Lucrarea practica 5

TEHNICA ALEGERII ŞI ANALIZA ELITELOR LA FLOAREA-SOARELUI

Floarea soarelui este o plantă alogamă. Pentru alegerea plantelor elită trebuie să
existe un câmp special de alegere, care trebuie să fie izolat în spaţiu faţă de alte culturi de
floarea soarelui la minim 1500m (Burloi, 1996).
Materialul iniţial pentru alegerea plantelor elită poate fi alcătuit din: populaţii şi
soiuri locale, soiuri ameliorate, populaţii hibride rezultate în urma încrucişării între soiuri sau
cu specii sălbatice.
În cazul materialului hibrid, hibrizii se grupează: după precocitate, după talia plantelor
sau după conţinutul de ulei în seminţe.
Alegerea plantelor elită la floarea soarelui se face în faza înfloritului şi la maturitatea
seminţelor. Plantele elită alese în cursul vegetaţiei se însemnează cu etichete numerotate, pe
care se va nota şi unele observaţii privind planta. Criteriile pe baza cărora se face alegerea
plantelor elită corespund obiectivelor urmărite în ameliorare. De aceea o plantă de floarea
soarelui pentru a fi aleasă ca plantă elită trebuie să întrunească următoarele caracteristici:
 să fie normal dezvoltată;
 tulpina să aibă o înălţime mijlocie (150-180 cm) şi să nu prezinte ramificaţii;
 calatidiul să fie normal dezvoltat, convex şi semirăsturnat, bine acoperit cu seminţe
normal dezvoltate, fără seminţe seci;
 planta să nu prezinte simptome ale bolilor specifice, şi în primul rând de mană
(Plasmopara helianthii), putregaiul cenuşiu (Sclerotinia sp.), rugină (Puccinia
helianthii) sau lupoaie (Orobanche sp.);
 se reţin ca plante elită, plantele care au o perioadă de vegetaţie mai scurtă.
Precocitatea se apreciază după data înfloritului considerându-se precoce plantele la care
perioada de la răsărit la înflorit este de 50-60 zile. Pentru condiţiile din România este necesar
ca plantele să ajungă la maturitate în a doua jumătate a lunii august.
La maturitate se recoltează calatidiile care corespund criteriilor amintite.
Recoltarea se face când calatidiile se îngălbenesc pe partea dorsală. Se taie cu o seceră
calatidiul împreună cu o porţiune de tulpină de 30-40 cm. Calatidiile recoltate se leagă în
snopi de 10-15 bucăţi şi se etichetează. Pe etichete se scrie provenienţa, câmpul şi anul.
Snopii se păstrează în spaţii bine aerisite. După ce calatidiile se usucă sunt aduse în laborator
unde se analizează individual.
Analiza plantelor elită în laborator. Calatidiile care au fost recoltate din câmp şi apoi au
fost uscate vor fi supuse unor analize de laborator în ceea ce priveşte unele caracteristici
morfologice şi elemente de producţie. Înainte de începerea analizei se mai elimină o parte din
calatidii şi anume cele care au fost deteriorate în timpul păstrării, reţinându-se numai cele
corespunzătoare.
Analiza în laborator a plantelor elită de floarea soarelui constă în aprecieri, măsurători şi
determinări asupra calatidiului şi a seminţelor.

