Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
al cursului (prelegerii)
(2ore)
Autor:
Cebotari Valentina, conf. universitar,
Doctor în drept.
5. Probleme, abordări care depăşesc cadrul curricular, dar pot constitui sfera de interes
al unor studenţi:
Organele de tutelă şi curatelă şi funcţiile lor în domeniul protecţiei
copiilor orfani şi a celor separaţi de părinţi;
Reglementarea juridică a instituţiei de tutelă şi curatelă în Codul
Civil şi în Codul Familiei.
1
Capitolul XIV. Tutela şi curatela minorilor
Tutela şi curatela minorilor este una din formele de ocrotire a copiilor prin care se asigură
educaţia în familie, apărarea drepturilor şi intereselor personale şi patrimoniale cu ajutorul
tutorilor sau curatorilor139.
Savantul I. Filipescu defineşte tutela ca “ansamblu dispoziţiilor legale prin care se înfăptuieşte
ocrotirea minorului când acesta este lipsit de ocrotirea părintească “ 140. Tutela şi curatela poate fi
examinată în mai multe accepţiuni:
– ca instituţie juridică prin care se înţelege totalitatea normelor juridice ce reglementează o
anumită categorie de relaţii sociale;
– ca activitate a autorităţilor tutelare, a tutorilor şi curatorilor pentru educarea minorilor,
apărarea drepturilor şi intereselor lor;
– ca raport de familie, care se stabileşte în baza celor două accepţiuni indicate mai sus, între
tutore şi curator şi minorul de sub tutelă sau curatelă.
Tutela şi curatela ca instituţie juridică, la rîndul ei, are o natură complexă. Ea reprezintă o
instituţie juridică a dreptului civil, fiind o categorie a asistenţei juridice care poate fi acordată
persoanelor fizice în scopul completării capacităţii de exerciţiu a lor.
Totodată ea reprezintă şi o instituţie juridică a dreptului familiei, fiind o formă de plasament a
copiilor rămaşi fără ocrotire părintească.
Unele reglementări ale instituţiei tutelei şi curatelei pot fi considerate ca fiind de drept
administrativ şi anume, termenul şi ordinea de instituire, acordul autorităţii tutelare pentru
încheierea de acte juridice de către tutore în numele celui tutelat etc.
Tutela se instituie asupra minorilor lipsiţi de ocrotirea părintească pînă la împlinirea de către
aceştea a vîrstei de 14 ani.
139
Рясенцев В. А. Семейное право. – Москва: Юридическая литература, 1971, р. 279.
140
Filipescu I. Tratat de dreptul familiei, 1996, p. 525.
2
Curatela se instituie asupra minorilor lipsiţi de ocrotirea părintească în vîrstă de la 14 ani la
18 ani.
Scopul tutelei şi curatelei este de a acorda copiilor lipsiţi de ocrotirea părintească o familie în
care ei să fie educaţi în condiţii apropiate celor din familia de origine.
Tutela şi curatela este o sarcină de încredere, deoarece între tutore, curator şi minorul de sub
tutelă, curatelă se stabilesc relaţii de familie în urma cărora minorul dobîndeşte un mediu familial
necesar dezvoltării lui şi ocrotirii drepturilor şi intereselor sale legitime. În domeniul educaţiei, atît
tutorele cît şi curatorul are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi părintele.
Tutela şi curatela este o sarcină personală, deoarece tutorele şi curatorul trebuie personal să-şi
exercite drepturile şi să-şi îndeplinească obligaţiile fără a avea posibilitatea de a le transmite altor
persoane. Atunci când tutorele sau curatorul se află în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile, ei
pot fi eliberaţi din funcţie printr-o hotărîre a organului administraţiei publice locale şi, dacă est
necesar, va fi numită o altă persoană care să asigure ocrotirea minorului în continuare.
De regulă, tutela şi curatela este o sarcină gratuită (art. 147 Codul Familiei). Excepţie poate fi
atunci când minorului îi aparţine bunuri de valoare care necesită administrare permanentă. În acest
caz, autoritatea tutelară încheie cu un administrator pe care l-a desemnat un contract de administrare
fiduciară ce poate avea un caracter oneros.
