EŞECUL ŞCOLAR-FORME DE MANIFESTARE ŞI MODALITAŢII DE

PREVENIRE

1.Eşecul sau insuccesul şcolar-Delimitări conceptuale

Fiecare traiectorie şcolară are o istorie unică ce poate fi povestită în moduri diferite, în funcţie de
punctul de vedere adoptat: al elevului, al părintelui, al profesorului. Povestea conţine, inevitabil, referiri la
performanţele elevului, la succesele şi insuccesele care marchează această traiectorie. Interesul tuturor
pentru performanţele elevilor nu este întâmplător. Notele şcolare, statutul de „elev bun” sau „elev slab”,
succesul sau insuccesul la examene influenţează nemijlocit poziţia elevului în familie şi în grupul de
prieteni, dar şi prestigiul familiei, percepţia socială a acesteia, calitatea educaţiei în familie.
Insuccesul nu mai este doar o problemă pedagogică, ci şi una socială.Sintagma insucces şcolar este utilizată
alternativ cu cea de eşec şcolar, fiind considerate până la un anumit punct sinonime.
Noţiunile de succes şi insucces şcolar nu sunt atemporale, ci sunt impuse de istoria socială. Din acest
unghi, succesul şcolar constă în „obţinerea unui randament superior în activitatea instructiv-educativă, la
nivelul cerinţelor programelor şi al finalităţilor învăţământului”, iar insuccesul se referă la „rămânerea în
urmă la învăţătură sau la neândeplinirea cerinţelor obligatorii din cadrul procesului instructiv-educativ, fiind
efectul discrepanţei dintre exigenţe, posibilităţi şi rezultate”.
Altfel spus, reuşita sau nereuşita elevului la învăţătură nu pot fi judecate în sine, fără raportare la exigenţele
normelor şcolare. Performanţele elevilor, măsurate şi evaluate cu ajutorul diferitelor instrumente
docimologice, sunt raportate la un anumit nivel de cerinţe, stabilite în funcţie de vârstă, dar şi de exigenţele
specifice ale unui sistem educaţional.
Insuccesul şcolar poate avea un caracter episodic, de scurtă durată, limitat la circumstanţele unor dificultăţi
în rezolvarea sarcinilor de învăţare, sau poate avea aspectul unui fenomen de durată, exprimat în acumularea
de lacune pe perioade mai mari de timp, un semestru sau un an şcolar.
Aceste dimensiuni ale insuccesului şcolar care privesc amploarea şi persistenţa cu care el se
manifestă pot fi surprinse şi în descrierea fazelor pe care le parcurge fenomenul în discuţie:
- faza premergătoare, caracterizată prin apariţia primelor probleme în realizarea sarcinilor şcolare,
a primelor goluri în cunoştinţele elevului, încetinirea ritmului în raport cu ceilalţi elevi; în plan
psihologic, impactul acestor dificultăţi se exprimă în apariţia primelor simptome ale
nemulţumirii elevului în legătură cu şcoala, în lipsa interesului şi a dorinţei de a învăţa;
- faza de retrapaj propriu-zis, caracterizată prin acumularea de goluri mari în cunoştinţele elevului
şi evitarea oricărei încercări de îndeplinire independentă a sarcinilor; pe plan

1
 psihocomportamental, apar aversiunea faţă de învăţătură, de profesori şi de autoritatea şcolară în
general, perturbarea orelor, chiulul de la ore şi alte forme de negare a activităţii şcolare; notele
proaste şi atitudinea elevului faţă de şcoală sunt simptome uşor de sesizat, şi acum intervin
primele încercări oficiale de rezolvare a problemei, dacă aceste încercări nu sunt cele adecvate,
eşecul se adânceşte;
- faza eşecului şcolar formal, care se exprimă în repetenţie sau abandon şcolar, cu consecinţe
negative atât în ceea ce priveşte dezvoltarea personalităţii, cât şi integrarea socială şi
profesională.
Delimitarea formelor de insucces şcolar se poate face şi recurgând la ceea ce Riviere a numit
indicatori ai existenţei unor forme stabilizate de eşec:
- indicatori proprii instituţiei de învăţământ: rezultatele slabe la examene şi concursuri şcolare,
repetenţia;
- indicatori exteriori instituţiei şcolare: tipul de orientare după terminarea şcolarităţii obligatorii
(întreruperea studiilor apare ca o formă de eşec), rata ridicată de şomaj printre tinerii sub 25 de ani, rata
de analfabetism;
- indicatori referitori la efectele eşecului în plan individual: rata de abandon şcolar şi absenteism,
trăirea subiectivă a eşecului.
Reuşita sau nereuşita şcolară nu pot fi apreciate exclusiv după performanţele strict şcolare, exprimate prin
note.
Atunci când se vorbeşte de insuccesul şcolar, apare în mod frecvent şi conceptul de inadaptare şcolară.
Inadaptarea şcolară se referă atât la dificultăţile de a îndeplini sarcinile şcolare, cât şi la eşecul de integrare
în mediul şcolar din care elevul face parte. Se admite, în general, că un elev este adaptat atunci când reuşeşte
să aibă relaţii cu ceilalţi elevi şi un mod adecvat de a răspunde exigenţelor şcolare.

