Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Redactare ştiinţifică (II) - Regulile generale de redactare a unui articol științific; tipurile
de prezentare orală; regulile generale respectate la prezentarea orală; regulile de folosire a
mijloacelor computerizate.
1
Figura 1. Planul cadru al viitorului articol.
Folosirea resurselor internetului în cercetarea ştiinţifică este tot mai frecventă. Căutări ale unor
articole de interes care în trecut durau luni de zile, pot fi făcute în câteva minute. Rezumate sau chiar articole
întregi găsite în bazele de date disponibile on-line pot fi salvate în calculatorul personal şi pot fi tipărite apoi
pentru a putea fi studiate mai comod.
Alegerea jurnalului în care să fie publicată lucrarea
Redactarea unui articol ştiinţific are drept scop raportarea într-o revistă de specialitate a rezultatelor
cercetărilor proprii în vederea diseminării acestora către comunitatea oamenilor de ştiinţă. Conceperea unui
articol ştiinţific de succes este o etapă complexă care necesită, în primul rând, cunoaşterea cititorilor revistei
către care vă adresaţi, dar şi a stilului de redactare în limba engleză. Din acest motiv, se recomandă ca înainte
de a începe redactarea, să încercaţi să citiţi mai multe articole publicate în revistă pentru a avea succes în
comunicarea informaţiei ştiinţifice. Un prim pas în redactare îl reprezintă organizarea rezultatelor cercetării
în funcţie de structura articolului.
Alegerea atentă a unui jurnal pentru publicarea comunicării ştiinţifice este un pas important care
trebuie făcut încă din stadiul de planificare a lucrării. Rezultatul poate fi creşterea substanţială a şanselor ca
articolul să fie publicat. Verificaţi dacă un jurnal este potrivit nevoilor dvs., ţinând cont de câteva elemente:
dacă este sau nu un jurnal fundamental;
dacă tema dumneavoastră este inclusă în domeniul de interes al jurnalului;
frecvenţa cu care apare tema în jurnal;
tipul şi mărimea audienţei;
2
formatele articolelor acceptate de către jurnal;
timpul necesar articolelor pentru a apărea în jurnal;
calitatea reproducerii imaginilor şi graficelor;
costul reproducerii ilustraţiilor color.
Consultarea „Instrucţiunilor pentru autori” disponibile în jurnalul ales vă poate lămuri în privinţa
unora dintre aceste aspecte. Evaluaţi impactul jurnalului. Journal Citation Reports clasează jurnalele în
funcţie de factorul lor de impact. Jurnalele cu factor de impact mare sunt printre cele mai prestigioase. Este
recomandat să alegeţi unul dintre aceste jurnale numai dacă articolul dumneavoastră este cu adevărat
extraordinar, iar tema şi audienţa lui se potrivesc perfect cu cele ale jurnalului.
Structura unui articol, acceptată de mai toate revistele ştiinţifice este: titlul articolului, autorii şi
afilierea acestora, cuvintele cheie, rezumatul, introducerea, metode, rezultate, discuţii, mulţumiri, bibliografie
şi materiale anexate. Această structură este recomandată de către "Uniform Requirements for Manuscripts
Submitted to Biomedical Journals: Writing and Editing for Biomedical Publication" elaborată de the
International Committee of Medical Journal Editors. IMRAD este acronimul pentru Introducere, Metode,
Rezultate şi (and) Discuţii.
Principalele componente ale unui articol ştiinţific sunt prezentate în figura 2.
3
Cel mai bun moment pentru formularea unui titlu este atunci când articolul este terminat. Astfel, titlul
va reflecta cu acurateţe conţinutul şi ideea principală a articolului. Titlul decide dacă articolul prezintă sau nu
interes pentru cititori. Marea majoritate a cititorilor parcurg mai întâi titlul articolului şi/sau autorii; iar dacă
titlul este considerat interesant, se parcurg abstractul şi concluziile. Dacă interesul se menţine, se analizează
în mare rezultatele, abia apoi urmează parcurgerea integrală a textului articolului. Ar fi păcat ca o mare
cantitate de energie şi timp investite în realizarea studiului şi în scrierea articolului să se piardă datorită unui
titlu scris greşit.
În concluzie, titlul trebuie să fie:
atractiv;
nu prea lung (dar suficient de complet pentru a fi înţeles);
să reflecte domeniul genral al lucrării;
să fie cât mai precis posibil;
nu trebuie să promită prea multe.