Importanţa pe care o acordă statul şi societatea ocrotirii minorilor se reflectă prin faptul că
tutela şi curatela urmează să fie instituită în termen de o lună de zile de la data primirii informaţiei
despre necesitatea instituirii. Numirea tutorelui sau curatorului se face de către organul
administraţiei publice locale cu acordul persoanei care pretinde a fi numit şi acordul scris al
autorităţii tutelare. Acest din urmă acord trebuie să decurgă din rezultatele controlului condiţiilor de
trai ale copilului, condiţiilor de trai şi calităţilor morale ale persoanei care doreşte să exercite tutela
sau curatela asupra minorului. Poate fi tutore sau curator persoana majoră şi capabilă care dispune
de calităţile morale şi starea sănătăţii ce îi permit să educe copilul şi să-i apere drepturile şi
interesele legale. Poate fi numit un tutore (curator) sau mai mulţi (soţ şi soţie, fraţi, surori).
La numirea tutorelui (curatorului) se vor lua în consideraţie relaţiile copilului cu cel ce
pretinde ocrotirea minorului şi cu familia acestuia, cît şi dorinţa copilului de a fi plasat în familia
candidatului. Dacă copilul a împlinit vîrsta de 10 ani, se va ţine cont în mod obligatoriu de opinia
acestuia, dacă ea nu contravine intereselor lui.
Nu poate fi numit tutore sau curator:
– persoana decăzută din drepturile părinteşti;
– fost tutore curator înlăturat de la îndeplinirea obligaţiilor din culpa lui;
– fost adoptator şi adopţia desfăcută din culpa lui;
– persoana care nu are domiciliu pe teritoriul Republicii Moldova;
3
– cel înlăturat prin act autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, la
momentul morţii, ocrotirea părintească;
– cel care se află în relaţii de muncă cu instituţia în care este internat minorul (art. 143
Codul Familiei şi art. 55 Codul Civil).
Respectarea cerinţelor prevăzute de legislaţie permite numirea unui tutore şi curator care să-şi
exercite obligaţiile în interesul minorului, să-l ocrotească de abuzuri din partea terţelor persoane, să
nu admită el însuşi şi membrii familiei lui abuzuri de orice ordin faţă de minorul de sub tutelă sau
curatelă.
De regulă, tutori şi curatori se desemnează persoane care sunt rude ale copilului (bunici,
unchi, mătuşi, veri etc.), iar în lipsa acestora şi persoane străine. Părinţii care din motive temeinice
(deplasare de lungă durată peste hotare, boală gravă etc.) nu pot să-şi îndeplinească obligaţiile
părinteşti, se pot adresa la autoritatea tutelară cu o cerere de a plasa copilul sub tutela sau curatela
unei persoane concrete.
Tutela şi curatela nu se stabileşte asupra copiilor lipsiţi de ocrotirea părintească care sunt
întreţinuţi şi educaţi în instituţiile de stat. Exercitarea obligaţiilor tutorelui sau curatorului în aceste
cazuri este înfăptuită de administraţia instituţiei respective (art. 144 Codul Familiei).
Regula dată nu se aplică în cazurile cînd copilul care se află sub tutelă (curatelă) este plasat
temporar într-o astfel de instituţie de stat.
Potrivit art. 142 Codul Familiei, tutela şi curatela se instituie în scopul educaţiei şi instruirii
copiilor lipsiţi de ocrotire părintească, precum şi al apărării drepturilor şi intereselor lor legitime.
Din acest scop pot fi determinate drepturile şi obligaţiile tutorilor şi curatorilor.
Formularea obligaţiilor tutorilor şi curatorilor asupra minorului reiese din conţinutul instituţiei
tutelei şi curatelei ca formă de plasament familial şi în mare măsură coincid cu prevederile art. 60,
62 Codul Familiei în care se vorbeşte despre obligaţiile părinţilor de a-şi educa copiii.
Totodată trebuie de menţionat că drepturile şi obligaţiile părinţilor privind educaţia copiilor şi
cele ale tutorilor şi curatorilor asupra minorilor sunt nişte fenomene diferite, deoarece primele apar
în baza rudeniei de sînge, iar cele din urmă – în baza actelor administrative.