2.Cauzele insuccesului-eşecului şcolar

Ele sunt în mare măsură situaţiile opuse strategiilor şi condiţiilor care favorizează succesul şcolar.
Enumerarea cauzelor eşecului şcolar, cu sublinierea specificului lor este necesară pentru ca factorii educativi
şi elevii să le conştientizeze, observând influenţa negativă în pregătirea şi formarea personalităţii lor.
Cauzele insuccesului şcolar sunt de triplă natură:
a) familială;
b) psihosociofiziologică;
c) pedagogică.

2
a).Cauzele de natură familială ale insuccesului/eşecului şcolar
Printre aceste cauze se pot evidenţia:
- familiile dezorganizate, în care soţii trăiesc în acelaşi spaţiu, dar ca şi cum ar fi persoane străine,
deoarece nu se înţeleg şi nu se respectă, unul din soţi lipsind adesea de acasă, despărţirea lor
fiind neoficială, ceea ce creează tensiuni în relaţiile cu copiii, pe unul dintre ei nemaiinteresându-
l problemele familiei, educaţia copiilor lor;
- familiile dezorganizate, în care soţii s-au despărţit oficial prin divorţ, educaţia copiilor adesea
este lăsată numai în seama unui soţ, al celui căruia i s-a încredinţat copilul minor; celălalt soţ
(soţie) rezumându-se de multe ori numai la darea unei pensii alimentare, iar în unele cazuri
frustrând copilul şi de aceasta;
- lipsa condiţiilor necesare vieţii (hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, spaţiu de locuit etc.);
- comportarea autoritară a unor părinţi faţă de copiii lor, cu aplicarea de restricţii şi sancţiuni
exagerate, care provoacă inhibări şi teamă;
- lipsa controlului unor părinţi asupra activităţii şcolare şi a celei extraşcolare, care-i determină pe
unii elevi să nu înveţe, să se ocupe de altceva, mergând până la vagabondaj şi abandon şcolar;
- lipsa legăturii unor părinţi cu şcoala, cu profesorii, cu profesorul diriginte îndeosebi, ceea ce îi
face pe părinţi să nu cunoască îndatoririle copiilor lor elevi, să nu sprijine şcoala în îndeplinirea
misiunii sale;
- exigenţele exagerate ale unor părinţi, care cer copiilor lor, elevi, rezultate la învăţătură peste
posibilităţile lor reale, supraîncărcându-i cu sarcini şcolare suplimentare, cu meditaţii îndeosebi,
ceea ce poate să le producă tulburări nervoase;
- lipsa preocupării unor părinţi faţă de orientarea şcolară şi profesională a copiilor lor elevi sau
direcţionarea forţată spre anumite şcoli şi profesii, care nu corespund posibilităţilor reale şi
dorinţele copiilor lor, şi aceasta fiind o cauză a eşecului şcolar sau a unei realizări şcolare la
limită şi altele.
b).Cauzele de natură psihosociofiziologică ale insuccesului /eşecului şcolar
Printre cele mai importante se pot menţiona urmtoarele grupe de cauze ale eşecului
şcolar, în interacţiune:
- tulburările fiziologice, cum sunt cele senzoriale, îndeosebi auditive şi vizuale, maladiile unor
sisteme ale organismului specifice vârstelor copilăriei, cum sunt unele boli cardiace, biliare, digestive,
endocrine etc. şi îndeosebi ale sistemului nervos sau unele modificări fireşti ale dezvoltării la aceste vârste,
cum sunt cele legate de dentiţie, de glandele sexuale, mai ales la pubertate, etc, lipsa condiţiilor de
dezvoltare fizică (hrană, educaţie fizică, odihnă, igienă etc.) şi altele;

