Limba Noastra
Vino să te prinzi cu mine
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Strângeţi piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde,
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop de noi cuvinte.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Hora Unirii
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară duşmanii din ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!
Măi muntene, măi vecine,
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere;
Unde-s doi, puterea creşte,
Şi duşmanul nu sporeşte!
Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume,
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare.
Şi să vadă sfântul soare,
Într-o zi de sărbătoare,
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!
Vin Roamni la Alba, iar
Se înalţă până sus la ceruri
Cântecul ce vine din Ardeal.
Glasurile de români răsună,
Sunt români veniţi la Alba iar.
R:
Vin românii, vin la Alba iar,
Vin la Alba iar.
Fraţi români din cele patru unghiuri,
Fruntea ţi-o ridică acuma sus,
Că din somnul greu, somnul de moarte,
Înviat-ai ca Isus
R:
Toţi românii îşi dau mână cu mână
Şi întind o horă în Ardeal.
Hora-i mare şi cuprinde ţara,
Soarele răsare din Ardeal
Hai sa-nrindem Hora mare
Hai să-ntindem hora mare, mai aici şi
mai colea,
Mai aproape de hotare, ca să trecem
graniţa.
Mai aproape de hotare, până-n
Basarabia.
Noi suntem ai României, noi suntem şi
fraţi uniţi,
Şi pe câmp de bătălie vom lupta
nebiruiţi.
Nu ne-nspăimântează moartea, noi
suntem nemuritori,
Moartea-i sfântă dacă soarta, ne va-
ncorona cu flori.
Pentru-n picurel de sânge, nu ne vom
inspăimânta,
Fraţii noştri ne vor plânge, ţara nu ne va
uita.
Aşa este tot românul, de când este pe
pământ,
A luptat pentru dreptate şi pentru
pământul sfânt.
A luptat pentru unire şi pentru pământul
sfânt.
Transilvanie frumoasa
Transilvanie frumoasă, frumoasă,
Pregăteşte-te mireasă, mireasă,
Că-ţi aducem peţitor, peţitor,
Sfântul nostru tricolor.
Sai Braşovule bătrâne, bătrâne,
Că vin trupele române, române,
Sai şi tu măi Făgăraş, Făgăraş,
Că-s trupe de românaşi.
Săriţi şi voi şapte sate, sate,
Săriţi şaptezeci şi şapte, şi şapte,
Să se-audă-n Chişinău, Chişinău,
Că şi-acolo-i neam de-al meu.
Să se-audă-n Bucureşti, Bucureşti,
Românie să trăieşti!
Românie să trăieşti, să trăieşti,
Şi mai mândră să-nfloreşti.
Noi suntem romani
A sosit ziua dreptăţii
Ziua sfânt-a libertăţii
Tot românu-nveseleşte
România-ntinereşte.
R:
Noi suntem români, noi suntem români
Noi suntem aici în veci stăpâni.
Ardelean, copil de munte
Ia ridică-ţi a ta frunte
Şi te-nsuflă de mândrie
Că eşti fiu de Românie.
R:
Moldoveanul şi munteanul
Sunt fraţi buni cu ardeleanul.
Trei români plini de putere
Că românu-n veci nu piere.
R:

Hai, români, lumea ne vede,

România-n noi se-ncrede.
Că de-acum românu-n lume
A fi vrednic de-al său nume.

R:

Noi suntem romani, noi suntem romani,

Noi suntem urmaşi de-ai lui Traian.

Asa-i romanul

Aşa-i românul când se veseleşte,

Ca şi stejarul când înmugureşte,
Aşa-i românul când este iubit,
Ca şi stejarul când a înverzit.

Ţara-i frumoasă şi-n fericire,

Poate oricine să trăiască-n ea
Dar şi-a mea mamă ce o am pe lume
E tot ce am mai sfânt în ea.

O rugăciune către ceruri zboară,

O rugăciune către Dumnezeu,
Mă rog fierbinte pentru a mea ţară
Şi pentru tine, scump poporul meu.