Tutorele şi curatorul are dreptul şi este obligat să educe (art. 146 alin. 1 şi 2 Codul Familiei)
copilul aflat sub tutelă sau curatelă. Educaţia include grija de sănătate şi dezvoltare fizică, psihică,
spirituală şi morală a copilului. În dependenţă de vîrsta copilului, tutorele (curatorul) trebuie să
creeze condiţii sanitaro-igienice, hrană, medicamente ce ar asigura dezvoltarea normală a celui pus
sub tutelă (curatelă).
4
Tutorele (curatorul) determină de sine stătător procedeele şi mijloacele de educaţie a copilului
aflat sub tutelă (curatelă), ţinînd cont de opinia copilului, luînd în consideraţie recomandările
autorităţii tutelare şi respectând prevederile art. 62 alin. 2 Codul Familiei. Metodele de educaţie a
copilului vor exclude şi maltratările de orice fel, discriminarea, violenţa fizică şi psihică,
exploatarea copilului. Exercitarea drepturilor tutorilor sau curatorilor nu trebuie să contravină
intereselor copilului. Tutorele (curatorul) este obligat să informeze autoritatea tutelară despre starea
sănătăţii copilului şi, în caz de necesitate, să ceară plasamentul copilului într-o instituţie curativă sau
sanatorială.
Conform art. 46 alin. 3 Codul Muncii, se permite încadrarea în muncă a minorilor care au
împlinit vîrsta de 15 ani cu acordul scris al curatorului, dacă nu va fi periclitată sănătatea,
dezvoltarea, instruirea şi pregătirea profesională a acestuia. În caz contrar curatorul poate cere
rezilierea contractului individual de muncă.
Tutorele şi curatorul este obligat să asigure învăţământul obligatoriu al copilului aflat sub
tutelă sau curatelă (art. 146 alin. 3 Codul Familiei). Tutorele şi curatorul poate alege instituţia de
învăţământ şi forma de studii pe care le va urma copilul. Astfel, ţinînd cont de opinia şi vîrsta
copilului, el poate fi plasat în grădiniţa pentru copii, şcoala generală, şcoala de muzică, de sport etc.,
principalul este ca copilul aflat sub tutelă, curatelă să absolvească învăţământul obligatoriu de nouă
clase, prevăzut de legea învăţământului Republicii Moldova. Desigur, dacă copilul are capacităţile
necesare şi dorinţa de a învăţa, tutorele şi curatorul trebuie să-l ajute ca el să urmeze studiile în
continuare.
Obligaţia tutorelui şi curatorului de a educa copilul, de a-l supraveghea îşi are suportul în
răspunderea administrativă a tutorelui sau curatorului pentru neîndeplinirea cu rea voinţă sau
îndeplinirea necorespunzătoare a acestei obligaţii (art. 63 Codul Contravenţional) şi răspunderea
juridică civilă pentru prejudiciul cauzat de minori (art. 2008, 2009 Codul Civil).
Îndeplinirea de către tutore sau curator a obligaţiei de educaţie a copilului nu poate fi
efectuată atunci cînd ei locuiesc separat, de aceea legislaţia impune tutorele şi curatorul să
locuiască împreună cu copilul aflat sub tutela sa (art. 146 alin. 7 Codul Familiei). Curatorul şi
minorul aflat sub curatelă care a împlinit vîrsta de 14 ani pot locui separat doar cu permisiunea
autorităţii tutelare, dacă aceasta nu influenţează negativ asupra educaţiei copilului. Domiciliul
comun poate fi atît la locul de trai al tutorelui (curatorului), în locuinţa acestuia, cît şi la locul de trai
al copilului.