Analiza calatidiului - constă în efectuarea unor determinări asupra următoarelor

caractere.
 Diametrul calatidiului se determină măsurând diametrul pe partea frontală şi pe cea
dorsală şi calculând media lor. Se reţin numai formele la care diametrul calatidiului
este mai mare decât 20-25 cm.
 Forma poate fi convexă, concavă sau plană. Cea mai bună formă este cea convexă
deoarece calatidiile care au această formă au cel mai mic procent de seminţe seci.
 Poziţia se referă la gradul de înclinare al calatidiului pe plantă. Ea poate fi orizontală,
semirăsturnată, răsturnată sau mult curbată.
 Sunt preferate plantele care au calatidiile în poziţie răsturnată sau semirăsturnată deoarece
plantele care au calatidiile în poziţie orizontală sunt atacate de păsări şi reţin apa de la
precipitaţii, din care cauză putrezesc, iar cele cu tulpinile mult curbate prezintă dezavantajul
că tulpinile se frâng la maturitate îngreunând recoltarea mecanizată, din care cauză se produc
mari pierderi la recoltare. De aceea tulpina trebuie să fie îndoită în treimea ei superioară, de
preferinţă sub calatidiu.
 Densitatea - calatidiile care au densitate bună, au seminţele bine fixate între ele, având
în acelaşi timp şi o rezistenţă bună la scuturare.
 Numărul seminţelor. Se treieră seminţele de pe calatidiu şi se numără toate seminţele
normal dezvoltate. În procesul de ameliorare se reţin numai calatidiile care au peste
1500 de seminţe normal dezvoltate.
 Greutatea seminţelor pe calatidiu.
 Procentul de seminţe seci (nedezvoltate) se apreciază prin măsurarea diametrului cu
seminţe seci din centrul calatidiului, care se raportează apoi la diametrul calatidiului
întreg considerat 100%. Sunt preferate plantele care au cel mai mic procent de
seminţe seci (max 5%).
Analiza seminţelor - constă în efectuarea unor observaţii asupra caracerelor:
 Culoarea seminţelor la floarea soarelui poate să fie albă, cafenie, violacee, cenuşie,
neagră sau vărgată.;
 Forma seminţelor de floarea soarelui poate fi alungită, rotund ovală sau intermediară.
Forma alungită se întâlneşte la formele aşa numite ,, de ronţăit,,;
 Dimensiunile seminţei. Cu ajutorul micrometrului Meissner se măsoară lungimea,
lăţimea şi grosimea seminţelor în milimetri. Lăţimea şi grosimea se măsoară în partea
superioară a seminţelor;
 Masa a 1000 de seminţe se determină la probe de câte 250 de seminţe care se câtăresc
la o balanţă tehnică fiecare separat. Dacă diferenţa între MMB găsite nu depăşeşte
3%, atunci MMB se află prin calcularea mediei aritmetice a probelor luate, care se
înmulţeşte apoi cu 4;
 Proporţia de seminţe cu strat carbonogen. Prezenţa stratului carbonogen în cojile
seminţelor de floarea soarelui prezintă o importanţă deosebită în ceea ce priveşte
rezistenţa la atacul moliei florii soarelui (Homeosoma nebulella). Acesta este format
dintr-un strat de celule cu pereţii îngroşaţi şi de culoare neagră situate între stratul de
suber şi sclerenchim, pe care omizile moliei nu-l pot străpunge. Seminţele plantelor elită
trebuie să prezinte strat de carbonogen în proporţie de 100%.
Pentru determinarea prezenţei stratului carbonogen, se iau 2 probe de câte 50 de
seminţe fiecare. După analiză se calculează procentul de seminţe cu strat carbonogen pentru
fiecare probă şi se calculează media.
În funcţie de culoarea seminţelor, se folosesc metode diferite pentru determinarea
prezenţei stratului carbonogen. Astfel, pentru seminţe de culoare albă, argintie, cenuşie sau
vărgată se folosesc următoarele două metode:
- Metoda zgârierii - este cea mai simplă şi constă în zgârierea uşoară a seminţelor cu
unghia sau cu un ac spatulat, pe partea de culoare mai deschisă. În urma zgârierii, la
seminţele cu strat carbonogen apare o urmă neagră.
- Metoda opăririi. O probă de 50 sau 100 de seminţe se introduce într-un vas cu apă
