Referat la Psihologia educatiei

PERSONALITATEA PROFESORULUI

MOTTO

„A iubi copilul pentru el insusi si pentru ca el este copil, a-l iubi de asemenea pentru tot ceea ce este
in sine si pentru ca el va deveni om, iata doua aspecte strans legate ale acestei iubiri care este fondul
vocatiei pedagogice ”

V. Prelie

PERSONALITATEA PROFESORULUI

Educatia este un proces de formare si transformare a constiintei si implicit a personalitatii

individului. Acest proces se realizeaza prin activitatea didactica, un rol hotarator in formarea
personalitatii revenind relatiilor dintre educator-educat, dar si educat-educator. Ca profesor este
necesar sa ne intereseze TOT ce vine dinspre OM si merge catre OM, asa cum spune V. Gheorghiu in
Vietile dupa Vasari vesnicia sta in cateva amanunte, le zicem noi amanunte, care ne subjuga pe rand,
intai infiorandu-ne, apoi inteleptindu-ne un amanunt oarecare ne inunda cugetul cu luminiscenta lui
creativa

Atmosfera din scoala, din clasa, ce spune si cum spune educatorul, care este tinuta sa, sunt
amanunte deseori private ca insignifiante, dar in realitate sunt semnificative, la fel ceea ce
transmitem si incercam sa-i invatam pe educati. Asadar, atat noi, ca educatori, cat si semenii nostrii,
actionam pentru sau impotriva educatului, a omului potential, reunind naturalul cu psihicul, cu
socialul, instinctivul cu rationalul. Daca acestea nu functioneaza, nu va devein educatul ceea ce
scontam noi-om.

Rolul educatorului a fost si va fi mereu covarsitor. Activitatea sa nu poate fi limitata doar la procesul
de predare-invatare a lectiilor, fiecare generatie de educati trebuie indrumata spre a fi socializata
atat prin predarea-invatarea materiilor de baza, cat si a valorilor si normelor grupului social de
apartenenta. Nu sunt necesare numai cunostinte, ci si deprinderi ce sunt fixate si repetate in timp.
Asa cum se intreba T. Arghezi “CE INSEAMNA A STI Nu este altceva decat a repeta, a invata – dupa ce
ai perceput, priceput si cunoscut – inca o data si inca de o mie de ori

Educatorul are menirea sa invete educatul sa invete, ajutandu-se de cunostintele dobandite pe

parcurs si puse in practica cu ajutorul a diferite metode de predare, pe care el le consider a fi utile
pentru o invatare nu numai mecanica ci si logica. Ideal ar fi omul autodidact = “self made man”, lucru
la care educatul poate ajunge numai prin educator, cunostintele acestuia fiind luate de educat direct
sau indirect.

Relatia educator-educati incepe, devine si se consolideaza in cadrul lectiilor, prilej cu care se

comunica, se realizeaza legaturi interumane bazate pe incredere si ajutor reciproc. Astfel cadrul
didactic reprezinta factorul central in procesul de invatamant si nu mijloacele tehnice implicate.
Acesta are decizia finala prin faptul ca poate decide cat din ce prevede programa si cum o va face, ce
mijloace auxiliare va folosi pentru o mai buna predare-invatare a educatului. Metodele si procedeele
sale trebuie sa devina diacronic si ale educatului, fapt ce implica o mai buna cunoastere a clasei de
elevi in ansamblu si a fiecarui individ in parte pentru o buna desfasurare a activitatilor didactice si
pentru preantampinarea, atenuarea sau chiar inlaturarea anumitor stari conflictuale ce se pot
genera la un moment dat, intre educator-educat sau intre educat-educat. Aceasta depinde de
atitudinea sa fata de sine (respectul ce si-l acorda fata de pregatirea lectiilor, constiinciozitate, tinuta
morala si comportamentala), fata de educati, de viata si societate.

