“Orasul gradina”

De-a lungul timpului au existat proiecte pentru crearea şi deschiderea unor oraşe utopice,la care
multi dintre noi inca mai visam,insa acestea au ramas doar la stadiul de proiect.

1. Dongtan (China)

N-au trecut mai bine de câteva luni de când s-a anunţat că oraşul planificat a fi construit de către
China, Dongtan, nu va mai fi realizat. Acestuia i s-a făcut o mare reclamă, din moment ce ar fi
fost primul mare oraş ecologic de acest fel. Proiectat a avea de două ori mărimea Manhattan-ului,
locul ales pentru oraş era o insulă de lângă Shanghai. Oraşul şi-ar fi produs întreaga energie
necesară doar din resurse regenerabile (energie solară, eoliană, energie din combustibil
bioecologic sau din deşeuri). Transportul public ar fi fost 100% ecologic (pe bază de celule de
hidrogen), şi ar fi existat o întinsă reţea de culoare pietonale şi culoare pentru biciclişti, astfel că
emisiile poluante ale maşinilor ar fi fost limitate. Acest proiect ar fi trebuit să fie un “model
verde” pentru întreaga lume, dar criza globală a afectat şi acest “oraş de vis”.

2. Triton City (SUA)

Buckminster Fuller a fost un strălucit om de ştiinţă, filozof şi vizionar, care a proiectat în anii
1960 un oraş denumit Triton City, având capacitatea de 5.000 de locuitori, şi care ar fi trebuit să-
i încurajeze pe oameni să înveţe cum să împartă resursele şi cum să conserve energia. Triton City
s-a născut în machete din dorinţa unui bogătaş japonez de a proiecta un oraş plutitor pentru
portul Tokyo.Triton City era rezistent la tsunami, apa era oferită din activităţi de desalinizare,
oferea intimitate fiecărui locuitor şi avea o formă poliedrică ce oferea cea mai mare suprafaţă
posibilă, la cel mai redus nivel de volum.
Triton City oferea absolut totul: de la distracţii, până la servicii de sănătate sau învăţământ.
Costurile de întreţinere ar fi fost foarte mici, ceea ce ar fi asigurat un înalt standard de trai. Fuller
a murit în 1966, iar oraşul său plutitor n-a mai fost realizat niciodată.

3. Broadacre (SUA)

Proiectat de către unul dintre cei mai faimoşi şi mai respectaţi arhitecţi din istorie, Frank Lloyd
Wright, în anul 1932, Broadacre ar fi trebuit să fie un nou oraş. El prezenta multe din
caracteristicile acelor timpuri, fiind bazat pe principiile naţiunii agricole a lui Thomas Jefferson.
În esenţă, Wright ar fi dorit să abandoneze oraşul aglomerat, maşinizat şi industrial, dar şi
comunitatea tradiţională de la ţară. La fel ca şi Thomas Jefferson, care credea că fiecare cetăţean
trebuia să aibă “copacul şi via sa”, Wright a proiectat oraşul astfel încât fiecare locuitor al său să-
şi poată produce mâncarea pe bucăţica sa de pământ.
În Broadacre casele, fabricile, birourile şi clădirile municipale ar fi fost despărţite între ele prin
parcuri mari, plantate cu pajişti şi arbori. În oraş, n-ar fi trebuit să existe industrie grea, iar toate
utilităţile ar fi fost împământate.

4. California City (SUA)

Acest oraş, deşi a fost într-un fel construit, totuşi faţă de proiectul original, nu s-a realizat nici
5% din el. Nat Mendelsohn a fost un dezvoltator imobiliar care a visat să construiască un oraş
care să rivalizeze cu Los Angeles în termeni de grandoare. El a început ambiţiosul său plan cu
320 de kilometri pătraţi în mijlocul deşertului californian Mojave, realizând un uriaş parc şi un
lac artificial. Însă, deşi au fost construite sute de străzi, perfect aliniate, totuşi e ceva ce frapează
în California City: lipsesc casele, ca şi cum ar fi un oraş-fantomă! Mendelsohn a avut aceeaşi
idee ca şi a altor dezvoltatori imobiliari. A cumpărat o cantitate imensă de pământ, pe care l-a
împărţit în parcele, acestea din urmă urmând a fi vândute familiilor ce ar fi dorit să-şi
construiască în acest oraş o casă. Dar lucrurile n-au mers aşa cum şi-a dorit dezvoltatorul, iar de
50 de ani străzile sunt încă goale. Una din explicaţii ar fi furtunile de nisip ce apar des în oraş,
dar şi suprastimarea cererii.

