Ileana este personajul feminin al primei parti a romanului.

Ea ne este
prezentata din perspectiva sensibilitatii si subiectivitatii eroului-narator Mavrodin,
care ii relateaza prietenului sau, Hasnas, povestea sa de dragoste.
Iubirea dintre Ileana si Mavrodin este privita in toate etapele ei, si, avand in
vedere pozitia privilegiata pe care erosul o detine in intreaga proza a lui Mircea
Eliade, se poate afirma ca in iubirea celor doi se insinueaza ideea de predestinare, a
sufletelor-pereche, care se intalnesc peste timp si refac cuplul adamic, intr-o
armonie perfecta. Totusi, personajele sunt niste spirite nelinistite, in cautare de
aventuri, de traire totala, niste indivizi cu o tumultuoasa viata interioara.
Mavrodin o intalneste pe Ileana la o petrecere, aceasta fascinandu-l de la
inceput: "ochii nelamuriti si mari", "umezi, adanci, clatinati uneori de o lucire
calda, feminina", parfumul discret, de o puritate aproape ascetica, "forma" trupului,
intuind o "femeie intreaga, desavarsita, fara a mai simti nimic altceva",
plenitudinea si desavarsirea primului dans, adevarata iesire din contingent, stare de
transfigurare si purificare, Ileana parandu-i lui Mavrodin "alta, cu desavarsire alta".
Relatarea din partea a doua a romanului apartinandu-i lui Hasnas, ce aduce
in prim plan experienta sa erotica cu Lena, confera simetrie romanului, cele doua
experiente fiind reductibile una la cealalta, prin sugestia de final a identitatii
protagonistelor. Numele personajelor feminine, Ileana-Lena, mentin ambiguitatea,
avansand totodata ideea ca cele doua experiente erotice sunt raportabile la aceeasi
femeie, invaluita in mister.
Așadar, Ileana este personajul principal feminin al romanului, în jurul căreia
a fost atenția maximă.