În titlu nu trebuie folosite formule, simboluri, termeni de jargon şi abrevieri. Toţi termenii trebuie
scrişi în întregime. Este recomandată folosirea cuvintelor în locul expresiilor care conţin indici şi exponenţi.
Autorii şi afilierea
În lista autorilor trebuie incluşi toţi cei care au contribuit substanţial la realizarea studiului chiar dacă
articolul a fost scris de o singură persoană. Ordinea autorilor trebuie decisă de comun acord de către toţi co-
autorii. Calitatea de autor va fi atribuită numai pentru contribuţii substanţiale în:
concepţia şi proiectarea sau analiza şi interpretarea datelor,
schiţarea articolului sau revizuirea critică a conţinutului său intelectual,
aprobarea variantei finale a articolului, care va fi publicată.
Cele trei condiţii de mai sus trebuie îndeplinite simultan. Participarea numai la obţinerea finanţării sau
numai la colectarea datelor nu este suficientă, la fel ca şi conducerea generală a echipei de cercetare. Cei care
au contribuit la realizarea studiului sau la revizuirea articolului, dar nu îndeplinesc criteriile pentru a fi numiţi
autori, vor fi amintiţi la capitolul Mulţumiri. Includerea unui autor care nu a participat în nici un fel la
elaborarea articolului constituie o încălcare a regulilor eticii publicaţiilor articolele ştiinţifice.
Revista aleasă pentru publicare impune un anumit stil pentru scrierea completă sau parţială (doar
iniţialele) a prenumelui autorilor. Dacă aceasta nu impune un anumit stil, este de preferat ca prenumele
autorilor să fie scris complet, folosind iniţialele celorlalte prenume, dacă acestea există. Astfel confuziile vor
fi evitate şi autorul poate fi identificat mai uşor.
Ex. Popescu M. Cristian; sau Popescu M.C.
4
Orice modalitate folosiţi, fiţi consecvenţi. Articole diferite semnate de acelaşi autor în moduri diferite
(Cristian M. Popescu, M. Cristian Popescu, Popescu Cristian M., Popescu M. Cristian) vor avea drept
rezultat citări bibliografice în locuri diferite, făcând dificilă, chiar imposibilă asocierea activităţii cu o singură
persoană. Nu se includ titlurile academice, profesionale, oficiale, militare sau religioase în faţa numelui.
Afilierea autorilor face referire la denumirea instituţiei din care provin autorii, iar denumirile trebuie
scrise ţinând cont de denumirea acestora în limba ţării în care se află instituţia. Instituţiile de apartenenţă ale
autorilor se vor nota folosind exponenţi sau asterisk.
Ex. „Dunărea de Jos” University of Galati, nu: Lower Danube University of Galatzi; Al. I. Cuza University
of Iaşi, nu: Al. I. Cuza University of Iashi/Iasy.
Se va indica autorul căruia îi va fi trimisă corespondenţa. Într-o notă de subsol se va scrie adresa
poştală a acestuia, adresa de e-mail şi numărul de telefon.
Rezumatul (abstractul)
Rezumatul este unul dintre elementele centrale ale articolului, captând atenţia persoanelor interesate
să-l citească. Împreună cu titlul, trebuie să formeze o structură care poate fi înţeleasă şi în absenţa articolului.
Rezumatul este o condensare a conţinutului întregului articol care indică natura şi scopul studiului şi poate fi
folosit de către serviciile de indexare. Formularea acestuia trebuie să îl facă o unitate de sine stătătoare care
poate fi înţeleasă fără ajutorul restului articolului, întrucât rezumatele pot fi publicate în colecţii sau pot fi
incluse în baze de date centralizatoare de rezumate. Este bine ca rezumatul să fie scris după ce a fost terminat
articolul, pentru a vă asigura că reflectă cu acurateţe conţinutul articolului şi că toate afirmaţiile făcute în
rezumat au acoperire în text.
Nu vor fi incluse în rezumat tabele, grafice sau trimiteri către ele, nici referinţe bibliografice.
Rezumatul nu trebuie să conţină date care nu sunt incluse la partea de rezultate.
Rezumatul poate fi construit răspunzând la următoarele întrebări:
Care este domeniul în care se încadrează articolul?
Care este scopul articolului?
Ce metodologie s-a folosit?
Care sunt principalele rezultate obţinute?
Care sunt implicaţiile practice ale cercetării?
Cum pot fi utilizate rezultatele obţinute (de practicieni, societăţi, companii) sau la ce ajută?
