Organizarea si Dotarea locului de

munca intr-un salon de coafura

Student : Caragioiu Florentina

Specialitate : IEDM

Anul : Ш

1
 Ergonomia salonului de coafură

Ergonomia este un cuvânt ce derivă din cuvintele greceşti ergon –

muncă şi nomos – lege. Ea se defineşte ca ansamblul ştiinţelor care permit
obţinerea cunoştinţelor ce privesc munca umană în sensul fundamentării raţionale
şi optime a activităţii umane, armonizarea omului cu locul de muncă în vederea
obţinerii unei productivităţi maxime.

Ergonomia este o ştiinţă multidisciplinară prin metode, unitară prin

obiectivul său care îl constituie optimizarea relaţiei om-muncă, prin adaptarea
muncii la om, a omului la meseria sa, în scopul creşterii continue accentuate a
productivităţii muncii în condiţiile unui consum raţional de energie umană.

În acest context, salonul de coafură poate fi asimilat, din punctul de

vedere al organizării activităţii specifice, unui ansamblu de staţii de lucru. Toate
elementele unei staţii de lucru care sunt manipulate, trebuiesc organizate. Aceasta
include comenzile, instrumentele şi materialele ce urmează să fie folosite. În unele
cazuri, operatorii au iniţiativa să-şi organizeze singuri staţiile de lucru. Această
variantă nu este una foarte eficientă. E de preferat să existe o echipă de specialişti,
care să colaboreze pentru aranjarea ergonomică a staţiilor de lucru şi pentru
efectuarea unor studii timp-mişcare care pot fi utilizate pentru distribuirea eficientă
a sarcinilor de munca şi, de asemenea, să ajute la calcularea tarifelor operaţiunilor
specifice saloanelor de coafură.

2
Principiile ergonomice de proiectare a staţiilor de lucru

1. Numărul obiectelor atinse cu mâna să fie minim.

Numărul materialelor şi al instrumentelor necesare depinde de operaţiunile ce
trebuie executate.

2. Aranjarea elementelor în aşa fel încât operatorul să-şi poată ajusta poziţia în
mod frecvent. De multe ori, poziţia obiectelor pune operatorul într-o poziţie de
lucru imposibilă sau incomodă.

3. Luarea în considerare a preferinţelor de mişcare a mâinii. Oamenii îşi pot

mişca mâinile mai bine în plan orizontal de-a lungul unui arc, decât pe orizontală
sau verticală. Este foarte important acest lucru, mai ales pentru că meseria de stilist
necesită îndemânare şi dexteritate.

4. Organizarea obiectelor în cadrul staţiilor de lucru.

a. Se face diferenţă între obiectele principale şi cele secundare. Cele care se
utilizează frecvent, şi cele care nu se utilizează frecvent. Trebuie listate şi
clasificate obiectele în principale/secundare.
b. Se divide activitatea în subactivităţi printr-o secvenţă logică. Se aplică
activităţilor complexe.
c. Se divide masa de lucru pe zone corespunzătoare subactivităţilor, cu
obiectele corespunzătoare operaţiei subactivităţii.
d. Se identifică zonele de manipulare primare şi secundare ale mesei de lucru;
se dispun obiectele principale în prima zonă, iar cele secundare în cea de-a
doua.
e. Se localizează obiectele cum ar fi materialele şi instrumentele astfel încât să
poată fi utilizate secvenţial pe subactivităţi; ordinea procedurală ajută în
organizarea activităţii şi facilitează „învăţarea” activităţii şi productivitatea.

3
 Aranjarea unei staţii de lucru

Staţii de lucru într-un salon de coafură

4
Posturile de lucru

Ergonomia poziţiilor de lucru descrie acele poziţii care sunt neutre şi

confortabile de utilizat. Posturile neergonomice generează angajatului risipă de
energie şi mişcare inutilă, precum şi posibilitatea creşterii riscului de accidentare.
Se recomandă, potrivit principiilor ergonomice, schimbarea frecventă a poziţiilor
de lucru şi relaxarea corpului între efectuarea sarcinilor de lucru – toate acestea la
un loc îmbunătăţesc circulaţia sanguină şi reduc oboseala.

