SIMPTOME SI SEMNE LOCALE IN PATOLOGIA DIGESTIVA

DUREREA

Durerea reprezinta simptomul cel mai frecvent intalnit la bolnavii cu afectiuni digestive,
putandu-se prezenta sub o forma:
-acuta, care imbraca de obicei tabloul clinic de colica, sau sub o forma

-cronica , a carei durata se intinde, uneori , pe mai multi ani.

Originea durerii la nivelul tubului digestiv poate fi:

1.viscerala – perforatia unui organ abdominal, distensia si inflamatia organelor

abdominale

2.vasculara – infarctele viscerelor abdominale

3.parietala – de perete, afectiuni ale coloanei vertebrale si nervilor
rahidieni
4.centrala – la nivel SNC (ex.tumori cerebrale)
5.extra-abdominala – durere iradiata in abdomen de la plaman sau
inima. Cauzele durerii de la nivelul tubului sunt numeroase.
I.Durerea acuta

a.Cauze frecvente:

1.esofagiene – esofagita acuta postcaustica

2.gastro-intestinale – ulcerul gastric sau duodenal perforat, apendicita acuta, toxiinfectiile

alimentare, ocluzia intestinala, infarctul intestinal
3.hepato-biliare: colecistita acuta, colica biliara

4.pancreatice: pancreatita acuta

5.alte cauze:colica nefretica, salpingita acuta

b.Cauze mai rare:

1.esofagiene: ruptura si perforatia (spontana sau traumatic) a esofagului

2.digestive: peritonita primitiva, parazitoze intestinale, hepatita virala
3. genito-urinare: infarct renal, torsiunea testiculara

4. nervoase : zona zoster

5.metabolice: diabetul zaharat (precoma),intoxicatia cu Pb, crize hemolitice

6.durere iradiata: infarct de miocard, pneumonie.

II.Durerea cronica intermitenta

a.Cauze digestive: refluxul gastroesofagian, ulcerul gastric si duodenal, angiocolecistopatiile

cronice, apendicita cronica, gastritele si duodenitele, boala Crohn, tumorile maligne,
pancreatita cronica, etc.
b.Alte cauze: infectiile peretelui abdominal, spondiloza si tumorile coloanei vertebrale,
etc.
Anamneza completa si amanuntita a durerii are o importanta deosebita in stabilirea unui
diagnostic exact.

Istoricul durerii are in vedere:

1.caracterul –“arsura”in ulcerul gastric si duodenal, “lovitura de pumnal” in perforatia unui

viscer abdominal
2.intensitatea – de obicei foarte intensa in afectiunile abdominale grave, dar nu trebuie omis
faptul ca hemoragiile sau neoplasmele digestive pot evolua cu dureri minime. 3.localizarea
– ofera relatii asupra organului bolnav
4.iradierea – de ex. iradierea in umarul drept din colica biliara

5.durata – ore in colici, saptamani in perioadele dureroase ale ulcerului

6.frecventa – uneori durerea poate fi cotidiana, alteori survine la intervale de cateva zile sau
saptamani
7.timpii speciali de aparitie – postprandial in ulcer, caracter sezonier de primavara–toamna in
ulcer
8.factori agravanti – alimente iritante, cafea, alcool

9.factori ce determina ameliorarea – de ex. medicatia alcalina in ulcer

10.simptome de acompaniament – greturi , varsaturi, diaree, constipatie

PIROZIS reprezinta durerea cu caracter de arsura de la nivelul esofagului, resimtita la nivel

retrosternal, accentuata de ingestia de alcool si lichide fierbinti. Poate aparea in refluxul
gastro esofagian, hernia hiatala, esofagita peptica.

REGURGITATIA reprezinta refluxul alimentar din esofag sau stomac in gura, fara efort si
neinsotit de greturi, ceea ce o deosebeste de varsatura. Apare in reflux gastro-esofagian, stenoza
esofagiana.
Ruminatia consta intr-o regurgitatie devenita obisnuinta, mestecarea continutului regurgitat si
inghitirea lui din nou.