La momentul instituirii tutelei (curatelei), de regulă, se cunoaşte domiciliul copilului şi al
tutorelui (curatorului). Deoarece tutela (curatela) este o îndatorire care durează pe parcursul
minorităţii copilului, în problema domiciliului pot interveni diferite schimbări. De exemplu, tutorele
sau curatorul îşi procură altă locuinţă, sau o schimbă în alt sector al municipiului, adică îşi
5
realizează dreptul de a-şi alege liber domiciliul. Legislaţia în vigoare, respectînd dreptul tutorelui
(curatorului) la libertatea alegerii domiciliului, stipulează că el este obligat să comunice autorităţii
tutelare informaţia privind schimbarea domiciliului (art. 146 alin. 8 Codul Familiei). Comunicarea
despre noul domiciliu al copilului aflat sub tutelă sau curatelă face posibil exercitarea de către
autoritatea tutelară a controlului continuu asupra felului cum tutorii şi curatorii îşi exercită
drepturile şi execută obligaţiile.
Tutorele şi curatorul nu este în drept să împiedice contactele copilului cu rudele lui, cu
excepţia cazurilor în care contactele respective contravin intereselor acestuia (art. 146 alin. 5 Codul
Familiei).
Tutorele şi curatorul este în drept să ceară pe cale judecătorească de la orice persoană,
inclusiv rudele apropiate, înapoierea copilului pe care acestea îl reţin fără temei legal (art. 146
alin. 4 Codul Familiei). Legea oferă acest drept tutorelui (curatorului) ca un mijloc de apărare atît a
intereselor tutorelui (curatorului), cît şi a intereselor copilului aflat sub tutelă (curatelă). Cererea de
înapoiere se va examina de către instanţa judecătorească cu participarea obligatorie a autorităţii
tutelare, care va da un aviz pe marginea litigiului apărut între tutore (curator) şi terţe persoane
(bunei, fraţi, surori sau persoane străine). Dacă la examinarea cauzei instanţa judecătorească va
stabili că înapoierea copilului tutorelui (curatorului) contravine intereselor lui, ea va obliga
autoritatea tutelară să înlocuiască tutorele (curatorul) cu o altă persoană sau să schimbe forma de
plasament a copilului.
Drepturile şi obligaţiile tutorelui şi curatorilor sunt cele privind persoana minorului, care sunt
reglementate de legislaţia familială şi cele privind bunurile minorului, care sunt reglementate de
legislaţia civilă (art. 50- 64 Codul Civil).
Tutorele (curatorul) este reprezentantul legal al minorului şi apără drepturile şi interesele
copilului în relaţiile cu persoane fizice şi juridice, inclusiv în instanţa de judecată fără mandat
special.
În cazurile prevăzute de lege, în pricinile ce se nasc din raporturi juridice civile, matrimoniale,
familiale, de muncă şi din alte raporturi juridice, minorii îşi apără personal în judecată drepturile,
libertăţile şi interesele legitime. În aceste cazuri necesitatea introducerii în proces a reprezentantului
legal al minorului este constatată de instanţa judecătorească (art. 58 Codul de Procedură Civilă).
Tutorele minorului în vîrsta de la 14 ani încheie în numele şi în interesul lui actele juridice
necesare în conformitate cu prevederile Codului civil.
Curatorul minorului în vîrsta de la 14 ani la 18 ani îşi dă consimţământul la încheierea
actelor juridice pe care cel aflat sub curatelă nu este în drept să le încheie de sine stătător. Totodată
curatorul ajută minorul în realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor şi îl protejează împotriva
abuzurilor unor terţi.
6
Actele juridice pe care tutorele le poate încheia în calitate de reprezentant legal al minorului
în vîrstă de pînă la 14 ani pot fi clasificate în trei grupe:
– acte pe care tutorele le poate încheia singur, fără încuviinţarea în prealabil a autorităţii
tutelare. Din ele fac parte convenţiile care asigură întreţinerea minorului (hrana,
îmbrăcămintea, plata pentru instruirea copilului, odihna, tratamentul etc.);
– acte pe care tutorele le poate încheia doar cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare.