Poziţia ergonomică de lucru a stilistului dintr-un salon de coafură,

care este în cea mai mare parte a timpului ortostatică, la staţia de lucru, presupune:

• Umerii şi braţele trebuie să fie relaxate – poziţiile greşite fiind “ridicat din
umeri” sau “umeri lăsaţi”;
• Coatele trebuie ţinute aproape de corp;
• Capul clientului este optim să fie aproximativ la nivelul cotului stilistului;
• În ceea ce priveşte capul şi gâtul lucrătorului, se recomandă să se evite
situaţiile de răsucire rapidă a gâtului sau îndoirea lui înainte, înapoi sau în lateral;
• Pentru mâini şi încheieturi principiile ergonomice recomandă evitarea
răsucirii mâinilor, care trebuie să fie folosite la lucru în poziţia lor firească, iar
încheieturile nu trebuie apăsate în mişcarea de sprijinire pe obiecte ascuţite sau pe
muchii dure;
• Este recomandat ca stilistul să stea cu spatele drept, evitându-se situaţiile
care necesită îndoire în faţă sau înapoi, aplecările laterale sau răsucirile.

Ergonomia factorilor de ambianţă fizică şi a factorilor psihosociali

Proiectarea subsistemului de mediu dintr-un salon de coafură include

determinarea factorilor de ambianţă fizică şi factorii psihosociali.

1.Factorii de ambianţa fizică sunt : iluminatul, cromatica, zgomotul şi vibraţiile,

microclimatul.

5
 a.Iluminatul condiţionează activitatea umană, având în vedere că 80-
90% din cantitatea de informaţii acumulate de oameni provin prin intermediul
analizatorului vizual. Ambianţa luminoasă se caracterizează prin cantitatea şi
calitatea luminii.
Trăsăturile cantitative ale luminii se caracterizează prin două
dimensiuni principale: intensitatea (volumul fluxului luminos care cade pe o
suprafaţă) şi densitatea (luminozitatea suprafeţelor înconjurătoare). Calitatea
iluminatului este determinată de sursele de lumină şi modul de iluminare. Sursele
de lumină cel mai frecvent utilizate în activitatea saloanelor de coafură sunt :
becurile electrice, tuburile fluorescente şi lumina de zi. Fiecare dintre acestea se
caracterizează prin anumite proprietăţi care condiţionează utilitatea lor.
În practica saloanelor de coafură se întâlnesc mai multe moduri de iluminare :
 Iluminaţia directă este cea transmisă de un con luminos asupra unei
suprafeţe. Se recomandă în condiţiile unei iluminaţii generale foarte bune,
deoarece produce contraste şi umbre pronunţate.
 Iluminaţia indirectă constă din îndreptarea fasciculului de lumină către
plafon şi pereţi, de unde se reflectă pe suprafaţa încăperii. Se asigură o
lumină difuză, fără umbre.
 Iluminaţia mixtă foloseşte materiale transparente prin care circa jumătate din
lumină difuzează direct, iar restul este dirijat spre tavan, de unde se reflectă
în încăpere. Acest mod de iluminare este folosit pe scară largă în saloanele
de coafură datorită design-ului elegant şi modern, chiar dacă este
contraindicat în activităţile care au un grad ridicat de precizie.

b.Cromatica influenţează consumul de energie al întregului organism,

starea de oboseală cât şi rezultatele cantitative şi calitative ale muncii. Ştiinţele
care stau la baza ergonomiei scot în evidenţă efectele fiziologice şi neuropsihice pe
care cromatica obiectelor le exercită asupra omului. De exemplu, culoarea roşie are
ca efecte fiziologice creşterea presiunii sanguine şi a tonusului muscular, iar ca
efecte neuropsihice este o culoare caldă, un stimulator intelectual şi dă senzaţia de
apropiere în spaţiu.
Prin alegerea şi dispunerea judicioasă a culorilor în încăperile de lucru
trebuie să se urmărească atât satisfacerea exigenţelor estetice cât şi a celor
fiziologice şi psihice.

