7.

MOȘTENIREA CULTURALĂ A ANTICHITĂȚII

a) Arhitectura orientală
b) Arta greacă
c) Arta monumentală romană
d) Modele și valori în educație în lumea greacă
e) Știința

a) Arhitectura orientală
Principalele caracteristici ale arhitecturii orientale
 caracterul religios al monumentelor;
 caracterul monarhic al monumentelor;
 monumentalitatea;
 mesajul transmis este eternitatea vieţii.

Construcții din Mesopotamia

 cele mai vechi monumente sunt palatele (marele palat al lui Nabucodonosor al II-lea din Babilon,
în apropierea căruia se află Grădinile suspendate ale Semiramidei);

 în interiorul palatului există două construcţii importante: templul şi ziguratul;

 ziguratul este o piramidă în trepte, cu 3-7 etaje, exteriorul fiecărui etaj fiind colorat diferit; în vârful
ziguratului se află o încăpere, a cărei destinaţie este controversată: mormânt regal, observator
astrologic, capelă în care regele oficia în calitatea sa de mare preot. Se remarcă ziguratul din
Babilon, construit de Nabucodonosor al II-lea şi numit de evreii înrobiţi de acest rege „Turnul
Babel”.

1
 Monumente specifice Egiptului Antic

 cea mai veche formă de arhitectură

funerară este mastaba, o construcţie din
cărămidă sau piatră ridicată deasupra
unui mormânt, săpat în pământ;
mastabele erau mormintele unor nobili şi
erau grupate, de regulă, în jurul
piramidei faraonului.

 piramide; La Gizeh au fost construite circa 80 de piramide, între care celebre sunt cele ale lui
Keops, Kefren şi Mikerinos.

 hipogeu care a înlocuit piramida în timpul dinastiei XVIII, din cauza jefuitorilor de morminte; este
un mormânt săpat în pereţii de stâncă (asemenea morminte se găsesc în Valea Regilor şi în Valea
Reginelor).

 temple („casa veşniciei”); se remarcă templele lui Ramses al II-lea, săpate în stâncă, la Abu-
Simbel, templele de la Karnak şi Luxor.

2
 Deosebiri între arhitectura din Mesopotamia și cea din Egiptul Antic
 Arhitecţii şi sculptorii egipteni găseau în Egipt cele mai multe materiale: piatră, marmură, granit.
Nu la fel stau lucrurile pentru Mesopotamia, unde materialul aproape universal era lutul; din lut se
făcea cărămida, cu care s-au înălţat palatele regale şi templele zeilor. Lipsa pietrei din
Mesopotamia contrastează cu bogăţia pietrei din Egipt. Aşa se explică de ce vestigiile păstrate
până astăzi din Mesopotamia sunt puţine. Mai ales sudul Mesopotamiei era lipsit de piatră. În nord
însă, în zona asiriană, pentru palate şi temple era folosită piatra.

 În Mesopotamia predomină arhitectura civilă, iar în Egipt predomină arhitectura cu caracter

religios. Arhitectura urbană din Mesopotamia este dominată de palate şi temple.

b)Arta greacă
Caracteristicile artei grecești
 Arta greacă se deosebeşte în mod esenţial de arta celorlalte societăţi antice prin caracterul său uman,
prin aşezarea omului în centrul preocupărilor artistice. Chiar şi divinitatea este „umanizată” în arta
greacă. Artistul grec urmează dictonul lui Protagoras: „omul este măsura tuturor lucrurilor”. În arta
egiptenilor, asirienilor, perşilor predomină animalul.

 La greci, arta nu a fost expresia glorificării unui suveran, ca în Orientul Antic. Templul grec nu
caută să se impună prin dimensiuni gigantice; templul grec are dimensiuni modeste şi încearcă să se
impună prin simplitate, perfecţiune tehnică, armonia proporţiilor, armonia cu peisajul.

 Caracteristica specifică arhitecturii greceşti este templul – „lăcaşul zeilor”. Ordine/stiluri

arhitectonice: doric, ionic, corintic.

Acropolea Atenei - Cel mai important complex arhitectural al antichităţii greceşti. Complexul arhitectural a fost ridicat din
iniţiativa lui Pericle iar lucrările au fost coordonate de Fidias. Ansamblul cuprinde 4 monumente principale: Propileele,
Templul Zeiţei Nike, Partenonul, Erehteionul.

3
Arhitectura civilă
Arhitectura civilă este reprezentată de următoarele tipuri arhitecturale:
 Teatre (Odeon);
 Stadioane;
 Agora (piaţa publică);
 Palestre (locuri de antrenamente);
Sculptura

Cei mai importanţi sculptori din secolul al V–lea î. Hr (perioada clasică):

 Fidias (Zeus din Olimpia);
 Policlet (Doriforul sau Purtătorul de lance);
 Miron (Discobolul).

Cei mai importanţi sculptori din secolul IV î.Hr. (perioada

elenistică):
 Scopas (Menada sau Bacanta);
 Praxiteles (Afrodita din Cnid);
 Lisip (a fost artistul preferat de
Alexandru Macedon.

4
c)Arta monumentală romană
Caracteristicile artei romane
 arhitectura este arta dominantă, la fel ca în întreaga lume antică;
 caracter oficial (arta este legată de omul politic care are iniţiativa construirii monumentelor);
Omul politic se înconjoară de artişti, care depind de el şi sunt plătiţi pentru a realiza opere. Printre
cei mai importanţi artişti romani se numără Apollodor din Damasc, care a ridicat Columna de la
Roma şi podul de peste Dunăre de la Drobeta.
 funcţie propagandistică (arta este expresia cultului imperial, susţinând prestigiul împăratului);
 caracter utilitar;
 monumentalitate.