clocotită, astfel încât toate seminţele să fie acoperite cu apă. Se ţin seminţele în apă
fiartă timp de 15-30 minute, după care cele cu strat carbonogen capătă o culoare
negricioasă ca urmare a distrugerii epidermei, în timp ce seminţele fără strat
carbonogen rămân de culoare deschisă (albicioasă).
În cazul seminţelor de culoare neagră sau de culoare închisă, se foloseşte metoda de
determinare a stratului carbonogen cu soluţie de bicromat sulfuric de potasiu.
Soluţia de bicromat sulfuric de potasiu este formată din 85 părţi soluţie saturată de bicromat
de potasiu şi 15 părţi de acid sulfuric concentrat. Proba de 50 sau 100 seminţe se ţine 10-15
minute în această soluţie la temperatura camerei. Datorită acţiunii soluţiei asupra epidermei şi
a stratului de suber, acestea se descompun, punând în evidenţă stratul carbonogen. Seminţele
care au strat carbonogen rămân de culoare neagră, deoarece acesta nu se dizolvă în soluţia de
bicarbonat sulfuric de potasiu, în timp ce seminţele fară strat carbonogen se decolorează
devenind albicioase, putând fi uşor observate.
 Procentul de coji şi de miez din greutatea seminţelor;
Pentru determinarea procentului de miez şi de coji din greutatea seminţelor, se iau din
fiecare variantă de analizat (calatidiu elită) câte două probe de seminţe a câte 2 gr. fiecare.
Seminţele se decojesc cu ajutorul unei pense şi se cântăresc separate miezurile şi cojile pentru
fiecare probă. Se calculează procentul de miez din greutatea seminţelor şi prin diferenţă se
stabileşte procentul de coji.
Din cele două determinări ale repetiţiei se calculează media atât pentru procentul de miez
cât şi pentru procentul de coji faţă de greutatea seminţelor. Pe această bază se reţin doar
capitulele care au procentul de coji sub 24 % si respectiv peste 76% miez.
 Conţinutul de ulei în sămânţă şi în miez se determină în laborator. Deoarece în cazul
plantelor elită de floarea soarelui este necesar să se determine conţinutul de ulei de la un
număr mare de variante, se folosesc metode rapide de determinare cum este determinatorul
Ruskovski sau determinatorul electronic cu care se poate determina conţinutul de ulei fără
distrugerea seminţei.
Rezultatele analizelor şi determinărilor efectuate la plantele elită se înregistrează în fişa de
analiză a plantelor elită.
Pe baza aprecierilor şi observaţiilor din câmp precum şi a analizelor şi determinărilor
din laborator, se face o nouă triere a plantelor elită alese. În această ultimă triere se ţine
seama de mediile aritmetice pentru numărul de seminţe pe calatidiu, masa a 1000 de seminţe,
procentul de seminţe seci, procentul de seminţe cu strat carbonogen şi procentul de coji.
Rezultatele obţinute în urma analizei la fiecare plantă se compară cu aceste medii şi se
reţin numai calatidiile care prezintă valori superioare mediilor calculate, iar restul se
elimină.În mod corespunzător se taie din fişa de analiză elitele eliminate, renumerotându-se
cele reţinute. Pungile cu seminţe se renumerotează în mod corespunzător şi se păstrează în
ordine în lăzi sau în dulapuri metalice.
Primăvara, la epoca optimă pentru semănatul florii soarelui, se seamănă în câmpul de
selecţie numai o parte din sămânţa fiecărui calatidiu, după metoda 1/2, 1/3 din calatidiu pe
rând, restul de sămânţă păstrându-se separate în rezervă, în condiţii corespunzătoare până în
anul următor (după Burloi., 1996).

Tabelul 24
Fişa pentru analiza plantelor elită la floarea soarelui

Nr. Caracteristici 1 2 3 4 5 6
crt.

1 Diametrul
2 Forma
3 Poziţia
4 Densitatea
5 Numărul seminţelor
6 Greutatea seminţelor
7 % de seminţe
nedezvoltate
8 Culoarea
9 Forma
10 Lungime
Dimensiunile

Grosime
seminţelor

Lăţime

11 Masa a 1000 de
seminţe (MMB)
12 % de seminţe cu strat
carbonogen
13 % de miez
14 % de coji
15 % de ulei
in sămânţă
in coji