Cuvintele cheie (keywords)
Lista de cuvinte cheie (keywords) cuprinde în general între 5 şi 10 termeni şi vă oferă posibilitatea să
orientaţi articolul în bazele de date care indexează informaţia. Este recomandabil să se înceapă cu cuvintele
cheie mai generale, continuându-se cu cele particulare, eventual incluse, respectiv derivate în/din
problematica sugerată. Se recomandă utilizarea a suficiente cuvinte cheie pentru a face cât mai vizibilă
5
lucrarea, prin detectarea lor de către motoarele de căutare. În calitate de cuvinte-cheie vor fi folosiţi, de
preferinţă, termeni prezenţi în Medical Subject Headings din Index Medicus.
Introducerea
Funcţia introducerii este de a prezenta problema de rezolvat şi contribuţia autorului. Începeţi
Introducerea prin a identifica clar aria dumneavoastră de interes. Folosiţi cuvintele-cheie încă din primele
fraze ale textului. Aceasta vă va ajuta să vă concentraţi rapid asupra temei principale, fără să vă pierdeţi în
discuţii generale. Arătaţi care este problema pe care o abordaţi şi de ce merită să fie rezolvată (care este
semnificaţia ei). Exprimaţi scopul (obictivele cercetării) studiului dumneavoastră.
Rolul acestei secţiuni constă în a prezenta problema investigată şi de a o încadra în raport cu studiile
deja publicate din perspectiva a:
ceea ce este deja cunoscut;
ceea ce nu este cunoscut sau nu era cunoscut la momentul începerii studiului;
ceea ce aduce nou cercetarea realizată şi ipotezele avansate.
Materiale şi metode
În cadrul acestei secţiuni se va descrie experimentul sau demonstraţia cât mai convingător şi mai
riguros, în așa fel încât cititorul să poată reface fiecare etapă sau să verifice argumentaţia.
În general, în redactarea acestei secţiuni se urmăreşte următoarea structură:
prezentarea materialelor (reactivilor) sau a organismelor (plante, animale, subiecţi umani, etc.)
utilizate în experiment, cu menţionarea sursei de provenienţă şi a caracteristicilor importante (de ex.
"poly-L-lysine (Sigma no. 1309)"). Tot aici se enumeră echipamentele și soft-urile utilizate, inclusiv
producătorul (oraş, ţara de provenienţă);
dacă ne referim la un studiu realizat pe teren, se va preciza poziţia terenului (hartă, coordonate
geografice, etc.);
descrierea experimentului sau a modului de prelevare a probelor de analizat (de exemplu, variabile
măsurate, numărul de probe analizate, tratarea probelor etc.);
modalitatea de prelucrare a datelor obţinute (de exemplu, analiză cantitativă, metode statistice,
intervalele de încredere etc.).
Subliniaţi riscurile care pot apărea în cursul efectuării experimentelor, cum ar fi riscul de explozie,
toxicitatea etc. Includeţi procedurile speciale de manipulare, de eliminare a deşeurilor, dacă este cazul, pentru
ca alţi cercetători care repetă experimentele să îşi poată lua măsuri de precauţie.
Rezultate
Prezentaţi numai rezultatele relevante, obiectiv, fără interpretare, într-o ordine logică: fie pe cele mai
importante la început, fie pornind de la simplu la complex, fie în ordine cronologică. Daţi suficiente detalii
pentru a vă susţine concluziile. Rezultatele pot fi susţinute prin tabele şi figuri, numai dacă este necesar
6
pentru claritate. În text trebuie să vă referiţi la fiecare tabel şi figură în parte, indicând în mod clar
principalele rezultate pe care le oferă.
Nu trebuie repetate în text rezultatele prezentate în tabele şi figuri şi nici nu trebuie prezentate
aceleaşi rezultate într-un tabel şi într-o figură. Nu se raportează rezultate brute dacă pot fi comprimate ca
medii, procente etc.
Rezultatele testelor statistice sunt raportate de obicei în paranteză, alături de rezultatele pe care le
susţin. Nu formulaţi o frază separat pentru a exprima doar rezultate statistice. Folosirea cuvântului
„semnificativ” presupune că a fost efectuat un test de semnificaţie statistică. Limitaţi utilizarea cuvântului
„semnificativ” numai pentru această situaţie pentru a evita confuziile. De asemenea, dacă aţi notat în
paranteză o valoare a lui p care denotă semnificaţia statistică, utilizarea în text a cuvântului „semnificativ”
este inutilă.
