Organizarea ședinței individuale 3C

După evaluarea inițială și stabilirea deficiențelor motorii în alcătuirea planului de

recuperare, o importanță deosebită o are procesul de cunoaștere conștientizare a schemei
corporale. Planul de intervenție trebuie structurat în vederea obținerii cunoașterii și a
conștientizării propriei scheme corporale și a potențialului motric al acestea.
Recuperarea psihomotrică are ca obiective ameliorarea deficiențelor pe următoarele
componente: schema corporală, lateralitatea, structurarea spațială, orientarea temporală.

Schema corporală
Cunoașterea segmentelor corpului, a anumitor poziții ale corpului și a potențialului
motric ale acestora este primul pas în procesul de recuperare. Un nivel optim de
dezvoltare a schemei corporale, înlesnește și eficientizează procesul de recuperare a
celorlalte elemente ale psihomotricității.
Recuperarea psihomotorie a persoanelor cu TSA trebuie să înceapă cu procesul de
cunoaștere-conștientizare a propriei scheme corporale și a potențialului motric al
acesteia. Fără o imagine completă a acesteia persoana cu TSA, nu poate percepe corect
contextul în care se află, fiind incapabilă să conceapă un plan motric prin care să
coordoneze voluntar și conștient propriul corp și nu reușește să înțeleagă și să asimileze
sarcinile/cerințele exercițiului. Imaginea fragmentată a sinelui, duce la o percepere
fragmentată a contextului și la ecanisme de gândire discontinue.
Astfel, în ședința de terapie este recomandată alocarea unui timp pentru (re)cunoașterea-
(re)conștientizarea propriei scheme corporale. (Re)cunoașterea schemei corporale
necesită exerciții de cunoaștere a axelor frontal, transversal și sagital.
Dezvoltarea potențialului motric se face stimulându-se permanent coordonările pe axe,
atât pe trenul inferior cât și pe trenul superior.
În procesul de recuperare, este necesară executarea exercițiilor de la simplu la complex,
chiar dacă persoana cu TSA are abilitățile și capacitățile motrice necesare îndeplinirii
acestora. Se urmărește ca persoana cu TSA să înțeleagă toate fazele exercițiului și nu
doar o imitare mecanică. Ea trebuie să înțeleagă și să conștientizeze legăturile dintre
fazele exercițiului.
În acest fel se construiește un mod de gândire și o disciplină motorie care va permite
persoanei să dezvolte un comportament psihomotor autonom.
Ședința individuală de 3C trebuie construită vizând constant creșterea procentului de
conștientizare-cunoaștere a propriei schemei corporale și a potențialului motric.

Formarea și consolidarea schemei corporale la persoanele cu TSA –etape

Etapa I
 (Re)cunoașterea schemei corporale (cu ajutorul exercițiilor și a jocurilor de genul:
arată-mi mâna dreaptă, etc. )
 Învățarea posibilităților de mișcare ale corpului motricitatea globală începând cu
vârsta de 2 ani jumatate.
 Dezvoltarea motricității fine începând cu vârsta de 3 ani - desfacerea unui dop de
sticlă, deplasarea unui dop cu fiecare deget pe un traseu prestabilit, etc.
 Cunoașterea segmentelor corpului începând cu vârsta de 2 ani jumătate în mediul
familial, de la 4 ani în cadrul activităților psihomotrice - jocuri gen: pune mâna pe
cap/picioare/etc. Apoi: pune mâna pe umerii mei, pe capul meu, etc. După ce
copilul își recunoaște propria schema corporală și reușește să execute exerciții de
coordonare simple se trece la o etapă superioară în optimizarea procesului de
recuperare cu ajutorul Terapiei 3C. Această etapă presupune valorificarea
modalităților senzoriale în procesul de (re)cunoaștere a contextului. Materialele cu
care se vor lucra pot avea o structură diferită(lemn, plastic, burete, etc) pot avea
temperaturi diferite (o sticlă cu apă călduță și una cu apă la temperatura camerei,
de exemplu)
Etapa a II-a
Orientarea spațio - corporală și lărgirea câmpului vizual
Acestea se realizează lucrând în cele patru mari direcții (față/spate/stânga/dreapta)
lărgind progresiv aria suprafeței de lucru.
Dezvoltarea abilităților senzoriale
 Sensibilitate auditivă - putem folosi obiecte care au biluțe înăuntru sau jucării care
scot sunete
 Sensibilitate tactilă - folosind obiecte cu texturi diferite
  Sensibilitatea proprioceptivă
Învațarea pozițiilor corpului ( stând : pe vârfuri, pe călcâi, joc de gleznă, etc)

