
5. Evoluţia aplicaţiei ( dezvoltarea acesteia prin parcurgerea unui nou ciclul de
analiză, proiectare, implementare, testare)
Concepţia aplicaţiei
Concepţia reprezintă faza în care firma care doreşte realizarea unei aplicaţii
multimedia îşi defineşte obiectivele aplicaţiei şi stabileşte conţinutul şi sursele de
lucru. Aceasta presupune crearea aplicaţiei, crearea conţinutului, constituirea surselor
de lucru, planing, estimarea timpului necesar realizării aplicaţiei, repartiţia sarcinilor
în echipă şi managementul fazei.
Crearea aplicaţiei presupune stabilirea celor patru obiective specifice aplicaţiilor
multimedia: concept, filosofie, inginerie şi public.
Crearea conţinutului implică o concentrare a eforturilor echipei în realizarea
elementelor media specifice publicaţiilor electronice:
Constituirea surselor de lucru porneşte de la cele existente deja în proiect şi
identifică sursele necesare a fi create prin proiect.
Dezvoltarea
aplicaţiei
Intreţinerea
şi Feed back
Managementul actualizarea Business
proiectãrii Web Publicarea şi intelligence
promovarea
Realizarea
Concepţia
6
Adaptare: Chaffey, D. – ”EBusiness and Ecommerce Management”, Second Edition,
Ed.Prentice Hall, 2004, p. 431
26
Figura 2.3. Spirala de evoluţie a unei aplicaţii Web
Managementul fazei reprezintă activitatea de coordonare a echipei, în care sarcina
şefului de proiect este dată de identificarea echipamentelor, drepturi de utilizare,
delimitarea elementelor media “brute” şi a celor rezultate din prelucrări planing,
estimarea timpului, repartiţia sarcinilor în echipă.
Rezultatele fazei sunt date atât de expertiza tehnică de sistem, estimarea timpului de
dezvoltare cât şi de arborescenţa, organizarea tipurilor media la nivel de structuri de
directoare, conţinut, tablou de bord (storyboard) şi elemente de animaţie.
Realizarea propriu zisă a aplicaţiei multimedia
Tratarea şi pregătirea surselor pentru integrare este sarcina infograficianului şi
presupune:retuşarea imaginilor, montaje, efecte speciale, optimizări, etc.
Stabilirea elementelor de interfaţă, navigare, interactivitate
Ergonomia siteului este dată de modul în care este organizată parcurgerea acestuia
şi legăturile realizate în acest scop. Realizarea animaţiei este sarcina
infograficianului care utilizează în acest scop medii software orientate spre grafica
vectorială: Flash, Shockwave alte medii software orientate spre animaţie.
Dezvoltarea aplicaţiei este dependentă de complexitatea acesteia precum şi de
soluţia tehnică de realizare şi are ca obiective:
q Concepţia bazelor de date (motoare de căutare, rezultate ale căutărilor,
navigare)
q Integrarea altor servicii (medii multiuser, forum de discuţii, chat,
motoare de căutare, agenţi, aplicaţii specifice etc)
q Programarea secvenţelor specifice.
q Integrarea media şi a bazelor de date este faza în care se reunesc
produsele specifice media, serviciile specifice şi interfeţele
componente ale aplicaţiei.
Administrarea serverului este o sarcină permanentă a Webmasterului echipei de

proiectare, care asigură funcţionalitatea aplicaţiei precum şi dialogul permanent între
membrii echipei, via Intranetul firmei. Webmasterul este responsabil de asigurarea
resurselor software şi hardware necesare proiectării, testării şi publicării aplicaţiei.
Finalizarea aplicaţiei are urmăreşte verificarea şi testarea acesteia respectiv
publicarea aplicaţiei fiind realizată de tester în colaborare cu întreaga echipă de
proiectare.
Exploatarea şi întreţinerea aplicaţiei este o sarcină permanentă a echipei de
realizare. Întreţinerea sistemului este realizată de Webmaster şi se referă la:
utilizatori, servicii online, probleme tehnice, hotline, intevenţii. Webmasterul
gestionează pe întreg parcursul exploatării feedback al utilizatorilor, actualizarea,
statisticile curente şi asigură politica de menţinere în funcţiune.
Evoluţia aplicaţiei are trei coordonate majore: comunicaţia cu vizitatorii siteului,
administrarea sistemului şi elaborarea de versiuni noi ale aplicaţiei. Elaborarea unor
versiuni noi are loc începând de la faza de prototip şi până la proiectul final diferite
taskuri sunt realizate paralel, sub coordonarea şefului de proiect.
27
Echipa de realizare
Echipa de elaborare a proiectului cuprinde câţiva specialişti care au competenţe
distincte şi rol bine definit în realizarea acestui proiect, conform figurii 2.3.
Seful proiectului
Rol: Coordonează dezvoltarea unei aplicaţii multimedia şi asigură succesul artistic,
tehnic şi informatic, de la faza de concepţie până la finalizarea concretă a acesteia.
Sarcini: Proiectează, coordonează şi controlează procesul de producţie în cadrul
unui proiect multimedia, Realizează structura siteului în colaborare cu
infograficianul, Răspunde de evaluarea resurselor necesare pentru realizarea
proiectului,etc.
Figura 2.4. Echipa de
realizare a proiectului
Sef de proiect
Webmaster Tester
Echipa de proiectare
Programator n
Infografician Webdesigner
Programator1
Webmaster
Rol: Responsabil de mentenanţa produsului sau serviciilor multimedia.
Sarcini: Asigură şi menţine comunicaţia între membrii echipei furnizând resurse
hardware şi gestionând tranzacţiile, mesajele sau schimbul interactiv de informaţii
între utilizatori, menţine statisticile de frecventare a unui site, pentru a permite
evaluarea eficacităţii sau rentabilităţii procedeelor utilizate, asigurând ameliorarea
acestora,etc
Webdesigner
Rol: Realizează elementele de interfaţă şi navigare precum şi cele de interactivitate
cu vizitatorii siteului.
Sarcini: Proiectează şi realizează interfeţe SQL / PHP, Dezvoltă alte aplicaţii:
scripturi, CGI proceduri C++, appleturi Java, servleţi etc.
Programator multimedia
Rol: Asigură realizarea tehnică şi dezvoltarea informatică a unei aplicaţii multimedia
pe baza analizei, dezvoltării şi optimizării, folosind aplicaţii interactive cu
funcţionalităţi specifice.
Sarcini: Asamblează şi integrează diferite medii componente şi programează
aplicaţii specifice
Infografician (infodesigner)
Rol: Specialist în grafica 2D, 3D care asigură retuşarea imaginilor, fotografiilor şi a
altor elemente grafice, design sonor, video, montaj numeric, imagini de sinteză etc.
Sarcini: Realizează structura grafică pornind de la arhitectura siteului
28
2.2.4.3. Ciclul de viaţă al unei aplicaţii Web
Nivelul 1: Concepţia aplicaţiei
Scopul siteului
Audienţa ţintă va juca un rol major în modul cum va arăta siteul. Există implicaţii
majore legate de design şi determinate de audienţă
Pasul 2: Schiţarea conţinutului
· determinarea browserului pe care se presupune că lar putea avea cei mai mulţi
dintre utilizatorii vizaţi sau se apelează la extensii ale browserului
· se stabilesc materiale ce trebuie colecţionate şi se consultă anterior limitările de
licenţiere sau gradul de sharing permis de proprietar.
· Se realizează împărţirea conţinutului pe pagini, pentru pagina principală se
împarte spaţiul de afişare între elementele structurale: se aleg bannerele, titlurile
paginilor, se stabilesc linkurile externe şi interne, relative sau absolute.
Particularităţi de proiectare a unei afaceri
O afacere pe Internet (ebusiness) are o complexitate crescută şi presupune activităţi
specifice de proiectare pe care le vom detalia în capitolele următoare. Precizăm că în
acest caz se stabileşte:
· Arhitectura structurată pe nivele a aplicaţiei (twotier, threetier, multitier);
· Tehnicile şi tehnologiile utilizate în realizarea aplicaţiei (triada PHP, SQL
server cu componente, Oracle şi interfeţe specifice, etc.) Se aleg tehnologiile de
implementare a aplicaţiilor: softwareul server de gestiune a bazelor de date,
utilitarele de monitorizare a acceselor, limbajele serverside şi clientside :
· Interfaţa cu clientul reprezentată de datele ce se oferă utilizatorilor şi datele
care se prelevează prin intermediul formularelor. Informaţia nestructurată: textul şi
imaginile care vor apare în paginile siteului şi care vor fi incluse la nivelul
formatării; informaţia nestructurată este unidirecţională şi corespunde cerinţei de
informare generală a siteului;
· Soluţia middleware adoptată;
· Structurile de date care se grupează în informaţie structurată: care va fi
stocată întro bază de date, pe server.
· Aplicaţiile de prelucrare sunt necesare preluării, manipulării şi regăsirii
acelor date, precum şi fluxul prin care datele vor ajunge de la utilizator la server.
Dacă siteul devine o aplicaţie Web, realizarea siteului urmează o abordare front
end, pornind de la cerinţele audienţei, middlewareul (programele agent care preiau
cereri utilizator şi gestionează pe baza lor datele) şi care trebuie să determine back
endul (datele).
Pasul 3: Alegerea structurii siteului Web
Softurile de dezvoltare HTML/JavaScript, Adobe (Macromedia) includ un gestionar
de site (sitemap), un sistem de gestiune ce asigură actualizarea automată a link
urilor la mutarea fişierelor, întreţinerea hărţii siteului pentru a uşura orientarea
utilizatorilor în cadrul paginilor Web.
29
Nivelul 2: Construcţia paginilor
În cadrul acestui nivel se creează efectiv siteul, cu ajutorul limbajului HTML şi a
instrumentelor conexe.
Pasul 4: Codul, previzualizarea şi revizuirea
La crearea unui site se lucrează implicit în următoarele etape: întâi se codifică
pagina, se amplasează imaginile şi se specifică legăturile, apoi se previzualizează
ceea ce sa obţinut, se modifică marcajele HTML şi apoi se previzualizează din nou
în programul de navigare.
Pasul 5: Adăugarea legăturilor interne şi externe
Scripturile trebuie realizate cât mai scalabil, astfel încât să permită îmbogăţirea
formularelor cu minim de efort, şi să permită execuţia unui script serverside de mai
multe ori simultan.
Pasul 6: Optimizare pentru utilizatorii cu conexiunile cele mai slabe
Opţiunile legate de optimizare nu trebuie să afecteze funcţionalitatea unei aplicaţii
Web, ci doar eficienţa sa: problemele de optimizare sunt legate de consistenţa
stilistică, folosirea fişierelor comprimate, folosirea imaginilor întreţesute (interlaced,
încărcate în mai multe parcurgeri), folosirea paletei WebSafe în design, crearea
fundalurilor Tiled,etc.
Nivelul 3: Testarea
Pasul 7: Testarea şi revizuirea locaţiei de către autor cu toate programele de
navigare cu care intenţionează ca paginile să fie compatibile, la cea mai mică viteză
de transfer care se preconizează la audienţa ţintă, şi pe diferite sisteme de
calculatoare, care este de aşteptat să le posede persoanele cărora li se adresează
oficial siteul.
Pasul 8: Verificarea siteului de către alte persoane Se aplică frecvent metoda
încredinţării siteului unui număr de utilizatori de încredere care săl folosească o
perioadă de timp şi să semnaleze toate erorile apărute.
Nivelul 4: Încărcarea fişierelor pe serverul Web
Pasul 9: Pregătirea fişierelor pentru server. Fisierele vor fi transferate de pe
calculatorul personal, pe unul din serverele puse la dispoziţie de compania care va
asigura găzduirea web, prin FTP ( File Transfer Protocol).
Pasul 10: Verificarea URLului propriu. După transferarea prin FTP a fişierelor site
ului, trebuie verificată funcţionalitatea acestuia prin:navigarea prin fiecare pagină şi
verificarea tuturor legăturilor interne şi externe, a butoanelor de navigare active cu
ajutorul unui " link checker ", verificãri de profunzime
Pasul 11: Verificări suplimentare şi aprofundate sunt testele finale de funcţionalitate
globală.
Nivelul 5: Promovarea propriei pagini Web se înregistrează pagina la un site sau

