Test 1 – Drepturile omului si reglementarea acestora

1. Responsabilitatea de a acționa în binele celorlalți reprezintă un concept implementat

de:
C. Religie.

2. Drepturile omului:

C. Sunt acele drepturi minimale ale ființei umane, opozabile statului și autorităților publice

3. Sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Petiția „Suplex Libellus Valachorum” revendica egalitatea națiunii române, din punct de
vedere politic, cu populația de alte naționalități existentă în Transilvania.

4. Libertatea publică:

A. Este un concept asimilat celui de privilegiu care dă posibilitatea titularului său de a acționa
potrivit propriei sale voințe;
B. Este un concept care s-a dezvoltat odată cu recunoașterea drepturilor și libertăților omului
în activitățile sale sociale și collective

5. Drepturile fundamentale:

A. Sunt drepturi subiective și esențiale;

C. Conferă titularului capacitatea de a-și realiza interesele în raporturile sale cu puterile
statului;

6. Universalitatea drepturilor și libertăților fundamentale presupune:

C. Cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin constituție și prin alte legi
având obligațiile prevăzute de acestea;
7. Protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului:

A. derivă din dreptul internațional public.

B. implică o dimensiune internațională, fundamentată pe documentele și instrumentele create
la nivel internațional special pentru protecția drepturilor ființei umane.
C. se fundamentează pe reglementarea drepturilor și libertăților fundamentale în constituția
statului precum și în cadrul juridic național care derivă din legea fundamental;

8. În funcție de conținutul lor, drepturile fundamentale sunt:

A. Drepturi civile, politice, economice, sociale, culturale.

9. În Institutele împăratului Justinian:

B. Justiția era definită ca dorința constantă și perpetuă de a da oricărui om ceea ce îi este

datorat;

10. Caracteristic protecției internaționale a drepturilor omului este:

C. principiului subsidiarității în ceea ce privește consacrarea și garantarea drepturilor omului

în legislația națională și legislația internațională;

Test 2 – PIDO

1. Consiliul Europei:

A. este organizația interguvernamentală regională al cărui scop este să realizeze o uniune mai
strânsă între membrii săi pentru a promova și proteja idealurile și principiile care constituie
patrimoniul lor comun.
C. a fost creat la data de 5 mai 1949 la Londra;
2. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

A. stabileşte o serie de proceduri prin care statele pot fi chemate şi obligate să dea explicaţii,
iar în final să execute hotărârile prin care au fost stabilite anumite încălcări ale drepturilor
omului în detrimentul propriilor cetăţeni;
C. instaurează un sistem de control asupra aplicării drepturilor de nivel intern în cazul în care
procedura este pornită de un individ şi nu de către stat.

3. Potrivit procedurii în fața Curții Europene a Drepturilor Omului:

B. Orice stat contractant sau persoană care pretinde a fi victima a unei încălcări a Convenţiei
poate depune direct la Curtea de la Strasbourg o cerere prin care invocă o încălcare de către
un stat contractant a unuia dintre drepturile garantate de Constituție;
C. Odată ce cererea a fost declarată admisibilă, va fi utilizată una din limbile oficiale ale
Curţii, cu excepţia cazurilor când preşedintele camerei/Marii Camere va autoriza utilizarea în
continuare a limbii în care s-a făcut cererea.

4. Potrivit procedurii referitoare la admisibilitate în fața Curții Europene a Drepturilor

Omului:

B. Hotărârile Camerei referitoare la admisibilitate, care sunt luate prin majoritate de voturi,
trebuie să fie motivate şi făcute public
C. Camerele pot în orice moment să-şi decline competenta în favoarea Marii Camere, atunci
când cauza ridică o problemă importantă relativă la interpretarea Convenției sau când
soluționarea unei chestiuni ar putea fi în contradicție cu o hotărâre luată anterior de către
Curte;
5. Referitor la hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului:

A. O hotărâre a unei camere devine definitivă la expirarea termenului de trei luni sau mai
devreme, dacă părţile declară că nu au intenţia de a cere retrimiterea cauzei la Marea Cameră,
ori în cazul în care colegiul cu cinci judecători a respins cererea părţii;
B. Toate hotărârile definitive ale Curţii sunt obligatorii pentru statele pârâte în cauză.

6. Supervizarea executării hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului este

atribuția:
A. Comitetului de Miniştri;

7. Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei:

A. verifică dacă statele în privinţa cărora Curtea a hotărât că au încălcat Convenţia au luat
măsurile necesare pentru a îndeplini obligaţiile specifice sau generale ce decurg din hotărârile
Curţii;

8. Marea Cameră:

A. Examinează cererile de avize consultative;

B. Se pronunţă, prin majoritate, printr-o hotărâre care este definitivă.

9. Carta Socială Europeană:

A. proclamă o listă de 19 categorii de “drepturi şi principii”, incluzând dreptul la muncă, la

condiţii prielnice de muncă, la muncă în condiţii de siguranţă, la remuneraţie echitabilă, la
organizare şi la negociere colectivă;
B. a fost deschisă spre semnare la 18 octombrie 1961 şi a intrat în vigoare la 26 februarie
1965;
C. instituie un sistem de rapoarte, aplicabil şi Protocolului adiţional, pentru monitorizarea
respectării de către state a obligaţiilor ce le revin

10. Rapoartele statelor indicate de Carta Socială Europeană:

A. sunt examinate de diverse organisme ale Consiliului Europei.

C. trebuie prezentate la intervale precise, stabilite de Comitetul de Miniştri al Consiliului
Europei;
 Test PIDO 3 si 4

1. Carta Socială Europeană a intrat în vigoare la:

B. 26 februarie 1965;

2. Actul final de la Helsinki a fost conceput ca un instrument conținând:

A. declarațiile de angajare politică.

3. Instituția Înaltului Comisar pentru Minorități Naționale a fost înființată de O.S.C.E. în anul:

A. 1992;

4. Declarația americană a Drepturilor și Îndatoririlor Omului a fost adoptată la:

C. 2 mai 1948;

5. Carta Africană privind Drepturile Omului și Popoarelor a intrat în vigoare la:

B. 21 octombrie 1986.

6. Articolul 20 din Constituția României consacră:

B. supremația dreptului internațional

7. Potrivit art. 146 și 147 din Constituția României, controlul constituționalității legilor este:

A. atât un control anterior cât și unul posterior

8. Curtea Constituțională este:

A. unica autoritate de jurisdicție constituțională

9. Practica Curții Constituționale reprezintă:

B. un important element de evaluare și interpretare a prevederilor legislative cu privire

la drepturile omului

10. Legea prevede că sentința dată poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și
Justiție:

A. în termen de 15 zile de la comunicare,