Sunteți pe pagina 1din 31

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/280574650

Pragmatic Dream Analysis

Research · July 2015


DOI: 10.13140/RG.2.1.1423.6001

CITATIONS READS
0 666

1 author:

Victor Iapascurta
State University of Medicine and Pharmaceutics „Nicolae Testemiţanu"
15 PUBLICATIONS   4 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Mathematical modeling and Agent-Based Modeling (ABM) in medical research and education View project

Algorithmic Information Dynamics for "pre-clinical' and Clinical Medicine View project

All content following this page was uploaded by Victor Iapascurta on 31 July 2015.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


ANALIZA PRAGMATICA A VISELOR
Victor Iapascurta

Chisinau, 2014
Fiecare cine bea acest medicament se insanatoseste...
cu exceptia celor, carora nu le ajuta, si ei mor.
De aceea este clar, ca el este inefectiv
numai in cazurile incurabile.
Galen din Pergam (Claudius Galenus)

Aceasta lucrare este destinata atit pacientilor – prima parte, cit si medicilor de profil general (partea
a doua), care se intilnesc in practica lor cu cazuri, unde tehnica descrisa, numita „Analiza pragmatica
a viselor‖ (APV), poate servi drept component al tratamentului, pe care ei il prescriu: in unele cazuri
– componentul principal, iar in majoritatea – adjuvant, insa care poate amplifica esential alte
componente ale tratamentului complex. Partea a treia a lucrarii, unde sint prezente articolele
originale, ce prezinta rezultatele unei serii de cercetari si descoperiri recente (2012 - 2014), care
fundamenteaza aspectele conceptual, morfo-functional si aplicativ-practic ale tehnicii APV, poate fi
interesanta si de folos si medicilor specialisti.

Beneficiari ai tehnicii curative descrise in aceasta lucrare sint doua grupuri mari de persoane:

Cei cu anumite probleme de sanatate, la care tehnica poate fi utilizata cu scop corectiv si/sau
curativ
Persoanele cu un interes deosebit fata de acest domeniu. In acest caz tehnica prezinta un
evident potential de dezvoltare personala, de rind cu caracterul ei sanogenetic.

Pentru a pastra expunerea cit mai simpla si concisa, in prima parte a lucrarii este prezentata o scurta
introducere urmata de descrierea aplicarii practice a tehnicii. Fundamentarea aspectelor teoretice si
aplicativ –practice are loc in partile urmatoare.

Aceste materiale sint pentru utilizare personala dupa sesiunea instructiva respectiva si
nu sint destinate redistribuirii

Pe coperta – tabloul „Irida si Morfeu” de P. Guerin, 1811

2
CUPRINS
PARTEA I .............................................................................................................................................................. 4
INTRODUCERE ..................................................................................................................................................... 4
ASPECTE APLICATIV-PRACTICE IN UTILIZAREA TEHNICII “APV” .......................................................................... 6
Elementele cheie ale analizei viselor: ......................................................................................................... 7
Recomandari pentru amplificarea abilitatii de re-evocare a viselor ............................................................ 9
Alte aspecte practice.................................................................................................................................. 10
PARTEA II ........................................................................................................................................................... 12
INTRODUCERE ................................................................................................................................................... 12
CAREVA ASPECTE REFERITOR LA CONSTIENT SI INCONSTIENT SI INTERACTIUNEA LOR .................................. 14
SOMNUL, VISELE SI UNELE FENOMENE SI MECANISME ASOCIATE .................................................................. 15
Date generale ............................................................................................................................................. 15
Neuroanatomia si neurofiziologia somnuliui, sistemul DML .................................................................. 17
Functiile somului si ale viselor.................................................................................................................. 18
Necesitatea de somn .................................................................................................................................. 18
Patologia si farmacoterapia somnului ....................................................................................................... 19
Fapte interesante despre somn ................................................................................................................... 20
Importanta acestei teme in cadrul APV ..................................................................................................... 23
EMOTIILE SI ROLUL LOR IN CADRUL APV ......................................................................................................... 24
ALTE “PIETRE DE TEMELIE” ALE APV ................................................................................................................. 25
Conceptul „Neuromatrixului‖ ................................................................................................................... 25
Functia quasiterapeutica a visurilor........................................................................................................... 26
INCHEIERE.......................................................................................................................................................... 27
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................................................... 29
PARTEA III .......................................................................................................................................................... 30

3
PARTEA I

INTRODUCERE

Conform paradigmei stiintifice moderne psihicul uman consta din doua parti inegale: ―constientul‖
si ―inconstientul‖. Cel din urma este divizat in citeva compartimente, care difera de la o scoala la
alta, de la un curent la altul, unii distingind chiar si o trecere graduala intre aceste parti –
subconstientul, preconstientul, etc. Divizarea primara (in ―constient‖ si ―inconstient‖) este, insa,
unanim acceptata.

Procesele care au loc la nivel de psihic, atit constient cit si inconstient, sint pe larg cercetate si
descrise, insa departe de a fi epuzabil intelese. Interpretarea variaza de la scoala la scoala, iar
adaugind si aspecte de nivel mai superior, cum ar fi cele filosofice, situatia devine si mai complexa.
Suplimentarea descrierii cu aspecte culturale, religioase sau mistice duce la escaladare vertiginoasa a
acestei complexitati.

In pofida acestei complexitati nu este chestionata necesitatea ―comunicarii‖ dintre constient si


inconstient. Aceasta sta la baza mai multor metode si tehnici psihoterapeutice si psihologice.Un
exemplu „natural‖ de comunicare dintre constient si inconstientsint sint visele, care deruleaza in
cadrul starii de somn.

Pe de alta parte aceste fenomene stau la baza capacitatii remarcabile a organismului uman de a se
autoregla si a se „autorepara‖. Procesele de autorefacere au loc, in deosebi, pe parcursul starii de
somn, care are o serie de functii, cele mai esentiale fiind urmatoarele:

Odihna-restabilire a organismului
Procesare si stocarea informatiei. Rolul somnului in procesul de invatare: consolidarea
memoriei si modelarea situatiilor probabile, asteptate, care are loc in faza REM (Rapid Eye
Movement), cind, de altfel deruleaza si majoritatea viselor
Mechanism de adaptare la modificarea iluminarii (zi-noapte)
Restabilirea si amplificarea potentialului sistemului imun(in deosebi prin intermediul T-
limfocitelor)

Somnul este unul dintre cele mai „de rutina‖ procese. Il cunoastem toti deoarece ne ocupa
aproximativ 1/3 din tot timpul pe care il avem la dispozitie pe parcursul vietii. Insa in pofida
caracterului „banal-obisnuit‖, deseori atragem atentie la
Fiecaror doua ore de veghe le revine o
acest proces numai in situatii extraordinare, cind ceva se
ora de somn. Organismul simte cind
dergleaza, cel mai des cind apar dereglarile de somn,
aceasta proportie nu se respecta.
care sint extrem de variate.
Fiecare ora, care “nu a fost dormita”,
se recupereaza printr-un somn mai Importanta deosebita a somnului, care pe buna dreptate
profund a doua zi. Astfel corpul i-si este considerat unul dintre procesele vitale, este ilustrata
intoarce datoria de somn. si de locul lui deosebit in culturile cunoscute de pe glob.
Spre exemplu, la grecii antici de aspectul somului „erau
responsabili‖ chiar doi zei – Hypnos si Morfeu.
4
Cauzele dereglarii somnului pot fi extrem de variate, incepind cu dereglari pur fiziologice ale
functiei diferitor organe si sisteme, pina la dereglari ale sferei psihice. Toate acestea chiar de la
primele dereglari neinsemnate se pot reflecta intr-o forma sau alta asupra somnului, iar in cazurile
cind ne ciocnim cu dereglarile somnului ca proces fiziologic, de obicei, avem de a face cu
modificari destul de avansate.

Un fenomen aparte in cadrul somnului sint visele, care de asemena au un loc deosebit in cultura si
traditie, deseori cu o nuanta chiar de misticism. Si, deoseori, anume visele sint acelea prin
intermediul carora organismul incearca sa ne comunice, ca ceva nu e in regula din punct de vedere
medical.

Tinind cont ca omul modern este profund integrat in procese sociale, tot visele pot fi acel semnal de
alarma, care incearca sa ne comunice despre unele nereguli si in acest domeniu.

In baza tehnicii APV sta anume capacitatea remarcabila a organismului uman de a se reface, avind
drept scop amplificarea aceastei capacitati. Un loc deosebit in cadrul tehnicii il au emotiile, in
primul rind in cadrul viselor. Emotiile servesc atit pentru evaluarea situatiei, cit si pentru ghidarea
tratamentului.

Intr-o forma postulativa aspectul conceptual al tehnicii APV poate fi sumarizat astfel:

In cadrul psihicului uman se disting doua sfere: ―constientul‖ si ―inconstientul‖


Aceste doua sfere interactioneaza si se afla in norma intr-un ―echilibru dinamic‖
Caracteristicele acestui echilibru, dintr-o parte, pot servi pentru diagnosticul integral al
sistemului ―organismul uman‖, pe de alta parte – drept punct de interventie terapeutica cu
corectia echilibrului
De ―constient‖ se considera ―responsabile‖ structurile corticale, iar de ―inconstient‖ (in
deosebi, de organele interne) – structurile subcorticale si, in particular, sistemul nervos
vegetativ
Aceste doua sfere in norma comunica intre ele. Unul din limbajurile principale de
comunicare sint emotiile, care sint familiare atit pentru constient (anume la acest nivel ele
sint in final constientizate si denumite), cit si pentru inconstient (aici se afla ―radacinile‖ lor,
aici sint initiate si desfasurate in plan fiziologic).
Emotiile au reprezentanta concreta la nivel de corp, conditionata de natura proceselor
fiziologice, care se desfasoara in regiuni/parti anumite ale corpului, in dependenta de tipul
emotiei.
Organismul uman poseda mecanisme ―naturale‖ de echilibrare a constientului si
inconstientului, unul dintre cele mai bine cunoscute fiind visele.
Una din functiile esentiale ale viselor este ajustarea continutului constientului si
inconstientului, care, daca nu se realizeaza, duce la dezechilibru, care la rindul sau in
variante extreme se poate manifesta prin stari de boala a corpului, cind persoana apare in
cimpul de atentie al specialistului medic (neurolog, cardiolog, endocrinolog, etc.)