3
 - tulburările psihice de comportament, care pot fi de natură nevrotică, mentală, afectivă, volitivă şi
caracterială, în cadrul cărora pot să se manifeste psihozele (obsesiile, fobiile, ideile fixe etc.), anumite
tendunţe, acţiuni şi gânduri refulate, care grevează subconştientul şi inconştientul elevului respectiv, sau
anumite stări de instabilitate, excitabilitate, impulsivitate ori chiar negativismul psihic, care-l fac pe elevul
în cauză să nu mai răspundă la solicitările agenţilor psihosocioeducaţionali, sau să reacţioneze invers
sensurilor pozitive ale solicitărilor acestora şi altele;
- tulburări psihosociale, care pot fi conflicte cu normele etice şi sociale, ca urmare a tulburărilor
relaţiilor sociale şi interpersonale în cadrul grupului social din care face parte (familie, grup şcolar etc.), care
să se manifeste ca insatisfacţie psihosocială, obiectivată în inadaptabilitate familială, şcolară, socială în
general.
c).Cauzele de natură pedagogică ale insuccesului/eşecului şcolar
Printre cele mai importante se pot enumera următoarele cauze:
- metodologia didactică pasivă şi neadecvată unei participări active şi euristice a elevilor în
procesul instructiv-educativ;
- tratarea globală şi numai ca obiect al educaţiei elevilor, ceea ce frânează dezvoltarea
performanţelor şcolare pe bază de capacităţi, aptitudini, interese, aspiraţii ale acestora;
- relaţii de tutelare, chiar nedemocratice, autoritariste faţă de elevi, care-i jignesc şi le îndepărtează
interesul faţă de învăţătură;
- existenţa unui grup şcolar neunitar, neînchegat, dezorganizat, care se manifestă ca un factor
negativ faţă de învăţătura şi educaţia elevilor;
- orientarea şcolară şi profesională necorespunzătoare, care determină dezinteres sau preocupări la
limită faţă de pregătirea şcolară şi profesională;
- evaluarea subiectivă, incorectă a rezultatelor şcolare, care nedreptăţeşte pe elevi şi-i
demobilizează la învăţătură;
- insuficienta contribuţie a mass media şi a altor factori educativi (societăţile comerciale,
instituţiile culturale, asociaţiile de tineret şi de altă natură cu preocupări educaţionale etc.) în
susţinerea rolului şcolii, în conştientizarea tineretului faţă de necesitatea pregătirii lor de calitate.;
3.Strategiile şi condiţiile prevenirii şi eliminării insuccesului-eşecului şcolar
Strategiile şi condiţiile favorabile pregătirii şi eliminării insuccesului şcolar se stabilesc, în mare
măsură, în funcţie de cauzele nereuşitei şcolare, ele reiterând caracteristicile strategiilor şi condiţiilor
obţinerii succesului şcolar. Ele se stabilesc în strânsă legătură cu cele trei naturi ale cauzelor: familială,
psihosociofiziologică şi pedagogică.

