Gonartroza stadiul III cu endoprotezare

Gonartroza reprezinta degradarea lenta, progresiva a cartilajului articular de la

nivelul genunchiului. Boala afecteaza mai frecvent femeile (potrivit cercetarilor, la
persoanele de 65-74 de ani, radiografia genunchiului a aratat leziuni osteoartritice
in cazul a 35% dintre femei si 21% dintre barbati), persoanele supraponderale si
varstnicii.
Cu durere moderata, permanenta, redoare matinala si dupa repaus semnificativa,
limitarea mobilitatii articulare, cracmente osoase la miscari de flexie/extensie;
radiologic - ingustarea spatiului articular, osteofite marginale, modificarea axului
biomecanic al membrului inferior, iar artroscopic - fragmentarea cartilajului
articular, corpi liberi intraarticulari, leziuni degenerative ale meniscului.
Desi protezarea genunchiului este un tratament adecvat pentru gonartroza, ea
nu reprezinta intotdeauna o prima solutie. In general, beneficiaza de proteza
pacientii pentru care tratametul non-chirurgical - precum administrarea
medicamentelor antiinflamatorii, injectiile cu cortizon sau fizioterapia - nu mai da
rezultate. Incidenţa ei creşte cu vârsta, fiind maximă între 55-75 ani. Până la
vârsta de 55 ani (la menopauză) boala are o incidenţă egală pe sexe, după această
vârstă este de două ori mai frecventă la femei.
Evaluare
 Crepitație – este un simptom caracteristic al gonartrozei, manifestat prin
fisuri a suprafețelor articulare în timpul mișcării, care rezultă dintr-o
încălcare a congruenței suprafețelor articulare, limitarea mobilității în
articulație sau blocarea de câtre “șoarece articular”(un fragment al
cartilajului articular care se află liber în cavitatea articulară).
 O creștere a volumului articular apare adesea din cauza modificărilor
proliferative (osteofite), dar poate fi o consecință a edemului țesuturilor
periarticulare. Spre deosebire de bolile inflamatorii ale articulațiilor,
manifestările extraarticulare în osteoartroză nu sunt observate.
 Palparea remarcată: durere la nivelul țesuturilor articulare și
periarticulare, prezența crepitației și a click-urilor în articulație,
membrana sinovială hipertrofiată, starea aparatului ligamentelor și a
mușchilor. Definiția funcției articulare este studiul volumului și calității
mișcărilor active și pasive în articulații.
 Limitarea mișcărilor la extensie și flexie, deformarea articulației,
preponderent deviere în varus.
 Efectuarea testelor clinice pentru articulația genunchiului afectat.
Practic, solutia protezei este folosita in momentul in care cartilajele
genunchiului sunt foarte degradate, iar pacientul are dureri constante.
Se pot distinge cativa factori care contribuie la aparitia bolii:

 un istoric de leziuni mecanice (in special vanatai, entorse si fracturi);

 interventiile chirurgicale efectuate pe zona genunchiului;
 stil de viata sedentar;
 excesul de greutate;
 hipotiroidism si hiperparatiroidism;
 diabet.
 Management postoperator:
 1. Supravegherea la ortoped-traumatolog
 2. Pansamente aseptice
 3. Înlăturarea firelor la 14 zi
 4. Punga cu gheață local primele 24-48 ore
 5. AINS pentru cuparea sindromului algic 10 zile
 6. Purtarea genunchierei 6 săptămîni
 7. Folosirea cîrjelor 6 săptămîni cu sprijin parțial pe picior operat
 8. Peste 3 săptămîni prelucrarea mișcărilor art.genunchiului și art.gleznei
pentru prevenirea contracturii și atrofiei musculare.
 9. Peste 6 săptămîni cu dovezi clinice si radiologice se permite sprijin total
 10. Exerciții de întărire timpurie constă doar din genunchi izometric
(extensie/flexie și extensie de șold
 11. Exerciții depline constă din mișcări a genunchiului active și pasive
Kinetoterapia (exerciţiile fizice) – exerciţiile de stretching şi de tonifiere a
musculaturii coapsei pot contribui la o mai bună mobilitate şi stabilitate a
genunchiului cu scăderea uzurii cartilajului articular.
La o zi după intervenţie, veţi primi vizita unui kinetoterapeut care vă va învăţa cum
să mişcaţi genunchiul. De asemenea, vi se va recomanda cel mai probabil utilizarea
unui dispozitiv de mobilizare pasivă continuă, care va efectua mişcări uşoare şi line
de îndoire şi întindere a genunchiului. Chiar dacă staţi în pat, puteţi mişca
picioarele (ca şi când aţi pedala) şi gleznele pentru a facilita circulaţia sângelui.
  termoterapie – masajul cu gheață îmbunătățește mobilitatea și funcția fizică,
în timp ce aplicarea căldurii nu are efecte semnificative;
 electroterapie – curenți de joasă frecvență (Trabert, galvanoterapia, curenți
diadinamici, TENS), curenți de medie frecvență (interferențiali), terapie de
înaltă frecvență și ultrasunete, cu rol în ameliorarea durerii;
 laserterapie – stimulează circulația și producția de lichid sinovial și
încetinește procesul degenerativ articular;
 masaj terapeutic – tonifică mușchii care stabilizează genunchii, calmează
durerea, reduce edemele, stimulează receptorii intraarticulari;

În tratamentul gonartrozei, pacienții nu vor beneficia de toate exercițiile efectuate

de oameni sănătoși. Gonartroza genunchiului necesită exerciții care nu vor stresa
genunchiul. Seara plimbările de 2-3 kilometri sunt utile. Absolut tuturor pacienților
cu gonartroză de gradul al treilea li se permite o piscină, deoarece în apă
articulațiile prezintă un minim de stres.

Acasă, gimnastica este completată de exercițiul „bicicletă”. Se poate face fără să vă

ridicați din pat dimineața. Dacă efectuați toate exercițiile în mod regulat și eficient,
atunci există șanse mari de a menține mobilitatea articulară și chiar de a o crește.
Dar acest lucru necesită o pregătire constantă.