5
Aceasta functie uimitoare a viselor poate fi utilizata pentru fortificarea tratamentului indicat
de medicul specialist, iar in unele cazuri il poate chiar evita, in special tratamentul
medicamentos.
Deoarece utilizarea tehnicii APV tine de competenta pacientului (desigur, dupa o consultatie
si instruire speciala), aportul pacientului in procesul vindecarii creste esential, de rind cu
controlul lui asupra procesului.

Deseori apar intrebari in privinta interpretarii viselor, cu care majoritatea s-au ciocnit cel putin o
data, cel mai des prin prisma „semnificatiei populare a viselor‖. Independent de curentul psihologiei
sau psihoanaliza, interpretarea viselor, in esenta este o incercare de interpretare a continutului
inconstientului. Majoritatea abordarilor in
Una din opiniile referitor la vise sustine, ca visele interpretarea viselor, inclusiv si variantele
neplacute, cu inalt grad de anxietate, reprezinta un ―populare‖, utilizeza simbolismul si scheme
mecanism protector arhaic. Noi retraim posibilele de interpretare, deseori destul de complexe,
evenimente neplacute in vis, pentru a fi gata de ele characteristice pentru fiecare curent aparte.
in viata obisnuita. Astfel somnul cu vise este pentru
Tehnica APV nu are drept scop primar
creier o repetitie generala. In ajunul unei intilniri
interpretarea viselor in cheia descrisa (ca
importante noi putem visa ca sintem, de exemplu,
continut al inconstientului cu un sens
atacati – astfel creierul se pregateste de eveniment,
ascuns), ci vizeaza direct interactiunea
deseori anume pentru a evita scenariile nedorite.
dintre constient si inconstient.

Pentru a finaliza partea introductiva si a trece la aspectele aplicativ-practice voi enumera elementele
cheie ale fundamentarii stiintifice a tehnicii APV, cu o descriere mai desfasurata in partea a doua a
lucrarii:

Conceptul Neuromatrixului (R. Melzack, Pain and the Neuromatrix in the Brain, Journal of
Dental Education,Vol. 65, No. 12,1378-1382, Dec. 2001) [1]
Sistemul dopminergic mesolimbic (L. Perogamvros, S. Schwartz, The roles of the reward
system in sleep and dreaming, Neuroscience and Biobehavioral Reviews 36 (2012) pp. 1934–51)[2]
Caracterul somatotopic universal al emotiilor(Lauri Nummenmaa et al. Bodily maps of
emotions, PNAS, Dec. 2013)[3]
Functia quasiterapeutica a viselor - similaritatea dintre procesul psihoterapeutic si visuri
(Hartmann, Ernest. Making connections in a safe place: Is dreaming psychotherapy? Dreaming:
Journal of the Association for the Study of Dreams. Vol 5(4) 213-228, Dec 1995)[4]

ASPECTE APLICATIV-PRACTICE IN UTILIZAREA TEHNICII “APV”

Elementul central in utilizarea practica a metodei APV, este, dupa cum de fapt reiese din denumirea
ei, analiza viselor. Pentru a fi analizate, visele sint inregistrate intr-un jurnal de vise. Fiecare vis este
descris conform modelului, care urmeaza:

6
Elementele cheie ale analizei viselor:
1. Atmosfera visului (orientare spre mediu) Include circumstantele in care se desfasoara
evenimentele din vis si se pot diferentia asa
aspecte ca:
- Cit de aproape este atmosfera visului de
viata reala (diapazon – de la identic cu
ceea ce percepem in realitate pina la
ireal, cu diferite gradatii intermediare)
- Gradul de securitate a atmosferei (de la
lipsa oricarei tensiuni, pericol, pina la
variante extreme cind sinteti, de
exemplu, urmariti de cineva/ceva)

2. Culorile in vis (luminoase, intunecate, alb- Pot fi analizate dupa asa caracteristici:
negru, nuante/culori predominante) - Obisnuite – neobisnuite (ex.
luminiscente)
- Gradul de iluminare (luminos –
obscur/intunecat)
3. Istoria (“fabula”) visului (esenta Se recomanda sa fie stabilita in expresii cit mai
evenimentelor ce deruleaza in vis – simple, cit mai aproape de ceea ce se intimpla in
denumirea “filmului/scenei”visului) viata reala/cotidiana: calatorie turistica; ospetie;
lectie; intilnire; cearta; zi de nastere; consfatuire
la serviciu, etc.
4. Rolul in care persoana Rolul reiese din/se include in cadrul fabulei
este prezenta in vis visului si o concretizeaza. Este important de a
stabili aspectul dominarii – pozitie dominanta
sau dominata.
5. Emotiile prezente pe parcursul visului Emotiile sint o parte importanta a analizei. Ele
(interes, bucurie, tristete, frica/tensiune, reprezinta un aspect esential al comunicarii
furie, rusine, etc.) dintre constient si inconstient si, in acest context,
pot fi considerate drept limbaj al comunicarii.
Pentru inceput este suficient de a identifica
prezenta emotiilor de baza:
Bucurie/fericire
Frica/teama/tensiune interioara
Furie
Uimire/surprindere/interes
Tristete
Dezgust/dispret

7
Ulterior, pe masura acumularii experientei de
identificare a emotiilor, pot fi adaugate emotii
mai complexe (care pot prezenta imbinarea
citorva emotii de baza) si/sau stari afective mai
indelungate: deprimare/melancolie; rusine,
mindrie, dragoste, invidie, etc.
NB: Pentru mai multe detalii – consulta compartimentul
acestei brosuri referitor la aspectul emotional
6. Evenimentele – inductori ai visului Identificarea evenimentelor care au ―cauzat‖
(intimplari cotidiene; informatie din mass- visul se face in ordine cronologica inversa - in
media, carti, filme, alte surse) primul rind cele intimplate inainte de culcare -
apoi seara - apoi pe parcursul zilei – dimineata -
apoi zilele trecute.
Principalul ―instrument‖ pentru identificarea
inductorilor vor fi emotiile/retrairile care sint
similare cu cele din vis. Aici sint importante
senzatiile din corp care insotesc emotiile.
Emotiile + senzatiile din corp sint cea mai
potrivita si sigura ―cheie‖ pentru identificare.
Legatura pur logica dintre evenimentul inductor
si vis are o importanta secundara.
NB: Pentru mai multe detalii – consulta compartimentul
acestei brosuri referitor la aspectul emotional

7. Evenimente din trecut, care dupa Aici pe primul plan iese similaritatea fabulei
logica evenimentelor si/sau aspectrul unui eveniment din trecut si apoi componentul
emotional amintesc visul curent. emotional, care serveste pentru concretizarea
legaturii/similaritatii.

NB: Pentru inceput este suficienta identificarea a 1-2


evenimente.

8. Remarca-concluzie Continutul acestui compartiment depinde de


scop /situatia/sarcina, care necesita de a fi
rezolvata si urmeaza de a fi completat nu mai
devreme de 2 saptamini de la inceputul lucrului
cu visele.

NB: Acesta este un compartiment facultativ-suplimentar.


Detalii in privinta acestui aspect sint furnizate in cadrul
unei sesiuni individuale separate in cazul cind este
solicitarea respectiva.

8
In continuare sint descrise o serie de momente practice, care pot fi de folos in procesul de
inregistrare si analiza a viselor.

Recomandari pentru amplificarea abilitatii de re-evocare a viselor


Principala bariera in procesul de re-evocare a viselor este diferenta dintre ―memoria constienta‖ si
―memoria visului‖. Aceasta diferenta poate fi diminuata in prezenta unei intentii clare si ferme si
ceva practica. Un efort constient in directia re-evocarii si inregistrarii viselor va ajuta memoria
constienta sa se alinieze la experienta visurilor. Aceasta este si un mijloc excelent de a amplifica
imaginatia, creativitatea si abilitatile intuitive, care sint, de asemena, legate de vise. Toate acestea
pot constitui un imbold puternic pentru a incepe.

NB: Se considera ca dupa 5 minute de la sfirsitul unui vis sint uitate circa 50 procente din
continutul visului, iar dupa 10 minute - peste 90 procente.

E IMPORTANT SA VREI: Primul si principalul lucru, este prezenta senzatiei ca aceasta va va fi de folos
sau chiar necesar si valoros. Fara aceasta, motivatia va disparea in curind. Si, cel mai important,
dorinta are efectul unui magnet care atrage visurile din adincurile memoriei.

ESTE O CHESTIUNE DE INTERES SI ATENTIE: Re-evocarea viselor este o abilitate inerenta fiintei
umane. Copiii mici si chiar adultii, reprezentanti ai unor culturi, au o ―relatie obisnuita‖ cu visele,
impartasindu-le zilnic cu semenii. Astfel capacitatea de re-evocare a viselor poate fi privita ca un
―muschi intelectual‖, pe care cu cit mai mult i-l antrenezi, cu atit mai puternic devine. Neantrenat, el
slabeste dar nu dispare si in orice moment poate fi reantrenat. Daca la inceput re-evocarea este slaba,
cu timpul ea se va dezvolta si va putea servi ca un indice real ca va miscati in directia dorita.