Arta romană a suferit influenţe etrusce, greceşti şi orientale; predomină influenţele greceşti, deoarece Roma a cucerit oraşele
greceşti, dar din punct de vedere cultural a fost învinsă de către greci. În arhitectură, romanii nu inovează foarte mult, dar
când o fac, rezultatele sunt spectaculoase. Romanii au fost primii care au folosit arcele de boltă şi cupola. Romanii au
dezvoltat foarte mult ştiinţa construcţiei oraşelor (urbanismul).

Tipuri de construcție
 Bazilica (clădire care servea ca tribunal şi bursă);
 Amfiteatrul (construcţie care servea pentru marile spectacole de lupte;
Colosseum);
 Arcul de triumf (monument roman original care celebra victoriile
împăraţilor romani);
 Columne (Columna lui Traian);
 Trofee (Monumentul triumfal de la Adamclisi–Tropaeum Traiani)
 Temple (Panteonul din Roma – Templul tuturor zeilor);
 Forum (piaţa centrală);
 Terme (construcţii pentru petrecerea timpului liber: băi publice,
biblioteci, să li şi spaţii rezervate pentru diferite sporturi, locuri de
plimbat, săli de conferinţe etc.);
 Circuri (în circuri aveau loc cursele de care; Circus Maximus);
 Apeducte (construcţii care aduceau în oraşe apa prin tuburi sau canale
susţinute de arcuri uriaşe, de la mari distanţe);
 Palate imperiale;
 Poduri (podul de peste Dunăre de la Drobeta, construit de Apollodor din
Damasc).

5
d) Modele și valori în educație în lumea greacă
Modelul atenian
 Educarea copiilor până la 18 ani era o îndatorire civică. Idealul educaţiei ateniene este „faptul de a
fi un om frumos şi bun”, ceea ce se referă atât la aspectul moral, cât şi la cel fizic. Cultivarea
spiritului şi a sufletului se realiza prin artele patronate de muze, iar cultivarea corpului prin muzică
şi gimnastică.
 Copii se aflau în grija mamei până la 7 ani, după care băieţii începeau şcoala, iar fetele rămâneau
acasă.
 Între 7-14 ani, băieţii învăţau la şcolilele particulare sau de stat (în funcţie de posibilităţile familiei)
unde erau supravegheaţi de pedagogi; ei studiau cititul, aritmetica, gramatica, muzica. Între 14-16
ani, pe primul loc treceau exerciţiile fizice. După 16 ani, copiii celor săraci începeau să muncească,
iar ceilalţi mai bogaţi urmau 2 ani de retorică şi filosofie. Între 18-20 de ani, tinerii făceau o şcoală
militară şi deveneau efebi.

Modelul spartan
 Se punea accent pe exerciţiile fizice şi militare; între anii 7-60, spartanul se afla total la
dispoziţia statului, el trăind în cazarmă până la 30 de ani, chiar dacă era căsătorit.
 De la 7 ani, copiii erau cantonaţi în tabere militare speciale, urmărindu-se să se creeze
copilului spirit de disciplină, de supunere oarbă, capacitatea de a suporta cele mai absurde
privaţiuni şi mizerii fizice.
 La 20 de ani, spartanii deveneau soldaţi. Şi fetele primeau o anumită instrucţie militară.

e)Știința
Egiptul antic
 matematică, astronomie, medicina;
 în raport cu ştiinţa greacă, cea egipteană avea un caracter mai mult practic; egiptenii au inventat geometria;
 ştiinţa la care asiro-babilonienii şi-au adus contribuţia este astronomia; ei au fost primii care au ştiut să facă
deosebirea dintre stea şi planetă, primii care au determinat solstiţiile şi echinocţiile.

Grecia antică
 matematica: Pitagora, Tales din Milet, Euclid (a pus bazele geometriei plane), Arhimede (a pus bazele mecanicii
şi ale hidraulicii);
 astronomie: Aristarh din Samos a intuit rotaţia Pământului în jurul Soarelui (teoria heliocentrică), în timp ce
Ptolemeu (astronom, geograf şi matematician) a elaborat teoria geocentrică;
 medicină: Hipocrat – „părintele medicinei”;
 istoria: Herodot („Istorii”), Tucidide („Războiul peloponesiac”);
 filosofia: Democrit, Platon, Socrate, Aristotel (a fost cel mai mare gânditor al antichităţii; a întemeiat logica,
concepută ca ştiinţă a demonstraţiei);
 literatura:
o tragedia: Eschil („părintele tragediei greceşti”), Sofocle, Euripide;
o comedia: Aristofan;
o poezia: Homer („Iliada”, „Odiseea”), Safo, Pindar.

În primele secole, ştiinţa a evoluat împreună cu filosofia, de aceea unii filosofi sunt şi cei mai importanţi
reprezentanţi ai matematicii, geometriei şi astronomiei. Abia în secolul al V-lea î.Hr., ştiinţele şi filosofia încep să se
separe. Ambele încercau să explice alcătuirea Universului.

Roma antică
 Literatură:
 Vergiliu („Eneida”)
 Horaţiu
 Ovidiu („Ponticele”, „Tristele”);
 Istorie:
 Titus Livius („De la întemeierea Romei”)
 Tacit („Anale”, „Istorii”)
 Cezar – este creatorul genului memorialistic („Despre războiul galic”, „Despre războiul
civil”).