robot de căutare, la un site director, la unul de indexare. [TAYLOR]
2.2.4.4. Soluţii pentru domeniu Web
Aplicaţiile complexe posedă un domeniu (de forma www.firma.ro) iar siteurile web
simple au pagină de forma www.isp.ro/firma şi sunt găzduite pe siteuri în mod
30
gratuit. Efortul financiar în cumpărarea unui domeniu este justificat de avantajele
care le conferă: exclusivitate, credibilitate, mobilitate, evită pierderea clienţilor,
etc.
2.2.4.5. Proiectarea de detaliu a aplicaţiei
Tipuri de structuri
Un site constă, din punct de vedere al accesului, din una sau mai multe pagini care
conţin text, grafică, animaţie, etc., legate întro manieră coerentă, formând un tot
unitar, în vederea descrierii unor informaţii sau creării unui efect constant
[RUSU_01]. Paginile Web sunt denumite generic documente, termenul de pagină sau
carte fiind determinat de conţinutul fişierului (.htm).
Practic pagina este acel fişier care se regăseşte şi se formatează de către browser.
Home page sau pagina principală a prezentării conţine de obicei un sumar, informaţii
generale, despre celelalte pagini iar URLul acesteia permite celorlalţi utilizatori
consultarea siteurilor Web. Structura prezentărilor este dependentă de conţinutul
acestora precum şi de obiectivul specific al paginii Web (pagina personală,
prezentare de firmă, aplicaţie comercială, comerţ electronic, învăţământ asistat, etc.).
Astfel, structura unei pagini Web poate fi încadrată în una din următoarele categorii
de structuri definite: Structură liniară unde legăturile se realizează de la o pagină la
alta (înainte şi înapoi). Structura ierarhică permite rafinarea informaţiei din
prezentare de sus în jos prin detalierea succesivă în funcţie de interesul manifestat de
utilizator. Structura liniară cu alternative Prin această structură se îmbunătăţeşte (se
micşorează) rigiditatea structurii liniare prin derivarea căii dintro cale principală, în
ramuri care pornesc dintrun punct. Aceste ramuri pot fi dezvoltate liniar în
continuare sau pot fi reunite întrun punct al unei alte ramuri principale. Structura
combinată liniară şi ierarhizată reprezintă combinaţia dintre documente liniare şi
ierarhizate, deoarece deplasările de sus – jos, înainte şi înapoi sunt mai facile decât
traversările în cadrul ierarhiilor. Exemplul cel mai cunoscut pentru o astfel de
structură sunt prezentările FAQ (Frequently Asked Questions).
31
Figura 2.5. Structura
ierarhicã Home
page
Figura 2.6. Structura
piramidalã de analizã a
performanţelor siteului
Arhitectura
Siteului
Performanţa
Paginilor
Formatarea
Paginilor
Formatarea Formatarea Formatarea
Textului Legăturilor Graficii
Elemente Elemente Elemente
Text de legătură de Grafică
Indiferent care tip de structură este indicată pentru scopul şi conţinutul siteului, în
cazul unui site complex este indicată schiţarea unei hărţi sau a unei scheme bloc
pentru paginile Web, în care pentru indicarea legăturilor se pot utiliza, de exemplu,
linii cu săgeţi. Considerăm util să precizăm faptul că aceste structuri pot fi realizate
prin proiectarea unor legături consistente, necesare şi suficiente, în multe situaţii
elementele de legătură fiind realizate prin combinaţii de text şi grafică sau prin
butoane grafice interactive (figura 2.6 7 ). Din acest motiv vom încerca să abordăm
aceste elemente ce fac obiectul evaluării performanţelor dar în acelaşi timp, pot
deveni factori de succes al prezenţei online a afacerii.
7
Prelucrare dupã www.websiteoptimization.com
32
Principiile designului
Dezvoltarea unei pagini WEB a unei firme sau a unei aplicaţii complexe (ebusiness,
ecommerce, etc) trebuie să fie precedată de un studiu de fezabilitate şi să aplice în
primul rând principiile proiectării sistemelor informatice: principii de eficientă
economică, ceea ce presupune evaluarea cheltuielilor necesare pentru conceperea,
realizarea, implementarea şi exploatarea curentă a paginii WEB şi compararea lor cu
efectele economice directe şi indirecte obţinute de firma careşi face publicitate,
managementul proiectului (surselor şi a echipei de dezvoltare) în fiecare fază de
realizare, asigurarea calităţii soluţiilor abordate, prin aplicarea celor mai eficiente
metode şi tehnici de proiectare şi specificarea unor caracteristici de calitate, care să
fie controlate pe tot parcursul realizării paginii, adaptarea soluţiilor în concordanţă cu
resursele disponibile.
Principiile fundamentale legate de Web design 8 au amprenta particularităţilor de
proiectare:
§ Indiferent de tipul de fişier care se prelucrează, trebuie urmărită dimensiunea sa
minimală, prin aplicarea compresiilor;
§ Elementele trebuie să fie de aşa natură aşezate în pagină, încât indicatorul NREM
(NotReadingEye Movement) să fie minim. NREM indică distanţa pe care o parcurge
privirea fără să citească nimic.
§ Hiperlegăturile trebuie să fie de patru tipuri:
1. Setul hiperlegăturilor structurale: dau o imagine privind structura siteului
şi indică spre componentele sale (Register, FAQ, etc.); de regulă acestea se
grupează pe o bară orizontală, imediat sub logoul siteului;
2. Setul hiperlegăturilor de conţinut: au rolul de cuprins al informaţiei:
(titluri de capitole, thumbnails etc).
3. Setul legăturilor externe, care indică în afara siteului: de regulă sunt
grupate întro pagină la care se ajunge printrun link structural, de genul
“Other Links”, “Other Sources”;
4. Setul legăturilor interne, care sunt referinţe încrucişate ce apar în
conţinutul informaţional al siteului; în unele browsere vor apare subliniat sau
colorate cu albastru, motiv pentru care se recomandă evitarea sublinierilor şi
a culorii albastre pentru scris.
§ Toate elementele de design să prezinte consistenţă stilistică de la o pagină la alta.;
asta nu înseamnă că toate paginile siteului să arate la fel; pentru evitarea unei astfel
de situaţii, trebuie create cel puţin trei şabloane de structură, bazate pe aceleaşi
culori, fonturi, structuri de frameuri, tipuri de butoane;
q Elementele de design să fie puse în acord cu audienţa, cu posibilele tabuuri
şi probleme de accesibilitate; Diferenţa codurilor de culoare între fundal şi
culoarea textului, bordurilor, etc., trebuie să fie cel puţin 40%;
q Siteul nu trebuie să se bazeze pe butoanele de navigare ale browserului,
trebuie să se pună la dispoziţie soluţii de navigare directă între oricare două
pagini ale siteului;
q Trebuie să se evite scrollul orizontal; e bine să se evite fontul clasic, TNR de
12 pe fond alb, în zonele mari cu text aglomerat, pentru creşterea lizibilităţii;
8
Rusu Lucia, Robert Buchmann, Dezvoltarea aplicaţiilor WEB, Editura Risoprint, ClujNapoca,2004
33
q Designul să fie flexibil pentru adăugarea în orice moment de noi informaţii,
noi celule în tabele, noi câmpuri în formulare.
Pagina principală este "cartea de vizită" sau locul de unde începe explorarea
resurselor Web şi se constituie în puncte de start pentru accesarea informaţiilor
specifice publicaţiei sau companiei pe care o reprezintă. În continuare prezentăm
câteva trăsături caracteristice necesare a paginii de intrare:[RADO96a]:
· pagina să fie caracteristică;
· să ofere cât mai multă informaţie fără a deveni “obeză”; încărcarea ei trebuie
să dureze maxim câteva zeci de secunde;
· să se utilizeze grafică întreţesută astfel vizitatorul are o idee despre ce încarcă
şi poate hotărî dacă va continua sau nu;
· să se utilizeze taguri asociate elementelor grafice, care permit rezervarea
spaţiului astfel ca textul să poată fi afişat primul
Semnătura documentului este realizată cu tagul <ADDRESS> şi conţine
informaţii de contact cu persoane care pot da relaţii despre crearea paginilor Web,
statutul documentului (complet, în curs de elaborare, neîncărcat), ultima actualizare a
acestuia, copyright, URLul documentului, adresa de email, etc. Consistenţa
stilistică şi raportarea la audienţă la toate nivelele designului sunt elemente cheie
Erori de web design
Există frecvente situaţii când browserul dă mesaj: "unable to access document" la
momentul selecţiei cuvântului de legătură iar motivele apariţiei acestui mesaj sunt
diverse, dintre care cele mai frecvente sunt:
§ Serverul nu este în reţea sau nu este încărcat;
§ Se încearcă încărcarea unui site la care au acces mulţi utilizatori şi o parte
dintre ei încearcă aceeaşi operaţie de încărcare;
§ URLul este eronat
§ Legătura cu nodul de reţea este defectă, etc.
Dezavantajul cadrelor
Capcana tehnologiilor de ultimă oră
Excesul de animaţie prin abuzul de efecte speciale: texte care se mişcă sau clipesc
neîncetat, multe imagini animate sau care clipesc în diferite culori obosesc privirea
vizitatorului.
Utilizarea URLurilor complicate creşte riscul de a face greşeli de dactilografiere
când utilizatorul încearcă să regăsească o anumită pagină.
Pagini orfane, acele pagini care nu conţin nici un element de identitate şi navigare a
siteului
Lipsa unei structuri logice conduce la dificultăţi în descoperirea informaţiilor
importante din cadrul unui site.
Utilizarea culorilor nonstandard pentru linkuri deranjează vizitatorul şi se
recomandă utilizarea culorilor standard pentru linkuri.
Informaţii perimate declasează un site.
Timpul de încărcare a paginii are limita acceptabilă situată între 15 şi 30 de
secunde chiar dacă intervin o mulţime de factori care pot mări sau micşora acest
interval.
34
Stilul şi personalitatea paginilor Web
Ne propunem analiza siteurilor pe baza criteriilor prezentate în figura 2.8, la vom
adăuga elemente specifice: adresa de web, timpul de aşteptare, Viewer’s window,
textul şi conţinutul mesajului, grafica (fundalul, culoarea, mărimea), designul:
structura imaginilor şi structura informaţiilor, imagini (prin stil şi personalitate) şi
elemente de marketing specifice activităţii de promovare.
Adresa de web rămâne în centrul atenţiei utilizatorului atâta timp până când pagina
se încarcă şi sugerează competenţa firmei.
Timpul de aşteptare este esenţial în interacţiunea cu clientul, în special la prima
pagină, deoarece statisticile arată că un vizitator aşteaptă în medie 12 secunde ca
pagina să se încarce, după care pleacă.
Viewer’s window este suprafaţa care apare pe ecran după accesarea paginii, spaţiu ce
include informaţii despre produsele sau serviciile oferite, preţurile practicate sau alte
date legate de vânzare. Este de dorit ca elementele grafice care sunt plasate în această
zonă să capteze atenţia vizitatorului (banner, grafice, imagini estetice şi atmosfera
logoului firmei, elemente grafice şi de animaţie minime).
Textul şi conţinutul mesajului de valorificare are rolul principal pe pagina
respectivă, ocupând un loc central pe site.
Grafica este un element de artă care are un rol dublu: de a transmite profismul prin
calitatea graficii şi de a sugera atmosfera, stilul şi personalitatea paginii, adică “look
and feel”.
Fundalul (Backgroundul) unor siteuri va folosi un fundal adecvat care să atragă
vizitatorii.
Designul 9 reprezintă modul în care se armonizează elementele paginii (grafica, text,
linkuri, elemente interactive, imaginile etc.) şi se referă la relaţia între elementele
paginii: locaţia, proporţia, accentul pus pe fiecare element. Elementele designului:
logoul şi numele firmei, imaginea sau grafica, titlul şi textul, alte ilustraţii, sunt
tratate atât la nivel de structură a informaţiilor cât şi a structurii imaginilor.
Structura informaţiilor este centrată pe respectarea regulii celor cinci degete.
Stil şi personalitate pot fi caracteristicile de bază a unei pagină web iar la crearea ei
trebuie să concure toate elementele siteului respectiv: grafica, fondul, textul,
culoarea, elemente interactive, şi nu un ultimul rând cuvintele, expresiile folosite în
conţinut, care vor reprezenta astfel primele elemente de emarketing “at the first
site” cu rol de cunoaştere şi influenţare a consumatorilor. Celelalte metode de
atragere a lor (tehnicile pull): reclamă, cărţi de oaspeţi, sloganuri, etc. le vom trata
în capitole speciale.
Soluţii tehnice de stilizare Formatarea propriuzisă şi structura (conţinutul semantic
şi sintactic) documentului, având în vedere că, la majoritatea procesoarelor de texte,
termenii formatare şi structurare se confundă. Foile de stil CSS minimizează efortul
de a crea documente cu formate diferite, destinate unor platforme diferite iar CSS2
permite crearea unor clase stilistice şi opţiuni pentru browsere auditive şi legate de
internaţionalizarea fonturilor.
9
Aici se referã la componenta artisticã, în accepţiunea generalã WEBDESIGN= proiectarea
aplicaţiilor Web
35
Un exemplu de definire a unui stil CSS inline, care indică posibilitatea de a redefini
caracteristicile de afişaj pentru marcatorii HTML de structură (<body>:
Exemplul 1
<style type=”text/css”>
<!
body {fontfamily: serif; fontsize: 18pt; marginright: 10pt;
div.title {margin: 10pt;}
div.address {margin: 20pt} >
</style>
</style>
</head>
Codul meniului se află întrun fişier separat, style.css, în care definim modul de
formatare a documentului. Acest fişier este legat de pagina HTML prin următoarea
secvenţă de cod:
<LINK REL="stylesheet" TYPE="text/css" HREF="style.css">
Siteuri dinamice şi interactive
Server
Protocol HTTP
HTTP
Client Web
Scripturi
Server de Baza de
Protocol baze de date date
BD
Figura 2.7 Arhitectura twotier folosind scripturi client
Este deja cunoscut faptul că funcţionarea unui Web se bazează pe patru componente:
unul sau mai multe computere care rulează softul Web server (program care întelege
protocolul HTTP HyperText Transfer Protocol şi răspunde unei solicitări făcute
de un Web client), documentele făcute publice pe Web, formatate pentru a putea fi
vizualizate oarecum uniform pe diverse monitoare, softul de navigare (numit client
Web, navigator sau browser) care rulează pe computerul client şi un un set de
legături de reţea.
Scripturi CGI
CGI (Common Gateway Interface) Este denumirea generică pentru interfaţa prin care
serverele Web comunică date altor aplicaţii. Un script CGI este un program ce
intermediază transferul între server şi alte aplicaţii, baze de date, browserul client,
etc.
36
Schimbul de informaţii Prima modalitate este folosirea parametrilor a doua metodă
de a transmite date către procesul fiu este prin variabile de mediu o serie de
perechi de forma nume=valoare ce sunt moştenite de procesul fiu de la părinte în
momentul în care procesul fiu este creat.
Variabile de mediu pot fi împărţite în trei categorii:
· variabile care comunică scriptului date despre serverul pe care rulează, de
exemplu, scriptul poate afla numărul portului pe care îl foloseşte;
· variabile care furnizează scriptului informaţii de bază despre programul client
de obicei un browser Web şi despre sistemul care a formulat cererea pentru
date. Astfel, de exemplu, scriptul poate să identifice adresa IP a clientului sau
tipul navigatorului, dar nu poate identifica nici persoana, nici adresa ei de e
mail.
· variabile care conţin informaţii despre tranzacţia curentă. HTTP foloseşte
protocolul MIME pentru a schimba informaţii. Tipul MIME este pus la
dispoziţia scriptului în variabila CONTENT_TYPE.
GET şi POST sunt comenzi din protocolul HTTP două variante de a
trimite către serverul Web informaţia culeasă întrun formular care
apelează un script CGI. Parametrul METHOD specifică alegerea
făcută la implementarea formularului în pagina Web. Fiecare metodă
foloseşte o cale diferită pentru a trimite informaţiile din formular la
server, în momentul în care butonul submit (trimite) este apăsat.
Răspunsul dat de script este sarcina serverului Web. Mecanismul prin care clientul
comunică date serverului este implementat în HTML cu ajutorul marcatorului <form
action=”url” method=get/post>.
Putem determina paşii în care are loc comunicarea CGI:
1. Se completează formularul HTML şi e transmis prin una din metodele HTTP
(atributul method) la un script CGI de pe server, precizat în atributul action;
2. Serverul receptează datele şi le oferă(prin poarta CGI) ca date de intrare
scriptului, fie printrun buffer (dacă avem transfer POST), fie printro variabilă
de mediu (dacă avem transfer GET);
3. Scriptul rulează şi oferă ca ieşire date de tip text (de regulă cod HTML) ce vor fi
transferate ca răspuns browserului. Datele de ieşire ale scriptului pot fi de orice
tip transferabil între server şi browser, deci întrunul din tipurile MIME.
4. Serverul preia datele de ieşire ale scriptului, fie întrun pachet HTML, fie prin
bufferul de ieşire alocat scriptului şi le transferă cu ajutorul HTTP (prin poarta
CGI) spre client, care le va prelua în browser sau întrunul din extensiile sale, în
funcţie de formatul MIME în care se face transferul.
2.4.4.6. Testarea şi înregistrarea siteului
Servicii de validare HTML şi testarea paginilor web presupun funcţii suplimentare
care: verifică structura documentelor; verifică erorile de sintaxă; analizează
imaginile; verifică legaturile interne şi externe; valideaza şi testeaza paginile web ,etc
37
FTP se foloseşte când: se transfera ( upload ) pentru prima dată fişierele unui site la
o gazdă web; se înlocuieşte un fişier sau o imagine; se încarcă ( download ) un fişier
de pe un alt calculator; se permite accesul unei alte persoane pentru a
încarca/descărca un fişier din siteul propriu.
2.2.4.7.Intreţinerea şi actualizarea siteului
Pentru ca siteul creat să aibă succes şi să atragă noi vizitatori, trebuie întreţinut şi
actualizat periodic. Intretinerea şi actualizarea unui site web se realizează cu diferite
scopuri:îmbunătăţirea proiectarii şi machetarii; actualizarea sau adăugarea unor
informaţii suplimentare;realizarea unor versiuni multilingve; ca soluţie a feedback
ului, pentru a răspunde la comentariilor, cerinţelor sau observaţiilor vizitatorilor;
pentru a corecta erorile şi problemele funcţionale apărute în timpul proiectării.
Intreţinerea eficientă a siteului, se poate realiza pe baza unui plan de întreţinere,
etapizat în timp, care poate să conţină: frecvenţa de actualizare; imbunatatirile sau
modificarile aduse; informatii şi resurse de actualitate; comentariile sau
recomandarile vizitatorilor;poziţia în clasamentul motoarele de cautare;îmbunătăţirea
configuraţiei hardware şi resursele software suplimentare.
Actualizarea siteul după ce a devenit operational este o sarcină obligatorie ce
presupune: îmbunătăţrea unor caracteristici tehnicofuncţionale;adăugarea de noi
opţiuni;actualizarea conţinutului informaţional;etc.
Feedbackul siteului
Metoda feedbackului este importantă pentru creşterea numărului de vizitatori şi
posibilitatea de aşi exprima opiniile, sugestiile şi comentariile în legătură cu un site
web dar în acelaşi timp reprezintă o soluţie de marketing on line pentru companii.
· Email ul este cea mai importantă şi mai uşoară cale de a recepţiona mesaje de la
cititori şi de aceea este obligatorie furnizarea adresei email pe fiecare pagină.
· Cărţi de oaspeţi (guestbooks) unde cititorul poate săşi scrie impresiile şi
comentariile după vizitarea unui site.
· Lista de discuţii (discussion list) creşte gradul de interactivitate cu vizitatorii
oferindule posibilitatea să schimbe impresii şi săşi exprime punctul de vedere.
· Contoare de pagină (hit counters) pentru a cunoaşte gradul de vizitare al site
ul realizat şi pentru a realiza statistici ale vizitatorilor, informaţii utile în
realizarea unei campanii de marketing online eficiente. Aceste contoare pot să
afişeze informaţii referitoare la: numărul de accesări totale/
lunare/săptămânale/zilnice, tipul de browser folosite pentru vizitarea paginilor,
ţara/continentul de provenienţă pentru fiecare vizitator şi sistemul de operare
folosit.
2.2.4.8. Promovarea siteului
Promovarea unui site web este o acţiune complexă şi de durată, realizată prin una sau
numeroase metode de promovare: Motoare de căutare, Directoare, Marketing prin
email (concretizat în Liste email " OptIn ", Ziare electronice, Anunturi publicitare,
Liste de discutii), Newsgroup, Schimb de banere, Schimb de legături, Inele
38
web, Fişiere semnătură, Autoresponder, Pagini FFA, Premii.
Promovarea offline a siteului cu ajutorul motoarelor de căutare presupune