PRACTICA: Inainte de culcare, recititi visele din noaptea precedenta. Aceastava ajuta sa va activati
―memoria viselor‖ si este o oportunitate de a preciza conexiunea dintre vise si evenimentele zilei.
Dupa aceasta, fiind de acum in pat, solicitati de la sine insasi (rugati, nu ordonati!) sa va reamintiti
visele, cind va treziti dimineata sau pe parcursul noptii, reamintindu-va ca acesta este un proces
simplu si natural. De asemenea, sugerati-va ca va veti trezi spontan fara desteptator, deoarece
ultimul afecteaza re-evocarea. Aceasta cu timpul devine o obisnuinta, dar pentru inceput, fixati,
totusi, pentru siguranta, desteptatorul cu 15 minute mai tirziu decit timpul intentionat de desteptare.
Odata cu desteptarea, independent cind are loc, mentineti ochii inchisi si ramineti nemiscat. Daca v-
ati miscat, reintoarce-ti corpul in pozitia din timpul somnului. Fixati cit mai multe imagini, senzatii
in corp, retrairi si ridicindu-va incet din pat, inregistrati-le in jurnal, care se plaseaza la indemina (pe
noptiera), sau inregistrati-le pe un dictofon. Daca v-ati trezit in timpul noptii este, de obicei, de ajuns
sa inscrieti doar citeva cuvinte, care pot fi foarte vagi. Cind veti purcede la descrierea visului veti fi
impresionat cit de multe detalii puteti sa va amintiti in baza acestor cuvinte/amintiri vagi.

Daca orarul zilei urmatoare va permite si doriti sa incercati ceva putin mai ―radical‖, incercati
inainte de culcare sa beti unul sau citeva pahare de apa, astfel corpul se va trezi automat, deseori
anume la sfirsitul unui ciclu de somn/vise. Aceasta necesita o mai mare dedicare, insa recompensa
este pe masura: re-evocarea viselor se amplifica.

9
IMAGINATIA: De citeva ori in timpul
Se considera ca visele pot fi programate: putem deprinde primelor saptamini de activitate de
creierul sa vada vise despre anumite obiecte si oameni, sa re-evocare, alegeti un timp linistit si
transcrie istoriile, pe care noi ni le povestim in fiecare imaginati-va ca paginile jurnalului
noapte. Aceasta metoda poarta denumirea de “Repetarea de vise sint pline cu descrierea
imaginilor mentale”. Ea consta din doua parti: la inceput se multor vise, chiar desene, imagini si
descrie evenimentul traumatizant, care apare in vis in notite pe care le-ati facut pe parcurs.
fiecare noapte in cosmaruri, dupa aceasta se selecteaza o Incercati sa simtiti placerea de la
imagine sau situatie pentru a il inlocui. Inainte de a adormi faptul ca a crescut simtitor
circa 10 minute ne imaginam visul, pe care vrem sa-l capacitatea de evocare si continua sa
vedem, transformindu-ne din spectator in regizor al visului. creasca.

FITI GLUMETI, RABDATORI SI PERSISTENTI: In majoritatea cazurilor un succes simtitor in re-evocarea


viselor vine la sfirsitul primei sau celei de a doua saptamini. Totusi pentru a atinge nivelul de
performanta este nevoie de timp. Mentineti o atitudine relaxata si glumeata fata de proces. O
insistenta prea mare si o atitudine serioasa pot avea o influenta limitanta nedorita. Re-evocarea
viselor, ca de altfel si motivarea, se desfasoara in cicluri. Daca ati perceput inceputul unui astfel de
ciclu, nu-l abandonati cel putin citeva zile, deoarece citeva nopti consecutive dau un efect cumulativ.

Sumar al recomandarilor pentru amplificarea capacitatii de re-evocare a viselor:

Inainte de culcare, reciteste visele din noaptea precedenta (citeva nopti precedente).
Inainte de somn spune-ti tie insuti ca vei memoriza si vei re-evoca visul cu usurinta.
Plaseaza la indemina un pix si caiet/dictofon pentru a inregistra (in timpul noptii este
binevenita si o lampa de masa) citeva cuvinte referitor la impresiile din vis.
Daca te-ai trezit, ridica-te incet din pat pentru a pastra starea din vis.
Mentine o atitudine relaxata si glumeata fata de process. Nu forta evenimentele.

Acestea sint principalele momente ce tin de aplicarea tehnicii APV la etapa de inregistrare a viselor.

Alte aspecte practice


Realizarea concreta a aplicarii include urmatoarele etape ale procesului:

Evaluarea de catre medic a cazului concret cu stabilirea oportunitatii de utilizare a metodei


APV.
In cazul unei concluzii favorabile, are loc instruirea succinta in privinta aspectelor teoretice
fundamentale si o instrure detaliata in privinta aplicarii practice a APV.
Concomitent are loc modelarea metodei in dependenta de sarcina clinica concreta, cind
modulul de baza, descris in acest material, se suplimenteaza cu modulele auxiliare necesare,
pentru o rezolvare maximal-efectiva a situatiei.
Pacientul receptioneaza varianta metodei ―croita dupa necesitatile sale‖ si incepe a o utiliza
Pe parcursul utilizarii au loc 1-2 sesiuni de ghidare

10
Dupa perioada de utilizare (pina la 1,5-2 luni), la necesitate, are loc o sesiune de finalizare cu
schitarea planurilor de viitor.

In final, vreau sa mentionez, ca pe linga destinatia pur medicala a tehnicii APV, adica rezolvarea
unei probleme concrete de sanatate, pot fi evidentiate si o serie de alte aspecte benefice ce rezulta
din utilizarea metodei, care pot fi considerate drept bonus pentru o munca efectiva:

Diminuarea tensiunii interioare, in deosebi, in cazul suprasolicitarii informationale si a


situatiilor ce implica hiper-responsabilitate
Cresterea stabilitatii emotionale, inclusiv in situatii de stres
Rezolvarea nemedicamentoasa a unor dereglari de somn
Instrument de autocunoastere si dezvoltare personala
Cresterea performantei si rapiditatii luarii deciziilor

si, desigur, o calatorie captivanta in domenii intime, care, de regula, sint ascunse chiar si pentru noi
insine.

Nu ramine decit sa va decideti

sa incepeti aceasta calatorie, si sa nu va uimiti,

daca veti fi invidiati de cei, care din anumite motive

nu pot sa si-o permita!

11
PARTEA II

INTRODUCERE

Dragi colegi,

Aceasta parte a lucrarii este conceputa sa fundamenteze aspectele conceptual, morfo-functional si


aplicativ-practic ale tehnicii „Analiza pragmatica a viselor‖ (APV). Majoritatea informatiei este
relativ recenta (2012-2014), iar o parte vizeaza descoperiri si concepte deacum bine instaurate in
teoria si practica medicala. Sper ca atit primele, cit si cele din urma, sa fie interesante si de folos,
chiar daca nu va ocupati nemijlocit de problemele, pentru rezolvarea carora a fost creata tehnica
APV.

Deoarece prima mea specializare in medicina, pe care continui sa o practic mai mult de 20 ani este
in domeniul anesteziologiei si reanimatologiei, la momentul actual incluzind si instruirea studentilor
medici in acest domeniu, conceptele si abordarile utilizate de anesteziolog-reanimatolog imi sint
aproape si uneori le voi utiliza drept instrument („poarta‖) pentru a descrie lucruri ce tin de alte
domenii ale medicinei, cu scopul de a face descrierea unor aspecte ale tehnicii APV cit mai
ilustrativa si coerenta.

Unul din conceptele fundamentale ale anestesteziologiei-reanimatologiei, propus de scoala


profesorului A. Zilber (Petrozavodsk) vizeaza asa numitele ―stari functionale ale organismului‖[5].
Conform acestei abordari se disting trei stari functionale: (1) – starea de sanatate, cind functiile
organismului sint echilibrate cu mediul si organismul este capabil sa mentina homeostazia prin
intermediul mecanismelor sale de autoreglare si compensare; (2) – starea de boala, cind are loc
actiunea unor factori agresivi, de o potenta suficient de mare pentru a deregla mecanismele de
autoreglare, ce duce la modificari, care nu pot fi corectate spontan si apare necesitatea unei
interventii terapeutice din exterior, care, intreprinsa corect, duce la restabilirea autoreglarii pina la un
nivel, cind organismul devine capabil sa resolve problema; (3) – starea critica, cind alterarea brutala
a autoreglarii si compensarii si, deseori, ineficacitatea acestor procese, impune necesitatea corectarii
si/sau protezarii functiei organelor si sistemelor, in primul rind celor de importanta vitala. In starea
de boala, pacientul se afla in cimpul de atentie a medicului specialist respectiv (cardiolog,
neuropatolog, internist, etc.), iar in cazul starii critice de el se ocupa anesteziologul-reanimatolog in
conditii specifice, in sectia respectiva.

In aceasta abordare un rol deosebit este atribuit mecanismelor de autoreglare si compensare. Una din
conditiile principale pentru transferul pacientului din reanimare in sectia de profil este restabilirea
eficacitatii mecanismelor mentionate, ce, de obicei, se manifesta prin ―stabilizarea starii
pacientului‖. Astfel, in imbunatatirea starii, aportul organismului pacientului este crucial. Cu toate
ca ―pozitia oficiala‖ a medicinei atribuie pacientului un rol important in procesul curativ, in practica
acestui aspect i se da o atentie, cel putin, insuficienta. Aceasta duce la ignorarea unui potential
curativ imens, care deseori ramine nevalorificat.

12
Pe de alta parte cunostintele in domeniul dirijarii si modelarii mecanismelor de autoreglare si
compensare la etapa actuala de dezoltare a medicinii sint, probabil, insuficiente. Aceasta situatie
necesita o abordare neliniara, insa este mult mai simplu de a aborda tratamentul similar cu ―reparatia
unei prize electrice‖, cum deseori se si intimpla.

Exista, insa, si pozitii ce difera de cea simplista, descrisa mai sus. Este bine cunoscuta abordarea
psihicului uman (si undeva si a creierului, ca punct suprem de comanda) in calitate de sistem, care
consta din doua compartimente: “constient” si “inconstient” (conventional, la nivel de creier –
structuri corticale si subcorticale). Daca se analizeaza pe parti – aici multe fenomene par a fi clare,
insa in ansamblu - nu prea. In pofida acestei incertitudini, unor specialisti destul de intreprinzatori
(in sensul bun al cuvintului), psihoanaliticilor le reuseste, prin stabilirea comunicarii si a unui
echilibru dintre inconstient si constient, sa resolve o serie de probleme, inclusiv si cele ce tin de
psihosomatica.