Raportaţi şi rezultatele negative, chiar dacă nu vă susţin ipoteza sau chiar o contrazic. Aceste rezultate
sunt importante dacă aţi lucrat corect. Ele au fost obţinute şi trebuie interpretate. De asemenea, ele pot fi utile
unor cititori.
Discuţii
Scopul Discuţiilor este de a interpreta şi compara rezultatele. Trebuie subliniată importanţa
rezultatelor şi relaţia lor cu ipoteza iniţială, fie că o susţin, fie că o contrazic. Rezultatele obţinute trebuie
integrate cu cele din alte studii pentru a oferi o explicaţie a fenomenelor. Discuţiile pot conţine şi posibile
explicaţii, enunţate ca ipoteze, pentru rezultatele neaşteptate.
Nu se repetă o parte a rezultatelor şi nici nu se introduc rezultate noi în secţiunea de Discuţii. Dacă
este necesar ca rezultatele şi interpretarea lor să fie împreună, autorul poate opta pentru o secţiune comună de
„Rezultate şi Discuţii”.
Scoateţi în evidenţă atât realizările, cât şi limitările studiului dumneavoastră. Puteţi sugera aplicaţii
sau continuarea studiului, dacă este cazul. Nu este recomandată folosirea unei expresii de tipul „Subiectul
acesta mai trebuie aprofundat”. Nu încercaţi să scoateţi în evidenţă punctele slabe din abordările altora în
speranţa că articolul dumneavoastră va fi mai bine privit. Recunoaşteţi meritele competitorilor.
Concluzii
Concluziile trebuie prezentate clar, concis şi asumate prin argumentare. Concluziile nu trebuie să fie o
recapitulare a rezultatelor ci reprezintă afirmaţii puternice bazate pe argumente ştiinţifice, interpretate în mod
logic.
Mulţumiri
În această secţiune (opţională) se pot adresa mulţumiri unor persoane (care au citit şi au avut
observaţii asupra conţinutului articolului, dar care nu se încadrează în calitatea de autor) şi/sau organizaţii ce
au finanţat studiul; contractelor de cercetare sau colaboratorilor ce au furnizat anumite materiale sau au
7
efectuat anumite analize. Adresaţi mulţumiri celor care au ajutat la desfăşurarea studiului prin sfaturi sau
asistenţă tehnică sau au oferit materiale şi consumabile. Nu se includ titlurile lor. Dacă este cazul, puteţi
aminti granturi obţinute sau sponsorizări. Mulţumirile sunt scurte şi la obiect.
Anexe
Anexele conţin informaţii care nu sunt esenţiale pentru înţelegerea articolului, dar care pot fi utile
cititorilor specializaţi. Anexele sunt secţiuni facultative ale articolelor. În anexe pot fi incluse tabele şi figuri
mari, date analitice, demostraţii matematice, documentaţie pentru diverse programe de calculator utilizate în
cursul experimentelor, diagrame de circuite, chestionare şi/sau alte instrumente de adunare a datelor,
aprobarea instituţională/etică în ceea ce priveşte studiul, formularul de consimţământ informat etc. Utilizarea
anexelor este încurajată din ce în ce mai mult de către publicaţiile care au şi ediţii electronice. De obicei,
anexele nu sunt tipărite, ci sunt disponibile în format electronic.
Bibliografie
Trebuie să menţionaţi (citaţi) un autor de câte ori faceţi referiri la metodele, rezultatele sau concluziile
lui în articolul dvs. Asiguraţi-vă că toate referinţele bibliografice făcute în text se regăsesc în secţiunea de
Bibliografie şi că toţi indicii din această secţiune sunt citaţi în text. Nu includeţi în Bibliografie referinţe care
nu sunt citate în text. Un articol acceptat pentru publicare dar nepublicat încă poate fi citat, utilizînd expresia
„In press.” în lista bibliografică. Nu exageraţi cu includerea auto-citărilor, aveţi grijă deoarece numărul
lucrărilor citate trebuie să fie rezonabil.
Modalităţile de întocmire a listei bibliografice variază mult de la un jurnal la altul. Înainte să trimiteţi
articolul spre publicare, citiţi cu atenţie „Recomandările pentru Autori”, pentru a vă asigura că lista dvs.
bibliografică este formultă conform cerinţelor jurnalului. Este important de menţionat faptul că pe parcursul
lucrării se va utiliza un singur stil de citare bibliografică.