ERUCTATIA (ragaiala) este eliminarea gazelor din stomac prin gura, aparand ca urmare a
cresterii cantitatii de aer din stomac (aerofagie, stenoza pilorica)

DISFAGIA reprezinta dificultatea in inghitirea alimentelor, cu senzatia de oprire a bolului

alimentar undeva de-a lungul esofagului. In cele mai multe cazuri pacientul indica locul
obstructiei care, insa, rareori corespunde cu nivelul real al leziunii. Disfagia poate fi
secundara unei afectiuni esofagiene, unei afectiuni de vecinatate sau secundara unei afectiuni
sistemice.

Foamea este un fenomen cu semnificatie fiziologica vitala, care are la baza instinctul alimentar
de hranire si se resimte ca o necesitate de a ingera alimente. Satietatea este senzatia opusa
foamei, care apare dupa ingerarea unei cantitati satisfacatoare de alimente. Apetitul (pofta de
mancare)are la baza placerea de a manca (si nu nevoia cum este in cazul foamei), fiind
consecinta unor experiente anterioare. Tulburarile patologice ale apetitului sunt cantitative si
calitative.
ANOREXIA (inapetenta) inseamna lipsa foamei si poate fi:

a)totala, pentru orice aliment

b)selectiva, numai pentru unele alimente (carnea pentru cancerul gastric). Anorexia se
intalneste in numeroase afectiuni digestive ( cancer, sindrom de malabsorbtie, gastrite,
duodenite) si extradigestive (psihoze, insuficienta renala cronica, neoplazii diverse). Anorexia
trebuie deosebita de sitofobie, cand apetitul este pastrat, dar bolnavul nu mananca din alte
cauze ca de exemplu:

a) frica de durere pe care o induce alimentatia (afectiuni ale cavitatii bucale, faringelui si
esofagului, cancerul gastric);
b) dorinta de a slabi

VARSATURILE - reprezinta expulzarea brusca si fortata, pe gura, a continutului

gastrointestinal, precedata de greata (ceea ce o diferentiaza de regurgitatie). Varsatura este
un act reflex, cu centrul vomitiv in bulbul rahidian, cai centripete (trigemen si
glosofaringian) si cai centrifuge (nervul vag, frenic si nervii intercostali).

Se desfasoara in trei faze:

1)premonitorie (vagotonica) caracterizata prin stare de rau, jena epigastrica,

transpiratii, paloare, bradicardie;
2)ejectie: contractia musculaturii gastrice, abdominale si diafragmului, in timp ce pilorul se
inchide iar cardia se deschide, determina expulzarea brusca si cu forta a continutului gastric
in esofag si apoi in gura, in una sau mai multe reprize;
3)postvomitiva: senzatie de usurare, recolorarea tegumentelor, puls normal.
Cauzele digestive ale varsaturilor: ulcer gastric si duodenal, stenoza pilorica (benigna sau
maligna), atonie gastrica (vagotomie, gastropareza diabetica), tumori gastrice si duodenale,
ocluzie intestinala, apendicita, fistula gastrocolica, hepatita acuta, cancer de cap de
pancreas, peritonita.
Dupa punctul de plecare a excitatiilor, varsatura poate fi periferica si centrala. Varsatura
periferica apare prin mecanism reflex in diferite afectiuni digestive (gastrice, intestinale,
peritoneale, hepatice etc) sau extradigestive (urechea medie, labirint) sau diverse situatii
(calatorie pe mare sau cu avionul).
Varsatura centrala apare spontan, fara efort, are caracter exploziv si nu e precedata de greata;
are cauze cerebrale.
Analiza varsaturii

1.Cantitatea: obisnuit 200-300 ml, dar creste mult (peste 1 litru) in stenoza pilorica.

2. Frecventa variaza in raport cu boala si faza sa evolutiva. Astfel varsaturile pot fi rare
(sporadice) (in ulcerul gastric si duodenal, intoxicatie cu digitala) , frecvente (gastrite
acute, stenoza pilorica) sau incoercibile (disgravidie, uremie).

3.Orarul: a) varsaturi matinale – alcoolism, sarcina, tumori cerebrale

b)varsaturi postprandiale precoce (gastrite acute) sau tardive (ulcer duodenal); in stenoza
pilorica, varsaturile apar la 12-48 de ore de la ingestia alimentelor (abundente, contin resturi
alimentare ingerate cu 24 de ore inainte).