In contextul dat acest lucru poate fi privit drept exemplu de modelare si restabilire directionata a
mecanismelor de autoreglare de diferit nivel, incepind cu cele nervoase superioare si coborind catre
cele ce tin de ―corpul propriu zis‖, in interactiunea lor dinamica. Acest fenomen este destul de
ilustrativ in cazul rezolvarii problemelor psihosomatice.

Daca ne intoarcem la reanimatologie, datorita caracterului acut-critic a starii pacientului, cind este
solicitata atentie maxima la functiile vitale, intr-un cadru de timp limitat, s-ar parea ca conditii si
timp pentru asa ―nimicuri‖ precum mecanismele de autoreglare si compensare nu exista. In faza
initiala asa si este. Ulterior, insa, eforturile trebuie sa fie canalizate spre restabilirea lor. Cel mai des,
aceasta restabilire se percepe ca avind loc (sau esuind) parca de la sine.

Drept un alt exemplu din domeniu, in calitate de ipoteza, poate fi privita starea de coma, indusa
medicamentos. Se considera ca acest tip de coma, in calitate de metoda de tratament, contribuie la
micsorarea fluxului sanguin si a metabolismului cerebral cu diminuarea rezultanta a functionarii
neuronilor, ce are efect benefic asupra restabilirii lor in cazul traumelor craniocerebrale si altor
situatii insotite de lezarea neuronilor. In acest caz ―sint deconectati‖ in primul rind neuronii scoartei
cerebrale, care sint ―cei mai tineri‖ si mai sensibili la medicamente. Aceasta situatie de repaos poate
fi benefica atit pentru scoarta, cit si pentru structurile subcorticale, care ―scapa de sub presiunea‖
scoartei si se pot orienta mai directionat anume asupra restabilirii mecanismelor de autoreglare, care
se afla sub controlul acestor neuroni/structuri subcorticale. Aceasta este, desigur, o ipoteza, care
poate si a fost deacum emisa de cineva, poate in alta forma si alt context.

Cele expuse reprezinta o privire, poate, prea simplista.Intentionat nu desfasor aspectele legate de
programele biologice ale corpului, inclusiv si cele genetice, cu caracter reparativ, etc. pentru a nu
complica subiectul si a nu iesi din cadrul ―medicinii oficiale‖. De asemenea, am adus exemple din
doua domenii legate de practica medicala, care sint totusi destul de departe unul de altul –
reanimatologia si psihoanaliza. La etapa actuala de dezvoltare a medicinei, totusi cel mai evident
beneficiu din accentuarea atentiei asupra mecanismelor si proceselor (si metodelor de corectie
respective), care intr-un caz este primit de a fi numite mecanisme de autoreglare (in anesteziologie-
reanimatologie), iar in celalalt – interactiune dintre constient si inconstient (in psihoanaliza), il pot
13
avea pacientii din domenii ―de mijloc‖ ale medicinii, numarul carora este cu mult mai mare decit cei
din sectiile de reanimare sau cei care viziteaza psihoanaliticul.

CAREVA ASPECTE REFERITOR LA CONSTIENT SI INCONSTIENT SI INTERACTIUNEA LOR

CONȘTIÍNȚĂ s.f. - Forma cea mai înaltă, proprie omului, de reflectare a realității obiective, produs al
materiei superior organizate -creierul uman- și al vieții sociale.

INCONȘTIÉNTs.n.- Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. (< fr. inconscient)

Se considera ca in starea obisnuita a constiintei majoritatea oamenilor pot tine in atentie 7-9 obiecte
momentan, iar viteza de prelucrare a informatiei nu intrece 16 bit/s. Ultima caracteristica este
nemijlocit perceputa de om si se manifesta prin faptul, ca la o viteza a filmului mai mare de 16 cadre
pe secunda, constiinta nu mai fixeaza cadrele separate, care se succed, si apare iluzia imaginii in
miscare.

In acelasi timp, se considera ca inconstientul poseda o capacitate si performanta de prelucrare a


informatiei net superioare. In timpul cind constientul percepe succesivitatea cadrelor ca miscare,
inconstientul nu numai ca percepe notoriul ―cadru 25‖, dar mai si completeaza fazele miscarii, care
nu au nimerit in cadru, asigurind continuitatea miscarii.

Aceasta diferenta dintre capacitatile constientului si inconstientului indica la faptul ca nu are rost de
pus in fata constientului sarcini, pe care nu le poate rezolva. Astfel, este rational ca constientul si
inconstientul sa interactioneze intre ele, fiecare rezolvind sarcini, care le sint pe puteri, in cadrul
procesului psihic integrativ al persoanei.

De asemenea, se considera ca in starea de veghe persoana continuu ceva constientizeaza. Daca ea


doarme, din puctul de vedere al observatorului extern, ea pare a fi lipsita de constiinta. Ea, insa, in
acest moment poate visa si, odata cu trezirea, continutul visului poate fi constientizat. Astfel parca
am avea de a face cu un paradox. Posibilitatea constientizarii viselor, vorbeste despre faptul ca
constiinta poate fi activa si in timpul somnului, pur si simplu fiind deconectata de la realitatea
exterioara, iar persoana rezolva anumite sarcini specifice.

Cu toate ca in majoritatea cazurilor in vis constiinta este pasiva si ocupa rolul de observator, in unele
cazuri se poate activiza cu includerea componentului volitiv. In aceste cazuri ea se implica in
―fabula‖ visului si el capata o proprietate deosebita – daca in acest vis persoana rezolva careva
probleme, in deosebi de natura etico-morala, aceste probleme se rezolva si in viata cotidiana, uneori
chiar cu modificarea scenariilor vietii de viitor. Unul din elementele cheie al acestor modificari este
stabilirea unui nou nivel de relatii dintre constient si inconstient.

Inconstientul, conform definitiei, in orice moment se afla in afara limitelor constientului. Din aceste
considerente, atit despre continutul inconstientului, cit si despre hotarele dintre inconstientul
personal si mediul inconjurator persoana nu poate judeca in timp real. Aceasta o poate realiza mai
tirziu:
Prin manifestarile in activitate, constientizind trecutul

14
Prin analiza viselor, trecindu-le in sfera constientului prin re-evocarea lor

In cadrul inconstientului, de asemenea, se poate distinge un component personal (directie dezvoltata


de S. Freud), cu care in majoritatea cazurilor lucreaza psihoanaliticii si un component colectiv
(concept propus de C. Jung), determinat de mediul social si natural, cu care interactioneaza persoana
intr-o perioada data de timp.

Evident ca cele expuse nu epuizeaza nici pe departe tema constientului si inconstientului si


interactiunii lor, care iese cu mult in afara domeniului medicinii, insa pentru sarcinile acestei lucrari,
ca de altfel si a tehnicii APV, descrierea de mai sus pare a fi suficienta. Totusi este necesar de facut
referinta la unele din elementele cheie ale analizei viselor, conform APV, in contextul respectiv:

Elementele (1)„Atmosfera visului”, (2)”Culorile in vis”si (6) „Evenimentele – inductori ai


visului” se refera prioritar la sfera inconstientului.
Elementele (3)“Fabula visului” si (7) „Evenimente din trecut” sint un produs mai mult al
constientului, celelalte ocupind o pozitie intermediara (avind un caracter ambivalent).

SOMNUL, VISELE SI UNELE FENOMENE SI MECANISME ASOCIATE

Date generale
In viziunea autorului unei carti recent publicate despre ―stiinta somnului‖ (David Randall,
Dreamland: Adventures in the Strange Science of Sleep, 2012), ―Somnul este un proces complex,
care influenteaza practic toate aspectele vietii. Individualitatea personala (creativitatea, emotiile,
capacitatea de a invata ceva nou si a gasi solutii) – este pur si simplu un rezultat al proceselor care in
fiecare noapte deruleaza in creier, in timp ce capul se odihneste linistit pe perna. Noi toti sintem
antrenati in aceasta stare, pe care prea putin o intelegem.‖

Aceasta este o parere ―din exterior‖, care incearca sa accentueze importanta si complexitatea temei
somnului. In sursele mai specializate somnul este definit ca ―stare fiziologică normală și periodică
de repaus a ființelor, necesară redresării forțelor, caracterizată prin încetarea totală sau parțială a
funcționării conștiinței, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației, a respirației, și prin
vise‖[6]. Pare a fi destul de clar ca, in pofida acestei claritati si volumului impunator de date
acumulate pina in prezent, desi importanta somnului nu este discutata, stiinta nu cunoaste cu
exactitate de ce somnul este atit de important pentru supravietuire[7]. Cu toate acestea, studiul
extensiv al somnului realizat de catre stiinta, inclusiv si medicina, furnizeza multe date, concepte si
abordari cu un evident caracter aplicativ-practic.

Conceptul modern referitor la natura somnului s-a conturat in jumatatea a doua a secolului XX,
dupa introducerea in practica medicala a metodelor de inregistrare a activitatii bioelectrice a
creierului (electroencefalograma), a muschilor (electromiograma) si miscarii globilor ocular
(electrooculograma), care la moment sint parti component ale metodei numite ―polisomnografie‖.

O descoperire importanta[10] in domeniu a fost facuta in anii 50, a ―somnului paradoxal‖ (somnul
REM – Rapid Eye Movement - W.Dement, N. Kleitman, SUAsi M. Jouvet, Franta), care ulterior a

15
stat la baza periodizarii ciclurilor de som in: somn lent (cu citeva faze – Non-REM) si somn
paradoxal (sau rapid - REM)[11].

O hipnograma normala are urmatorul aspect:

Treziri scurte

Starea de veghe

Faza REM

Faza NREM 1

Faza NREM 2

Faza NREM 3

Faza NREM 4

11:00 01:30 03:00 05:00 06:30

Se pot obseva fazele REM (culoare rosie), si fazele NREM (care sint citeva, cu marirea treptata a
profunzimii lor). Pe parcursul noptii sint posibile treziri de scurta durata, care, de obicei, nu se
memorizeaza. Durata unui ciclu de somn (NREM+REM) este de 90-120 minute[12]. Majoritatea
viselor au loc partial in fazele profunde NREM si in deosebi in fazele REM[8], care sint mai dese si
mai lungi spre dimineata.