Un rol important revine comportamentului educatorului, care trebuie sa aiba abilitatea de a gasi
modalitati pentru a reduce tensiunile si pentru a satisface trebuintele individului. Este important sa
gaseasca resurse pentru intelegere, fapt ce implica o mare capacitate adaptativa → Saint Exubery
intelegerea interumana nu consta in a privi unul la celalalt, ci a privi impreuna in aceeasi directie

Educatorul este un model cultural, omul ce-si cunoaste misiunea si vocatia. Pentru el binele,
adevarul si frumosul chiar exista si trebuie sa gaseasca modalitatile cele mai propice pentru a-i invata
si pe educati, prin atitudinea sa, prin modul de a transmite informatia, sa priveasca in directia dorita
de el. El trebuie sa reuseasca sa le canalizeze cunostintele si energia intr-o directie bine definita, ce le
va fi utila in viata.

O alta situatie ce poate aparea la nivelul clasei, si ce pune la incercare veleitatile de educator si
formator de caractere este aceea cand educatorul isi tine lectia, cand predarea-invatarea decurg
firesc, iar o parte din educati sunt neatenti, inactivi, nu participa cu mintea si inima la desfasurarea
lectiei. In aceasta situatie este important ca educatorul sa lupte impotriva rutinei, al limbajului
aplatizat, a formalismului din organizarea si desfasurarea procesului de invatamant, a predarii
monolog – fara a atrage in discutii clasa – si sa foloseasca un limbaj concis, concret, propriu si
natural, relevand in tot ceea ce face initiativa, inovatii si inventii, folosindu-se de mijloace de
invatamant auxiliare – experimente audio-vizuale (planse, proiectii, jocuri interactive).

Modelul personalitatii educatorului, cultural sau simbolic, va fi intotdeauna un mijloc de educatie.

Intalnindu-se in diferite ipostaze, personalitatile educatorului pot contura o serie de
comportamente, cum ar fi:

a) autoritar → aici intalnim educatorul inflexibil, ce conduce lectia rigid. In acest caz, educatii sunt
pasivi, stressati, tac si asculta, nu manifesta initiativa. Atmosfera din clasa este apasatoare, putand
aparea sentimental de frica, antipatie, ura de constrangere si amenintare. Relatia educator – educat
este incordata, educatorul apare in postura de “ ex cathedra ” si tot ceea ce spune este de
necontestat, indiscutabil.

Acest comportament autoritar poate sa atinga o mare eficacitate reflectat prin obtinerea unor note
mari, dar produce insatisfactii cu repercursiuni asupra moralului educabililor.

b) democrat → la acest comportament apre intelegerea reciproca educator – educat. Ceea ce face
educatorul este bine studiat si motivat antreneaza educabilul, capteaza atentia, dandu-i sentimentul
de incredere. Cadrul didactic stimuleaza initiativa si cooperarea intre educabili si intre educator –
educabil.

Atmosfera din clasa este lucrativa, imperativa, educatii sunt gata sa se implice in desfasurarea lectiei,
fapt cu impact pozitiv asupra dezvoltarii personalitatii lor.

c) laissez faire → in acest caz se intalneste o toleranta exagerata. Educatorul se caracterizeaza prin
directivitate minima si ingaduinta maxima, ceea ce va duce la un comportament oscilatoriu al
educabilului.

Acest comportament, dupa opinie personala, este intalnit la educatorii nemotivati, cu o slaba
pregatire profesionala si psihologica, si o stima de sine scazuta.
Aptitudinile manageriale, de bun organizator, sunt alte calitati necesare unui bun educator.
Conducerea clasei, buna sa functionare, rezida dim capacitatea de bun organizator al cadrului
didactic. Acesta din urma trebuie sa fie competent, hotarat. Pe langa calitatile fizice – charisma,
tinuta, sunt importante si cele intelectuale, atitudinale, care confera un ascendent asupra
educabililor si un exemplu de urmat.

Educatorul se defineste atat prin calitatile sale personale, cat in special prin functia sa didactica; in
sensul ca el realizeaza ambientul → printr-o buna organizare, de la clasa pana la planul de lectie in
detaliu, asigurand transmiterea si insusirea cunostintelor. El trebuie sa colaboreze, sa se adapteze si
sa conduca activitatea didactica in asa fel incat „sa cultive in raport cu idealul.”

BIBLIOGRAFIE

Vietile dupa Vasari, V. Gheorghiu, Ed, Junimea, Iasi 1980

Tratat de pedagogie general, H. Rubert, Paris, P.U.F., 1961

Psihologie educationala, I. Dragnea, P. Petroman, Ed. Mirton, 1998