4. Mirosul poate fi ranced (staza gastrica, stenoza pilorica), fecaloid (ocluzie intestinala,
fistula gastrocolica) sau de acetona (diabet zaharat decompensat).

5. Continutul: apoase-mucoase (gastrite, sarcina), alimentar (stenoza pilorica, ulcer gastric si

duodenal), biliar (afectiuni colecisto-duodenale), fecaloid (ocluzie intestinala, fistula
gastrocolica), sanghinolent (hematemeza de diferite cauze), purulent (deschiderea unui
abces in stomac)

HEMORAGIA DIGESTIVA SUPERIOARA se exteriorizeaza prin: HEMATEMEZA si

MELENA
HEMATEMEZA reprezinta eliminarea, prin varsatura, de sange (proaspat sau digerat)
provenit din tractul digestiv.

MELENA este eliminarea de sange prin scaun, caruia ii da un aspect negru (ca pacura) si
lucios.
Cauzele hematemezei si melenei sunt extrem de numeroase:

-esofag: varice esofagiene, cancer esofagian, esofagita peptica, sindrom Mallory Weiss
-stomac si duoden: ulcer gastric si duodenal, “leziuni acute” (ulcere de stres,
medicamentoase), tumori, hernie hiatala, gastrite, diverticul
-intestin subtire : tumori maligne si benigne, obstructie acuta a arterei mezenterice
superioare, boala Crohn
-ficat si cai biliare: hipertensiune portala (varice esofagiene si gastrice), insuficienta
hepatica (hipoprotrombinemie)
-pancreas: tumori maligne, pancreatita acuta.

Dintre cauzele enumerate trei se intalnesc cu cea mai mare frecventa:

1)ulcerul gastric si duodenal: 15-20% dintre bolnavii ulcerosi vor prezenta candva un episod
de hemoragie digestiva
2) varicele esofagiene si gastrice din ciroza hepatica, prin rupere, produc hemoragii digestive
grave
3)”leziunile acute” gastrice si duodenale (gastrita difuza, ulceratii
acute).
Simptomatologie.

Hematemeza se prezinta sub forma de varsatura cu sange proaspat, rosu deschis sau inchis,
uneori ca zatul de cafea sau amestecat cu alimente.

In melena, scaunul este negru ca pacura si lucios, dar acest aspect depinde de viteza
tranzitului intestinal, sediul leziunii si cantitatea de sange pierdut.
Simptomele clinice variaza de la simpla astenie la cele care atesta instalarea starii de soc
hemoragic. Pot exista dureri abdominale, greturi si balonari.
Examenul obiectiv evidentiaza paloarea tegumentelor si mucoaselor si semnele bolii
care a produs hemoragia (hepatosplenomegalie, stelute vasculare).

Pulsul este tahicardic si tensiunea arteriala normala sau scazuta.

Hematemeza trebuie diferentiata de hemoptizie,(care are sangele de culoare rosie aerata, este
expulzat prin tuse si este precedata de o gadilitura retrosternala) sau un epistaxis inghitit.
Melena trebuie diferentiata de aspectul inchis la culoare al scaunului la cei care iau
preparate de fier sau antacide care contin bismut subnitric si carbune.

Scaunul cu sange proaspat(rectoragie), rosu, fara hematemeza, sugereaza ca sursa

hemoragiei este colonul sau rectul.

TULBURARI DE TRANZIT

Tulburarile de tranzit sunt reprezentate de diaree si constipatie.