Deosebirile esentiale dintre starea de veghe, fazele NREM si REM sint prezentate mai jos[14]:

Starea Veghe NREM REM

Functia cognitiva Achizitia de Procese iterative Integrarea informatiei


informatie
Experienta constienta Vie, generata din Stearsa sau Vie, generata din
Senzatiile si perceptia exterior absenta interior
Gindirea Logica progresiva Logica Alogica bizara
perseverativa
Miscarile Continue, voluntare Episodice, Controlabile, insa
involuntare inhibate/blocate
Electroencefalograma Unde β (15-30 Hz) Unde δ(< 4Hz) si Θ(4-7 Hz) Unde β (15-30 Hz)
(EEG)

Electromiograma (EMG)

16
Electrooculograma (EOG)

Deosebirile dintre starea de veghe si somn, cu fazele NREM si REM, nu se reduc numai la cele
indicate mai sus si includ si cele din partea altor organe si sisteme (cardiovascular, respirator,
endocrine, digestiv, nervos, etc). Deoarece ele sint mai putin importante in cadul utilizarii tehnicii
APV, la ele nu ma opresc, cu exceptia unor stari specifice precum: instabilitatea tensiunii arteriale
cu hipertensiune marcata, patologii organice ale creierului, epilepsia, psihozele, si a., care servesc
drept contraindicatii pentru utilizarea tehnicii.

Neuroanatomia si neurofiziologia somnului, sistemul DML[9], [14]


Pina in prezent a fost acumulat un volum impunator de date referitor la aspectele neuroanatomice si
neurofiziologice ale somnului, iar cercetarile continua. Cu toate ca multe detalii se clarifica,
intelegerea mecanismelor implicate in procesul somnului este departe de a fi epuizabila. In
continuare se descriu doar unele aspecte esentiale, mai mult sau mai putin clare, care au referinta
directa la APV, iar cei interesati de subiect pot gasi informatie detaliata in alte surse, printre care si
unele prezente in partea a III a acestei lucrari (The cognitive neuroscience of sleep: neuronal systems,
consciousness and learning, J. Allan Hobson, Edward F. Pace-Schot, Nature Review, Neurocience 2002 [14] si
rezultatele cercetarilor recente ale sistemului dopminergic mezolimbic SDML, 2012[2]).

In norma, starea de somn survine ciclic fiecare 24 ore, si se considera dependenta de ciclurile
circadiene[16], determinate genetic si realizate prin mecanisme neuro-humorale. In realizarea
procesului fazic ―veghe – somn‖ participa o serie de structuri cerebrale: trunchiul cerebral, punte,
nucleii cenusii centrali, hipotalamusul, hipocampul, sistemul limbic, precum si scoarta cerebrala.
Aceste structuri au multiple legaturi intre ele, unele fiind referite la procesele ce deruleaza in starea
de veghe (ex. asa numita ―formatie reticulara‖), iar altele fiind active in starea de somn. Printre ele
se disting, de asemenea, structuri legate de o anumita faza a somnului (NREM, REM).

O serie de factori, printre care activitatea fizica si intelectuala, conditiile de viata, variatiile
neperiodice ale programului de lucru etc., pot influenta durata somnului. Se cere mentionat efectul
emotiilor si al durerii asupra ritmului circadian.

O importanta deosebita in reglarea ritmurilor circadiene se atribuie melatoninei si serotoninei, iar


substantele ce servesc drept neuromediatori in multiplele sisteme cerebrale care se refera la diferite
faze ale somnului si legaturile dintre ele includ: norepinefrina, dopamina, serotonina si alte amine
biogene. Este discutat si rolul substantelor proteice in reglarea somnului (delta-factor, factorul S,
etc.)

Printre descoperirile recente, care nemijlocit se refera la tehnica APV, sint cele legate de sistemul
dopminergic mesolimbic (SDML)[2], care sta la baza conceptului modern, conform caruia
comportamentul uman este in mare masura determinat de asa sisteme functionale, precum
―Recompensa si pedeapsa‖(Reward and punishment) si ―Sistemul de orientare‖(Seeking System).
Studii recente (2007, 2012) au demonstrat ca in calitate de entitate morfofunctionala distincta
SDML este activ atit in starea de veghe (cind de fapt si se realizeaza un anumit comportament), cit si
17
in somn, in deosebi in faza REM. Conform rezultatelor unor cercetari complexe (aspecte din
domeniul neuroscience, neuroimaging si clinice), efectuate de un grup de savanti din clinicele
Universitatii de medicina din Geneva, Elvetia si publicate recent (2012), sistemul chestionat asigura:

Invatarea si consolidarea memoriei prin reactivarea in timpul somnului a memoriei


emotional relevante
Participa la reglarea fazei REM a somnului
Contribuie la generarea continutului motivational al viselor

Functiile somnului si ale viselor


Fiind departe de a fi pe deplin intelese[17], functiile somnului si viselor sint multiple:

Odihna-restabilire a organismului
Procesare si stocarea informatiei[18]. Rolul somnului in procesul de invatare: consolidarea
memoriei si modelarea situatiilor probabile, asteptate, care are loc in faza REM (Rapid Eye
Movement), cind, de altfel, deruleaza si majoritatea viselor
Mecanism de adaptare la modificarea iluminarii (zi-noapte)
Restabilirea si amplificarea potentialului sistemului imun (in deosebi prin intermediul T-
limfocitelor)

Se considera ca pentru restabilirea fortelor fizice sint de ajuns 3 cicluri, continind numai somn
NREM, iar pentru restabilirea psihicului este obligatorie si prezenta fazelor REM[9]

Somnul paradoxal (REM) poate fi desemnat si ca o expresie a unei functii periodice de stocare a
informatiei la nivel molecular. Ponderea relativ crescuta a somnului paradoxal in perioada
neonatala, cind procesele „plastice‖ ale memoriei sunt cele mai active, justifica ipoteza interventiei
acestui tip de somn in procesele de memorie[19].

Ultimele cercetari in derulare intr-o serie de centre in SUA verifica ipoteza, conform careia in timpul
somnului creierul se elibereaza de deseuri acumulate in timpul functionarii pe durata zilei[15].

O ipoteza originala este cea emisa de profesorul rus I. Pigariov, numita ―Teoria viscerala a
somnului‖[20]. Conform acestei ipoteze, in timpul somnului creierul, inclusiv si scoarta cerebrala se
ocupa de analiza si reglarea activitatii organelor interne, cu implicatiuni corective, la necesitate. (vezi
stenograma prezentarii de la 27.02.2014 in partea a treia a lucrarii ).

Necesitatea de somn
Pentru un somn sanatos sint necesare 4-8 ore, insa aceste cifre sint relative[12]. Necesitatea unui
somn mai indelungat apare, de exemplu, in cazul unor eforturi fizice mai intense si indelungate.
Durata somnului depinde si de virsta. Nou-nascutii au nevoie de pina la 18 ore de somn, cu
diminuarea duratei somului pe masura avansarii virstei. De asemenea se modifica si raportul dintre
somul NREM si REM. Nou-nascutii petrec aproape 9 ore (50% din durata somnului) in zi in somnul
REM, pe cind la adulti aceasta rata diminuiaza pina la 20-25%[21].

18
Durata somnului (necesarul in somn) la diferite virste:

Virsta Necesitatea in somn (ore in zi)[12]

Nou nascuti (0 – 2 luni de viata) 12 - 18

Copii (3 – 11 luni) 14 - 15

Copii (1 – 3 ani) 12 - 14

Prescolari (3-5 ani) 11 - 13

Scolari ( 5 – 10 ani) 10 - 11

Adolescenti (10 – 17 ani) 8,5 – 9,25

Adulti 7-9

Un element istoric al culturii multor popoare, care de obicei habiteaza in regiuni cu o clima calda,
este siesta (somnul-odihna de dupa amiaza). Un studiu recent a gasit o diminuare de 37% a riscului
mortalitatii prin atac de cord la persoanele, care practica siesta (cu o durata peste de 30 minute) nu
mai putin de 3 ori in saptamina[13].

Patologia si farmacoterapia somnului


Datorita complexitati fenomenului somnului, formele de dereglare ale lui sint extreme de variate -
conform Clasificarii Internationale a Dereglarilor de Somn (ICSD, ed 2, 2005) se disting peste 80
varietati de dereglari patologice ale somnului si ritmului circadian[22].

Incidenta dereglarilor de somn este si ea semnificativa. In raportul Centrului National pentru


Cercetarea Dereglarilor de Somn (NCSR), SUA, din 2011 este mentionat ca circa 44% din adulti
prezinta dereglari aproape zilnice ale somnului, frecvente – 65%, iar episodice - peste 70%
americani[23]. Date similare pentru R. Moldova nu am gasit, insa presupun ca situatia nu difera mult
de cea descrisa.

Principalele grupuri de dereglari ale somnului sint:

1. Dissomniile – peste 30 de variante, printre care: insomnii, hipersomnii, sindromul de apnee


obstructiva in somn, dereglari ale ritmului circadian, etc.
2. Parasomniile – peste 20 de variante, inclizind: panica nocturna, paralizia in somn,
somnambulismul, bruxismul, enuresisul, teroarea nocturna si.a.
3. Dereglari ale somnului asociate cu afectiuni psihiatrice, neurologice sau medicale (de
alta origine) – 19 varietati: psihoze, anxietate, panica, depresii, alcoolism, ulcer gastric,
COPD si altele

19
4. Alte dereglari ale somnului – mai mult de 10 varietati: asociate cu graviditatea, cu ciclul
menstrual, laringospasmul in somn, tahicardia neurogena, hiperhidroza in somn, etc.