Cele mai populare moduri de citare sunt:
APA (American Psychological Association) – pentru psihologie, educaţie, ştiinţe sociale;
MLA (Modern Language Association of America) – pentru literatură, artă şi ştiinţe umaniste;
Chicago (The Chicago Manual of Style) – pentru cărţi, reviste, ziare, care se adresează publicului
larg;
Turabian (A Manual for Writers of Term Papers, Theses, and Dissertations: Chicago Style for
Students and Researchers) – pentru studenţi, indiferent de domeniul abordat;
AMA (American Medical Association Manual of Style) – pentru medicină şi ştiinţe biologice.
Astăzi, cele mai populare instrumente pentru administrarea citărilor online sunt:
RefWorks– program de management al bibliografiei publicate pe Web, care permite crearea propriei
bănci de date prin importarea referinţelor din alte texte sau bănci de date online;
8
EndNote Web– care permite lucrul cu ISI Web of Knowledge, dar şi alte bănci de date permiţând
utilizatorilor să-şi organizeze,să formateze şi să distribuie listele de citări.
Recitirea şi corectarea textului reprezintă o etapă foarte importantă, care trebuie să încheie în mod
obligatoriu redactarea unei lucrări ştiinţifice. Principala calitate care trebuie urmărită în cadrul redactării este
acurateţea; aceasta trebuie să prevaleze faţă de cerinţele obişnuite ale scrierii literare, în scopul de a respecta
caracterul ştiinţific al lucrării.
Recomandările generale în redactarea unei lucrări ştiinţifice sunt:
claritatea exprimării;
evitarea folosirii unor cuvinte care pot produce confuzii;
utilizarea diatezei active în locul celei pasive;
exprimarea succintă, folosind cuvinte şi fraze scurte;
verificarea ortografiei, topicii şi punctuaţiei în ansamblu.
Ca o ultimă recomandare, trimiterea unui articol spre publicare trebuie să respecte următoarele reguli:
manuscrisul nu va fi trimis spre publicare în altă revistă, până la decizia finală cu privire la publicare;
manuscrisul va conţine numai date originale, proprii;
toţi autorii trebuie să cunoască datele experimentale primare;
autorii au citit manuscrisul, îşi asumă responsabilitatea asupra conţinutului şi suportă consecinţele
faptelor lor dacă articolul, sau părţi din articol, sunt rezultatul unei fraude;
se va mulţumi tuturor instituţiilor care au finanţat cercetarea;
autorii declară că nu fac parte din asociaţii comerciale faţă de care se pot găsi în situaţia de conflict de
interese.
9
colaborări fructuoase au început în urma unei prezentări de tip poster. De aceea, autorul unui poster trebuie să
fie prezent în cadrul sesiunii alocate acestei prezentări, pentru a-şi susţine rezultatele şi, mai ales, pentru a
oferi informaţii mai detaliate şi a stabili colaborări cu cei interesaţi. Sesiunile ştiinţifice cu un înalt grad de
seriozitate alocă participanţilor un anumit timp de prezentare a posterelor, acordându-se premii celor mai
bine realizate.
Câteva reguli de realizare şi prezentare a unui poster de calitate se referă la următoarele aspecte:
A. Definirea scopului şi stilului comunicării
În general, prezentarea sub formă de poster este cel mai frecvent utilizată, astfel că, în general, la
conferinţe sunt prezentate sute de postere. De aceea, pentru ieşirea din anonimat, posterul trebuie să aibă în
primul rând un impact vizual adecvat şi, în al doilea rând, trebuie susţinut şi argumentat de autori în cadrul
prezentării, acesta fiind un element-cheie pentru viitoare colaborări. Tot în cadrul sesiunii de postere, se
recomandă autorilor realizarea unor fotocopii la dimensiune redusă a posterului, care vor fi înmânate celor
interesaţi, împreună cu modalităţi de contactare a grupului de cercetare care a realizat comunicarea.
Titlul – este un element vital în conceperea unui poster, acesta fiind, de cele mai multe ori, singurul
lucru pe care participantul la conferinţă îl vede înainte de a ajunge efectiv la poster şi singurul element care l-
ar putea determina să caute acest poster în mulţimea de postere prezentată. Titlul poate viza o întrebare
decisivă într-un anumit domeniu, poate defini scopul studiului sau poate preciza noi constatări într-un
domeniu încă insuficient explorat sau, dimpotrivă, considerat epuizat. În plus, titlul trebuie să fie accesibil
unui public larg şi, convingător.