Etapa a III-a
Dezvoltarea (optimizarea) lateralitatții are ca principal obiectiv dezvoltarea
ambidextriei, obținerea preciziei, reducerea timpului de execuție și optimizarea
capacității de a utiliza cu aceeași eficiență toate segmentele corpului. Este dificil sa
vorbim încă de la început despre o dezvoltare a lateralitații, mai ales la persoane cu
autism sever sau slab funcțional. De cele mai multe ori, în urma evaluărilor inițiale
constatăm o stare inertă a membrelor superioare. Așadar, în primă fază este necesară
o (re)activare a centrilor motor corespunzătorI acestor mișcări. Această componentă a
psihomotricității se va aborda imediat ce avem un diagnostic medical.
Pentru persoanele cu autism funcțional sau înalt funcțional se va urmări și întărirea
părții dominante prin exerciții care să solicite precizie, acuratețe, prin solicitarea
segmentului îndemânatic, în timp ce segmentul neîndemânatic va contribui la
eficiența acțiunii motrice a celui îndemânatic.

Structurarea spațială
 Implică mișcarea copilului în spațiul general și în spațiul personal. Spațiul general
este acel spațiu în care copilul se mișcă ținând cont de cei din jurul său. Exercițiile
cu pășire în spațiul delimitat (cercuri) ajută la optimizarea deficientelor de acest
tip. Abordarea lor de la simplu la complex, punerea acceentului pe precizia
mișcărilor ( acolo unde este cazul), ajută persoana cu TSA să se raporteaze corect
unui context social cotidian (grădiniță, scoală, serviciu).
Spațiul personal presupune propriile mișcări ale copilului asupra cărora copilul își
concentrează atenția.
Organizarea spațială
Solicită copiilor capacitatea de a combina diferitele noțiuni spațiale și de a le utiliza
într-o anumită situație. De asemenea organizarea spațială presupune și formarea
capacității de a acționa în grup. Poziționarea copilului între patru cercuri dispuse f-s
 (mai apropiate de dânsul) și st-dr ( mai depărtate), poate fi un exemplu de exercițiu în
care putem lucra pentru educarea organizării spațiale.
Orientarea temporală
Această componentă psihomotrică urmărește realizarea următoarelor obiective:
dezvoltarea capacității de reproducere a unor ritmuri sau acțiuni motrice, dezvoltarea
capacității de executare a acțiunilor motrice acompaniate de diverse linii melodice.
Vor fi recomandate exerciții care să presupună asocierea informațiilor auditive cu
cele de natură kinestezică, mai ales în cadrul sarcinilor motrice în care executanții
trebuie să marcheze accentele liniei melodice prin anumite acțiuni motrice: sărituri,
variante de pași, opriri, întoarceri.
Putem concluziona că, activitatea psihomotrică este tot o activitate de educație – fizică,
dar diferă de celelalte activități fizice prin aceea că pune accent pe recuperarea unor
deficiente și mai puțin pe obținerea de performanța competițională.

Organizarea spațiului de lucru în Terapia 3C

Aceste ședințe sunt desfășurate, de obicei, într-un spațiu închis, limitat ca și
suprafața( camera, sufragerie, cabinet).
În prima fază ne vom asigura că spațiul este aerisirr, luminat corespunzătorși că în
cameră nu există elemente care ar putea să distrage atenția subiectului de la antrenor.
Copilul trebuie să fie echipat în echipament sportiv, care să-i permită executarea
tuturor exercițiilor din ședința de antrenament. De asemenea trebuie să aveți o sursă
de hidratare în încăpere pentru a evita ieșirile de zi din spațiul de lucru.

Structura ședinței îndividuale de Terapia 3C

Încălzirea
La întâlnirea cu copilul și pe parcursul încălzirii terapeutul va observa starea psihică
a acestuia. Dacă este agitat va efectua o încălzire cu un ritm mai lent.
Încălzirea debutează cu un mers sau alergare, pe loc. Exercițiile folosite pentru
încălzirea articulațiilor a mușchilor și a tendoanelor se vor executa la numărătoare.
Copilul trebuie să respecte ritmul impus de terapeut. În faza inițială a procesului de
 recuperare, terapeutul va alege un ritm care să permită copilului executarea
mișcărilor simultan cu dânsul. După finalizarea încălzirii, dacă copilul solicită, putem
da o scurtă pauza pentru hidratare ( max. 1 min).
Exerciții pentru trenul superior 5-10
În funcție de rezultatele evaluării inițiale și a celei din ziua respectivă antrenorul va
alege maxim două exerciții de coordonare pe care copilul să le poată executa singur la
momentul respectiv sau în perspectivă.
Exerciții pentru trenul inferior 5-10 min
Exercițiile vor fi ales pentru a optimiza echilibrul static coordonare ochi-picior, picior-
picior precum și orientarea spațială ( față/spate/stânga/dreapta)

 Exerciții pentru învățarea, (re)cunoașterea chemei corporale 5-10 min

 Exerciții în 2, pentru trenul superior 5-10 min
 Exerciții în 2, pentru trenul inferior 5-10 min
 Exerciții fizice – flotări, semi-genoflexiuni, sărituri
 Mobilitate și exerciții de educarea respirației.