Din ele fac parte convenţiile prin care se renunţă la drepturile patrimoniale ale copilului,
convenţiile de înstrăinare a bunurilor, de micşorare a averii, de partajare a bunurilor
minorului etc;
– acte pe care tutorele nu le poate încheia nici chiar cu încuviinţarea autorităţii tutelare.
Acestea sunt actele juridice cu titlul gratuit prin care minorul se obligă sau renunţă la
drepturi, cum ar fi de exemplu renunţarea la succesiune.
Aceste prevederi ale legislaţiei civile se aplică şi curatorului copilului în vîrsta de la 14 la 18
ani în cazurile când el trebuie să încuviinţeze convenţiile încheiate de minorul pus sub curatela lui.
Conform Codului Civil, tutorele şi curatorul, soţul şi rudele acestora de pînă la gradul al
patrulea inclusiv nu au dreptul să încheie convenţii cu minorul pus sub tutelă sau curatelă. Ca
excepţie pot fi încheiate convenţiile prin care către persoana tutelată se transmit bunuri prin donaţie
sau în folosinţă gratuită, adică convenţii ce nu pot să-i pricinuiască vreun prejudiciu. Interdicţia de
a încheia acte juridice cu soţul sau rudele apropiate ale tutorelui şi curatorului se bazează pe
prezumţia că apare un conflict de interese între părţile contractante, iar tutorele şi curatorul este cel
care trebuie să ocrotească interesele minorului şi nicidecum ale celeilalte părţi.
Tutorele şi curatorul nu pot reprezenta minorul tutelat în instanţa judecătorească dacă cealaltă
parte în proces este soţul sau rudă pînă la gradul al patrulea cu el. În aceste cazuri autoritatea
tutelară desemnează un reprezentant pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale copilului.
Tutorele şi curatorul nu este obligat să întreţină minorul din mijloacele proprii, ci trebuie să
asigure întreţinerea lui din mijloacele primite pentru el. Acestea pot fi pensiile pentru pierderea
întreţinătorului, diferite îndemnizaţii, pensia de întreţinere de la părinţi, de la rude apropiate,
veniturile primite din administrarea eficientă a bunurilor, înstrăinarea unor bunuri cu acordul
autorităţii tutelare.
Veniturile primite de către tutore (curator) urmează să fie cheltuite numai în interesul
minorului şi pentru întreţinerea lui. Deseori tutorele (curatorul) întreţine minorul din mijloace
proprii, deşi, neavînd această obligaţie, el o consideră obligaţie morală care există în relaţiile de
familie.
Autoritatea tutelară efectuează sistematic urmărirea educaţiei şi a condiţiilor de trai ale
copiilor plasaţi spre educare în familii sub tutelă sau curatelă şi acordă ajutoarele posibile la
7
educarea acestor copii. Controlul obligatoriu se efectuează o dată în an sau, după caz, de mai multe
ori, cînd apare necesitatea de a lucra cu copilul şi familia. După fiecare control se întocmeşte un
proces-verbal care se păstrează în dosarul copilului. Tutorele şi curatorul este obligat să ducă
evidenţa sumelor de bani primite şi cheltuite pentru minor, cît şi a bunurilor ce i-au fost transmise
spre administrare şi să prezinte autorităţii tutelare dări de seamă anuale care să conţină informaţiile
privind starea sănătăţii, îngrijirea şi educaţia minorului. După un control riguros, raportul tutorelui
(curatorului) este confirmat de conducătorul autorităţii tutelare sau, după caz, sunt cerute informaţii
adăugătoare. Tutorele (curatorul) poate primi ajutor sub formă de recomandări privind educarea
copilului. În caz de depistare a unor încălcări considerabile, tutorele (curatorul) poate fi înlăturat de
la exercitarea în continuare a drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor sale.
Tutela încetează la atingerea de către minor a vîrstei de 14 ani şi tutorele devine curator al
minorului între 14 şi 18 ani fără o hotărîre a autorităţii tutelare în acest sens.
Curatela încetează la împlinirea de către minor a vîrstei de 18 ani fără o decizie specială a
autorităţii tutelare.