Corectia dereglarilor de somn este si ea destul de complexa si se incepe cu eliminarea cauzei


dereglarilor, cind e posibil, care poate include: masuri orientate spre ameliorarea igienei
somnului (conditiile de iluminare si alti factori de mediu, abuz de substante, etc.), tratamentul
afectiunilor medicale asociate (ulcer, astm bronsic, COPD, patologii endocrine, dereglari
neurologice si psihiatrice, tratamentul durerii si a.), tehnici psihoterapeutice si psihologice, etc.
Uneori sint necesare si interventii mai agresive – chirurgicale, sau utilizarea unor dispozitive
tehnice speciale, de ex. aparate de respiratie artificiala in apneia obstructiva in somn.

Tratamentul farmacologic al somnului se recomanda de a fi lasat ca optiune daca nu de ultima


linie, cel putin nu de inceput. In realitate, insa, se practica o utilizare putin controlata a
medicamentelor respective.

Din preparatele utilizate in acest scop: barbituricele (fenobarbital, amobarbital, si a.),


benzodiazepinele (diazepam, nitrazepam, etc.), somnifere non-benzodiazepinice (alpidem,
zolpidem, zaleplon, zopiclon, etc.) si altele.

Un loc aparte il ocupa melatonina, care este o substanta naturala, care se considera ca participa la
reglarea ciclului circadian si, respectiv, a somnului. Se administreaza ca supliment alimentar
peroral sau transdermal[24].

O metoda de crestere a nivelului melatoninei in organism, ca de altfel si a serotoninei, alta


substanta ce influienteaza ciclurile somn-veghe, este expunerea la razele solare.

In cazurile hipersomniilor, in special in narcolepsie, se utilizeaza medicamente cu efect


stimulator (amfetamine, cofeina).

Efecte asupra somnului o au si un sir de substante narcotice, utilizate cu scop recreational, fapt
de considerat, cind tratam o persoana care le utilizeaza.

Aplicarea tehnicii APV solicita diminuarea maximal posibila a utilizarii medicamentelor, in primul
rind a celor psihotrope, iar ideal si a celorlalte substante medicamentoase. Aceasta de obicei se
obtine prin separea in timp.

Fapte interesante despre somn


Cercetatorii au aflat că atunci când oamenii sunt îndepartați de orice sursa a timpului exact
(ceasuri, lumina solara etc.), "ceasul" lor intern pare sa functioneze pentru o zi de
aproximativ 25 de ore. Daca "ceasul biologic" se desincronizeaza cu cel al societatii, incep sa
apara probleme legate de somn.

In 1965 studentul R. Gardner din San-Diego a petrecut fara somn 264 ore. Starea sa se
inrautatea progresiv. La inceput nu era in stare sa adune cifre in minte. Dupa aceasta au

20
aparut semne de paranoie. Nimerind in sfirsit in pat, a dormit 15 ore neintrerupt. S-a
restabilit definitiv numai dupa citeva saptamini.

In 1865 chimistul german A. Kekule lucra asupra formulei benzolului, o substanta


importanta pentru industria de atunci, formula chimica a caruia era un mister pentru chimisti
si tehnologii acelor timpuri. Kekule a visat un sarpe care-si musca propria coada. Trezindu-
se el a constientizat ca legaturile chimice ale benzolului prezinta o structura ciclica
hexagonala. In circumstante similare a fost descoperit si tabelul periodic al elementelor
chimice de catre D. Mendeleev.

Fiecaror doua ore de veghe le revine o ora de somn. Organismul simte cind aceasta proportie
nu se respecta. Fiecare ora, care ―nu a fost dormita‖, se recupereaza printr-un somn mai
profund a doua zi. Astfel corpul isi intoarce datoria de somn.

Se considera ca in evul mediu oamenii se culcau dupa apusul soarelui, iar dupa miezul noptii
se trezeau, stateu de veghe aproximativ o ora, ca mai apoi sa doarma pina dimineata. Astfel
noaptea era divizata in 2 segmente – primul si cel de al doilea somn. Aceasta era un lucru
obisnuit si fiecare petrecea acea ora fara somn diferit: cineva facea rugaciuni, cineva citea,
iar altii contemplau visele. In sec. XX s-a determinat ca acest tipar al somnului este natural
pentru organismul uman deoarece corespunde ritmurilor biologice.

Una din cauzele centrale ale depresiei si cresterii nivelului de agresiune la adolescenti este
insuficienta de somn. In perioada adolescentei ritmurile circadiene se deplaseaza cu
aproximativ 3 ore in urma. Astfel pentru ei este nu numai complicat sa adoarma la 22:00 ci si
biologic imposibil. Organismul adolescentului incepe productia de melatonina aprox. la
23:00 si ea dureza pina dupa rasaritul soarelui. Adultii se trezesc, cind nivelul acestui
hormon este aproape de zero. Adolescentii insa sint nevoiti sa se trezeasca la 08:00, cind
nivelul sanguin al melatoninei este inca destul de inalt, deaceia ei cu greu pot sa gindeasca si
viseaza sa se intoarca in pat. Din aceasta cauza a deplasarii ritmurilor biologice nu este
rational de cerut de la ei o gindire ascutita in orele de dimineata.

Una din opiniile referitor la vise sustine ca visele neplacute, cu inalt grad de anxietate
reprezinta un mecanism protector arhaic. Noi retraim posibilele evenimente neplacute in vis,
pentru a fi gata de ele in viata obisnuita. Astfel somnul cu vise este pentru creier o repetitie
generala. In ajunul unei intilniri importante noi putem visa ca sintem, de exemplu, atacati –
astfel creierul se pregateste de eveniment, deseori anume pentru a evita scenariile nedorite.

Practic toate somniferele moderne nu imbunatatesc calitatea somnului si putin modifica


durata lui. Conform unor studii efectuate in SUA, pacientii care utilizau somnifere,
adormeau numai cu 12 minute mai devreme decit cei care nu le utilizau, si durata somnului
nocturn era numai cu 11 minute mai mare. Mai mult ca atit, pe linga o serie de efecte
adverse, inclusiv si de natura adictiva, somniferele altereaza memoria de scurta durata.

21
Aceasta explica de ce cei care le folosesc, fiind agitati pe parcursul noptii, dimineata pot
afirma ca au dormit excelent.

Specialistii considera ca visele pot fi programate: putem deprinde creierul sa vada vise
despre anumite obiecte si oameni, sa transcrie istoriile, pe care noi ni le povestim in fiecare
noapte. Aceasta metoda poarta denumirea de ―Repetarea imaginilor mentale‖. Ea consta din
doua parti: la inceput se descrie evenimentul traumatizant, care apare in vis in fiecare noapte
in cosmaruri, dupa aceasta se selecteaza o imagine sau situatie pentru a-l inlocui. Inainte de a
adormi circa 10 minute ne imaginam visul, pe care vrem sa-l vedem, transformindu-ne din
spectator in regizor al visului.

Ciclul „somn-veghe‖ este controlat de 2 substante cu proprietati hormonale: serotonina si


melatonina. Melatonina este responsabila de faza de somn, iar serotonina – de veghe.
Insufucienta de melatonina poate fi una din cauzele insomniei. Insuficienta de serotonina
duce la vise mai putin vii si mai putin luminoase, intetindu-se cosmarurile nocturne. O
metoda simpla de ridicare a nivelului de serotonina – expunerea la razele solare. Ca de altfel
si al nivelui melatoninei.

In cazul depresiei este marita faza REM a somnului (pentru a rezolva problemele, care nu le
putem rezolva in stare de veghe), din contul celorlalte faze (somn profund). Astfel
organismul nu reuseste sa se restabileasca si are loc cumularea oboselii si a problemelor
nerezolvate cu formarea unui cerc vicios.

Pentru un somn odihnitor sint nesare cel putin 3 cicluri complete de som (NREM+REM).
Trezirea in mijlocul unui ciclu este de nedorit, deoarece cauzeza somnolenta, oboseala si
diminuarea productivitatii – organismul incerca sa repare situatia – sa finalizeze ciclul.

la inceputul secolului 21 s-a efectuat analiza cauzelor catastrofelor cauzate de factorul uman
(aero, tren, auto, etc.) S-a determinat ca pe parcursul a 24 ore exista 4 perioade cite 1,5 – 2
ore cind nivelul atentiei scade, iar somnolenta creste, independent de starea fizica: in zori,
inainte de masa, dupa masa, noaptea devreme. Anume in aceste perioade se observa o
incidenta brusc crescuta a accidentelor.

Temperatura corpului in somn poate scade pina la 34,9 (faza 4 NREM), apoi creste in REM.

Caii si oile pot dormi in picioare sau culcate. Girafa doarme in genunchi, incolacindu-si gitul
in jurul picioarelor (doarme in mediu mai putin de 2 ore/zi). Leii dorm culcati pe spate cu
labele anterioare pe piept.

Balenele, delfinii si pasarile poseda o capacitate interesanta de somn unilateral, cind e treaza
numai o emisfera cerebrala. Emisferele se schimba periodic cu locul. Aceasta situatie este

22
conditionata de necesitatea de a mentine respiratia, cind periodic iese la suprafata pentru a
inspira.

Pasarile, de asemenea, pot dormi pe sezute, in picioare, iar unele chiar si in zbor sau plutind.
Pasarile calatoare au un mecanism interesant, care le permite sa doarma in timpul zborurilor
indelungate: fiecare 10-15 minute pasarea se deplaseaza spre centrul stolului, unde pur si
simplu planeaza pe curentii de aer, care sint generati de stol. Apoi pasarile se schimba cu
locul.

Importanta acestei teme in cadrul APV


Importanta primara reiese din simplul fapt, ca exista o legatura directa, insa deseori neliniara, dintre
starea sanatatii, somn si vise.

Vise

Starea Somn
sanatatii

De aceea la etapa initiala, daca e cazul, se acorda atentie si eforturi separate modelarii calitatii si
duratei somnului. Aceasta se face pina la inceputul aplicarii APV sau concomitent cu tehnica
propusa.