gestionarea tabelară a unor informaţii referitoare la: numele motorului de căutare
/directorului, data înregistrării, timpul necesar pentru realizarea înregistrării,
cuvintele cheie folosite, codul care atesta ca siteul a fost înregistrat, etc.
2.2.4.9. Evaluarea performanţelor şi calităţii siteurilor
Calitatea aplicaţiilor web
Caracteristici măsurabile ale siteurilor:
· Numărul de vizitatori(NV) obţinut cu ajutorul hit counterelor
· Numărul de reclamaţii primite prin email poate influenţa indicatorul
reclamaţiilor (IR),
· Viteza de încărcare a paginii ia în considerare dimensiunea paginii
· Costurile de elaborare şi întreţinere a siteurilor
· Numărul elementelor de prezenţă pe Web ca: banere publicitare pe alte
pagini, linkuri către pagină existente în alte siteuri, o indexare adecvată prin
folosirea celor mai semnificative cuvinte cheie şi alte astfel de elemente.
2.2.5. Sumar
Sau studiat elemente ce compun siteurile comerciale, tipuri de structuri şi legãturi
în siteuri, principalele soluţii tehnice de dezvoltare a unei aplicaţii WEB, realizarea
elementelor de navigare şi a evenimentelor asociate formularelor HTML în
dezvoltarea promovarea a siteurilor comericiale. Scopul moduluilui este de formare
a unor deprinderi de proiectare a unei aplicaţii WEB, identificare soluţiilor tehnice de
dezvoltare, a protocoalelor, pluginurilor necesare în proiectarea de detaliu,
identificarea principalelor probleme ce apar în interactivitatea cu clientul în siteurile
de afaceri, aplicarea soluţilor de testare a paginilor şi a siteurile de afaceri
Se va nota soluţia individualã privind:
· Etapele proiectãrii aplicaţiilor Web
Culegerea specificaţiilor – definirea problemei, specificarea detaliată a
funcţionalităţilor pe care sistemul informatic trebuie să le îndeplinească;
Analiza – etapa în care se identifică caracteristicile esenţiale care definesc o
anumită soluţie, pornind de la anumite cerinţe;
Proiectarea – adaugă elemente noi ale soluţiei construite în etapa de analiză, pe
baza optimizării anumitor criterii;
Implementarea – etapa în care se realizează un proiect executabil pornind de la
soluţia construită în faza de analiză;
Testarea – etapa de verificare a echivalenţei sistemului informatic implementat cu
modelul creat în etapa de analiză.
· Descrieţi echipa de proiectare
· Funcţiile webmasterului
39
· Funcţiile programatorului Web
· Ciclul de viaţã al aplicaţiei Web
· Precizaţi minim 3 exemple de structuri a siteurilor WEB, minim 3 exemple
de soluţii de promovare, minim 3 exemple de erori de Web design
· Ce este un fişier .css şi ce rol are în proiectarea de detaliu?
· Variabilele de mediu, rãspunsul scriptului
· Soluţii de feed back în aplicaţii economice
· Analiza performanţelor siteului.
Numărul de vizitatori(NV) obţinut cu ajutorul hit counterelor
Numărul de reclamaţii primite prin email poate influenţa indicatorul reclamaţiilor
(IR),
Viteza de încărcare a paginii ia în considerare dimensiunea paginii
Costurile de elaborare şi întreţinere a siteurilor
Numărul elementelor de prezenţă pe Web ca: banere publicitare pe alte pagini,
linkuri către pagină existente în alte siteuri, o indexare adecvată prin folosirea
celor mai semnificative cuvinte cheie şi alte astfel de elemente.
[1] Rusu L., Arba R., Breşfelean P., Mureşan L., Buchmann R., Vereş O –
Modele de afaceri pe Internet, Ed. Risoprint, ClujNapoca, 2007
[2] Buraga S Proiectarea siteurilor WEBDesign şi funcţionalitate, Editura
Polirom, 2005
[3] http://intranet/cicv.fr
[4] http://www.w3.org/TR/1998/RECxml19980210.html, Feb. 1998.
[5] http://www.w3c.ord/standards
[6] Roşca, Gh.I şi colabComerţ electronicConcepte, tenologii şi aplicaţii,
40
2.3. Modul 3: Categorii de afaceri pe Internet
2.3.2. Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior
In modului 1 şi 2 sau abordat tipurile MIME, concepte web şi concepte DOM,
BOM, formatarea şi structurarea documentelor Web, metodologia de realizarea
aplicaţiilor Web, proiectarea de detaliu a aplicaţiei, testarea şi înregistrarea siteului,
întreţinerea şi actualizarea acestuia, promovarea siteului, evaluarea performanţelor
şi calitãţii.
2.3.3.1. Concepte de eafaceri
Piaţa electronică (marketspace) reprezintă spaţiul virtual ce permite stabilirea unor
relaţii de parteneriat între cumpărători şi vânzători, unde se tranzacţionează afaceri
electronice. Apariţia acestui spaţiu extrem de vast în care firmele îşi pot desfăşura
activitatea transformă pieţele locale ale diferitelor produse în pieţe naţionale sau
chiar internaţionale, competiţia se intensifică pe fondul concurenţei firmelor din
întreaga lume care au acces la spaţiul virtual, asistând astfel la o adevărată revoluţie a
domeniului economic. Reacţia firmelor la aceste tendinţe se manifestă prin
modificarea modului de organizare şi de acţiune, începând să comprime vechile
structuri ierarhice şi să elimine barierele existente între compartimentele
operaţionale. Se tinde de asemenea, spre renunţarea la barierele dintre firmă şi
clienţii sau furnizorii acestora.
Tendinţa actuală a multor firme este utilizarea Webul pentru a se face cunoscute,
prin intermediul celei mai importante surse de informare din societatea
informaţională – Internetul. Pentru a deveni un furnizor de informaţii, trebuie să
posede o pagină unică de pornire (home page), cu ajutorul căreia orice firmă poate
deveni parte din Web, îşi poate oferi bunurile şi serviciile şi diverse informaţii utile
vizitatorilor siteului.
Principalele direcţii ale utilizării Internetului în afaceri pot fi concretizate astfel:
¨ comunicaţie şi administrare a informaţiilor;
¨ asistenţă tehnică şi servicii pentru clienţi;
¨ vânzări directe;
¨ cercetări de marketing;
¨ publicitate online;
¨ cerere online;
¨ întreţinerea unei imagini publice;
¨ stabilirea unor reţele pentru cumpărători.
Astfel sau dezvoltat căteva categorii care au impulsionat globalizarea: eauctioning
licitatii electronice, ebanking tranzactii bancare electronice, ecommerce
41
comertul electronic, edirectories cataloage electronice wite Pages, egambling
jocuri online, elearning invatamant prin Internet, emailing mesajerie
electronică, emarketing promovare electronica de produse/servicii, esupply
aprovizionare pe Internet, etrading (ebrokering) acţiuni pe Internet şi altele.
Marketspace (piaţa electronică) reprezintă spaţiul virtual ce permite stabilirea unor
relaţii de parteneriat între cumpărători şi vânzători, unde se tranzacţionează afaceri
electronice. Deja este arhicunoscut faptul că mediul comercial contemporan se
caracterizează prin creşterea continuă a producţiei, accentuarea concurenţei globale
şi creşterea gradului de diversificare a cerinţelor consumatorilor. Reacţia firmelor la
aceste tendinţe se manifestă prin modificarea modului de organizare şi de acţiune,
începând să comprime vechile structuri ierarhice şi să elimine barierele existente
între compartimentele operaţionale. Se tinde de asemenea, spre renunţarea la
barierele dintre firmă şi clienţii sau furnizorii acestora.
Literatura de specialitate oferă o serie de definiţii ale acestui termen. Pornind de la
analiza critică a unora dintre acestea vom încerca să surprindem principalele
elemente componente ale comerţului electronic şi nu în ultimul rând principalele
avantaje şi dezavantaje pe care acest fenomen îl implică.
Afacerile electronice (Electronic Business, ebusiness) reprezintă mulţimea
afacerilor asistate şi bazate pe telecominicaţii şi informatică. Comerţul electronic este
definit ca “ansamblul tranzacţiilor comerciale în cadrul cărora părţile contractante
interacţionează prin intermediul calculatoarelor şi nu prin schimburi fizice sau
contacte directe”. Deşi este corectă, o astfel de definiţie nu poate capta integral
spiritul comerţului electronic care, în practică reprezintă una din situţiile în care
nevoile tot mai complexe şi tehnologiile noi se contopesc pentru a revoluţiona modul
în care se derulează afacerile. In concepţia OECD (Organizaţia Economică de
Cooperare şi Dezvoltare) comerţul electronic reprezintă „desfăşurarea unei afaceri
prin intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri sau servicii având loc offline
sau online”. Definiţia elaborata de R.Kolakota şi A.Whinston în lucrarea Frontier of
electronic commerce apărută în 1996: Comerţul electronic este o metodă modernă de
efectuare a afacerilor, care se adresează nevoilor firmelor, pieţelor şi clienţilor prin
reducerea costurilor concomitent cu îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor
precum şi creşterea vitezei de oferire a acestora.
O altă definiţie este dată de NTIA National Telecomunications and Information
Administration, definind comerţul electronic întrun sens larg ca fiind utilizarea
oricărei tehnologii electronice în orice aspect al activităţii comerciale. Întrun sens
mai restrâns termenul înseamnă utilizarea infrastructurii naţionale de informare,
pentru realizarea uneia dintre următoarele funcţii:
Ø atragerea produselor pe piaţă;
Ø intermedierea cumpărătorilor şi vânzătorilor;
Ø comunicarea cu guvernul pentru urmărirea comerţului;
Ø cumpărarea electronică a produselor.
Kalakota şi Whinston (1997) definesc comerţul electronic din mai multe
perspective:
Ø din perspectiva tehnologiei comunicaţiilor – livrarea de informaţii, produse şi
servicii sau plata bunurilor utilizând orice metodă electronică
Ø din perspectiva proceselor de afaceri – utilizarea tehnologiei informaţionale
în vederea automatizării tranzacţiilor şi fluxurilor de afaceri
42
Ø din perspectiva serviciilor – posibilitatea reducerii costurilor şi în acelaşi
timp al creşterii calităţii şi vitezei serviciilor prin utilizarea tehnologiei
informaţionale
Ø din perspectiva online – capacitatea de a cumpăra şi vinde produse,
informaţii online
Computer Desktop Encyclopaedia (www.computer language.com) defineşte
sintaxa ”a face afaceri online” astfel: ”Acest proces include cumpărarea produselor,
prin servicii online şi Internet, precumn şi schimbul de date electronice, prin care
calculatorul unei instituţii se informează şi transmite ordine de cumpărare
calculatorului altei companii. ”
O modalitate diferită de definire a acestui concept descrie comerţul electronic atât
din perspectiva firmelor, cât şi din cea a consumatorilor. ”Pentru unele firme, comerţ
electronic înseamnă orice tranzacţie financiară care utilizează tehnologia
informatică. Pentru altele, noţiunea de comerţ electronic acoperă circuitul complet de
vânzări – inclusiv marketingul şi vânzarea propriuzisă. Indivizii consideră comerţul
electronic ca fiind orice tranzacţie comercială condusă electronic pentru
cumpărarea unor produse cum ar fi cărţi, CDuri, bilete de călătorie, informaţie
ş.a.m.d” 10 .
Din multitudinea de definiţii ale comerţului electronic se pot desprinde câteva idei de
bază referitoare la acest concept. În primul rând comerţul electronic poate fi
considerat un proces economic complex, care implică mai multe componente:
instituţii, procese şi infrastructura informaţională.
INSTITUŢII PROCESE
Guvernul Marketing
Producători Vânzări
Comercianţi Plăţi
Furnizori Suport
Consumatori
Comerţ
electroni
c
REŢELE
Proprii
Internet
Comerciale
Figura 2.3.1 Componentele comerţului electronic 11

Comerţul electronic produce schimbări esenţiale în cadrul organizaţiilor, prin
modificarea proceselor de afaceri. Firmele trebuie sã vadã această schimbare ca o
oportunitate şi nu ca o provocare, un lucru important pentru cã acest tip de afacere
apare întrun mediu schimbãtor, tehnologia evolueazã rapid şi regulile competiţiei se
schimbã. În aceste condiţii utilizarea Internetului şi a facilităţilor acestuia oferă o
10
Daniela Rusu ”Comerţul şi afacerile mobile, extensii ale comerţului şi afacerilor electronice”,
teză de doctorat, 2005
11
Sursa: Kosiur, D., Understanding Electronic Commerce (How OnlineTransaction Can Grow
Your Business), Microsoft Press, Redmond, Washington, 1997, p. 6
43
şansă firmelor de orice mărime să acţioneze pe o piaţă dinamică şi să obţină un câştig
în condiţiile unei afaceri virtuale de succes. Astfel firmele mici pot obţine o
vizibilitate mai mare şi acces la clienţi din întreaga lume, în timp ce pentru firmele
mari, comerţul electronic oferă posibilitatea apropierii şi a unei bune comunicaţii cu
clienţii, avantaj exclusiv al firmelor mici. Ecommerce oferã o oportunitate pentru a
obţine un avantaj maxim, dar aceastã oportunitate trebuie sã fie planificatã.
2.3.3.2. Avantajele ebusiness
Comerţul electronic oferă firmelor din întreag lume şi de diferite dimensiuni avantaje
semnificative. În acest sens, Dave Chaffey 12 identifică atât avantaje tangibile (care
pot fi cuantificate), cât şi intangibile (nu pot fi cuantificate).
12
Dave Chaffey – ”EBusiness and Ecommerce Management”, Second Edition, Ed.Prentice Hall,
2004
44
AVANTAJELE TANGIBILE
Creşterea vânzărilor, care conduce la creşterea veniturilor prin câştigarea de:
o noi clienţi, noi pieţe de desfacere
o clienţi existenţi (vânzări repetate)
o clienţi existenţi (vânzări indirecte)
Reducerea costurilor de marketing prin:
Ø reducerea timpului de servire a clienţilor
Ø vânzări online
Ø reducerea costurilor privind imprimarea şi distribuirea elementelor de publicitate
Reducerea costurilor de aprovizionare:
Ø nivel redus al inventarului
Ø creşterea competiţiei între furnizori
Ø reducerea timpului de procesare a comenzilor
Reducerea costurilor administrative prin intermediul unor procese de afaceri mai
eficiente, cum ar fi recrutarea personalului sau plata facturilor
AVANTAJE INTANGIBILE
Prezentarea imaginii firmei
Brandul
Campanii de marketing mai rapide şi mai eficiente, inclusiv PR
Cicluri de producţie ale produselor mai rapide, care permit o adaptare mai
rapidă la cerinţele pieţei
Îmbunătăţirea serviciilor oferite clienţilor
Adaptarea la cerinţele viitorului
Satisfacerea dorinţelor consumatorilor cât mai bine
Identificarea de noi parteneri de afaceri şi imbunătăţirea relaţiilor cu
partenerii mai vechi
Un management mai bun al informaţiilor de marketing şi mai ales al celor
referitoare la clienţi
Feedback din partea clienţilor în ceea ce priveşte produsele sau serviciile
oferite
Tabel 2.3.2 Principalele avantajele ale comerţului electronic 13
Ca şi un mediu comercial, Web oferă un număr important de beneficii care pot fi
examinate atât la nivelul consumatorilor cât şi la nivelul firmelor.
Un beneficiu important al consumatorilor este accesul la cantitatea mare de
informaţii dinamice pentru sprijinirea luării deciziilor. În plus caracterul interactiv a
Webului permite căutare mai adâncă, neliniară iniţiată şi controlată de clienţi. De
13
Sursa: Chaffey, D. – ”EBusiness and Ecommerce Management”, Second Edition,
Ed.Prentice Hall, 2004, p. 17
45
acum încolo, comunicarea prin Web este mai mult condusă de client, faţă de mass
media tradiţională, dirijată de cerinţele furnizorului.
Abilitatea Webului de a aduna, analiza şi controla cantităţi mari de date poate
permite compararea cumpărărilor şi accelerarea procesului de găsire a articolelor.
Webul facilitează proba şi permite pe moment o satisfacţie, clienţii pot testa
produsele online ceea ce stimulează cumpărările. De asemenea există probabilitatea
ca produsele greu de găsit să fie disponibile şi o selecţie mai largă a articolelor
datorită lărgimii şi eficienţei Webului. În plus avantajele pentru consumatorii
industriali sunt date de costurile reduse datorită competiţiei în procurarea materiilor
prime, deoarece mai mulţi furnizori pot concura întro piaţă electronică deschisă.
Acesta determină pe competitori să ofere produse de gamă largă şi de mai bună
calitate şi de a produce articole conform cererii.
Din poziţia de cumpărător, câştigul esenţial este timpul deoarece acelaşi produs /
serviciu poate fi cumpărat mai ieftin, putând fi vizitate mai multe magazine întrun
timp scurt.
Din punct de vedere al companiilor ce utilizează comerţul electronic avantajele sunt
multiple:
Ø creşterea semnificativă a vitezei de comunicare, în special pentru comunicaţiile
internaţionale;
Ø îmbunătăţirea eficienţei, dat fiind faptul că datele nu mai trebuie retastate manual
atât în calculatorul vânzătorului, cât şi al cumpărătorului, permiţând mâinii de
lucru să fie utilizată mai productiv; erorile de retastare se elimină; ciclurile de
producţie şi cumpărare se reduc drastic
Ø reducerea unor costuri, utilizând emailul scad costurile cu poşta sau mesagerie
iar EDI poate însemna o mare reducere a stocurilor şi a costurilor legate de ciclul
de cumpărare;
Ø întărirea relaţiilor cu clienţii şi cu furnizorii, prin siteul Web al companiei care
prezintă permanent partenerilor ultimele informaţii necesare acestora iar EDI
implică lucrul întro strânsă legătură a partenerilor;
Ø o cale rapidă şi comodă de furnizare a informaţiilor despre o companie sau despre
produsele sale prin intermediul unor siteuri www, a Intraneturilor sau Extranet
urilor.
Ø canale alternative de vânzare, cum sunt afacerile prin intermediul unui site Web.
1. Beneficii pentru firme
· Extinderea la pieţe internaţionale;
· Scădera costului de creare, procesare, distribuire, păstrare şi găsire a
informaţiei bazată pe hârtie;
· Creează posibilitatea modelării produselor şi serviciilor pe nevoile
cumpărătorilor;
· Costuri de comunicaţie mai mici.
2. Beneficii pentru consumatori
· Dă posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacţii 24h/zi,
în tot timpul anului din aproape orice locaţie;
· Acordă consumatorilor mai multe posibilităţi de alegere;
· Cumpărătorii pot să aleagă mai uşor cel mai mic preţ pentru un produs sau
serviciu.
46
3. Beneficii pentru societate
· Dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze de acasă şi să cumpere de
acasă ceea ce rezultă în trafic mai mic pe străzi şi popualre scăzută a
aerului;
· Permite ca anumite mărfuri să fie vândute la preţuri mai scăzute, cu
avantaje pentru cei cu venituri mai mici;
· Creşte eficienţa şi/sau îmbunătăţesc calitatea.
Beneficiile firmei sunt canalizate îndeosebi în domeniul distribuţiei, comunicării,