Tutela şi curatela pot înceta şi înainte de termenul indicat în legislaţie, dacă există careva
temeiuri juridice. Aceste temeiuri pot fi:
– copilul este înapoiat părinţilor (părintelui) pentru educaţia şi întreţinerea de mai departe;
– copilul este adoptat;
– copilul este plasat într-o casă de copii de tip familial sau într-o instituţie educativă sau
curativă la întreţinerea deplină a statului şi obligaţiile tutorelui (curatorului) sunt exercitate
de conducătorul acestei instituţii;
– copilul care se află sub curatelă s-a căsătorit la împlinirea vîrstei de 16 ani şi a dobîndit
capacitatea deplină de exerciţiu;
– copilul care a împlinit vîrsta de 16 ani şi lucrează în baza unui contract de muncă a fost
declarat de autoritatea tutelară sau instanţa judecătorească ca fiind emancipat, adică a
dobîndit capacitatea de exerciţiu deplină şi poate singur să-şi realizeze toate drepturile şi
să-şi îndeplinească obligaţiile;
– la cererea tutorelui sau curatorului dacă cererea este întemeiată;
– în cazul decesului tutorelui (curatorului) sau a minorului aflat sub tutelă (curatelă);
– ca rezultat al îndepărtării tutorelui sau curatorului de la îndeplinirea obligaţiilor sale, dacă
nu şi le îndeplineşte în modul corespunzător, a săvîrşit un abuz, o neglijenţă gravă sau
fapte care-l fac nevrednic de a fi tutore sau curator.
Pentru încetarea tutelei (curatelei) în unele cazuri se cere hotărîrea autorităţii tutelare, iar în
altele aceasta încetează în urma faptului juridic care a avut loc. De exemplu, dacă minorul a
11
încheiat o căsătorie, curatela încetează prin înregistrarea căsătoriei de către el în condiţiile
prevăzute de lege. Tot la fel înregistrarea hotărîrii instanţei de judecată privind adopţia copilului
serveşte temei pentru încetarea tutelei (curatelei) la care tutorele (curatorul) a consimţit.
Înregistrarea decesului tutorelui (curatorului) sau a minorului tutelat serveşte temei pentru încetarea
tutelei (curatelei).
Încetarea tutelei (curatelei) la cererea tutorelui (curatorului) urmează să fie examinată de către
autoritatea tutelară, analizînd minuţios motivele refuzului de a-şi îndeplini obligaţiile puse pe seama
lui şi numai după aceasta se ia hotărîrea respectivă. De regulă, cererea este admisă cînd există
motive întemeiate (boală gravă, schimbarea domiciliului, imposibilitatea de a educa copilul în
continuare etc.).
O atenţie deosebită se acordă cazului când tutela (curatela) încetează din culpa tutorelui
(curatorului). Autoritatea tutelară face un control prin care se dovedeşte că tutorele (curatorul) a
săvîrşit un abuz, o neglijenţă gravă, nu-şi îndeplineşte obligaţiile faţă de minor sau le îndeplineşte
nu în modul cuvenit, lăsînd copilul neîngrijit, în primejdie sau îi prejudiciază sănătatea. În baza
acestor fapte se pronunţă o hotărîre despre îndepărtarea tutorelui (curatorului) de la îndeplinirea
sarcinei puse pe seama lui. Dacă tutorele (curatorul) foloseşte tutela (curatela) în scopurile sale
personale în dauna intereselor minorului, precum şi în cazul când cel pus sub tutelă (curatelă) este
lăsat fără supraveghere şi fără ajutorul material necesar, autoritatea tutelară ia măsurile necesare
pentru ca tutorele (curatorul) să fie tras la răspundere şi să recupereze paguba materială pricinuită în
modul stabilit de legislaţie. Îndepărtarea tutorilor (curatorilor) de la îndeplinirea obligaţiilor lor este
o sancţiune care atrage după sine urmări negative. Astfel, persoana pentru viitor nu poate fi
adoptator, tutore (curator) sau părinte educator.
12