Semnificatia viselor a preocupat mintile oamenilor de-a lungul secolelor. Incepind cu Egiptul si
Grecia antica, cind visele erau percepute ca fenomene ce tin de forte supranaturale, si pina in era
moderna, cind de interpretarea viselor au inceput sa se ocupe psihoanaliticii (S. Freud „Interpretarea
viselor‖, unde visul este privit ca un cifru, prin intermediul caruia tind sa se manifeste dorintele
nerealizate), iar ulterior - si reprezentantii diferitor curente in psihologie (C.Jung – psihologia
analitica, A. Meneghetti – ontopsihologia, A. Adler – pshologia individala, si a.).Interpretarea
viselor in esenta este o incercare de interpretare a continutului inconstientului. Majoritatea
abordarilor in interpretarea viselor, inclusiv si variantele ―populare‖, utilizeza simbolismul si
scheme de interpretare, deseori destul de complexe, caracteristice pentru fiecare curent aparte.

Tehnica APV nu are ca scop primar interpretarea viselor in cheia descrisa (ca continut al
inconstientului cu un sens ascuns), ci vizeaza direct interactiunea dintre constient si inconstient.
Aceasta, de fapt, se intimpla si in cazul lucrului cu visele in psihoanaliza si psihologie, insa in cadrul
tehnicii APVse merge direct spre punctul de destinatie, fara ―escale intermediare pe un drum parca
special intortocheat‖ (nota autorului).
23
[3]
EMOTIILE SI ROLUL LOR IN CADRUL APV

In cadrul metodei APV emotiile ocupa un loc deosebit. Principalul considerent este faptul, ca
emotiile sint „familiare‖(in sens de „bine cunoscute‖) atit pentru constient, cit si pentru inconstient.
Constientul opereaza cu emotiile percepindu-le si denumindu-le (frica, furie, bucurie, etc.), iar
inconstientul poate fi considerat locul unde ele sint generate, deseori involuntar, antrenind procese in
afara controlului constientului si cu derularea diferitor procese fiziologice, traduse prin senzatii,
manifestate in diferite zone ale corpului (picioare de vata, accelerarea batailor inimii, senzatie de
usurinta a corpului, etc.).

Abordari ale emotiilor sint multiple, ca si teoriile care explica esenta acestui fenomen. Autorul nu
are drept scop analiza volumului impunator de date referitor la emotii si cu un scop practic-
pragmatic se limiteaza la utilizarea emotiilor in calitate de piloni pentru construirea podului dintre
constient si inconstient in cadrul metodei propuse.

Din aceste considerente accentul este pus pe asa numitele emotii de baza, propuse de Ch. Darwin[25],
care de fapt includ cea mai mare pondere de biologic-fiziologic, comparativ cu alte abordari, tinind
cont ca metoda propusa tine in primul rind de medicina/fiziologie si intr-o masura mai mica de
psihologie. Emotiile de baza propuse pentru a fi utilizate in APV sint urmatoarele:

Bucurie (fericire)
Frica (teama/tensiune interioara)
Furie
Uimire (surprindere/interes)
Tristete
Dezgust (dispret)

Aceste emotii sint analizate si in cadrul unui studiu recent efectuat de cercetatorii de la citeva centre
stiintifice din Finlanda (Lauri Nummenmaa et al. Bodily maps of emotions, PNAS, Dec. 2013)[3].
Studiul (care este prezent in partea III) indica si o legatura directa evidenta dintre anumite emotii si
procese care se desfasoara in regiuni concrete ale corpului. Este de mentionat ca aceasta conexiune
nu depinde de fundamentul cultural al persoanei – in studiu au participat reprezentanti atit ai
culturilor vest-europene cit si est-asiatice. Legatura dintre caracterul undeva „nematerial‖ al
emotiilor cu procese reale din corp este inca un argument pentru a utiliza anume aceasta abordare,
poate mai primitiva decit altele, in contextul metodei, pe care autorul o numeste „pragmatica‖.

Aceasta permite de a simplifica lucrurile, si a evita unele confuzii, cind aceeasi emotie poate avea, la
diferite persoane, denumire diferita, cit si cazul cind sub aceiasi denumire se pot ascunde emotii
diferite.

Dupa cum arata experienta autorului si a colegilor sai, conexiunea unei anumite emotii cu corpul
este usor de stabilit in practica si, dupa un timp scurt, este usor utilizata pentru a descrie
componentul emotional al APV in cadrul aplicarii practice a metodei.

Caracterul somatotopic al emotiilor, adica conexiunea emotie-parte a corpului, este ilustrat mai jos:
24
FURIE FRICA DEZGUST FERICIRE TRISTETE UIMIRE NEUTRU

NB: Activarea anumitor regiuni ale corpului in cadrul unei anumite emotii este indicata prin culori
mai deschise (vii) si vice-versa.

Evident ca cei care prefera sa utilizeze variante de formulare mai diferentiate si mai complexe ale
emotiilor, pot utiliza variantele cu care ei sint mai familiarizati (exemplu – emotiile diferentiate dupa
C. Izard[25], s.a.).

ALTE “PIETRE DE TEMELIE” ALE APV

Conceptul „Neuromatrixului”
Un loc central in fundamentul metodei APV ii apartine noului model conceptual al sistemului
nervos, propus de savantul canadian R. Melzack in 1999[1]. Conform acestui model neuromatrixul
reprezinta o retea vasta si complexa de neuroni cu multiple legaturi functionale intre asa structuri
cerebrale, precum scoarta cerebrala si talamusul, si scoarta cerebrala si sistemul limbic. Aceste
legaturi sint determinate genetic, formind o matrice (lat. Matrix), care genereaza, moduleaza si chiar
reproduce informatia sensoriala. Se disting 3 module (neuromodule) ale neuromatrixului in care are
loc procesarea paralela a informatiei:

Senzorial – discriminativ (determinat de fluxul sensorial parvenit de la piele, muschi, viscere


si alte tesuturi somatice)
Afectiv – motivational (dependent de proprietatile tonice ale sistemului nervos, la rindul lor,
influentate de traditii cultural – etice, nivelul de educatie, particularitati personale, etc.)
Cognitiv – evaluativ (determinat de parametrii temporali fazici ai activitatii nervoase, nivelul
atentiei, gradul anxietatii; cu participarea analizatorilor auditiv si vizual, a memoriei si
experientei)

25
INTRARI(catre NEUROMATRIX IESIRI(de le
neuromatrix) neuromatrix)

Cognitiv- Int. fazice de la Perceperea Dimensiuni: cognitiva,

C
creier (atentie, sensoriala, afectiva,
Evaluative Intrari expectatii, durerii
inclusiv senz de stres
tonice de la creier anxiet.)
(experienta, invat
Intrari de la Programe Paterne voluntare si
Senzorial- Discrim. involuntare; comuni-
de actiune
S
viscere,
Intr. fazice de la piele,
intr. tonice somatice vizuale, vestib.
A care sociala, strategii

Citochine,
Programe Nivel de cortizol, nor-
Motivational- de reglare adrenalina, citochine,
opioide endorfine, activ.imuna
Afective SHPA, SI, endogene a stresului
SL*,

TIMP TIMP

*- SHPA –sistemul hipotalamic-pituitar-adrenal; SI – sistemul imun; SL – sistemul limbic

Rezultatul procesarii informatiei este formarea unui tipar al semnalelor electrice cerebrale,
individual pentru fiecare persoana – asa numita „neurosignatura‖. Datorita celor descrise modelul
respectiv este un component cheie al „schemei corpului‖, care la rindul sau este un important
element al „senzatiei de sine‖ (eng. Self).

La aparitia acestui concept a dus incercarea de a explica fenomenul durerilor – fantom, cind
pacientul simte dureri intr-o parte a corpului (cel mai des un membru), care in realitate lipseste.
Propus initial in domeniul managementului durerii, modelul, a gasit aplicare larga si rezultativa si in
afara domeniului respectiv.

In contextul APV acest model explica la un nivel acceptabil de veridicitate unele fenomene ce tin de
somn si vise (ca experienta senzoriala in lipsa impulsurilor senzoriale din exterior) si permite
modelarea si modularea proceselor ce tin de vise si impreuna cu conceptul sistemului dopminergic
mesolimbic servesc drept baza morfo-functionala a metodei propuse.

Functia quasiterapeutica a viselor


Si, in sfirsit, fundamentul practic-aplicativ al tehnicii este constituit de functia quasiterapeutica a
viselor, descrisa cu mai multi ani in urma[4].Terminul ―functie quasiterapeutica‖ presupune prezenta
unor efecte cu caracter terapeutic in procesele ce tin de vise. In acest context sint prezentate o serie
de similaritati dintre vise si psihoterapie, in special variantele de psihoterapie dinamica, care deriva
din lucrarile lui S. Freud. In baza acestei abordari stau urmatoarele elemente cheie:
26
Ambele au loc intru-o ambianta cu securitate inalta: in cazul psihoterapiei – in conditii
speciale ale cabinetului psihoterapeutic, iar in vise - in conditiile patului/dormitorului
personal
Securitatea este fortificata si de paralizia musculara, prezenta in vise, iar in cazul
psihoterapiei – de relatiile de incredere dintre psihoterapeut si pacient
In ambele cazuri au loc asa numitele „asociatii libere‖ vizind procesele cognitiv-afective
Stabilirea conexiunii dintre anumite compartimente ale memoriei sau vise si memorie, care
se face in baza asociatiilor libere cu respectarea anumitor reguli.

In cazul psihoterapiei – medicul ghideaza si faciliteaza asociatiile, de asemenea, respectind anumite


reguli de conduita. Drept exemplu – stabilirea conectiunii dintre o trauma psihica si „restul
memoriei‖, cu integrarea memoriei legate de trauma in viata pacientului.

In cazul analizei viselor are loc acelasi proces. Conexiunile sint mai largi si contextualizeaza
emotiile dominante ale celui ce viseaza. Contributia pacientului in acest caz devine una cruciala.