precum şi beneficii operaţionale. Prin utilizarea Webului ca un canal de distribuţie,
costurile de distribuţie sau costul vânzării se contractează la zero. Acesta este mai
probabil în domeniul publicităţii, furnizarea informaţiilor sau produse digitale. Mai
mult, cumpărătorii şi vânzătorii se pot contacta direct eliminând cheltuieli de
marketing şi constrângerile impuse de asemenea interacţiuni în lumea terestră, făcând
distribuţia mai eficientă. Timpul pentru desăvârşirea tranzacţiilor comerciale se
reduce, transformânduse în eficienţe adiţionale. Tehnologia oferă firmelor
oportunitatea de a monitoriza alegerile consumatorilor prin dezvăluirea preferinţelor
lor în comportamentul de navigare şi cumpărare prin Web.
În general firmele utilizează Webul pentru a furniza informaţii despre firmă şi
despre oferta lor, precum şi pentru comunicare internă şi externă cu alte firme şi
consumatori. Siteurile Web sunt la dispoziţia clienţilor 24 de ore pe zi,7 zile pe
săptămână. Caracterul interactiv al mediului poate fi folosit de marketeri pentru
atragerea atenţiei clienţilor, prin angajarea lor întrun dialog care este o comoditate
pentru ambele părţi, acesta oferind oportunitatea de a croi comunicaţie precisă cu
consumatorii individuali, permiţând clienţilor de a solicita informaţii cât doresc.
Obţinerea informaţiilor relevante despre clienţi, care sunt utilizate în scopul de a
servi mai eficient în viitor permite firmelor să dea informaţii clienţilor despre ofertele
lor şi de a obţine informaţii despre clienţi, despre necesităţi, preferinţele lor. Un
aspect important este oportunitatea competiţiei bazate pe axele specialităţii în loc de
axele preţurilor.
Beneficiile operaţionale ale Webului, în cazul vânzărilor, sunt erori reduse şi câştig
de timp în procesarea informaţiilor; costuri reduse prin accesarea electronică a
bazelor de date a ofertei. În plus este facilitată crearea de noi pieţe şi segmente de
piaţă precum şi intrarea mai uşoară pe pieţele existente şi timp mai redus pentru
tranzacţii. Prin acesta este mai uşoară şi mai ieftină găsirea clienţilor potenţiali
eliminând şi obstacolele dintre diferiţi paşi ai subproceselor de afaceri.
2.3.3.3. Bariere în calea succesului comerţului electronic
Indiferent de tipul de comerţ electronic abordat, acesta întâmpină o serie de
dificultăţi şi bariere mai mari sau mai mici, în funcţie de o serie de factori de
influenţă în domeniile economic, social, tehnologic, cultural etc. În continuare ne
vom referi la o serie de obstacole importante în desfăşurarea afacerilor de comerţ
electronic, identificarea acestora fiind un punct de plecare în găsirea căilor de
reducere sau înlăturare a lor.
47
Ø Sistemul de livrare a produselor la scară globală. Una din principalele
bariere în calea dezvoltării pieţelor internaţionale îl reprezintă complicaţiile
vamale, de impozitare şi formalităţile cu transportul. Principalul obstacol,
care continuă să existe, este cel legat de distribuţia globală a bunurilor şi
serviciilor.Un alt obstacol se referă la dificultatea de a derula livrarea şi/sau
expediţia unor loturi (pachete) mai mici. Cercetările din ţările membre ale UE
evidenţiază complicaţii ale transportului internaţional şi datorită fragmentării
logisticilor interţări.
Ø Diferenţă de cultură, limbă şi practică comercială. Aceasta include, şi
cultura afacerilor şi practica propriuzis comercială. Adesea dificultăţile în
comerţul electronic global sunt create de diferenţele în sistemele legislative.
În domeniul serviciilor juridice, pieţele electronice globale nu se pot crea cu
uşurinţă, excepţie făcând unele domeniinişă, cum ar fi practica juridică
internaţională pentru cazul marilor corporaţii.
Ø Fragmentarea în industrie. În ţările în care industria este divizată în multe
firme mici, poate fi deosebit de greu să se atingă economia de scară necesară
creării unei pieţe electronice globale, chiar dacă piaţa produsului de bază,
potenţial, poate fi considerată globală. Internetul şi pieţele electronice pot
crea presiuni adiţionale în scopul consolidării industriilor fragmentate, în mod
similar cu serviciile financiare asigurările, transporturile şi turismul
Ø Cadrul global autoreglator şi juridic. În ultimii ani, au fost realizate
progrese semnificative în adaptarea cadrului legal la realitatea comerţului
electronic şi în dezvoltarea autoreglării acestuia prin convenirea codurilor de
conduită, în cadrul dezbaterilor şi politicilor mai multor organisme
internaţionale. Cu toate acestea, legile şi cadrul de conduită adesea vizează o
singură ţară şi nu au o aplicabilitate globală în mai multe ţări.
De exemplu, contractele electronice încheiate între un vânzător şi un
cumpărător din ţări diferite, prin intermediul unui Web site, trebuie să se
supună legislaţiei uneia dintr ţări. În cadrul UE această situaţie a fost
rezolvată în 2002, prin adoptarea ”principiului ţării de origine”. Acest
principiu precizează că un contract se supune legilor ţării de origine a
vânzătorului şi se aplică şi în cazul email. [Chaffey2004]
Ø Bariere specifice micilor întreprinderi. Micile întreprinderi întâmpină o
serie de dificultăţi în a participa sau crea pieţe electronice globale. În primul
rând, acestea se referă la volumul relativ scăzut al resurselor de capital şi
personal, lipsa de vizibilitate a mărcilor de fabricaţie. În cazul IMMurilor,
problema cheie în crearea unor pieţe electronice este alegerea unor strategii
specifice de genul parteneriatelor strategice, aranjamentelor privind
împărţirea segmentelor de piaţă ca, de exemplu, franchising şi scheme
asociate acesteia (zone comerciale). Concentrarea asupra unor nişe de piaţă şi
cooperarea cu alte firme mici (crearea în comun a unor websiteuri pentru
promovarea exporturilor, aşa cum fac micii exportatori de mobilă în Spania).
Ca participanţi individuali la pieţele electronice, întreprinderile mici pot
întâmpina mari dificultăţi deoarece, în faza iniţială a unor astfel de pieţe
electronice, vor creşte mai degrabă transparenţa preţurilor decât transparenţa
caracteristicilor produselor în general (calitate, termen de livrare, nivelul
serviciilor şi cunoştinţele referitoare la afaceri).
48
Ø Strategii de marketing insuficient adecvate. Societăţile care vor să
participe la comerţul electronic global trebuie săşi exploateze activele de
care dispun în mod global. Ele trebuie să depăşească obstacolele din mediile
lor de afaceri şi săşi soluţioneze principalele slăbiciuni interne. Strategiile de
marketing sunt, de regulă, următoarele:
orientarea către o piaţă globală a produsului;
participarea la un lanţ global de livrare;
ofertarea unui suport lingvistic multiplu;
crearea unei zone reţea de franchising;
complementaritatea prezenţei fizice globale cu prezenţa pe Internet;
construirea unei prezenţe globale, prin fuziuni şi achiziţii.
2.3.3.4. Tipologia pieţelor electronice globale
Literatura de specialitate clasifică pieţele electronice globale în patru grupe:
Ø pieţe electronice intrinsec globale care se ocupă cu produse globale,
consumatori, furnizori (exemplu: întreţinere, reparaţii, automobile).
Ø pieţe locale global organizate (de exemplu, licitaţiile de bunuri perisabile);
Ø pieţe locale cu infrastructură globală;
Ø asociaţii de export în care produsele sunt exportate global prin colaborarea
producătorilor.
Pieţe electronice intrinsec globale sunt acele pieţe care se ocupă cu produse
de natură globală şi cu consumatori şi furnizori care sunt caracterizaţi printro
prezenţă globală. Multe dintre schimburile B 2 B aparţin acestei categorii de pieţe.
Acestea sunt necesare pentru afaceri în lumea întreagă şi adesea există mulţi
furnizori pe plan mondial pentru astfel de produse. Pieţele care oferă o viziune
uniformă asupra produselor oferite (Trade zone, Barclays, B2B) sunt intrinsec
globale.
Pieţele locale global organizate sunt în mod necesar limitate din punct de
vedere geografic. Cu toate acestea, modul de abordare şi desfăşurare a tranzacţiilor
întro regiune poate fi utilizat şi în alte regiuni, în felul acesta realizânduse o
legătură între pieţele respective..
Pieţele locale construite pe o infrastructură globală reprezintă un alt tip de
piaţă electronică funcţională în plan local şi global. Când se vorbeşte despre pieţele
electronice globale nu toate trebuie să fie întradevăr globale. Funcţia reală de
reprezentare şi comercializare a acestor tipuri de pieţe poate fi în întregime locală, în
timp ce funcţiile de acces, plata, securitatea şi livrarea produselor ar putea fi globale.
Asociaţiile de export reprezintă un alt tip de piaţă electronică de dimensiune
globală care, cu toate acestea, este caracterizat şi printrun puternic element local.
Conceptul constă în existenţa unui număr de furnizori (ofertanţi), din aceeaşi regiune
geografică, care caută o prezenţă globală, dar care nu sunt capabili să acţioneze
global în mod individual. Aceştia creează o entitate comună de export, care se ocupă,
în numele lor, de complexitatea comerţului internaţional cum ar fi cataloage în mai
49
multe limbi, reglementări de export/import, finanţări în mai multe valute, expediţii
internaţionale etc.
Dar valoarea realã a ebusinessului apare în momentul în care companiile acceptă
ideea comunicãrii în douã sensuri, când ei integreazã propriile pagini Web, sistemele
intranet şi extranet în sistemul existent de afaceri, creând noi oportunităţi pentru
clienţi, salariaţi, furnizori şi distribuitori pentru a interacţiona cu ei în orice moment
şi oriunde. Mai mult ca atât, lucrând cu intermediari, compania este capabilã sã
furnizeze direct informaţii de care au nevoie şi realizeazã afaceri. Ca urmare
salariaţii, clienţii, distribuitorii şi furnizorii câştigã mai mult accesând datele mai
repede şi interacţionând direct cu nucleul sistemului de afaceri, iar companiile
descoperã posibilităţi noi de folosire a resurselor. De fapt, informaţiile obţinute de
firme, prin interacţiunile directe cu salariaţii, clienţii, distribuitorii şi furnizorii devin
resurse pentru acestea. Firmele pot folosi aceste cunoştinţe şi experienţe pentru a
fundamenta calea spre care trebuie condusã afacerea. Acesta este adevãrata forţã a e
businessului.
Un ebusiness prosper are şi o altã caracteristicã. Firmele sunt interesate sã vadã
schimbarea ca o oportunitate şi nu ca o provocare. Acest lucru este important pentru
cã ebusinessul apare întrun mediu schimbãtor, tehnologia evolueazã rapid şi
regulile competiţiei se schimbã. Dacã o firmã este mare, ebusiness poate ajuta ca sã
se comporte ca o companie micã, mult mai agil, fãcând compania mult mai
responsabilă şi oferând posibilitatea unei comunicaţii mult mai directe cu clienţii, în
schimb dacă este o companie micã, ebusiness poate so ajute ca sã pară una mare,
oferind o vizibilitate mare şi acces la clienţi din întreaga lumea.Deci, indiferent de
mãrimea firmei, peste tot clienţii actuali şi milioanele de noi clienţi potenţiali pot sã
aibã acces la afacere oricând şi oriunde. Ebusiness oferã o oportunitate pentru a
obţine un avantaj maxim, dar aceastã oportunitate trebuie sã fie planificatã.
Importanţa fundamentală a ebusinessului—reducerea costurilor, creşterea

veniturilor, satisfacerea clienţilor—se dovedeşte a fi doar vârful unui aisberg. După
ce şiau dat seama de beneficiile Webului se încearcă sporirea aestor beneficii prin
intergrarea aplicaţiilor şi tehnologiilor noi şi existente ebusiness. Aceste procedee
ajută la satisfacerea clienţilor şi îmbunătăţesc eficienţa. Cheia către succes, este
găsirea unor mijloace, de a oferi clienţilor ceea ceşi doresc, fără cheltuielile
operaţiilor unei afaceri tradiţionale.
Comerţul electronic reprezintă un mijloc de a susţine şi realiza aceste schimbări pe

scară largă şi chiar la scară globală. El oferă firmelor posibilitatea de a fi mai
eficiente şi mai flexibile în operaţiunile interne, de a menţine legături mai strânse cu
furnizorii şi de a răspunde prompt cerinţelor şi doleanţelor consumatorilor. Firmele
îşi pot selecta cei mai adecvaţi parteneri de afaceri fără a mai ţine cont de distanţele
geografice şi îşi pot comercializa produsele pe o piaţă globală.
2.3.3.5. Categorii de tranzacţii electronice
Comerţul electronic este o tehnologie utilizată în scopul schimbării globale. Firmele
care îl privesc doar ca pe o modalitate suplimentară de derulare a afacerilor, vor avea
50
beneficii limitate. Cele mai importante avantaje le vor obţine acele companii care
sunt dispuse săşi modifice organizarea şi modul de funcţionare, pentru a se adapta
cerinţelor operaţionale ale comerţului electronic.
Comerţul electronic poate fi divizat în mai multe categorii, în funcţie de agenţii
participanţi:
4 tranzacţii între firme (business to business B2B);
4 tranzacţii între firme şi consumatori (business to consumer B2C);
4 tranzacţii între firme şi organizaţii guvernamentale (Business to Governement
B2G);
4 BusinesstoAdministration (B2A) care se referă la relaţiile dintre o firmă şi
instituţiile de administraţie publicã;
4 tranzacţii între consumatori şi organismele guvernamentale (Consumer to
Governement C2G);
4 tranzacţiilor între două persoane private (Consumer to Consumer C2C).
4 Business to Employee (B2E), se referă la tranzacţiile din cadrul unei firme,
folosind propriul sistem de intranet.
51
4
Firme (B) Consumatori (C) Guvern (G) Angajaţi (E)
B2G B2E
B2B B2C
Firme (B) Administraţie, Colaborare,
Comerţ electronic comerţ electronic
logistică coordonare
C2G
Consumatori C2B C2C
achitare taxe
(C) comparaţie preţuri Licitaţii online
online
G2B G2C G2G
Guvern (G)
informare informare coordonare
Tabelul 2.3.4.3 Principalele categorii de tranzacţii electronice 14
În prezent, cele mai răspândite tipuri de comerţ electronic sunt BusinesstoBusiness
(B2B) şi BusinesstoConsumer (B2C).
1. Tranzacţiile B2B se caracterizează prin faptul că ambele părţi participante
la tranzacţia comercială, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul, sunt instituţii (ex
rtcoffice.ro). Acoperã toate tranzacţiile efectuate între doi sau mai mulţi parteneri de
afaceri. Aceste tranzacţii sunt bazate de obicei pe sistemele extranet, adică partenerii
de afaceri interacţionează prin Internet cu numele de login şi parolele de pe website
urile lor. Din punctul de vedere al unui client B2B managementul informaţiei
destinate cumpărătorului ar trebui să se regăsească în siteul cumpărătorului, în
vederea integrării cu celelalte informaţii. De asemenea, informaţia destinată
cumpărătorului trebuie stocată în serverul acestuia, pentru a fi posibile plăţile
electronice, fluxul de lucru, răspunsul prin Intranet. Un exemplu pentru această
categorie îl reprezintă o firmă care utilizează reţeaua de Internet pentru a plasa
comenzi la furnizori, pentru a recepţiona facturi şi pentru a efectua plăţi. Acest tip de
comerţ este implementat de cãţiva ani, folosind în special tehnologia EDI
(Electronic Data Interchange) în cadrul unor reţele private şi securizate. Schimbul
Electronic de Date (EDI Electronic Data Interchange) a apărut prin anii 1960 şi
poate fi considerat strămoşul Comerţului Electronic (EC Electronic Commerce).
EDI oferă societăţilor comerciale posibilitatea să schimbe documente de afaceri într
o formă standard, utilizând mijloace electronice pentru prelucrarea şi transmiterea
acestora. În acelaşi timp băncile utilizează reţele dedicate pentru Transferul
Electronic de Fonduri (EFT Electronic Funds Transfer).
Reţelele ce folosesc tehnologia EDI au fost extinse în Internet. Una dintre
acestea este Trading Process Network, care are 40.000 clienti în lume şi permite
14
Sursa: www.moldovainomc.org/modules/mydownloads/pdf/200302.pdf
52
cumpărătorilor să stabilească un canal sigur către principalii furnizori, să ceară cotaţii
potenţialilor noi furnizori din lume. Reţeaua este folosită azi de Hewlett Packard,
Textron Automotive, Chrysler, suplimentar peste 1.400 întreprinderi mici şi mijlocii
din lume participă la tranzactii. Recent, odată cu creşterea accesibilităţii la Internet,
EC a căptat interesul consumatorilor individuali şi al societăţilor comerciale de orice
mărime şi preocupări. Mai mult decât atât, cu tehnologiile avansate disponibile
acum, se vorbeşte tot mai des de Economia Digitală (DE Digital Economy).
2. Tranzacţiile B2C se realizează între cumpărători individuali şi vânzătorimari
companii (www.emania.ro, www.amazon.com ). În acest caz, factorul uman este
mult mai important, interactivitatea fiind caracteristica de bază în decizia de
cumpărare. Se referă la relaţiile dintre comerciant şi consumatorii privaţi, activitate
care este consideratã comerţ electronic cu amănuntul. Acest tip de afaceri se bazează
de obicei pe tehnologii Internet. Tranzacţiile dintre firme şi consumatori se referă la
vânzarile electronice endetail. Această categorie sa dezvoltat foarte mult odată cu
apariţia şi extinderea World ide Web iar în prezent există o multitudine de magazine
virtuale pe Internet, care oferă o gamă foarte largă de produse, începând de la
prăjituri şi jucării şi terminând cu calculatoare şi autoturisme.
3. Tranzacţii B2G Include toate tranzacţiile dintre firme şi organismele
guvernamentale şi administrative.(de exemplu elicitatie.ro) Guvernele, la nivel
naţional, regional şi chiar municipal utilizează canale de comerţ electronic pentru
creşterea eficienţei operaţiunilor, îmbunătăţirea nivelului serviciilor oferite clienţilor.
O arie de interes pentru guverne în domeniul afacerilor este utilizarea pe scară mai
largă a Interentului şi a reţelelor VAN, pentru diseminarea informaţiei, a
oportunităţilor, cotaţiilor primite de la vânzători/furnizori de bunuri şi servicii.
Tradiţional, listele cu oportunităţi erau transmise furnizorilor sub forma unei scurte
liste, în ziare, sau în publicaţiile guvernului. Între anii 19801990 câteva guverne
inovatoare, prin agenţiile lor au început să utilizeze folosind sistemul dialup în
transmiterea "bulletin board services"(BBS), care asigură accesul online la cererile
curente de informaţii/oportunităţi/consultanţă. Acestă abordare a implicat din partea
beneficiarului serviciilor BBS adaptarea la aceeaşi tehnologie software pentru a
putea utiliza informaţia.
Departamentul de Apărare al Statelor Unite, pentru a avea o audienţă naţională şi
internaţională şiau proiectat reţeaua VAN proprie, pentru a distribui informaţia la
audienţă. Această soluţie a cerut de asemenea, furnizorilor să se aboneze la serviciile
reţelelor de provideri şi să utilizeze capacităţile de comunicare cum ar fi softul
necesar transmisiilor EDI, dacă doreau să descarce informaţiile în sistemele proprii.
De exemplu, în SUA informaţiile cu privire la noile taxe guvernamentale sunt
publicate pe Internet, iar firmele pot reacţiona pe cale electronică. În anii '90 această
categorie se afla întro stare incipientă, dar ea se dezvoltă rapid, având în vedere că
unele guverne acţionează în sensul promovării şi dezvoltării comerţului electronic.
Pe lângă publicarea unor informaţii, organismele guvernamentale pot să ofere
opţiunea plăţii electronice a TVA şi a altor taxe şi impozite.
Un exemplu elocvent este siteul www.elicitatie.ro care permite achiziţia de
materiale consumabile, echipamente şi alte categorii de mărfuri de către instituţiile
53
bugetate, prin intermediul licitaţiei pe Internet. Totuşi, în condiţiile dezvoltării atât a
tranzacţii dintre firme şi consumatori, cât şi a celor dintre firme şi administraţie,
guvernele pot extinde interacţiunea electronică în domeniul privind plata ajutoarelor
sociale, returnarea taxelor etc.
4. Tranzacţii C2G, acoperă relaţii guverncetăţeni la nivel de informare şi prestare