5. Oraşul experimental Minnesota (SUA)

Oraşul experimental Minnesota (The Minnesota Experimental City - MXC) s-a născut dintr-un
parteneriat între Universitatea din Minnesota şi guvernul american în anii 1960, fiind o
combinaţie de idei experimentale ce n-au fost puse niciodată în aplicare într-un mare oraş. Oraşul
ar putea găzdui circa 250.000 de oameni, şi ar conţine spaţii deschise ca parcuri, ferme şi locuri
sălbatice. Doar 1/6 din oraş ar fi asfaltat şi pavat, iar oraşul ar fi parţial acoperit de un “dom
geodezic”. Oraşul pare dintr-un film SF: un sistem automat de circulaţie pe autostrăzi ar permite
utilizarea maşinilor fără şoferi. Poate că cea mai utopică idee al acestui oraş experimental ar fi
aceea că în MXC nu vor exista şcoli! În locul acestora, va exista aşa-zisă “practică a învăţării pe
termen lung”, în care fiecare va fi şi profesor şi elev, iar procesul de învăţământ va avea loc prin
intermediul interacţiunilor sociale, observaţiilor, alăturarea unor grupuri sau cluburi.

6. Welthauptstadt (Germania)
Welthauptstadt ar fi trebuit să fie bijuteria celui de-al Treilea Reich. Adolf Hitler era convins că
Germania va deveni centrul Europei sau chiar al lumii, aşa că a început să viseze la viitoarea
capitală a Germaniei, chiar înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial. Scopul său
era acela de a întrece în splendoare capitale europene ca Paris sau Londra.
Planurile pentru acest oraş grandios cuprindeau un stadion gigantic (în care ar putea încăpea
400.000 de oameni), o Cancelarie de două ori mai mare decât Palatul Versailles, Arcul de Triumf
(mult mai mare decât originalul din Paris) şi o uriaşă piaţă deschisă, înconjurată de mari clădiri
guvernamentale. Capodopera acestui oraş ar fi constituit-o Volkshalle, sau Casa Poporului, o
clădire gigantică, sub forma unui dom, proiectată de însuşi Hitler. Dacă ar fi fost construită,
Volksalle ar fi fost cea mai mare clădire din lume, de 16 ori mai mare decât domul Sf. Petru!
Hitler plănuia ca după câştigarea războiului, şi terminarea oraşului, în 1950 să ţină aici o mare
expoziţie mondială.

7. Succesul lui Seward (Alaska, SUA)

Acest oraş utopic a fost numit după William Seward, secretarul de stat al SUA care a aranjat
cumpărarea Alaskăi de la Rusia. Oraşul Seward ar fi fost un proiect absolut unic în lume, pentru
că ar fi implicat construirea unui dom colosal din sticlă care ar fi acoperit tot oraşul şi ar fi putut
controla astfel cât mai bine climatul aspru din Alaska. În oraş, în care ar fi încăput peste 400.000
de locuitori, s-ar fi putut construi o arenă de sport, un mall şi şcoli. În oraş n-ar fi existat maşini,
iar pentru transport ar fi existat maşini deplasabile prin cabluri aeriene, precum şi un metrou.
Până la urmă Succesul lui Seward, s-a dovedit a fi un eşec.

8. BoozeTown sau Oraşul Beţivilor (SUA)

Ideea acestui oraş a apărut în anii ‘50, ca fiind o citadelă care s-ar fi bazat pe cultura alcoolului,
un loc unde băutura ar fi fost îmbrăţişată şi iubită. Proiectul acestui oraş a apărut din iniţiativa
unui om pe nume, Mel Johnson, căruia îi plăcea mult băutura. El şi-a imaginat BoozeTown ca un
oraş plin de baruri şi nightcluburi, fiecare bar având diferite teme. Numele străzilor aduceau
aminte de alcool: Gin Lane sau Bourbon Boulevard. Transportul celor băuţi până acasă (sau până
la un alt bar) era asigurat cu ajutorul unui sistem de troleibuze electrice.
Majoritatea băuturilor ar fi fost direct produse în oraş, ceea ce ar fi asigurat oraşului venituri
consistente. Fiecare bar ar fi fost deschis 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, iar băutul ar fi fost
permis oriunde, inclusiv în bănci sau în biserici. Oraşul ar fi avut propria monedă (BoozeBucks),
şi propria poliţie (care în loc să-i aresteze pe beţivi, i-ar fi ajutat). Johnson îşi imagina că acest
oraş ar fi fost locuit permanent de pensionari, artişti şi actori celebri care s-au retras din
activitate. În mijlocul oraşului s-ar fi aflat o clădire imensă sub forma unui pahar de Martini, în
care Johnson şi-ar fi instalat cartierul său general.
Deşi era moştenitorul unei averi însemnate de la tatăl său, totuşi Johnson nu a dispus de toţi banii
necesari construirii oraşului, aşa că şi-a creat o mulţime de postere şi prospecte pentru a-şi atrage
investitorii în demararea unei asemenea oraş. În 1960, el a renunţat la idee, s-a internat la spital
unde a fost diagnosticat cu schizofrenie paranoică. Cu ocazia aceasta, oraşul său al beţivilor a
rămas doar o simplă utopie.