INCHEIERE

Anterior au fost descrise aspectele principale ale tehnicii APV, cu exceptia determinarii oportunitatii
utilizarii ei intr-un caz sau altul. Aceasta se face in cadrul primei sesiuni, care se incepe cu un
diagnostic, realizat dupa regulile traditionale cu evaluarea atit a starii ―corpului propriu zis‖, cit si a
sferei psihice. Se atrage atentia si la unele moment mai specifice, precum conditiile de somn, factorii
de stres profesional, in deosebi prezenta hiper-responsabilitatii, s.a.

Dupa diagnosticul special se efectueaza ajustarea modulului central al tehnicii, descris anterior,
conform necesitatilor concrete ale pacientului si se suplimenteaza cu module auxiliare, cind este
cazul. In unele cazuri poate fi necesara consultatia unor specialisti (neurolog, cardiolog, et.)

Aceasta este urmata de sesiunea de instruire, in cadrul careia beneficiarul este instructat detaliat in
privinta folosirii tehnicii, inclusiv i se transmit si unele tehnici de relaxare, fara de care este dificila
atit re-evocarea viselor cu inregistrarea lor in jurnal, cit si efectul final curativ/corectiv al tehnicii nu
poate fi valorificat pe deplin. Se fac recomandarile finale. Ulterior tehnica este utilizata pe o
perioada de 1,5 – 2 luni (nu mai mult de 3 luni), de obicei cu 1-2 sesiuni de ghidare pe acest parcurs.
Poate fi necesara si o sesiune suplimentara la finele acestei perioade pentru schitarea planurilor de
viitor. Aceasta se realizeaza la solicitare.

Cu toate ca oportunitatea utlizarii tehnicii se stabileste in fiecare caz aparte, lista, departe de fi
completa, a unor din conditiile, cind ea isi poate realiza evident si maxim efectul include: pacienti
nevoiti sa se afle timp indelungat in repaus la pat dupa traume; probleme legate de menopauza;
dupa utilizarea unui sir de medicamente (anibiotice fluorchinolone, beta-blocante, etc.), precum si
la etapa „de deconectare” de benzodiazepine si opioizi; stres emotional; o serie de dereglari ale
somnului (vise chinuitoare, cosmaruri, alterarea ciclurilor circadiene) si altele.

27
Cu unele limitari-specificari APV isi poate manifesta evident efectul ei curativ si in cazul grupului
de maladii cu un evident component psihosomatic, numit „Chicago Seven‖ (F. Alexander) [26] , care
include: astmul bronsic, hipetensiunea arteriala esentiala, ulcer gastric si duodenal, colita
ulcerativa, dermatita atopica, artrita reumatoida si hipertireoidismul. Ca si in orice alta situatie,
decizia de utilizare a APV se ia in fiecare caz in dependenta de faza maladiei (remisie versus
acutizare), durata (etape incipiente vs avansate), instabilitatea T/A, etc.

Contraindicatii pentru utlizarea tehnicii sint:

a) Absolute
Boli psihice – schizophrenia, psihoze
Boli nervoase – epilepsia
Maladii organice ale creierului
Boli decompensate ale sistemului cardiovascular (ex. hipertensiune maligna) si a.
a) Relative
Instabilitate psihoemotionala marcata
Stare de depresie avansata
Unele neuroze (ex. varianta isterica)

Un grup aparte de beneficiari ai tehnicii APV i-l constituie pacientii, care receptioneaza un
tratament prescris de specialist si din diferite motive apare necesitatea de a-l fortifica. In aceste
cazuri decizia este atit a pacientului, cit si a medicului specialist, care este un participant central in
procesul de luare a deciziei.

Si, in sfirsit, un alt grup separat de beneficiari este format din persoanele, care au o atitudine
proactiva fata de starea sanatatii lor. Ei deseori obtin din utilizarea metodei cel mai mare beneficiu
sanogenetic, de rind cu rezultatele dezvoltarii personale, pe care le conditioneaza tehnica APV.

O oportunitate in lucrul cu visele poate fi si asa numitele vise lucide –una din directiile de cercetare
stiintifica in Europa, Japonia si SUA, legata in deosebi cu numele lui S. LaBerge, director al
Lucidity Institute, SUA. Aceasta directie de cercetare stiintifica si aplicare practica a viselor (dirijare
cu visele) iese in afara tehnicii APV, care poate fi privita in acest context in calitate de etapa
pregatitoare pentru un lucru mai avansat cu visele.

Este uimitor, cum medicul,


citind atit de putin, poate practica
si nu este deloc uimitor
cit de prost o poate face.

Oscar Wilde
In partea a III a lucrarii sint prezentate o serie de articole originale si alte materiale, care au fost mentionate pe
parcursul expunerii materialului.

28
BIBLIOGRAFIE:

1. R. Melzack, Pain and the Neuromatrix in the Brain,Journal of Dental Education,Vol. 65, No. 12,1378-1382,
Dec. 2001)
2. L. Perogamvros, S. Schwartz, The roles of the reward system in sleep and dreaming, Neuroscience and
Biobehavioral Reviews 36 (2012) pp. 1934–1951
3. Lauri Nummenmaa et al. Bodily maps of emotions, PNAS, Dec. 2013
4. Hartmann, Ernest. Making connections in a safe place: Is dreaming psychotherapy?Dreaming: Journal of the
Association for the Study of Dreams. Vol 5(4) 213-228, Dec 1995
5. А. Зильбер, Медицина критических состояний, Петрозаводск 1995, 359 с.
6. DEX’ 09, 2009
7. R. Bingham, T. Sejnowski, et al. (February 2007). "Waking Up To Sleep" (Several conference videos). The
Science Network.
8. National Institute of Neurological Disorders and Stroke (May 2007), Brain basics: Understanding sleep, from
http://www.ninds.nih.gov/disorders/brain_basics/understanding_sleep.htm#dreaming
9. S. Kenneth (2012), Anatomy and Physiology: The Unity of Form and Function, 6 th edition, McGraw-Hill,
p.537
10. W. Dement, N. Kleitman (1957) ―Cyclic variations in EEG durin sleep and their relation to eye movements,
body motility and dreaming‖, Electoencephalogr Clin Neurophysiol 9 (4) 673-90
11. A. Rechtscaffen, A. Kales, editors (1968), A manual of Standardized terminology, Techniques and Scoring
System for Sleep Stages of Human Subjects, Washington: Public Health Service, US Government Printing
Office
12. C. Guilleminault, M. Kreutzer (September 2003), ―Chapter 1 – Normal Sleep‖ in M. Billiard, Sleep:
Physiology, Investigations and Medicine, (Google eBook)
13. Naska A, Oikonomou E, Trichopoulou A, Psaltopoulou T, Trichopoulos D. Siesta in healthy adults and
coronary mortality in the general population , Archives of Internal Medicine. — 2007. — Т. 167. — № 3. —
С. 296-301
14. J. Allan Hobson, Edward F. Pace-Schot, The cognitive neuroscience of sleep: neuronal systems, consciousness
and learning, Nature Review, Neurocience 2002
15. Lulu Xie, Hongyi Kangl, et al (2013), "Sleep Drives Metabolite Clearance from the Adult Brain‖ , Science 342
(6156): 373-77
16. J. Wyatt, A. Ritz-De Cecco (October 1999), ―Circadian temperature and melatonin rhythms, sleep, and
neurobehavioral function in humans living on a 20 th day‖, Am J Physiol 277 (4): R1152-R1163
17. C. Cirelli, G. Tononi (August 2008), ―Is Sleep Essential?‖, PLoS Siol (Public Library of Science) 6 (8), e216
18. T. Turner, S. Drummond et al. (2007), ―Effects of 42 hr deprivation on component processes of verbal working
memory‖, Neuropsychology 21 (6): 787-795
19. O. Jenni, R. Dahl (2008), ―Sleep, cognition, and neuron, and emotion: A developmental review‖, in C. Nelson,
M. Luciana Handbook of developmental cognitive neuroscienece (2nd ed), Cambridge, Mass.: MIT Press, pp.
807-817
20. И. Пигарёв, Основной парадокс состояния сна и его экспериментальное разрешение/ Стенограмма
публичной лекции от 27 февраля 2014 года.
21. Siegel, Jerome M (1999). "Sleep". Encarta Encyclopedia
22. ICSD, 2001
23. National Institute of Health Sleep Disorder Research Plan 2011
24. Melatonin, Drugs.com
25. C. Izard, The Psychology of Emotions/ traducere in rusa, PITER, 2002
26. F. Alexander, Psychosomatic Medicine: Its Principles and Applications. 2nd. ed., New York; London:
Norton/traducere in rusa 2006

29
PARTEA III

Conceptul Neuromatrixului (R. Melzack, Pain and the Neuromatrix in the Brain, Journal of
Dental Education,Vol. 65, No. 12,1378-1382, Dec. 2001)

Sistemul dopminergic mesolimbic (L. Perogamvros, S. Schwartz, The roles of the reward
system in sleep and dreaming, Neuroscience and Biobehavioral Reviews 36 (2012) pp. 1934–1951)

Caracterul somatotopic universal al emotiilor (Lauri Nummenmaa et al. Bodily maps of


emotions, PNAS, Dec. 2013)

Functia quasiterapeutica a viselor - similaritatea dintre procesul psihoterapeutic si visuri


(Hartmann, Ernest. Making connections in a safe place: Is dreaming psychotherapy? Dreaming:
Journal of the Association for the Study of Dreams. Vol 5(4) 213-228, Dec 1995)

Un review vast care descrie atit neuroanatomia si neurofiziologia somnului si a viselor, cit si
aspectele legate de vise si invatare (fiziologice, cognitive, filosofice): J. Allan Hobson,
Edward F. Pace-Schot , The cognitive neuroscience of sleep: neuronal systems,
consciousness and learning, Nature Review, Neurocience 2002, vol (3)

―Teoria viscerala a somnului‖ - И. Пигарёв, Основной парадокс состояния сна и его


экспериментальное разрешение/ Стенограмма публичной лекции от 27 февраля
2014 года.

Clasificarea internationala a dereglarilor de somn:THE INTERNATIONAL


CLASSIFICATION OF SLEEP DISORDERS, REVISED, Diagnostic and Coding Manual,
2001

30

View publication stats