servicii publice(ex plătirea taxelor online). Categoria tranzacţii dintre consumatori şi
organismele guvernamentale a fost implementată în ţara noastră la nivel local
(primării). Totuşi, în condiţiile dezvoltării atât a tranzacţii dintre firme şi
consumatori, cât şi a celor dintre firme şi administraţie, guvernul a iniţiat şi va
extinde interacţiunea electronică în domeniul taxelor achitate la administraţiile
locale, privind plata ajutoarelor sociale, returnarea taxelor etc.
5. Tranzacţii C2C, consumatorii care vin direct la alţi consumatori (okazii.ro,
ebay.com) În această categorie se includ siteurile de licitaţii online, precum Ebay,
QXL sau comunităţi virtuale..
4. Business to Employee (B2E) reprezintă tranzacţiile între o firmă şi angajaţii săi
prin intermediul sistemului intranet.
Impactul comerţului electronic se face simţit atât la nivelul fiecărei firme, cât şi pe

ansamblul societăţii. Pentru firmele carei exploatează la maxim potenţialul,
comerţul electronic oferă posibilitatea unor schimbări fundamentale care modifică
atât de radical aşteptările consumatorilor, încât ajung să redefinească piaţa sau să
creeze noi pieţe. Toate celelalte firme, inclusiv cele care încearcă să ignore noile
tehnologii, vor fi influenţate de schimbările în aşteptările consumatorilor şi ale
caracteristicilor pieţelor. În acelaşi timp, membrii societăţii vor beneficia de noi
modalităţi de achiziţionare a bunurilor, de accesare a informaţiilor şi de interacţiune
cu organismele guvernamentale. Posibilităţile de alegere vor fi mult mai mari, iar
restricţiile de spaţiu şi timp vor fi eliminate. Impactul global asupra stilului de viaţă
poate fi comparabil cu cel al creşterii numărului de autoturisme sau cu cel al
dezvoltării telefoniei mobile.
2.3.3.6. Modele de afaceri electronice
Piaţa virtuală cuprinde următoarele modele de afaceri electronice:
Magazinul electronic (eshop) reprezintă modelul sub care se desfăşoară în general
comerţul electronic de tip B2C. Un magazin electronic oferă firmelor posibilitatea de
aşi prezenta oferta prin intermediul mediilor virtuale. Avantajele acestui model de
afacere este în principal accesul la o piaţă extinsă, chiar internaţională, piaţă care în
acest caz devine mai accesibilă fimelor mici şi mijlocii.
Un magazin electronic se implementează prin intermediul unui site Web, este
administrat de companie pentru activităţile de marketing şi cele de vânzare a propriilor
produse şi servicii. Minimal, siteul Web conţine un catalog de produse sau servicii cu
descrieri tehnice şi comerciale pentru fiecare poziţie din catalog. Aceste descrieri sunt
gestionate în general de un SGBD (Sistem de Gestiune al Bazelor de Date) care va
asigura stocarea şi manipularea datelor, gestionarea posibilităţilor de acces concurenţial
şi securitatea tranzacţiilor. Produsele care se comercializează cel mai bine prin
54
intermediul magazinelor virtuale sunt, de regulă, cele care pot fi descrise cu uşurinţă şi
nu necesită încercarea lor înainte de cumpărare. Spre de exemplu: bilete de avion sau de
concert, CDuri, cărţi, software, produse alimentare, etc. Din punctul nostru de vedere,
serviciile au rolul de a completa oferta de produse şi se circumscriu deseori unei sfere
mai largi, cum ar fi spre exemplu siteul de comercializare a produselor cosmetice care
poate prezenta şi un desen/schiţă despre cum se aplicăo cremã, un ghid despre genul de
fard recomandat dimineaţa, în timpul zilei şi respectiv seara. Preţurile produselor
comercializate prin intermediul magazinelor virtuale sunt, în general mai mici decât cele
practicate în magazinele fizice.
Serviciile de informare sunt oferite gratuit la început, prin acces liber sau abonamente
gratuite la publicaţii periodice. Ulterior, ofertanţii vor iniţia servicii suplimentare de tipul
accesului la arhive şi vor extinde posibilităţile de căutare, solicitând utilizatorului plata
unui abonament pentru a beneficia de acestea. Sa constatat că impactul abonamentului
online asupra utilizatorilor este foarte mic deoarece majoritatea rămâne fidelă
abonamentelor clasice, în general, numai clienţii noi apelează la acest nou sistem de
abonament. In schimb abonamentele online pentru accesul la ştiri de ultima oră sau la
dezbateri cu participare restrictivă (contra cost), captează interesul doar dacă serviciile
oferite sunt de valoare mare.
Aprovizionarea electronică (eprocurement). Integrarea electronică şi

managementul tuturor activităţilor de aprovizionare – primirea de oferte, comenzi,
livrări şi plăţi – între o firmă şi furnizorii acesteia. În categoria aprovizionărilor
electronice se includ şi licitaţiile organizate de marile firme şi autorităţile publice
pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii. Prin publicarea pe Web a specificaţiilor
ofertei, scad atât timpul cât şi costul de transmisie, mărinduse şi numărul de firme
care iau parte la licitaţie. Astfel, creşte concurenţa şi scade preţul.
Magazin electronic universal (emall): reprezintă o transpunere în spaţiul virtual al
marilor complexe comerciale, prin intermediul unui site Web care cuprinde oferta
mai multor magazine. Aceste magazine oferă spre vânzare produse diferite. Mallul
optim se defineşte ca fiind “un mall cu o reţea puternică, cu o strategie de marketing
bună, cu un front de prezentare adecvat şi din care să se poată accesa direct şi pe mai
multe căi eshopul”. Din punctul de vedere al clientului, un emall facilitează
accesul la o mulţime de magazine, cataloage de firmă, vânzători specializaţi, la
produse ale unor firme de renume şi ajută clientul să găsească şi să aleagă exact
produsul de care are nevoie [Kovacs2005]. Există emalluri care acoperă o gamă
variată de produse, pot oferi produsele unui anumit producător sau pot acoperi o zonă
geografică. Un emall poate accepta metode de plată comune. Un magazin electronic
de tip Mall reprezintă un depozit electronic conectat la o serie de baze de date ale
furnizorilor săi, nu necesită spaţiu de construcţie, timp şi bani pentru efectuarea de
inventarieri şi oferă posibilitatea de a face constant cele mai mici oferte la cele mai
avantajoase preţuri, oferă discounturi între 10% şi 50%.
În concepţia generalã magazinul virtual emall are propriile baze de date precum şi baze
de date conectate la magazine endetail, producători sau engros. În momentul în care
consumatorul solicită un produs sunt analizate bazele de date şi se caută cele mai bune
oferte, clientul alege produsele dorite, iar dacă se încheie actul de vânzarecumpărare se
55
stabileşte modalitatea de livrare a produselor comandate. Practic un emall oferă spaţiu
pentru mai multe eshopuri şi poate fi realizat utilizând diverse modele de tranzacţii,
în funcţie de tipul de servicii pe care doreşte să le ofere proprietarul emallului, de
dezvoltarea strategiei de marketing a emallului. Un emall de succes se defineşte ca
fiind o reuniune de magazine virtuale care deţine o reţea puternică, o strategie de
marketing foarte bine gândită, un frontend de prezentare adecvat şi diverse modalităţi de
accesare a eshopurilor componente. Conceptual emall este o afacere ce se integrează
în modelul colaborativ de ineracţiune, comercial bazat pe acces al clienţilor la un catalog
online.
Licitaţiile electronice (eauctions) permit achiziţionarea prin intermediul unei

licitaţii, a unor produse de care indivizii nu au nevoie în mod frecvent. O licitaţie
electronică mai mulţi vânzători la fel ca în cazul unui emall. Licitaţiile electronice pot
fi de tip B2C (www.ebay.com) sau de tip B2B (www.qxl.com) Licitaţia electronică
reprezintă automatizarea procesului de cumpărare sau de procurare de resurse folosind
aplicaţii Web. Licitaţia electronică oferă posibilitatea diferiţilor cumpărători şi ofertanţi
să se întâlnească, să interacţioneze şi să execute tranzacţii direct pe Internet.
Licitarea produselor şi obiectelor pe Internet sa dovedit a fi un model de mare succes,
utilizat atât pentru comerţul electronic B2B cât şi pentru cel B2C şi, datorită faptului că
este un domeniu de mare interes, poate fi, de asemenea integrat şi în eshopurile
obişnuite. Produsele vândute prin licitaţie electronică pot fi bunuri de ultimă oră, de
suprastoc sau cu stoc fluctuant sau obiecte de valoare pentru colecţionari specializaţi.
Prin intermediul licitaţiilor electronice se pot comercializa o gamă variată de produse, de
la bunuri materiale, metale, materii prime până la obiecte de artă, de mare valoare.
Operatorul licitaţiei gestioeazã mecanismele de plasare a obiectului licitaţiei, (de obicei
prin email) şi poate oferi în plus servicii de plăţi şi de livrare. Întrun sistem de elicitaţie
fiecare pas se realizează electronic,de la crearea şi trimiterea cererilor de ofertă până la
recepţionarea şi plata bunurilor, datele tranzacţionate sunt procesate electronic, reducând
astfel timpul şi costul operaţiilor de procurare, ceea ce determină o creştere a eficienţei
organizaţiilor. Aplicaţiile de tip licitaţie electronică au la bază cataloage de produse ale
diverşilor ofertanţi care sunt unificate întro singură sursă de oferte, atât pentru bunuri cât
şi pentru servicii. Inglobate în procesele de afaceri şi în sistemele informatice Intranet,
atât ale vânzătorilor cât şi ale cumpărătorilor, aplicaţiile eProcurement micşorează
costurile de procesare, gestiunea cataloagelor şi îmbunătaţesc accesul clienţilor la oferte.
Eprocurement leagă vânzătorii şi cumparătorii întro piaţă virtuală dinamică care se
bazează pe principiile economiei concurenţiale.
Comunităţi virtuale (virtual communities): oferă indivizilor posibilitatea de a se
întâlni şi discuta subiecte de interes pentru ei. Comunităţile virtuale sunt grupuri de
discuţii interactive sau liste de corespondenţi pentru dezbaterea subiectelor din diferite
domenii de interes ale participanţilor. Discuţiile pot fi pe diferite teme, de la cele de
divertisment până la cele ce vizează un anumit domeniu de activitate. Astfel de discuţii
au loc prin intermediul forumurilor (forums), grupurilor (chat) sau listelor (mailing
lists) de discuţii. Acest sistem permite firmelor să participe la comunităţi permanente
sau temporare (asociaţii, consorţii, echipe de lucru la un proiect. Comunităţile
virtuale de afaceri reprezintă un astfel de exemplu şi se pot împărţi în comunităţi
B2B sau B2C.
56
Pe Internet se întrunesc oamenii care au interese comune în comunităţi, pentru a discuta
sau a asculta tematicile preferate 15 Calitatea de membru al unei comunităţi virtuale
presupune de obicei plata unei taxe. Instrumentele necesare comunităţilor virtuale sunt
oferite uzual ca servicii gratuite, în scopul creşterii traficului pe siteul Internet şi dar
pentru stimularea fidelitãţii şi ataşamentului emoţional faţă de aceasta. Comunicările de
afaceri în schimb pot fi realizate prin intermediul unui serviciu contra cost.
Canalul de comunicare directă sau videoconferinţele sunt instrumente atractive care
reduc costurile de călătorie şi sunt utilizate de firmele mari, atât pentru comunicări
ştiinţifice cât şi pentru cele comerciale 1 .În funcţie de statutul organizatorului conferinţei,
firmă, prestator de servicii sau asociaţie subiectele de discuţii pe care le propune acesta
pot fi taxate sub forma unei taxe de participare sau specifice evenimentului sau nu se
percep taxe deloc.
Platformele de colaborare oferă firmelor şi indivizilor, experţilor posibilitatea

colaborării întrun anumit domeniu. Scopul unei astfel de platforme este unul precis
şi implică în general sarcini de cercetare dezvoltare (proiectarea produselor,
realizarea unor planuri, etc.). Platformele pot fi proprietatea unei firme sau
organizaţii sau neutre, caz în care confidenţialitatea se oferă prin mecanisme precum
semnătura digitală. Câştigurile provin din managementul platformei (taxa de membru
sau taxa de utilizare), şi din vânzări de instrumente specializate (pentru proiectare,
workflow şi gestiunea de documente) [Kovacs2005].
Platformele de colaborare oferă un set de instrumente şi un mediu de informare pentru
colaborarea între intreprinderi, între acestea şi colaboratorii externi şi între experţi,
acţionând ca o intreprindere virtuală faţă de lumea exterioară. În cazul în care platforma
nu aparţine unei anume întreprinderi, operatorul trebuie să acorde o atenţie specială
statutului de neutralitate, protecţiei datelor şi siguranţei comunicării, pentru a nu permite
scurgeri de informaţii de interes pentru concurenţă. Viteza de transmisie are o importanţă
majoră, mai ales în domeniul tehnic iar semnătura digitală devine un instrument
indispensabil pentru derularea activităţii în general sau pentru domeniul contractual, în
special 1 .
Piata unui terţ (Thirdparty marketplace) oferă vânzătorilor o interfaţă Web

pentru catalogul de produse al companiei, se ocupă de promovarea acestora,
preluarea comenzilor, logistică, efectuarea plăţilor şi asigurarea securităţii
tranzacţiilor. Siteul Amazon.com este un exemplu în acest sens.
Furnizor de servicii cu valoare adaugată (Value chain service provider) oferă
diferite funcţii specifice din cadrul lanţului de aprovizionare al unei firme. Astfel de
funcţii sunt logistica, plata electronică, etc. Plata acestor servicii se face pe baza unor
tarife sau a unei cote procentuale.
Brokeraj de informaţii (information brokerage) oferă consumatorilor şi

vânzătorilor informaţii – cataloage de clienţi clasificaţi pe profil, vânzarea de
oportunităţi de afaceri, consultanţă în domenii specializate – asistândui în decizia de
15
http://www.euroinfo.ccir.ro/comel.htm
57
cumpărare. Serviciile Internet diversificate adaugă valoare volumului de informaţii
existent prin:
· furnizarea unor cataloage de clienţi, clasificaţi pe profile;
· vânzarea unei oportunităţi de afaceri;
· sfaturi pentru investiţii;
· consultanţă în diferite domenii specializate;
· servicii de încredere furnizate de autorităţile de certificare sau de notariatele
electronice;
· înfiinţarea unor unităţi şi agenţii de cercetare care încearcă să creeze mecanisme
de detectare semantică (semantici WEB, agenţi inteligenţi, ontologii,etc);
· serviciile de informare, care se bazează pe experienţa umană, respectiv experţi în
domeniu, rămân în continuare servicii de importanţă vitală pentru lumea afacerilor
(knowledge management).
Aceste servicii comerciale sunt desfăşurate contra cost în mare parte, fie în baza unui
sistem de abonament, fie prin intermediul banilor electronici de tipul ecash sau
cybercash. Au fost înfinţate unităţi şi agenţii de cercetare care încearcă să creeze
mecanisme de detectare semantică, dar serviciile de informare care au la bază experienţa
umană, respectiv experţi în domeniu rămân în continuare servicii de importanţă capitală
pentru lumea afacerilor.
Servicii de securitate(trust services) sunt serviciile care certifică calitatea

produselor sau serviciilor oferite de firmele care acţionează pe piaţa electronică. Un
exempul de astfel de servicii sunt oferite de TRUSTE (www.truste.org )
2.3.4. Comerţul electronic
2.3.4.1. Caracteristici ale comerţului elctronic
Comerţul electronic poate fi implementat la o multitudine de niveluri, începând de la
o simplă prezenţă pe reţea şi terminând cu suportul pentru afaceri distribuite la mai
multe firme, putânduse observa diferenţe între tranzacţiile naţionale şi cele
internaţionale, ale căror cauze nu sunt de natură tehnică ci, mai de grabă, de natură
legislativă. Comerţul electronic este mai complex la nivel internaţional datorită unor
factori diverşi: sistemul de impozitare, legea comercială, taxe vamale, diferenţele
dintre practicile bancare, etc.La nivelurile mai simple firma se preocupă de prezenţa
pe reţea de promovarea imaginii firmei şi de asistenţa pre şi postvânzare, folosind
tehnologii deja existente şi testate, care sunt uşor de implementat şi implică costuri
minime dar acesta nu reprezintă un real comerţ electronic. Comertul electronic, în
concepţia Organizaţiei Economice de Cooperare şi Dezvoltare (OECD), reprezintă
desfaşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri şi
servicii având loc offline sau online. În tranzacţiile comerciale clasice distingem
patru etape diferite:
· informarea comercială referitoare la tranzacţie: cercetarea de marketing;
· încheierea contractului comercial;
· vânzarea produsului sau a serviciului;
· plata produsului sau a serviciului.
58
Multe organizaţii care au implementat sisteme de comerţ electronic au ajuns la
concluzia că cele mai mari probleme apar nu la pregătirea ordinelor de cumpărare şi
livrare, ci la selectarea şi identificarea partenerilor de afaceri. Pentru aceasta este
necesară accesarea unor baze de date cu produse şi servicii care pot fi achiziţionate,
precum şi cu furnizorii diferitelor categorii de bunuri. Aceste baze de date sunt
echivalentul pe Internet al cataloagelor de tip “Pagini aurii” şi sunt denumite
“nomenclatoare electronice”. Diferiţi utilizatori pot folosi criterii diverse pentru
căutările lor în aceste nomenclatoare, funcţie de numele producătorilor, sau numele
exact al produsului dar majoritatea deţin doar o descriere generică a produsului sau a
unui standard internaţional pe care bunul solicitat trebuie săl respecte. Multe firme
descoperă că nomenclatoarele, datorită bunei structurări şi funcţionalităţi, asigură
avantaje concurenţale importante.
O utilizare specială a nomenclatoarelor o constituie înregistrarea contractelor pe care
o organizaţie de mari dimensiuni le încheie cu furnizorii săi, caz în care toţi
achizitorii din cadrul organizaţiei pot cumpăra în baza acestor contracte, utilizând
clauze şi condiţii predefinite.
Există o mare varietate de moduri în care cumpărătorii şi vânzătorii se pot întâlni şi
în care se poate derula negocierea preţurilor, calităţii, condiţiilor de livrare şi de
transport. Unul dintre principalii factori care determină forma de încheiere a
contractelor o reprezintă categoria de bunuri şi servicii care fac obiectul tranzacţiei:
produse, mărfuri fungibile, bunuri şi servicii proiectate la comandă, produse şi
servicii adaptate etc.
Comertul electronic reprezintã o posibilitate de expandare a oportunitãţilor de

