MEDICINĂ INTERNĂ 1

SEMNE ȘI SIMPTOME PREZENTE ÎN AFECȚIUNILE RESPIRATORII

1. Dispnee = dificultatea de a respira; “sete de aer”

Clasificare:

- permanentă

- de efort

- de decubit

- paroxistică – ortopnee – poziție caracteristică – bolnav așezat pe marginea

patului sau pe scaun, cu mâinile așezate pe genunchi, pt a susține trunchiul și a
ține umerii imobilizați; pune în mișcare mușchii respiratori accesori

- bradipnee

- tahipnee

- inspiratorie, poate fi însotită de cornaj = zgomot inspirator, și tiraj = depresia

părților moi în regiunea de deasupra furculiței sternale

- expiratorie

- mixtă

- debutul dispneei din afecțiunile pulmonare este mai progresiv decât cele din
afecțiunile cardiace; testele pulmonare sunt scăzute în cazul afecțiunilor pulmonare

2. Tipuri de respirație

- Cheyne – Stokes – respirație periodică cu alternanțe de polipnee și apnee; perioada

de apnee durează 10-20 s

- Kűssmaul – 4 timpi – inspir – pauză – expir – pauză; manifestările respiratorii sunt

profunde și zgomotoase

- Biot – cicluri de respirație întrerupte de perioade de apnee de 5-20 s; respirație

agonică
1
3. Durere – țesutul pulmonar este insensibil, durerea este cauzată de afectarea
structurilor vecine; sfâșietoare, junghi toracic

4. Cianoza – culoarea albăstruie a tegumentelor și mucoaselor;

- centrală – cantitatea de O2 este insuficientă

- periferică – cantitate normală de O2, dar consum crescut la periferie

5. Tusea = act reflex sau voluntar; are drept rezultat expulzarea violentă a aerului și, în
unele cazuri, a corpurilor străine din căile respiratorii

- seacă

- cu expectorație – cantitate, culoare, miros, aspect

6. Hemoptizie = eliminare de sânge din căile respiratorii; trebuie diferențiată de

epistaxis, gingivoragie, hematemeză; sângele din hemoptizie este aerat, spumos, mai
deschis la culoare

7. Sughiț = contracția diafragmului provocată de iritația nervului frenic

8. Disfonie

9. Aspectul toracelui

- emfizematos – boltit uniform, ambele diametre mărite, cu bombarea gropilor

supraclaviculare, orizontalizarea coastelor și unghiul epigastric obtuz

- paralitic – diametre micșorate, alungit și turtit, musculatură redusă și spații

intercostale evidente

AFECȚIUNI PULMONARE

I. BRONȘITA ACUTĂ = inflamația acută a mucoasei bronșice

Localizare: bronhii mari, mijlocii, trahee

Etiologie: infecții, alergii, inhalarea unor substanțe iritante

Factori favorizanți: frig, fum, praf, umiditate, exces de tutun, eforturi vocale

Anatomie patologică: edem și hiperemie a mucoasei însoțite de secreție mucoasă

sau mucopurulentă
2
 Manifestări clinice :

 Faza de coriză sau catar rinofaringian – 1-3 zile: febră moderată, jenă la
deglutiție, obstrucție nazală

 Faza de cruditate sau uscată – 2-3 zile : tuse uscată, durere intensă
retrosternală, febră moderată, răgușeală

 Faza de cocțiune sau productivă: tuse cu expectorație mucoasă sau

mucopurulentă, raluri

Forme clinice:

 Bronșita comună

 Bronșita difuză = bronșiolită: localizată la bronhiile mici – dispnee

marcată, alterarea stării generale

 Bronșita hemoragică – dureri și senzație de arsură retrosternalâ continua

Tratament: combaterea focarelor septice sinusale și rinofaringiene, combaterea

componentei alergice, antibiotic în formele severe, tratament simptomatic

II. BRONȘITA CRONICĂ = sindrom clinic caracterizat print tuse și creșterea

secrețiilor bronșice, permanent sau intermitent, cel putin 3 luni/an, minim 2 ani,
necauzate de o altă afecțiune pulmonară specifică

Împreună cu emfizemul pulmonar este cuprinsă într-un sindrom numit

BPOC – bronhopneumopatie obstructivă cronică

Localizare: bronhii mici

Incidență: mai ales la bărbați, după vârsta de 40 de ani

Factori favorizanți: poluanți iritanți (tabagism, alcoolism, vapori, frig, ceață,

umezeală), infecții, alergii, ereditate

Anatomie patologică: atrofia sau hipertrofia mucoasei, edem, hiperemie,

hipersecreție provocând stenoză, spasm, colaps expirator și disfuncție ventilatorie
obstructivă

Clinic:

 tuse, inițial dimineața, apoi permanentă

 expectorație mucopurulentă
3
  dispnee ce se instalează progresiv

Forme clinice: purulentă, hemoragică, astmatiformă (se poate transforma în astm

bronșic)

Tratament:

 întreruperea fumatului

 evitarea expunerii la factori iritanți

 vaccinare antigripală

 tratament medicamentos: beta adrenergice (derivația ai adrenalinei) –

aerosoli dozați, anticolinergice – bronhodilatatoare, corticoterapie –
antiinflamator și antialergic

 dezobstrucție bronșică

 ventilație mecanică

 fluidificarea secrețiilor bronșice – hidratare, aerosoli

 drenaj postural

 kineziterapie = gimnastică respiratorie

 cură balneară

 speleoterapie – salină

 imunoterapie – hiposensibilizare specifică

III. EMFIZEMUL PULMONAR = afecțiune caracterizată prin distensia alveolelor,

atrofia septurilor alveolare și creșterea conținutului alveolar pulmonar

Forme clinice:

 Emfizem bulos – formă localizată cu prezența de bule unice sau multiple

ce apar în urma unor obstrucții bronșiceprin ruptura pereților alveolari

 Emfizem compensator – formă localizată ce apare în vecinătatea unor

leziuni pulmonare

 Emfizem senil – stare de involuție fiziologică întâlnită la persoanele

vârstnice

4
  Emfizem obstructiv = emfizem boală – dilatația permanentă a alveolelor,
generalizată asociată cu complicații grave și ireversibile.

EMFIZEM BOALĂ

Factori favorizanți: afecțiuni obstructive bronșice

Incidență: după vârsta de 50 de ani, mai ales la bărbați

Anatomie patologică: plămânii sunt destinși, alveolele mărite, cu pereți subțiri,

ce se rup ușor și duc la formarea de bule = semn patognomonic

Manifestări clinice:

 Debut insidios cu tuse, inițial uscată, apoi cu expectorație

 dispnee de efort cu caracter expirator; dispneea de repaus apare în stadii

avansate

 în perioada de stare forța expiratorie este diminuată

 în stadii severe bolnavul nu reușește să stingă un chibrit aflat la 5 cm

distanță

 aspectul bolnavului – facies palid, cianoza buzelor și a pomeților, gât

scurt, jugulare turgescente, torace emfizematos

Evoluție: lentă și progresivă, cu apariția complicațiilor

Profilaxie: tratarea corectă a bronșitelor sezoniere, a astc, tuberculozei

pulmonare, interzicerea fumatului

Tratament:

 terapia bronșitei cronice de însoțire

 combaterea infecțiilor

 corticoterapie

 oxigenoterapie administrate cu prudență atunci când predomină

hipercapnia (creșterea concentrației de CO2 din sânge)

 expectorante

IV.

5
6