Gaius Iulius Caesar 

(în limba latină IMP•C•IVLIVS•CAESAR•DIVVS1, în română cunoscut și ca Iulius Cezar;

n. iulie 100 î.Hr.,[1][2][3] Roma, Republica Romană – d. 15 martie 44 î.Hr.,[4][5][6][7] Teatro di
Pompeo(d), Republica Romană, Roma Antică) a fost un conducător politic și general roman și una
dintre cele mai influente și mai controversate personalități din istorie. Rolul său a fost esențial în
instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea Imperiului Roman. A
provocat războaie de cucerire fără acordul senatului roman. Cucerirea Galiei, plănuită de Cezar, a
inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic. În anul 55 î.Hr. Cezar a lansat
prima invazie romană în Marea Britanie.
Cezar a ieșit învingător într-un război civil, devenind dictator al lumii romane, și a inițiat o vastă
acțiune de reformare a societății romane și a guvernării acesteia. El s-a proclamat dictator pe viață și
a centralizat puternic guvernarea statului slăbit din cauza războiului civil pornit tot de Cezar.
Prietenul lui Cezar, Marcus Brutus, complotează pentru a-l asasina, în speranța de a salva
republica. Dramatica asasinare din Idele lui Marte a fost catalizatorul unui al doilea război civil, între
cezari (Octavian, Marc Antoniu, Lepidus) și republicani (între alții, Brutus, Cassius și Cicero).
Conflictul s-a încheiat cu victoria cezarilor în Bătălia de la Philippi și stabilirea formală a unui al
Doilea Triumvirat, în care Octavian, Antoniu și Lepidus au preluat împreună controlul asupra Romei.
Tensiunile iscate între Octavian și Antoniu au condus la un nou război civil, culminând cu
înfrângerea lui Antoniu în Bătălia de la Actium. Octavian a ajuns liderul absolut al lumii romane.
Perioada de războaie civile a transformat Republica Romană în Imperiul Roman, cu nepotul de
bunic, în același timp și fiu adoptiv al lui Cezar, Octavian, cunoscut mai târziu ca Cezar August,
instalându-se ca primul împărat.
Campaniile militare ale lui Cezar sunt cunoscute în detaliu prin prisma propriilor sale
consemnări: Commentarii de Bello Gallico. Multe detalii ale vieții sale au fost relatate mai târziu de
istorici, precum Suetonius, Plutarh și Cassius