afaceri, îmbogãţirea de noi pieţe, mergând dincolo de graniţele şli limitele fizice a
pieţei, pentru a ajuta afacerile, de a realiza noi valori tangibile şi cuantificabile în
afacere. Ecommerceul furnizeazã un acces interactiv şi comod în întreaga lume, cu
informaţii de profunzime, incluzând disponibilitatea produselor, de a ajuta clienţii să
facă şi mai rapid deciziile de cumpãrare. Aceasta, pânã la urmã, ajutã la accelerarea
ciclului vânzãrilor. Ecommerce poate ajuta afacerile sãşi reducã costurile prin
îmbunãtãţirea eficienţei procesãrii comenzilor, reducerea costurilor inventarilor şi
depozitelor şi reducând costul actual al unei vânzări Ecommerce este mai mult decât
deschiderea unei canal de vânzare online. Ea înseamnă utilizarea tehnologiilor pentru
fuzelarea modelului de afaceri, obţinerea economiilor, şi creşterea eficienţei, ea
înseamnă reducerea costurilor şi stabilirea unor relaţii mai strânse şi sensibile cu
clienţii, furnizorii şi partenerii.
B2C, adică BusinesstoConsumer este aplicată în orice afacere sau organizaţie care
îşi vinde produsele şi serviciile consumatorilor prin Internet, pentru utilizare proprie,
pentru consum. În adiţie la vânzarea în detaliu online, B2C include servicii bancare,
de transport, de licitaţie, de sănătate. Business to Business înseamnă cumpărarea şi
vânzarea online între companii, incluzând managmentul canalelor de aprovizionare,
respectiv cazul în care mai multe companii împart canalele de aprovizionare cu
partenerii lor de afaceri. B2B poate economisi banii unei companii.prin căi specifice
care includ: guvernarea mai eficientă a inventarului, reglarea mai rapidă la cererile
clienţilor, oferirea mai rapidă a produselor pe piaţă, reducerea sau eliminarea
cheltuielilor presupuse de lucrul cu documente manuale (hârtia), obţinerea preţurilor
mai scăzute a stocurilor.
59
2.3.4.2. Componentele comerţului electronic
În cazul comerţului electronic, se întâlnesc aceleaşi componente ca şi în cazul
comerţului clasic, dar care au caracteristici specifice şi anume:
· produsul material sau digital;
· locul de vânzare un website pe Internet, care prezintă produsele sau
serviciile oferite;
· modalitatea de a atrage potenţialii clienţi să viziteze un anumit site;
· modalitatea de a primi comenzile, reprezentată de un formular online,
cu legătură directă la baza de date a firmei;
· modalitatea de a încasa contravaloarea serviciilor sau produselor în
care se poate folosi şi metoda clasică a facturării, online sau prin poştă
sau varianta modernă printrun cont bancar, cu plăţi prin card de credit,
sau alte modalităţi electronice de plată. Acestea solicită o soluţie sigură
pentru preluarea şi gestionarea comenzilor şi conexiunea la o bancã prin
sisteme de securitate ale tranzacţiilor.
· modalitatea de livrare clasică sau direct prin reţeaua Internet dacă
marfa este intangibilă (software, muzică, informaţie, etc);
· modalitatea de a accepta retururi de mărfuri gestionate de formulare
online legate la aplicaţia server;
· modalitatea de acceptare a eventualelor reclamaţii obţinute tot prin
formulare online;
· modalitatea de service prin email, formulare online, baze de cunoştinţe
online etc..
Există o singură diferenţă majoră între B2B şi B2C clienţii. In B2B clienţii sunt alte
companii, iar în B2C clienţii sunt persoane fizice. Aceasta determină alte implicaţii
deoarece în general tranzacţiile B2B sunt mai complexe şi necesită un nivel mai înalt
de securitate. Pe lângă acest aspect, în proiectarea şi realizarea aplicaţiilor de e
commerce apar două elemente esenţiale:negocierea şi sintetizarea. Vânzarea către o
altă firmă implică o serie de negocieri asupra preţurilor, condiţiilor de livrare şi
specificare a produselor. În cazul aplicaţiilor B2C negocierea nu are loc, ceea ce
facilitează crearea cataloagelor de produse. În cazul vânzărilor în detaliu nu este
necesară integrarea cu sistemul clienţilor dar sintetizarea şi integrarea sunt cerinţe
esenţiale în B2B.
Caracteristicile aplicaţiei fiecărui partener care participă la comerţul electronic şi
fluxul informaţional dintre aceştia sunt elementele de bază necesare pentru realizarea
unei aplicaţii de comerţ electronic. Implementarea unei aplicaţii pentru comerţul
electronic prin Internet, trebuie să ţină cont de modalităţile de plată existente
[Stanciu98], cunoscut fiind faptul că majoritatea acestor tranzacţii se fac prin
intermediul cărţilor de credit, pentru realizarea operaţiilor de vânzarecumpărare.
După publicaţia eMarketer produsele care se vând cel mai bine prin ecomerţ sunt:
tehnicã de calcul (hardware, software, accesorii); cărţi; muzică; divertisment;
servicii financiare; electronică de uz casnic; cadouri şi flori; servicii turistice; jucării;
bilete pentru spectacole şi călătorie;informaţii.
60
Ecommerce include:
· Prezentarea electronică a produselor şi serviciilor;
· Preluarea online a comenzilor şi a notelor de plată;
· Informaţii despre contul clientului obţinute în mod automat;
· Plata online;
Furnizarea automată de soluţii de management. Companiile care realizează