6
 Prin coloritul în mediul de muncă se urmăreşte îndeplinirea
următoarelor funcţii: funcţia de realizare a senzaţiei de confort, funcţia de
micşorare a oboselii, funcţia de semnalizare şi funcţia de securitate.
Coloritul în salonul de coafură trebuie să ţină seamă şi de buna
vizibilitate, care este determinată de contrast.
În toate tipurile de cromatică, primul criteriu care este luat în seamă la
alegerea unei culori este coeficientul de reflectare şi de absorbţie. În general,
culorile deschise reflectă lumina iar cele închise o absorb.
În general, în alegerea culorilor trebuie avute în vedere indicatiile date
de specialişti, aşa cum se arată în tabelul următor:

Caracterul muncii şi condiţiile de Caracterul culorilor Felul culorilor

ambianţă recomandate
Procese de muncă manuale cu eforturi Culori odihnitoare Bleu, roz, vernil
fizice dinamice. Procese de (nuanţe pastel)
supraveghere
Procese de muncă monotone Culori stimulative Roşu, portocaliu
Munca la temperaturi ridicate. Munca în Culori reci Verde, albastru
încăperi care primesc multă lumină
naturală
Munca la temperaturi scăzute. Munca în Culori calde Crem, roz,
încăperi cu puţină lumină naturală portocaliu
Munca în spaţii largi Culori de lărgire a Albastru, maron
spaţiului
Munca în locuri zgomotoase Culori liniştitoare Galben, vernil

Cromatica salonului de coafură este de trei feluri:

 cromatica funcţională a mijloacelor de muncă ;

 cromatica informaţional-tehnologică ;
 cromatica muncii.

 Cromatica funcţională mijloacelor de muncă trebuie să asigure o

supraveghere şi manevrare cât mai corectă a acestora. La suprafeţele mari sunt
indicate culorile neutre, iar pentru mobilier se recomandă culori deschise, având
coeficient de reflectare a luminii de 30-35%.

 Cromatica informaţional-tehnologică se referă la cromatica tuturor

instalaţiilor de apă şi curent electric.

7
 Cromatica muncii se refera la modul de semnalizare într-un cod
internaţional de culori conform intrucţiunilor SSM, pentru evitarea accidentelor de
muncă.

c.Zgomotul şi vibraţiile constituie sursele principale ale oboselii şi

nervozităţii în saloanele de coafură, influenţând negativ nivelul cantitativ şi
calitativ al muncii prestate. De aceea, în proiectarea ergonomică a locului de
muncă se adoptă trei categorii de măsuri : măsuri de prevenire a producerii
zgomotelor; măsuri de prevenire a propagării zgomotelor; măsuri de reducere a
intensităţii percepţiei senzoriale a zgomotelor.
1.Măsuri de prevenire a producerii zgomotelor:
- Măsuri sociale : legi, norme; instrucţiuni de interzicere şi avertizări sonore ;
interzicerea circulaţiei autovehiculelor zgomotoase.
- Măsuri tehnice: sisteme şi soluţii silenţioase pentru instalaţii si ustensile de
lucru; evitarea rezonanţei şi a ecoului prin dimensionarea optimă a încăperilor.
- Măsuri organizatorice: dispersarea şi dispunerea staţiilor de lucru în spaţiu.
2.Măsuri de prevenire a propagării zgomotelor:
- Masuri tehnice: pereţi, plafoane şi planşee din materiale antivibratoare;
evitarea legăturilor rigide; carcase fonoizolatoare la ventilatoare şi aparate de
climatizare; conducte, instalaţii fonoizolante, ecranarea surselor de zgomot;
dimensionarea ferestrelor; plafoane ondulate în saloanele de coafură mari.
3.Măsuri de reducere a intensităţii percepţiei senzoriale a zgomotelor.

Limitele de zgomot şi vibraţii la locul de muncă sunt exprimate prin curbe de

zgomot (Cz) şi se pot recomanda următoarele :
- Cz de 85 db pentru locuri de muncă unde nu se cere o concentrare deosebită a
atenţiei;
- Cz de 75 de db, unde se cere o concentrare medie a atenţiei ;
- Cz de 70 de db, unde se cere o concentrare mare a atenţiei;
- Cz de 55 de db, unde se cere o concentrare deosebită a atenţiei.
În ceea ce priveşte saloanele de coafură, datorită complexităţii mari a serviciilor pe
care le oferă clienţilor, se recomandă o Cz între 70 şi 55 db.