Conţinutul – la fel ca şi articolul, posterul trebuie să prezinte succint, dar în acelaşi timp
comprehensibil informaţia ştiinţifică. În general, participanţii la o conferinţă sunt specialişti în domeniul
respectiv, dar, în ultimul timp, temele de cercetare abordate la nivel internaţional sunt interdisciplinare, iar
comunicările ştiinţifice tind să faciliteze întâlnirea unor specialişti din domenii conexe sau chiar din domenii
care la prima vedere nu au nimic în comun, dar care urmează să interacţioneze în viitor. De aceea, atât
conceptul, cât şi rezultatele prezentate trebuie să fie accesibile şi unor nespecialişti, bineînţeles cu un anumit
nivel de cunoştinţe.
Conţinutul posterului trebuie să fie profund, dar prezentat pe scurt, rezumându-se scopul studiului,
ipoteza de cercetare, principalele rezultate şi concluziile.
Toate elementele care apar pe poster trebuie să asigure o exprimare cât mai clară a mesajului. Textul
trebuie să fie realizat conform normelor de raportare științifică (clar, precis, concis). În realizarea unui poster
se recomandă inserarea unui text cât mai redus, având în vedere lipsa inerentă de spaţiu. De aceea,
prezentarea grafică este extrem de importantă în realizarea posterului, pentru aceasta fiind necesară alegerea
unor imagini sugestive, clare şi dispuse aerisit; un poster extrem de încărcat, departe de a trezi interesul
10
participanţilor, va îngreuna perceperea informaţiei. Un grafic complex, realizat cu profesionalism, poate da
mai multe informaţii decât textul aferent („o imagine valorează cât o mie de cuvinte”).
Concluziile reprezintă în general unul din ultimele paragrafe şi sunt un element-cheie pe care îl vor
căuta cititorii, doar ulterior fiind urmărite rezultatele şi metodele. De aceea, concluziile trebuie formulate
clar, cu evidenţierea principalului element inovativ al cercetării; ele sunt scurte, la obiect şi la fel de
importante ca titlul lucrării.
Aspectul şi formatul sunt esenţiale în realizarea unui poster de calitate, cititorul trebuind ghidat în
mod logic, de la început până la sfârșit; practic, posterul trebuie să atingă două ţinte: să capteze atenţia
cititorului şi să îi comunice acestuia în mod eficient conţinutul.
11
b) Conferinţă (30-40 minute), unde există timp suficient pentru următoarele:
o introducerea subiectului;
o discutarea pe marginea definiţiei problemei;
o descrierea metodelor şi tehnicilor utilizate;
o oferirea detaliilor tehnice;
o prezentarea rezultatelor;
o prezentarea concluziei şi a direcţiilor ulterioare de cercetare.
Acest tip de prezentare este abordat de cercetători cu experienţă, care prezintă rezultatele proprii
acumulate într-un număr de ani sau rezultatele de ultimă oră la nivel internaţional privitoare la un anumit
subiect.
c) Conferinţa în plen (45-60 de minute), se realizează de către cercetători de marcă, cu rezultate
cunoscute la nivel internaţional, consideraţi ca nume de prestigiu în domeniul respectiv.
Aceştia participă la conferinţă ca „invited speaker” (prezentator invitat), ca urmare a invitaţiei lansate
de către organizatorii manifestării, iar prezenţa numelui lor pe circulara aferentă manifestării reprezintă o
garanţie a nivelului ştiinţific al respectivei manifestări.
12
atenţia participanţilor şi, aspect extrem de important, să nu depăşească timpul acordat. Depăşirea timpului
acordat reprezintă o gravă lipsă de respect atât faţă de organizatori, cât şi faţă de ceilalţi prezentatori în
detrimentul cărora este ignorată limita de timp; pentru prevenirea acestui fenomen, prezenţa moderatorilor
sesiunilor de comunicări este foarte importantă, aceştia având rolul de a urmări şi impune respectarea
regulilor general valabile şi de a recomanda vorbitorului încadrarea în perioada de timp alocată.
În timpul unei prezentări lungi, vorbitorul poate opri prezentarea în diverse momente, poate pune
întrebări sau cere comentarii din partea publicului, după care poate continua. În acest fel, prezentarea va
deveni interactivă, mai atractivă, interesantă şi va permite de asemenea publicului să îşi clarifice aspectele pe
care nu le-a înţeles, astfel încât să poată urmări lucrarea.
13