afaceri cu alte companii (B2B), trebuie să fie siguri că pot comunica între ei fără
intervenţie umană. La realizarea aplicaţiei se au în verdere cei trei parteneri:
vânzătorul, cumpărătorul şi intermediarul (aquirer gateway), care se ocupă cu
asigurarea securităţii informaţiilor cărţii de credit pe Internet.
2.3.4.3. Arhitectura de bazã
In prezent există numeroasele modele de derulare a afacerilor pe Internet pot fi
clasificate în funcţie de numărul de furnizori, prestatori de servicii către clienţi,
astfel:
· eshop (1către1);
· emall (mai mulţicătre1);
· elicitaţie (mai mulţicătremai mulţi).
Apare astfel, un lanţ de servicii în cadrul căruia fiecare participant poate fi dominant,
respectiv:
1. furnizorul de produse sau servicii;
2. furnizorul de servicii Internet, care poate pune la dispoziţie de la spaţiu pe
pagina web până la posibilitatea integrarii întrun emall;
3. clientul, cu o anumită formare profesională, interese proprii şi preferinţe.
Acest client poate fi un consumator (B2C), o altă firmă (B2B), administraţia
publică (B2G) sau un angajat (B2E), analizând contextul tranzacţiilor interne
din cadrul unei firme. Cele mai răspândite modele de afaceri pe Internet vor fi
tratate în detaliu.
Majoritatea siteurilor de comerţ electronic de tip B2C utilizează modelul
magazinului virtual, astfel încât se impune o cercetare amănunţită a acestuia.
Magazinul virtual reprezintă o transpunere în spaţiul virtual al unui magazin care
oferă clienţilor săi diferite produse. În funcţie de procentul din afacerea fizică
transpus în spaţiul virtual putem identifica mai multe tipuri de magazine virtuale.
Ø Magazine care prezintă în cadrul siteului catalogul de produse al firmei.
Ø Magazine care oferă pe lângă catalogul de produse şi posibilitatea comenzii
online prin utilizarea unui coş de cumpărături.
Ø Magazine care oferă catalog de produse, coş de cumpărături şi posibilitatea
plăţii online cu ajutorul cărţii de credit sau al portofelului digital.
Tehnologia coş de cumpărături Una dintre cele mai des folosite tehnologii de
implementare ecommerce este coşul de cumpărături. Această tehnologie de
procesarecomandă permite clienţilor să acumuleze produsele sau servicii pe care vor
să le achiziţioneze pe măsură ce continuă să cumpere. Tehnologia coşului de
cumpărături este un catalog de servicii care oferă posibilitatea alegerii unui produs şi
introducerea lui în cadrul unui formular de comandă. Clientul are posibilitatea
61
modificării acestei comenzi pe parcursul întregii sesiuni de cumpărăturii, adică să
adauge produse în coş, să modifice cantitatea comandată, să elimine un produs din
coş în orice moment. Coşul de cumpăraturi poate fi vizualizat pe întreg parcursul
procesului de cumpărare. Comanda este apoi validată, clientul îşi introduce datele de
contact :adresă, cod poştal, telefon, fax, email, iar în cazul în care este posibilă
realizarea plăţii online, se introduc datele referitoare la cartea de credit. Procesul de
achiziţionare a produselor online prin intermediul unui magazin virtual pot fi
sintetizate prin figura de mai jos, în care operaţiile realizate sunt împărţite în
activităţi anterioare comenzii şi activităţi realizate după procesarea comenzii.
Pentru a construi un sistem de comerţ electronic, din punct de vedere arhitectural este
nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electronice/informatice)
corespunzătoare următoarelor roluri:
Client. Un echipament, clasic un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect (o
reţea a unei corporaţii) la Internet. Cumpărătorul foloseşte acest echipament pentru a
naviga şi a face cumpărături.
Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regulă la sediul
comerciantului, care găzduieşte şi actualizează catalogul electronic de produse
disponibile a fi comandate online pe Internet.
Sistemul tranzacţional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea
comenzilor, iniţierea plăţilor, evidenţa înregistrărilor şi a altor aspecte de business
implicate în procesul de tranzacţionare.
Dispecer plăţi. (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu rutarea
instrucţiunilor de plată în interiorul reţelelor financiarbancare, cu verificarea cărţilor
de credit şi autorizarea plăţilor; acest sistem joacă rolul unei porţi care face legătura
dintre reţeaua globală Internet şi subreţeaua financiarbancară. Indiferent de tipul de
afacere abordat în cadrul aplicaţiilor de comerţ electronic apar trei componente
majore: aplicaţia cumpărător, aplicaţia vânzător şi aplicaţia intermediarului.
2.3.4.4. Managmentul relaţiei cu clienţii
Legătura dintre clienţi şi departamentele unei companii nu este posibilă decât prin
intermediul unui software specializat destinat managementului relaţiilor cu clienţii
(Customer Relationship ManagementCRM). Acesta urmăreşte toate aspectele
relaţiei pe care o firmă le poate avea cu clienţii săi: interacţiunea cu aceştia,
produsele cumpărate, problemele care pot apărea la un moment dat. La nivelul
Internetului, CRMul transformat în eCRM foloseşte tehnologia Web pentru a
comunica în interior, între departamente şi clienţi. Cele mai complexe sisteme de e
CRM sunt cele produse de către firma GoldMine Software Corporation, Commence
Corp, şi MultiActiv Software. Aplicaţiile de acest gen trebuie să conlucreze cu
servere bazate pe SQL în cazul operaţiilor de amploare. Liderul în domeniul
sistemelor de eCRM este Siebel System, al cărui software este utilizat de către IBM.
Sistemele oferite de către Siebel permit personalizarea, răspunsul automat la email
uri, un portal Web şi realizarea de planuri de emarketing. Un alt lider al pieţei este
Oracle, care utilizează eCRM pornind de la nucleul sistem ERP (Enterprise
Resource Planning gestiunea intreprinderii). Astfel, in aceste sisteme, CRM asigură
interacţiunea cu clienţii, iar ERP infrastructura de gestiune a firmei.
62
Oferta de eCRM este extrem de variată, existând soluţii şi pentru firmele mici şi
mijlocii. Produsele eCRM majore sunt adevărate medii de dezvoltare, cu
instrumente specializate destinate personalizării sistemelor.
Cheia succesului în ebusiness o reprezintă posibilitatea Web siteului de a
interacţiona cu clienţii şi de a le acorda acestora oferte şi informaţii personalizate.
Direcţiile de dezvoltare ale eCRMului sunt estimate de firma IBM prin:
· utilizarea Internetului pentru a comunica direct cu clienţii;
· posibilitatea cunoaşterii preferinţelor clienţilor şi găsirea unor soluţii
individuale pe baza unor studii realizate direct online;
· anticiparea produselor/serviciilor căutate de client;
· o mai bună interdependenţă între departamentele şi diviziunile firmei.
Satisfacerea consumatorilor nu este suficientă, scopul CRM este obţinerea loialităţii
clienţilor, prin personalizarea produselor/serviciilor la adresa clienţilor în funcţie de
preferinţele, necesitãţile sau problemele fiecãruia. Procesul obţinerii loialitãţii
consumatorilor este un proces concentrat pe consumator, cuprinzând trei paşi:
achiziţia, dezvoltarea şi menţinerea clienţilor.
Pentru achiziţie, ebusiness oferã consumatorului un acces consistent la firmã în
orice moment, oriunde şi independent de platformã. Clienţii sunt dezvoltaţi în
momentul în care compania furnizeazã servicii personalizate. Informaţiile despre
utilizatori pot fi manipulate pentru a oferi o selecţie personalizatã de produse şi
servicii. Rãspunsurile date clienţilor trebuie sã fie cultivate şi menţinute tot timpul
personalizate, pentru a susţine un proces consistent şi repetabil.
2.3.4.5. Managmentul liniei de aprovizionare
Ebusiness schimbã modul în care întreprinderea comunicã şi conduce afacerile cu
furnizorii, distribuitorii şi clienţii sãi. Modul în care aceşti actori sunt legaţi este
determinat de managementul liniei de aprovizionare iar companiile utilizeazã
aceastã tehnologie pentru a ajuta comunicarea şi colaborarea cu partenerii de afaceri.
Managementul liniei de aprovizionare ajutã la obţinerea unor rãspunsuri la
întrebãrile de cheie în afaceri, de exemplu unde existã surse de materiale prime şi
auxiliare sau subansamble, determinând cel mai eficient furnizor, de a înţelege
logistica de transport, determinarea celei mai bune locaţii pentru sedii sau centre de
distribuţie şi iniţierea de cereri de prognostic şi planificare.
Soluţiile oferite de IBM pentru managementul liniei de aprovizionare ajutã la livrarea
produsului potrivit, la locul potrivit, în timpul potrivit şi la cel mai mic cost.
Beneficiul înfiinţãrii unei legãturi active cu furnizorii şi clienţii este semnificativ
pentru:
· îmbunãtãţirea serviciilor oferite clienţilor cu livrãri rapide şi de încredere.
· reducerea pierderilor prin liniile de inventar, reduceri de preţ şi o utilizare mai
bunã a resurselor.
· accelerarea creşterii afacerii care conduce la victorie pe piaţã, în pãstrarea
clienţilor, creşterea vitezei de cumpãrare şi servicii mai bune pentru clienţi.
Soluţiile de management a linei de aprovizionare conduc la creşterea randamentului
şi la satisfacţia clienţilor. IBM şi partenerii selectaţi, furnizeazã un suport capãt la
capãt, incluzând planificarea cererilor, aprovizionarea continuã, logistica de transport
63
şi modelarea pe calculator a variabilelor liniei de aprovizionare. IBM este situat în
centrul unuia dintre cele mai mari linii de aprovizionare din întreaga lume şi este
capabil să transfere aceste experienţe pentru a ajuta clienţii. Principalele produse de
modelare a aplicaţiilor ebusiness pentru managementul liniei de aprovizionare sunt
Lotus Domino şi MQ Series. Aceste produse includ servicii ecommerce şi produse
pentru suportul de tranzacţii rapide şi fãrã probleme.
2.3.4.6. Modalităţi de plată
Contul de comerciant
Contul de comerciant este total diferit de conturile bancare obişnuite, utilizate în
afacerile tradiţionale. El permite realizarea de plăţi prin cărţi de credit sau de debit
ca formă de plată electronică de la clienţi. Un cont de comerciant, implică existenţa
unui număr de identitate (Merchant ID) şi a unui terminal la punctul de vânzare
(point of sale terminal POS). Un terminal de acest fel (POS) poate comunica prin
intermediul liniilor telefonice, asemănător unui fax. Prin acest terminal se citesc şi se
înregistrează informaţiile despre consumator de pe banda magnetică a unei cărţi de
credit sau de debit. După procesarea acestor informaţii POS trimite informaţiile şi
detaliile tranzacţiei către institutiile autorizate să proceseze plata (VISA, AMEX,
MASTERCARD etc. sau la banca emitentă, dacă este vorba de o carte de debit).
Acestea răspund cu informaţia dacă fondurile/creditul existent sunt suficiente
efectuării plăţii şi autorizează sau declină tranzacţia. În situaţia în care comunicarea
la terminalul POS nu este posibilă din diverse motive (ex. întrerupere temporară),
tranzacţia poate fi totuşi procesată manual la un număr de telefon gratuit (1800).
Un cont de comerciant care poate procesa tranzacţii şi prin Internet se distinge prin
aşanumitul cont de comerciant de tip MOTO (mail order / telephone order). Un
fapt puţin cunoscut şi respectat este acela că procedura legală în tranzacţiile prin
Internet este să se expedieze produsul către destinatar, înainte de încasarea sumei
corespunzătoare de pe cartea de credit/debit a clientului. În mod evident, autorizarea
încasării este obţinută însă înainte de expedierea produsului, pentru a avea
confirmarea ca există fonduri disponibile şi a elimina riscurile în caz de furt.
Transferul bancar are loc numai după ce produsul este în drum spre consumator.
Furnizorul contului de comerciant poate influenţa alegerea sistemului de shopping
cart. În cazul tranzacţiilor în timp real care oferă şi palta online, este necesar ca
formularul de plată să poata fi legat la serviciile de autorizare oferite de furnizorul
contului de comerciant. Dacă nu este posibil, cumpărătorul va fi pus fi în situaţia de a
nu putea procesa tranzacţiile, nici măcar manual. De aceea, este absolut necesară
verificarea sistemelor de shopping cart care acceptă furnizorul contului de
comerciant. În aceste condiţii cunoaşterea acestor detalii pot influenţa semnificativ
tipul de afacere electronică pentru care o anumită firmă optează.
Sistemele electronice de plăţi
Sistemele electronice de plăţi trebuie să atingă nivele ridicate de securitate, viteză,
caracter privat şi confidenţial, descentralizare şi internaţionalizare şi să fie unanim
acceptate de comercianţi şi oameni de afaceri. O trăsătură comună a majorităţii acestor
64
soluţii o constituie utilizarea tehnicilor criptografice care asigură confidenţialitatea,
autenticitatea şi integritatea mesajelor transferate între entităţile implicate. În aceste
sisteme sunt implicate, în general trei părţi care interacţionează între ele, şi anume: o
bancă, un cumpărător şi un vânzător. Un sistem electronic de plăţi 16 este alcătuit din
două nivele care sunt:[Roşca_2004]
1. nivelul utilizator care cuprinde mulţimea tuturor utilizatorilor şi a tranzacţiilor care
au loc între aceştia. Utilizatorii sunt împărţiţi în trei grupuri, în funcţie de modul în
care aceştia interacţionează între ei în cadrul unei tranzacţii. Aceste grupuri sunt
cumpărătorii, vânzătorii şi băncile.
2. nivelul sitem care cuprinde mulţimea entităţiilor fizice şi a relaţiilor care se
stabilesc între ele. Entităţile pot îndeplini unul din următoarele roluri: purtător de
bani electronici sau registru de casă.
Emitent bani Emitent bani
reali electronici
6.Bani
1.Deschidere 2.Bani reali electronici
cont, bani 3.Bani
electronici 7.Bani reali
reali 4.Bani
electronici
Cumpărăto Vânzător
r
5.Produse,
Figura 3.11:Arhitectura unui sistem de plăţi electronice (adaptare )[]
Arhitectura unui sistem electronic de plăţi poate fi reprezentată grafic ca din figura 4.11.
şi acest sistem electronic de plăţi poate folosi următoarele modalitãti de platã 17
· cartela inteligentă (smartcard) care este un cip încorporat întro cartelă de plastic.
Spre deosebire de o catelă de credit obijnuită, un smartcard dispune de un
microprocesor. Comunicarea cu punctul de acces se face printrun contact direct cu
dispozitivul specializat în citirea cartelelor iar cumpărătorul nu are acces la
instrumentele soft şi hard ale dispozitivului de citire a cartelei fapt ce conferă un
plus de siguranţă băncilor.
· portofelul electronic cu observator care este alcătuit din două calculatoare; unul
aparţine clientului, prin care acesta comunică cu punctul de acces al sistemului de
plăţi electronice, iar celălalt aparţine băncii, fiind încorporat în cel al clientului, şi
care previne dubla cheltuire a banilor electronici.
· punctul de vânzare (POS) care este folosit de către vânzător pentru a stoca
temporal banii electronici.
· distribuitorul de bani electronici este un dispozitiv prin care se încarcă bani
electronici în portofelul electronic al cumpărătorului. Acesta distribuitor are mai
multe forme:
16
www.softnet.ro/library/files/papers/Introducere_in_Comert_electronic.pdf:
17
www.softnet.ro/library/files/papers/Introducere_in_Comert_electronic.pdf:
65
distribuitor contbani electronici care permite incrementarea valorii din portofel,
pe baza retragerii unei sume de bani reali din contul deschis de cumpărător;
distribuitor carte de creditbani electronici care permite incrementarea valorii din
portofel pe baza creditării cumpărătorului de către o casă de credit;
distribuitor numerarbani electronici permite incrementarea valorii din portofel
prin colectarea de la cumpărător a unei sume cash.
Mijloacele de plată folosite în comerţul electronic sunt:cecul online, ordinul de platã,
plata la ramburs, plata prin card de credit, plãti mobile (mpayment), etc
Cecul online care este un înscris cu ajutorul căruia o persoană dă ordin unei bănci să
plătească o sumă de bani beneficiarului. Cecul este una dintre cele mai nesigure
modalităţi de plată, din cauza faptului că legislaţia din ţara noastră nu prevede o metodă
simplă de recuperare a banilor în cazul în care cumpărătorul emite un cec fără acoperire.
În ciuda acestui dezavantaj, există la ora actuală un număr destul de mare de magazine
virtuale care acceptă şi folosesc acest mijloc de plată online.
Ordinul de plată care este emis de plătitor şi este adresat băncii deţinătoare a contului
său. Prin intermediul ordinului de plată, plătitorul cere băncii la care are deschis un cont,
să plătească o sumă determinată unui anumit beneficiar. Ordinul de plată este cea mai
utilizată metodă de plată în România, mai ales în tranzacţiile între persoane juridice.
Plata ramburs care este un sistem de expediere a mărfurilor, conform căruia destinatarul
este obligat să achite la primire, expeditorului, contravaloarea mărfii. Principalele
dezavantaje ale acestui sistem sunt date de valoarea limitată a tranzacţiilor, iar pentru
comerciant lipsa unei garanţii că destinatarul va ridica şi plăti marfa. Aceasta este cea
mai răspândită metodă în comerţul electronic românesc, datorită răspândirii reduse a
cărţilor de credit sau de debit.
Plata prin cardul de credit Sistemul de cărţi de credit a fost creat în scopul de ai permite
cumpărătorului săşi satisfacă nevoia de cumpărare de bunuri şi servicii, chiar dacă nu
dispune la un anumit moment de banii necesari. Prin folosirea cărţii de credit, riscul este
transferat de la vânzător la instituţia financară care a emis credit cardul.
Plata prin cardul de credit se face astfel:
1. cumpărătorul prezintă vânzătorului cartea de credit;
2. vânzătorul trimite numărul cărţii de credit şi detaliile tranzacţiei la un sistem de
autorizare;
3. sitemul de autorizare poate, fie să autorizeze direct tranzacţia fie, să o direcţioneze
la banca emitentă a cărţii de credit pentru aprobare;
4. la anumite intervale de timp vânzătorul trimite detaliile tranzacţiilor aprobate spre
banca sa;
5. după ce tranzacţiile, pentru care banca respectivă este şi colectoare şi emiţătoare de
cărţi de credit, au fost procesate, aceste informaţii sunt transmise la asociaţia
emiţătorilor de cărţi de credit
6. la sfârşitul lunii, cumpărătorul primeşte facturile pe care trebuie să le achite, astfel
va plăti dobânda pentru creditul acordat de banca ce a emis cartea de credit.
2.3.5. Sumar
În cadrul acestui modul sau prezentat principalele categorii de tranzacţii electronice,
caracteristicile si particularităţile fiecăruia, categorii de articole tranzacţionate,
categorii de tranzacţii de afaceri, avantajele şi dezavantajele comerţului electronic
66
atât pentru beneficiar cât şi pentru consumator, bariere în dezvoltarea comerţului
electronic.
· Caracteristici ale categoriilor B2B, B2C, G2G, G2B, B2E, G2E
· Specificul unui magazin virtual
· Ce este o licitatie electronică?
Licitaţiile electronice (eauctions) permit achiziţionarea prin intermediul unei
licitaţii, a unor produse de care indivizii nu au nevoie în mod frecvent.
· Ce sunt comunităti virtuale ?
· Ce este un eshop, emall ?
Magazinul electronic (eshop) reprezintă modelul sub care se desfăşoară în general
comerţul electronic de tip B2C. Un magazin electronic oferă firmelor posibilitatea
de aşi prezenta oferta prin intermediul mediilor virtuale. Avantajele acestui model
de afacere este în principal accesul la o piaţă extinsă, chiar internaţională, piaţă
care în acest caz devine mai accesibilă fimelor mici şi mijlocii.
Magazin electronic universal (emall): reprezintă o transpunere în spaţiul virtual al
marilor complexe comerciale, prin intermediul unui site Web care cuprinde oferta
mai multor magazine. Aceste magazine oferă spre vânzare produse diferite.
· Se va urmări definirea soluţiilor specifice pentru erecruitment, e
procurement, aauction, emarketing, emanagement, ebusiness,
· Etapele specifice de derulare a unei tranzacţii electronice.
[7] Rusu L., Arba R., Breşfelean P., Mureşan L., Buchmann R., Vereş O –
Modele de afaceri pe Internet, Ed. Risoprint, ClujNapoca, 2007
[8] Buraga S Proiectarea siteurilor WEBDesign şi funcţionalitate, Editura
Polirom, 2005
[9] http://intranet/cicv.fr
[10] http://www.w3.org/TR/1998/RECxml19980210.html, Feb. 1998.
[11] http://www.w3c.ord/standards
[12] Roşca, Gh.I şi colabComerţ electronicConcepte, tenologii şi aplicaţii,
67
2.4. Modulul 4: Securitatea datelor
Scopul acestui modul este familiarizarea cursantului cu termeni specifici de
securitate a datelor i implicit a aplica iilor Web. Vor fi prezentate no iuni privind
cerin ele de securitate a tranzac iilor electronice, protocoale de securitate,
modalită i de criptare a datelor in cadrul aplica iilor, no iuni precum certificatul
digital i nu în ultimul rând vor fi prezentate principalele protocoale de securitate
(SET, SSL)
2.4.2 Cerinţe de securitate a tranzacţiilor electronice
Intrun sistem electronic, caracterizat de accesul la mare distanţă a informaţiilor,
numeroase rapoarte subliniază faptul că în dezvoltarea afacerilor apar o serie de
probleme legate de:
Securitatea internă, cunoscute fiind numărul mare al infracţiunilor de securitate
produse de către persoane din interior;
Atacurile externe continue, cunoscute ca atacuri frecvente ale hackerilor care
încearcă diverse modalităţi de perturbare a securităţii şi integrităţii datelor şi
acţionează asupra conexiunii dintre client şi server;
Codul maliţios creat cu scop distructiv, rău intenţionat, mai ales în limbajul Java;
Atacurile la servicii care încearcă să ocolească mecanismele de confidenţialitate şi
integritate.
O altă caracteristică exenţială a tranzacţiilor o constituie atomicitatea acestora, dat
fiind faptul că orice tranzacţie ce presupune mai multe operaţii distincte este
considerată reuşită abia dacă toate operaţiile sau efectuat cu succes la fel cum orice
eşec al unei operaţii obligă aplicaţia să revină la starea iniţială considerând tranzacţia
eşuată.
O altă cerinţă presupune că starea sistemului rămâne consistentă după terminarea
unei tranzacţii. De exemplu, în urma unei tranzacţii, stocul de produse rămâne
pozitiv sau nul, soldul unui cont bancar este pozitiv,etc.
Izolarea tranzacţiilor are rol de protecţie pentru că fiecare tranzacţie nu poate vedea
rezultatele parţiale ale altor tranzacţii ce manipulează aceleaşi date. Izolarea permite
tranzacţiilor citirea şi scrierea simultană în aceeaşi bază de date, fără a depinde unele
de altele şi astfel fiecare client vede baza de date ca şi cum ar fi unicul utilizator.
Sistemul de tranzacţii utilizează protocoale de sincronizare care permit automat
blocarea tranzacţiilor şi garantează faptul că nici o altă tranzacţie nu poate opera
asupra datelor blocate.
Orice cădere a sistemului indiferent de natura acestora nu afectează modificările
asupra bazei de date, datorită proprietăţii de durabilitate a tranzacţiilor.
In domeniul tranzacţiilor electronice apar o serie de cerinţe minime de securitate:
Confidenţialitatea presupune ca datele sunt păstrate în forma criptată inclusiv faţă de
vânzătorul care supraveghează tranzacţia pentru a preveni ascultarea şi înregistrarea
68
neautorizată. Această caracteristică presupune totodată şi criptarea canalelor de
comunicaţie între cumpărător şi vânzător.
Autentificarea originii tranzacţiilor implică suportul pentru semnătura digitală, care
se referă la posibilitatea de a identifica identitatea expeditorului, cunoscut fiind faptul
că doar pentru cumpărător autentificarea este opţională.
Integritatea datelor este o cerinţă menţinută permanent în cadrul plăţii electronice şi
este asigurată prin calculul unei chei de integritate a mesajului.
Nerepudierea este împiedicarea nerecunoaşterii tranzacţiei de către expeditor şi
garantează integritatea şi originea tranzacţiilor din punct de vedere al expeditorului şi
nu al destinatarului. Prin această cerinţă se ermite transmiterea tranzacţiilor către alţi
destinatari, care pot verifica identitatea originii mesajului precum şi a
intermediarului. La recepţia acesteia se verifică integritatea acesteia şi faptul că nu a
fost alterată de către intermediari. O aplicaţie importantă a acestui tip de serviciu o
constituie ordinele de comandă transmise prin email.
Aplicarea selectivă a unor servicii este necesară în special la acoperirea unei părţi a
tranzacţiilor (numărul cărţii de credit, pinul,etc.) ce sunt inaccesibile clar
vânzătorului. Pentru aceasta se folosesc sisteme criptografice cu chei publice.
2.4.3. Protocoale de securitate
Pentru asigurarea protecţiei împotriva acestor atacuri se realizează protocoale

specifice:
· protocol de transport sigur endtoend, necesar pentru prevenirea atacurilor
de modificare şi ascultare a reţelei;
· protocol de plată electronică sigura destinat prevenirii atacurilor de la
serverul vânzătorului.
Procedurile de stingere a obligaţiilor reciproce includ:
· recepţia mărfurilor;
· procesarea facturilor;
· procesarea instrucţiunilor de plată;
Instrucţiunile de plată date de cumpărător băncii sale pot avea un suport electronic