Printre aceste orase de vis se numara si orasul gradina considerat a fi aplicatie a modelului
culturalist,model reprezentat in exclusivitate de ganditori englezi care se sprijina pe o traditie de
gandire ce analizeaza si critica realizarile civilizatiei industriale.Punctul de plecare al acestui
model nu este individul ci gruparea umana,se urmareste combaterea urateniei oraselor
industriale,rezolvarea problemelor legate de locuire si a conditiilor insalubre in care oamenii,ce
se dezvoltau tot mai mult din punct de vedere numeric,erau nevoiti sa traiasca si sa-si desfasoare
activitatile cotidiene.
Orasul gradina a fost elaborat teoretic de Ebenezer Howard şi pus în formă arhitectural-
urbanistică de Raymond Unwin.Majorarea numarului de locuitori a avut drept consecinta aparitia
de noi spatii de locuit care aglomerau orasul ducand la o alimentare cu apa si canalizare
inadecvate .Alimentarea cu apa poluata la care se adauga si conditiile insalubre de locuit au
condus la aparitia unor boli precum holera,care intre anii 1831-1854 a ucis sute de mii de
oameni.Dezvoltarea haotica a spatiilor de locuit impiedica accesul autoritatilor in cazul aparitiei
unor eventuale disfunctionalitati.O solutie pentru rezolvarea acestei probleme a fost creea unui
oras paralel cu orasul industrial care sa ofere locuitorilor sai un nivel ridicat de sanatate si
confort,iar mijlocul de a-l atinge este o combinatie sanatoasa ,naturala si economica dintre viata
la oras si cea de la tara.
Primul oras gradina era situat la 50 km de Londra.
Principalele caracteristici ale schemei lui Howard au fost:
-achizitionarea uni suprafete mari de teren agricol
-planificarea unui oras compact inconjurat de o centura rurala
-incadrarea in peisaj/acomodarea rezidentilor,industriei si agriculturii
-limitarea gradului de oras si prevenirea calcarii pe centura rurala
-cresterea valorii naturale in teren care sa asigure bunastarea osarului prin folosirea resurselor
proprii.
In centrul orasului va fi un parc ,o combinatie de centru comercial ,o zona rezidentiala si apoi ,la
marginea exterioara ,industria.
Dintre locuitorii orasului putea face parte orice om indiferent de statutul sau social.Spatiul de
locuit avea limite precise cuprinse intre 32000-58000 de locuitori ceea ce inlatura aparitia unei
posibile probleme legata de suprapopularea acestui “loc de vis” si transformarea lui in ceea ce
era orasul industrial.
 Spatiul este controlat si inchis, conturind piete, strazi, fundaturi sau “close-uri”, care constituie
unitatile de grupare si “vecinatate apropiata” ale locuintelor. Forma este mulata pe teren,
nesimetrica si cu caracter pitoresc.
Suprafata orasului era de 2400 ha dintre care 400 ha erau spatii construite de forma circulara
avand o raza mai mare de 1 km.
Spatiul public era important pentru ceea ce ar fi putut fi orasul gradina,acesta fiind conturat in
strazi si piete.
Unwin considera ca:”...lasand orasele sa se dezvolte singure este important sa le stabilim limitele
si sa precizam ,separand partile vecine ,spatiul destinat noilor cartiere si periferiilor.
....o urbanistica adecvata va oferi fiecaruia mai mult spatiu fara sa foloseasca mai mult teren.”
Orasul gradina oferea omului foarte mult spatiu ,natura si zona verde fiind foarte importante si
valorificate pe cat de mult posibil.
In oras erau realizate pe fiecare hectar construibil 20 de locuinte intre acestea existand o distanta
de 16,5m ,fiecare cladire fiind inconjurata de garduri de mici dimensiuni realizate din vegetatie.
Orasul gradina era caracterizat prin existenta unor close-uri sau fundaturi ,o tipologie de locuire
specifica.Casele puteau fi grupate laolalta si aranjate in asa fel incat fiecare sa capete un aspect
insorit si o priveliste deschisa,pentru a le asigura spatii mari de teren erau lasate in permanenta
libere.Orasul putea avea in medie 250.000 locuitori.
6 bulevarde magnifice fiecare 120 picioare lăţime - traverseaza orasul de la centru spre
circumferinţă, se împarte în şase părţi egale sau secţii
De-a lungul timpului orasul gradina s-a raspandit foarte mult,astfel multi alti arhitecti au pornit
de la ideea lui Ebenezer Howard realizand orase ce se pot asemana cu ceea ce numim”oarsul
gradina”.
Parcul Güell din Barcelona este considerat a fi un oras gradina neterminat avand o suprafata de
20 ha. Proiectul in sine a fost un esec total. Dezvoltarea zonei a inceput intre 1900 si 1904 si a
fost oprita in 1914. O parcela a fost comandata de patronul companiei de constructii care a
dezvoltat lucrarea si alte doua parcele au fost vandute unei singure persoane care a construit o
vila.