4
Dacă lipsa de legătură a părinţilor cu şcoala, cu profesorii este o cauză familială importantă a nereuşitei
şcolare, atunci eforturile factorilor educativi se vor îndrepta spre convingerea părinţilor de a ţine sistematic
legătura cu şcoala, cu profesorii, îndeosebi cu profesorul diriginte, ca împreună să contribuie la prevenirea şi
eliminarea nereuşitei şcolare a copiilor lor, asigurând astfel promovarea succesului şcolar.
În ipostaza cauzelor de natură psihosociofiziologică, cum sunt tulburările nervoase şi psihosociale, printre
strategiile de prevenire sau eliminare a insuccesului şcolar, trebuie avută în vedere psihoterapia, care asigură
un sistem de metode şi măsuri psihosociopedagogice terapeutice. Psihoterapia foloseşte următoarele metode
şi procedee mai importante: persuasiunea, sugestiile, procedeele catarsice, hipnoza, analiza conflictelor
psihice şi conştientizarea efectelor subconştiente şi inconştiente. Metodologia psihoterapeutică se realizează
prin comunicarea şi relaţiile interumane directe dintre educator (psiholog, terapeut) şi subiect (elev sau
student), în cadrul cărora se îmbină procedeele de comunicare verbală cu cele nonverbale îndeosebi, cum
sunt impresionarea sugestivă, gesturile, faptele, mijloacele intuitive şi explicaţia simplă şi directă, la obiect
şi altele.
În ipostaza cauzelor de natură pedagogică cum ar fi cele determinate de strategiile didactice pasive şi
neadecvate specialităţii şi vârstei elevilor, soluţia de optimizare a procesului didactic, care să prevină şi să
elimine eşecul şcolar, constă în găsirea şi folosirea unor strategii didactice activ-participative şi euristice,
cum ar fi problematizarea, modelarea, studiul de caz, experimentul, exerciţiile teoretico-aplicative în clasă,
laborator etc., care să facă din elev într-o măsură mai mare, subiect al educaţiei, propriul său educator.
Pentru optimizarea actului didactic, în contextul căruia să se prevină ori să se elimine eşecul şcolar şi să se
dezvolte succesul şcolar, factorii educativi, profesorul îndeosebi, în afară de calităţile care-i definesc
personalitatea, trebuie să dovedească şi să respecte câteva condiţii specifice, printre care se pot enumera:
manifestarea unei concepţii optimiste faţă de educaţie, în sensul că fiecare elev normal, pus în condiţii
favorabile de dezvoltare şi educaţie, poate deveni un succes şcolar.
Activitatea de înlăturare a eşecului şcolar este mult mai dificilă decât cea de prevenire, presupunând în
special elaborarea unor strategii de tratare diferenţiată şi individualizată a elevilor aflaţi în situaţia de eşec
şcolar.
Consilierea psihopedagogică sau educaţională este menită să faciliteze învăţarea de către elevi a
unor deprinderi şi abilităţi care să le permită adaptarea permanentă, printr-o schimbare evolutivă, la
solicitările realităţii. Beneficiari ai activităţilor de consiliere psihopedagogică sunt toţi elevii care
parcurg diverse experienţe de învăţare în scopul formării şi dezvoltării propriei personalităţi.Consilierea
scolara educaţională are un rol preventiv şi de dezvoltare. Ea îndrumă şi sprijină elevii pentru a învăţa
să prevină situaţiile de criză în care s-ar putea afla la un moment dat, să se adapteze la realitate, să înveţe
să găsească soluţii tuturor problemelor cu care se confruntă.

5
BIBLIOGRAFIE
Barbier, Jean-Marie, L’ Evaluation en formation, PUF, Paris,1985,
Băncilă, G., Zamfir G.,Algoritmul succesului, Ed. Polirom Iaşi,1999;
Coaşan, A., Vasilescu, A.,Adaptarea şcolară, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988;
Cosmovici, A., Iacob L., Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;
Creţu, C.,Succesul şi insuccesul şcolar, Psihopedagogia elevilor cu aptitudini înalte în Psihopedagogie,
Spiru Haret, Iaşi, 1994;
Cucoş, C.,Pedagogie, Polirom, Iaşi1996;
Golu, Pantelimon,Psihologia învăţării şi dezvoltării, Ed. Humanitas, Bucureşti2001;
Hunziati, Georgette, L’ Evaluation prealable du project d’ etablissement în Education et Pedagogie, revue
du CIEP, nr.11, 1991;
Kulcsar, Tiberiu,Factorii psihosociali ai reuşitei şcolare, EDP, Bucureşti, 1978;
Landsheere, Gilbert de,Evaluation continue et examens. Precis de docimologie, Labor, Bruxelles,1971;
Legrand, Louis,Les Problemes de l’ evaluation scolaires, în Les Amis de Sevres, nr.31986;
Moise, Constantin,Evaluarea randamentului şcolar, în Pedagogie. Ghid pentru profesori, curs litografiat, Ed.
Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi1986;
Scallon, Gerard,L’ Evaluation formative des apprentissages, vol. I, Les Presses de l’Universite Laval,
Quebec1988;
* * * Dicţionar de pedagogie, EDP, Bucureşti, 1979;
* * * L’ Educateur et l’ approches systemique. Manuel pour ameliore la practique de l’education,ediţia a II-
a, UNESCO, PUF, Paris, 1981;