oferit de specificaţiile EDI. Riscul de fraudă este destul de ridicat, fiind necesară
plata unei bonificaţii pentru îmbunătăţirea securităţii mesajelor care conţin
instrucţiuni de plată. Transferarea banilor de banca cumpărătorului la cea a
vânzătorului se realizează prin intermediul unor specificaţii pentru transferul
electronic de fonduri EFTS (Electronic Funds Transfer System) . Există multe
variaţii în cadrul mecanismului de plată, mai ales în cazul comerţului, unde
asigurarea în prealabil de capacitatea de plată a cumpărătorului este o condiţie pentru
livrarea mărfurilor.
Un protocol electonic de plată este un protocol de comunicaţie între patru părţi
reprezentate de vânzător, cumpărător, banca emiţătoare şi un furnizor de cărţi de
credit [Crede96]. Pentru un sistem electronic pe Internet care utilizează plata
electronică, cerinţele de securitate pot fi divizate în două categorii :
securitatea canalului de transmisie, care se referă la securitatea conexiunii şi este
asigurată de un protocol securizat la nivelul transport;
69
securitatea specifică plăţii, privitoare la protocolul de plată electronică şi care se
realizează prin furnizarea semnăturii, nonrepudiere, criptare.
Protocolul de plată electronică se va baza pe serviciile oferite de nivelul inferior de
transport, ţinând cont de două aspecte esenţiale funcţiile şi serviciile primite de la
nivelul de transport (confidenţialitate, autentificare, integritatea datelor) precum şi
serviciile de plată pe care trebuie să le furnizeze părţilor, caracterizate de:
confidenţialitate, semnături digitale, etc.
Principala preocupare a celor care dezvoltă afaceri în spaţiul virtual este securitatea
datelor şi informaţiilor transmise prin reţea, principalul motiv din cauza căruia foarte
multe companii nu au dezvoltat încă soluţii IT. Continuitatea operaţiunilor si
funcţionarea corectă a sistemelor informatice este esentială pentru buna derulare a
afacerilor virtuale. Ameninţările la adresa informaţiei sunt atacuri directe la calitatea
şi eficienţa afacerilor. Obiectivul securităţii IT este de a găsi soluţii care să elimine
daunele produse sau să le reducă la un nivel acceptabil. Sistemele sunt supuse la
atacuri încă de la apariţia Internetului, dar niciodată nu au fost atât de multe
computere în reţea şi nici nu au existat atâtea "arme informatice" automatizate,
disponibile răufăcătorilor.În prezent, una din problemele comunicaţiei datelor o
reprezintă securitatea transmisiei şi recepţiei lor.
Conform rezultatelor furnizate de Datapro Research, 44% din atacurile care se dau pe
Internet sunt furturi de bani, 16% deteriorare de software, în timp ce furtul de
informaţii ocupă doar 16% din totalul "crimelor electronice". Soluţia impune
asigurarea securităţii sistemelor, având în vedere toate nivelurile şi toate modalităţile
prin care cineva poate compromite rezultatele muncii realizate.
Orice companie care îşi pregăteşte infrastructura de Internet trebuie să asigure
implementarea unui minim nivel de securitate care, conform Institutului de Standarde
Britanic trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
1. alocarea responsabilităţilor în domeniul securităţii printro echipă formată din
oameni de încredere ce trebuie să se preocupe permanent de implementarea unor noi
măsuri de securitate;
2. întregul personal cu acces la date trebuie să fie informat şi instruit asupra
măsurilor de securitate implementate, pentru a putea fi capabili să raporteze imediat
diversele incidente care li se par suspecte;
3. implementarea unor soluţii antiviruş cât mai performante;
4. protejarea datelor companiei;
5. controlul fişierelor copiate din reţele externe sau din Internet;
6. concordanţa dintre măsurile de securitate luate şi legislaţia în vigoare;
7. definirea unor niveluri de acces astfel încât nu toate datele să fie accesibile, fără
nici un fel de bariere.
Tranzacţiile electronice depind de etapa de efectuare a plăţii şi implicit de securităţatea
acestei etape. Protocoalele de plată electronică cele mai cunsoscute sunt: SET (Secure
Electronic Transaction), SSL (Secure Sockets Layer), SNPP şi IBS, JEPT (Joint
Electronic Payment) iniţiative dezvoltate de W3C şi CommerceNet, EMY cărţi de
credit sau debit utilizând tehnologia cipurilor, dezvoltate de Europay, Mastercard şi Visa,
70
ECheck –Electronic Checkbook bazat pe un smart card al FSTC (USFinancial
Services and Tehnology Consortium).
2.4.4. Criptarea datelor
Securitatea reprezintă un proces un mod de a gândi legat de sisteme, reţele,
utilizatori şi aplicaţii care îmbrăţişează un set de tehnologii. Setul minim de cerinţe
pe care trebuie să le respecte o aplicaţie ce utilizează sistemele bazate pe securitate
sunt: Confidenţialitatea: menţinerea caracterului privat al informaţiei, Integritatea:
dovada că respectiva informaţie nu a fost modificată, Autenticitatea: dovada
identităţii celui ce transmite mesajul, Nonrepudierea: siguranţa că cel ce generează
mesajul nu poate săl denigreze mai târziu. Toate aceste proprietăţi pot fi îndeplinite
prin utilizarea de chei publice criptografice. Criptografia este considerată a fi o artă
sau ştiinţă de menţinere a mesajelor secrete, asigurând confidenţialitatea prin
criptarea unui mesaj utilizând chei asociate cu un algoritm. Cheia utilizată trebuie să
fie secretă ambelor părţi, problema reprezentândo managementul cheilor şi
menţinerea lor secretă. Criptografia are la bază codificarea mesajelor, un bloc fiind
substituit prin altul, respectând anumite reguli. Codificarea se poate realiza în mai
multe moduri acestea având următoarele proprietăţi comune:
· atât intrările cât şi ieşirile sunt reprezentate ca streamuri (fluxuri) de octeţi;
· criptarea unei date se realizează cu ajutorul unei chei;
· decriptarea datei se realizează tot cu o cheie.
Criptarea se poate realiza cu chei simetrice sau asimetrice. Prima se realizează cu
aceeaşi cheie la criptare şi la decriptare, iar cealaltă cu chei diferite. Criptarea
asimetrica are avantajul că una din chei (cea de criptare) poate fi făcută publică.
Această cheie de criptare poate fi transmisă oricui, în timp ce cheia de decriptare este
deţinută de cel ce a criptat, fiind denumită cheie privată. Un alt avantaj al cheilor
asimetrice este că asigură identitatea. Dacă o persoana X criptează un mesaj cu I
cheie privată şi transmiţândul unei persoane Y, aceasta îl poate decripta cu o cheia
publică putem spune că Y are certitudinea că mesajul vine de la X. Această idee are
la bază şi semnăturile digitale. Criptarea simetrică are avantajul vitezei, fiind foarte
utilă la criptarea fişierelor locale.
Algoritmi de criptare cu cheie privată:
· Data Encryption Standard (DES) – este un standard guvernamental,
implementând o cheie de 56 de biţi;
· TripleDES – este un algoritm care foloseşte algoritmul DES de trei ori, cu două
chei diferite pentru a face DESul de două ori mai sigur;
· Rivest’s Code algoritms (RC2 şi RC4) – sunt algoritmi proprietari distribuiţi prin
RSA Data Security şi permit chei cu lungimi de la 1 la 1024 de biţi;
· International Data Encyption Algoritm (IDEA) – este un algoritm de criptare în
bloc, dezvoltat în Elveţia;
· SkipJack – este un algoritm secret dezvoltat de National Security Agency din
SUA, pentru utilizare civilă.
Algoritmi de criptare cu cheie publică:
· DiffieHelmane – este un sistem proiectat pentru a fi folosit de către doi
participanţi activi la o conversaţie electronică şi foloseşte o a treia cheie numită
cheie de sesiune;
71
· RSA – este un algoritm care criptează informaţiile cu o cheie publică disponibilă,
cu decriptarea informaţiilor numai prin cunoaşterea cheii private. Este adesea
folosit pentru semnăturile digitale şi este una din cele mai importante forme de
criptografiere cu cheie publică.
Opţiuni de criptare
Implementarea criptării întrun Intranet poate să solicite ajutorul unui expert
în securitate. Dacă siteul urmează să asigure tranzacţii comeriale se impune
folosirea uneia sau mai multor opţiuni de criptare, pentru asigurarea securităţii
informaţiilor clienţilor, (cum ar fi numerele de la cardurile de credit). Aceste opţiuni
includ:
Secure http (Shttp) – este o extensie a protocolului http, care foloseşte criptarea;
Secure Sockets Layer (SSL) – este un protocol de pe stratul de transport al
reţelelor, proiectat iniţial de Netscape, inclus acum de majoritatea serverelor şi
browserelor Web;
Private Communications Technology (PCT) – este o versiune Microsoft a SSL
ului, cu o autentificare mai bună a clintului;
Kerberos – este o tehnologie de criptare folosită de standardul Distributed
Computing Environment (DCE). A fost proiectat pentru a oferi autentificarea şi
criptarea asupra modificărilor efectuate de clienţi şi servere. El asigură o
puternică autentificare întrun mediu distribuit;
Trusted Information Systems Firewall Toolkit (TIS FWTK) – este un server de
autentificare folosit pentru a verifica utilizatorii de pe Internet, şi sprijină câteva
implementări ale tehnologiei smart cardurilor;
Secure Electronic Transaction (SET) – este folosit de către VISA şi
MASTERCARD pentru securitatea tranzacţiilor;
Pretty Good Privacy (PGP) – este un program ce foloseşte criptarea pentru a
proteja intimitatea emailurilor şi fişierelor, dar poate fi utilizat şi pentru
semnăturile digitale. Se bazează pe algoritmul de criptare cu cheie publică RSA.
2.4.5. Certificatul Digital
O definiţie simplă şi eficientă este destul de greu de realizat, datorită, pe de o parte,
multiplelor funcţii pe care le poate avea (şi care duc uneori la abordarea acestui
subiect în mod unilateral), iar pe de altă parte din cauza necesităţii de a utiliza o serie
de termeni specializaţi. Dar cea mai apropiată şi inteligibilă pare a fi următoarea: o
colecţie de date electronice, ce leagă datele de semnare sau verificare de o persoană
şi confirmă identitatea acesteia, utilizată în special în derularea afacerilor şi
tranzacţiilor în spaţiul Web. Însă problema acestei definiţii este că noţiunea de
persoană nu trebuie înţeleasă în sens textual deoarece un certificat digital poate
aparţine foarte bine şi unui server Web, care utilizează această modalitate de
autentificare pentru a căpăta credibilitate în faţa utilizatorilor. Astfel, atunci când prin
intermediul unui browser este trimisă serverului o informaţie cum ar fi numărul cărţii
de credit necesar unei tranzacţii online, browserul va verifica cheia publică a
certificatului digital al serverului.
Pentru a putea construi cheia ce se utilizează în timpul transmisiei se apelează la "o
treia parte" de încredere denumită Autoritate Certificatoare (CA Certification
72
Authority). Ea generează un Certificat Digital ce generează o cheie publică. Cheia nu
trebuie să conţină ambiguităţi, înglobând datele personale care apoi sunt împachetate
şi semnate. Un Certificat Digital este un document ce conţine patru mari
componente:
1. cheie publică;
2. informaţia ce leagă cheia publică de deţinătorul ei;
3. informaţia de validitate a certificatului;
4. semnătura digitală;
Certificatele sunt clasificate ca: certificate selfsigned şi certificate CAsigned.
Primul este semnat de deţinătorul cheii iar al doilea de o altă persoană cu autoritate.
Ele funcţionează ca şi containere de chei publice iar informaţia tipică include:
numele deţinătorului, emailul acestuia, numele companiei, telefonul, informaţii
legate de certificat, un număr serial, un indicator de nivel de încredere, dată a
generării, dată a expirării. Informaţia colectat şi deţinută de proprietar este referită
de nume distincte (sau Dname). Un certificat conţine două Dname: al deţinătorului şi
al celui ce la generat.
Nonrepudierea este o altă proprietate a securităţii oferind certitudinea că cel ce
transmite mesajul nu poate să nege mai târziu ce a transmis. Observam că
integritatea, confidenţialitatea şi nonrepudierea sunt asigurate prin criptografia
cheilor publice. Un certificat digital bazat pe infrastructura cheilor publice (Public
Key InfrastructurePKI) asigură rezolvarea tuturor problemelor. Componentele PKI
sunt :
Autoritatea Certificatoare (CA) care este responsabilă cu generarea şi revocarea
certificatelor;
Autoritatea Registratoare (RA) are ca responsabilitate verificarea construcţiei
generate de cheile publice şi identitatea deţinătorilor;
Deţinătorii de Certificate (subiecţii): oameni, maşini sau agenţi software care deţin
certificate şi le pot utiliza la semnarea documentelor;
Clienţii care validează semnătura digitală şi certificarea de la un CA;
Depozitele stochează şi fac accesibile certificatele şi Listele de Revocare a
Certificatelor (CRLs Certificate Revocation Lists);
Politicile de securitate definesc procesele şi principiile de utilizare a criptografiei.
O cheie criptograficã este, de fapt, un fişier. Cheia privată se află pe calculatorul
utilizatorului, pe o dischetă personală sau pe un card. Referitor la cheia publică se pot
face nenumărate copii care sunt distribuite oriunde se doreşte dar utilizatorii au
nevoie de ambele chei, ele fiind puternic legate una de alta. Algoritmii de criptare cu
cheie publică prezintă o complexitate foarte mare bazânduse, în general, pe operaţii
matematice complexe, cu numere întregi foarte mari (sute de cifre zecimale), ceea ce
conferă o securitate deosebită.
Un certificat digital este emis de către o autoritate de certificare şi conţine în mod
obligatoriu următoarele date: numele posesorului, un număr serial, data expirării, o
copie a cheii publice (utilizată la criptarea mesajelor şi a semnăturilor digitale) şi
semnătura digitală a instituţiei emitente, care garantează destinatarului validitatea
certificatului.
73
Din datele prezentate mai sus, se remarcă importanţa a două verigi în acest lanţ al
posibilităţii de a căpăta o identitate în spaţiul virtual: autoritatea de certificare şi
criptografia cheii publice.
Combinaţia de cheie publică cheie privată este de fapt fundamentul certificatelor
digitale. Certificatele digitale sunt utilizate nu numai pe Internet, ele putând fi
implementate şi la nivelul unei reţele de tip LAN, care solicită un acces securizat.
Autoritatea de certificare joacă rolul unui garant al certificatului digital şi, prin
aceasta, al tranzacţiilor desfăşurate prin intermediul acestuia. În momentul în care o
organizaţie sau o persoană se hotărăşte să solicite un astfel de certificat, se adresează
unei astfel de autorităţi, ea devenind pentru aceasta subiectul certificării. Autoritatea
de certificare mai este cunoscută şi sub denumirea de furnizor de certificate. La ora
actuală, cea mai importantă autoritate de certificare este compania Verisign
(www.verisign.com), care emite certificate digitale pentru companii precum
Microsoft, Symantec, Yahoo şi alţi giganţi ai lumii IT. Cea mai importantă parte a
muncii unei companii de certificate constă în a se asigura ca solicitantul este într
adevăr o persoană reală care îşi asumă responsabilitatea activităţilor desfăşurate în
spaţiul virtual. Interesant de remarcat este că Verisign desfăşoară o serie de programe
şi pune la dispoziţie softwareuri care permit oricărei companii să devină o astfel de
autoritate, ceea ce inseamnă că orice firmă care este dispusă să investească o anumită
sumă şi timp poate deveni o furnizoare de certificate.
Semnătura digitală
Semnătura electronică satisface condiţia de autentificare, nefalsificare, nereutilizare,
nealterare, nerepudiere. Dacă am dori să o caracterizăm din punctd e vedere func
ţional putem spune că este:
· autentică şi se verifică numai cu cheia publică a emiţătorului;
· nefalsificabilă pentru că numai emiţătorul cunoaşte cheia secretă proprie;
· nereutilizabilă deoarece se elaborează în funcţie de conţinutul documentului,
cel care este criptat;
· nealterabilă fiindcă orice alterare a conţinutului documentului face ca
semnătura să nu mai fie verificabilă cu cheia publică a emiţătorului;
· nerepudiabilă deoarece receptorul documentului nu are nevoie de ajutorul
emiţătorului pentru verificarea semnăturii.
Protocolul de semnătură digitală foloseşte o funcţie hash. Această funcţie poate fi
simplă, (de exemplu adăugarea tuturor cifrelor de 1 în mesajul respectiv), dar de
obicei algoritmul este mult mai complex. Probabilitatea ca două mesaje diferite să
aiba aceeaşi valoare hash este nesemnificativă. Cu ajutorul funcţiei hash se realizează
un rezumat al documentului:
· Se face un rezumat al documentului (message digest) cu ajutorul unei funcţii
hash;
· Rezumatul documentului este cifrat cu cheia privată a emiţătorului, care astfel
semnează;
· Documentul este trimis către receptor;
· Receptorul verifică semnătura în 3 paşi:
· Se creează un nou rezumat al pretinsului document semnat,
· Se decriptează rezumatul semnat (semnătura documentului) cu cheia
publică a emiţătorului.
74
· Se compară cele 2 rezumate iar în caz de coincidenţă, semnătura este
validată.
Majoritatea browserelor de web precum Internet Explorer sau Netscape Navigator au
astfel de certificate preinstalate. Acestea, în afara faptului că îi permit utilizatorului
să se identifice, îi pot confirma şi dacă serverul de web cu care acesta intenţionează
să iniţializeze o tranzacţie este sigur din punct de vedere al autentificării.
Certificatele sunt folosite de către protocolul SSL, utilizat in majoritatea browserelor
de ecommerce pentru a crea o legatură sigură între două entităţi care urmează să
realizeze o comunicare confidenţială. Odată obţinut, certificatul digital trebuie
instalat şi configurat astfel încât toate conexiunile realizate de către un utilizator să se
facă prin intermediul acestui certificat. Astfel, în cazul Internet Explorer se poate
folosi Internet Explorer Certificate Manager pentru a instala certificatul. Acestea pot
fi înnoite periodic, ceea ce asigură un înalt grad de securitate reţelei . Certificatele
digitale pot fi, de asemenea, şi îndepărtate din Internet Explorer.
Trebuie evitată confuzia care se face între semnătura digitală şi certificatul digital,
acesta din urmă având funcţionalităţi mult mai mari decât o semnătură. La ora
actuală, certificatele reprezintă cea mai sigură metodă de realizare a tranzacţiilor şi a
afacerilor, fiind mult mai sigure decât o carte de credit, cu care, de asemenea, sunt
uneori confundate. Astfel, prin intermediul unui certificat digital se pot face atât
tranzacţii financiare, dar şi schimburi de informaţie, lucru imposibil la o carte de
credit. Utilizare

Limbă

Suport de Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA BABEŞ­BOLYAI, CLUJ­NAPOCA

1. Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau

2.2.5. Sumar ...................................................................................................... 39

2.3.4. Comerţul electronic ............................................................................... 58

Nume: Lect.dr. Sergiu Jecan Numele cursului: Utilizarea Internetului în

Obiectivul primului modul este familiarizarea studenţilor cu termeni specifici

Acest modul este compus din cinci subcapitolecare trateazã gradual pornind

Dreamweaver recunoaşte problemele comenzilor browser incompatibile şi le

Dezvoltarea aplicaţiilor complexe poate fi gestionatã cu ajutorul aplicaţiei

1. Directory Servers ­ controlează permisiunea pentru componente mari şi

Toate web serverele respectă OpenDatabase Conectivity (ODBC), standard ce

S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8 S9

Administrarea serverului este o sarcină permanentă a Webmasterului echipei de

Nivelul 5: Promovarea propriei pagini Web se înregistrează pagina la un site sau

Promovarea offline a site­ului cu ajutorul motoarelor de căutare presupune

Figura 2.3.1 Componentele comerţului electronic 11

Beneficiile firmei sunt canalizate îndeosebi în domeniul distribuţiei, comunicării,

Importanţa fundamentală a e­business­ului—reducerea costurilor, creşterea

Comerţul electronic reprezintă un mijloc de a susţine şi realiza aceste schimbări pe

Firme (B) Consumatori (C) Guvern (G) Angajaţi (E)

4. Tranzacţii C2G, acoperă relaţii guvern­cetăţeni la nivel de informare şi prestare

Impactul comerţului electronic se face simţit atât la nivelul fiecărei firme, cât şi pe

Aprovizionarea electronică (e­procurement). Integrarea electronică şi

Licitaţiile electronice (e­auctions) permit achiziţionarea prin intermediul unei

Platformele de colaborare oferă firmelor şi indivizilor, experţilor posibilitatea

Piata unui terţ (Third­party marketplace) oferă vânzătorilor o interfaţă Web

Brokeraj de informaţii (information brokerage) oferă consumatorilor şi

Servicii de securitate(trust services) sunt serviciile care certifică calitatea

Comertul electronic reprezintã o posibilitate de expandare a oportunitãţilor de

Furnizarea automată de soluţii de management. Companiile care realizează

Pentru asigurarea protecţiei împotriva acestor atacuri se realizează protocoale

Instrucţiunile de plată date de cumpărător băncii sale pot avea un suport electronic

UNIVERSITATEA BABEŞBOLYAI, CLUJNAPOCA

1. Directory Servers controlează permisiunea pentru componente mari şi

Promovarea offline a siteului cu ajutorul motoarelor de căutare presupune

Importanţa fundamentală a ebusinessului—reducerea costurilor, creşterea

4. Tranzacţii C2G, acoperă relaţii guverncetăţeni la nivel de informare şi prestare

Aprovizionarea electronică (eprocurement). Integrarea electronică şi

Licitaţiile electronice (eauctions) permit achiziţionarea prin intermediul unei

Piata unui terţ (Thirdparty marketplace) oferă vânzătorilor o interfaţă Web