DIAREEA denota eliminarea frecventa de scaune, neformate, insotite de o digestie

incompleta. Elementul hotarator pentru definirea diareei este prezenta scaunului neformat
si cu resturi alimentare nedigerate sau incomplet digerate (macro- sau microscopic).
Diareea se intalneste in numeroase afectiuni digestive : boli infectioase (dizenterie, febra
tifoida), boli parazitare (ascaridioza, lambliaza, teniaza), suferinte gastrice (aclorhidrii,
gastrectomie), cauze biliare (icter mecxanic, dischinezii biliare), insuficienta pancreatica;
diaree postantibioterapie, procese lezionale locale (boala Crohn, cancer intestinal,
rectocolita hemoragica, polipoza), cazuri de malabsorbtie (intoleranta la lapte, la gluten).
Diareea poate fi insotita de febra, diminuarea apetitului, scadere ponderala; deasemeni
apare durerea abdominala difuza sau localizata. Scaunul poate avea consistenta lichida, cu
resturi alimentare, uneori cu mucus, puroi sau sange.
 CONSTIPATIA denota o evacuare intarziata a continutului intestinului gros (peste 48 ore),
cu materii fecale in cantitate redusa, consistenta crescuta si digestie completa. Constipatia
poate fi :
1)primitiva (habituala) – se datoreaza unei tulburari functionale motorii a intestinului gros, la
care se adauga tulburari in actul defecatiei, sedentarismul, felul alimentatiei, conditii de
igiena.
2)simptomatica – se instaleaza in cursul a numeroase afectiuni: lezinui obstructive ale
colonului de origine intrinseca (neoplasm, boala Crohn) sau extrinseca (cancer
uterin), megacolon, hemoroizi, fisuri anale.
Constipatia se insoteste de senzatie de plenitudine abdominala, uneori dureri pe topografia
colonului, greturi, varsaturi, diminuarea apetitului, eructatii, pirozis, meteorism,
flatulenta, cefalee, ameteli, astenie psihica si fizica, insomnie.
Alternanta dintre cele 2 tulburari de tranzit , adica alternanta constipatiei cu diareea, fara o
cauza evidenta , se intalneste de regula in cancerul de colon, in special de colon ascendent.
Examenul coprologic include un examen macroscopic, microscopic, chimic si examen
bacteriologic.
Examenul macroscopic urmareste:

a) volumul si numarul scaunelor – in mod normal, cantitatea de materii fecale din 24 de ore
este 100-200 g, iar numarul este unul sau doua.

b) culoarea normala a scaunului este bruna; scaune decolorate, albe apar in obstructii ale
cailor biliare
-culoarea verde apare in caz de tranzit intestinal accelerat sau alimentatie bogata in vegetale
verzi
-culoarea rosie poate fi data de prezenta sangelui (rect, anus), alimentatie (sfecla, morcov),
sau administrarea unor medicamente (unele preparate antihelmintice)
-culoarea neagra a scaunului se intalneste in melena, dupa ingerarea de mure sau afine,
administrarea unor medicamente ce contin fier, bismut, carbune
c) forma -normal, forma cilindrica, cu Ø de 2-4 cm;
 -patologic are forma de panglica sau creion (stenoze rectale), “excremente de capra”
(colon spastic) sau fecaloame (constipatii rebele).
d) consistenta – pastoasa; se modifica in diaree, steatoree (scaun spumos, grasos) si
constipatie.
e) mirosul – depinde de alimentatie; puternic mirositor la cei care consuma multa carne.

EDEMUL

Edemul reprezinta acumularea de lichid in tesutul celular subcutanat. Pielea edematiata este
lucioasa si transparenta, cu stergerea cutelor si pierderea elasticitatii. Edemul hepatic apare
in ciroza hepatica. Este alb, moale, (lasa godeu), localizat in partile declive (maleole, partea
inferioara a gambei); in stadii avansate se generalizeaza (anasarca).

ICTERUL

Icterul reprezinta expresia clinica a cresterii bilirubinemiei, manifestata prin coloratia

galbena a tegumentelor si mucoaselor.
Icterul poate fi prehepatic, hepatic si posthepatic, corespunzand icterului hemolitic,
hepatocelular si mecanic.
a) Icterul hemolitic este produs in urma unei distrugeri excesive a eritrocitelor si formarea
unei mari cantitati de bilirubina neconjugata.
b) Icterul hepatocelular este determinat de incapacitatea celulei hepatice de a prelua,
metaboliza sau secreta bilirubina.
c)Icterul obstructiv – intrahepatic (ciroza biliara, cancer hepatic) sau extrahepatic - obstacol
pe caile biliare extrahepatice (neoplasm, litiaza).