Muzica funcţională face parte din categoria sunetelor cu influenţă asupra activităţii
umane. Se recomandă ca mijloc de camuflare a unor zgomote şi a plictiselii în
8
procesele de muncă monotone, fiind foarte utilă liniştirii psihicului clientului
saloanelor de coafură.

d.Microclimatul. Factorii de microclimat sunt: temperatura,

umiditatea, viteza de circulaţie a aerului, cantitatea şi calitatea aerului inspirat.
Aceşti factori trebuie proiectaţi din punct de vedere ergonomic, în funcţie de natura
şi intensitatea muncii prestate.
Temperatura. Pentru a avea un microclimat corespunzător, este
necesar să nu existe o diferenţă mare între temperatura aerului şi temperatura
suprafeţelor înconjurătoare. Cercetările fiziologilor arată că temperatura de confort
a omului este influenţată de valoarea medie a acestor temperaturi.
În amenajarea saloanelor de coafură trebuie să se ţină seama de
izolarea termică a încăperilor pentru a proteja lucrătorii şi clienţii de variaţiile mari
de temperatură. În acest sens, se adoptă soluţii tehnice de izolare a suprafeţelor
încălzite şi construcţia termoizolantă a pereţilor interiori şi exteriori.
Umiditatea este un alt factor care condiţionează solicitarea
organismului uman în condiţiile de microclimat. Umiditatea aerului trebuie să se
înscrie între 40 şi 50% pentru ca organismul să nu fie afectat. Scăderea umidităţii
sub 30% este contraindicată, deoarece are efecte nefavorabile asupra căilor
respiratorii şi asupra vederii.
Normele de protecţie a muncii stabilesc temperatura şi mişcarea
aerului, umiditatea în funcţie de categoria de dificultate a muncii, respectiv în
funcţie de consumul de calorii pe unitatea de timp. Prestarea serviciilor specifice
saloanelor de coafură necesită un consum de calorii foarte mare, fiind o activitate
care presupune multă concentrare neuropsihică.

În majoritatea situaţiilor, asigurarea condiţiilor optime de microclimat

în saloanele de coafură reclamă adoptarea unor soluţii tehnice care să permită
menţinerea temperaturii aerului şi umidităţii în limitele fiziologice de confort. Cel
mai frecvent se folosesc instalaţii de climatizare, aspiratoare de gaze şi praf,
radiatoare.

9
 2.Factorii psihosociali sunt: relaţiile interpersonale; factorii de personalitate,
condiţiile de organizare ale activităţii; trăirile afective.
Relaţiile interpersonale reprezintă ansamblul de legături, de raporturi
ce se stabilesc între oameni în procesul de muncă. După nivelul de desfăşurare
acestea pot fi: relaţii manager – angajati şi relaţii între angajaţii unităţii. Relaţiile
interpersonale se manifestă prin atitudini, opinii şi aspiraţii care pot avea aspect
pozitiv (consideraţie, colaborare, încredere) sau negativ (lipsa de colaborare,
neîncredere).
Cercetările de psihoergonomie au ajuns la concluzia că individul nu
poate fi înţeles dacă este analizat izolat, ci numai dacă este raportat la grupul social
din care face parte.
Cerinţele psihosociale pentru proiectarea locului de muncă sunt:
 Principiul activismului: o eficienţă crescută a activităţii se obţine în măsura
în care omul este considerat elementul activ principal în procesul de muncă;
 Principiul îndeplinirii funcţiilor psihice superioare de gândire şi creativitate
în procesul de muncă;
 Principiul optimei încărcări cu sarcini de lucru care cere evitarea situaţiilor
de suprasolicitare, cât şi cele de subsolicitare;
 Regula recunoaşterii rezultatului, unde executantul să se poată identifica cu
o lucrare, ceea ce stimulează imaginea de sine, autorespectul şi nevoia de depăşire.

Concluzie:

Respectarea condiţiilor amenajării ergonomice a saloanelor de coafură

conduce la creşterea productivităţii şi calităţii serviciilor prestate clienţilor, datorită
menţinerii unei stări de sănătate fizică şi psihică optimă a angajaţilor.

10
11
12
13
Bibliografie:
1. Curs Ergonomie generală, Universitatea de Vest Timişoara, 2018.

14