In Bucuresti arhitectul Marcel Iancu a dorit trasformarea capitalei Romaniei intr-un  „ oras fericit
si sanatos, un oras-gradina, cu parcuri si palate" ,din nefericire aceasta idee nu a fost pusa in
practica.Astazi Bogdan Andrei Fezi, doctor în arhitectura al Universitatii „Ion Mincu", propune
solutii de ameliorare urbana a Bucurestiului, lansând un SOS edililor orasului,el isi doreste sa
transpuna in realitate dorinta lui Marcel Iancu.
 Orasul gradina vazut prin ochii unui calator

Şase bulevarde magnifice - fiecare 120 picioare lăţime - traverseaza orasul de la centru spre
circumferinţă care se împarte în şase părţi egale sau secţii. În centru este un spatiu circular care
conţine aproximativ cinci acri şi jumătate, prevăzute ca o grădină frumoasă,bulevardele pe care
sunt situate clădiri publice mai mari - primărie, concert principal şi sala de lectură, teatru,
bibliotecă, muzeu, galerie foto-, şi spital-incadrand aceasta gradina.
Restul spatiului mare care inconjoara gradina ce este incercuit de “Crystal Palace” este un parc
public care contine 145 de acri ,aceste include ample posibilitati de recreere,accesul fiind
permis oricarei persoane indiferent de statutul social.
In jurul Parcului Central este o arcada larg deschisa din stipla cu deschidere catre parc.
Aceasta cladire in vreme ploioasa este una din adaposturile preferate ale oamenilor,iar salile mari
si luminoase ii ademenesc pe oameni indiferent de conditiile meteo de afara.Aici bunurile facute
de mana sunt expuse la vanzare,este locul in care se intalnesc majoritatea oamenilor care iubesc
manufacturile.  Spaţiu închis de Crystal Palace este, totuşi, o afacere bună,mai mare decât este
necesar pentru aceste scopuri, şi o parte considerabilă este folosita ca o grădină de iarnă -
ansamblu formând o expozitie permanenta cu un caracter mai atractiv, în timp ce forma ei
circulara o aduce aproape de fiecare locuitor din oras.
Iesind din Crystal Palace în drum spre inelul exterior al oraşului, trecem pe Fifth Avenue si de
toate drumurile orasului si ne uitam la Crystal Palace in timp ce gasim un inel de case foarte bine
costruite ,fiecare fiind bine definita si continuindu-ne drumul obsservam ca acele case sunt
construite in inele concetrice .Mergand in lungul strazii observam varietati arhitecturale si de
design ale caselor unele avand gradini obisnuite,observam ca in costructia caselor aspectele de
care trebuie sa se tina cont sunt linia stazii si punctele de plecare,autoritatile municipale pun
mare accent pe respectarea normelor sanitare.Individul este liber sa isi orneze casa cum crede de
cuviinta.
Pe inelul exterior al orasului sunt fabrici, depozite, fabrici de produse lactate, pieţe, curţi de
cărbune, şantierele de cherestea, etc, toate situate in fata unui cerc de cale ferata , care cuprinde
întregul oraş, şi care are liniile de conectarea cu o linie principală de cale ferată care trece prin
Estate. Acest aranjament permite ca mărfurile să fie încărcate direct în camioane din depozite şi
ateliere de lucru, şi aşa mai departe trimis pe calea ferată la pieţele îndepărtate, sau să fie luate
direct din camioane în depozite sau fabrici; astfel nu efectuează numai o economie foarte mare în
ceea ce priveşte ambalare şi transport, ci de asemenea, prin reducerea traficului pe drumurile din
oraş, reducând într-o măsură foarte marcat costul întreţinerii lor. Cantitatea de fum este pastrata
în anumite limite în Garden City, pentru toate utilajele este folosit energie electrică, astfel încât
costul energiei electrice pentru iluminat şi alte scopuri este extrem de redus.
Periferia orasului este utilizata in scopuri agricole,suprafetele de teren fiind detinute de grupuri
de persoane in ferme mari sau mici holding-uri.