Munteanu Irinel-Radu

Anul II, Grupa 6, Seria a II-A

Sexualitatea, Iubirea și părerea Bisericii în

a doua parte a secolul al XVIII-lea în concepția doamnei

Constanța Vintilă Ghițulescu

După cum știm și din prefata cărții „În salvari și cu ișlîc”, doamna Constanta Vintilă-
Ghițulescu, este doctor în istorie și civilizație la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales
din Paris. Este, de asemenea, și cercetător al Institutului de Istorie Nicolae Iorga, profesor asociat
la Facultatea de Sociologie a Universității București și colaborator la săptămânalul de cultura
„Dilema Veche”.
Mitropolitul Serafim Joantă ne introduce treptat în această temă sau parte a sexualității în
mediul celor tineri. Abordarea acestui subiect nu este deloc ușoară, fiindcă cei din ziua de astăzi
iau toate scrierile despre sexualitate drept irelevante, fiindcă omul și-a găsit un nou principiu de
viața, care este datorat desigur din libertate, și anume: acela de a trăi bine pe pământ, fără a face
rabat de orice lucru sau eveniment care îi poate aduce plăcere. Tinerii, mai mult ca oricând sunt
dornici de a străbate și călători pe diferite „teritorii”, mai puțin sau mai mult folositoare pentru
viața fiecăruia. Autorul mărturisește că a reflectat îndelung și s-a sfătuit cu duhovnici renumiți
despre oportunitatea abordării acestui subiect care ține, prin natura lui, de viața intimă a omului,
având un caracter cvasi-sacru. Raportându-ne la cartea cărților, adică la Sfânta Scriptură, unirea
conjugală trebuie să fie constituită din bărbat și femeie pe celebru citat și profeție mesianică,
anume: „femeia va lăsa pe tatăl său și pe mama sa, se va alipi de bărbatul său și vor fi amândoi
un trup.”. Unirea conjugală dintre bărbat și femeie, numită în Biblie „cunoaștere”, pentru că este
o descoperire a unuia în celălalt, are deci ca scop perpetuarea vieții și înmulțirea neamului
omenesc. Nevoia reală de cărți duhovnicești pentru tineri s-a acutizat de la Revoluția Franceză
încoace. Necredința s-a luptat să dărâme orice bastion al credinței, modernismul să spulbere
tradiționalismul. Comunismul a dat una dintre cele mai puternice lovituri Bisericii și societății
îndeosebi. Este deci de înțeles de ce, după căderea comunismului, mulți tineri au simțit nevoia să
găsească în cărțile religioase răspunsuri la întrebările esențiale. De ce lipsesc astfel de cărți? Sau
mai bine zis de ce sunt atât de puține cărți pentru această categorie de cititori? Ernest Robert
Curtius, pe când studia literatura Evului Mediu a observat: „vechiul obicei de a semna scrisorile
cu formule gen „Cutare, păcătosul” nu avea acoperire în plan duhovnicesc. Semnatarul nu se
considera pe sine păcătos, era pur şi simplu o formulă standard. Câtă făţărnicie în „cutare,
păcătosul”! Au fost şi sfinţi care semnau astfel, numai că ei semnau aşa cu convingerea că sunt
cu adevărat păcătoşi. Ar fi jalnic să abordăm cu toţii un mod fariseic de a fi şi să ne prefacem
smeriţi numai de ochii altora.”1.
Constanța Vintilă-Ghițulescu în Șalvari și cu Ișlic, prezintă cum era privită sexualitate și cum era
privită de către locuitori, în acord sau în dezacord cu ceea ce Biserica învață în acea epocă. In
domeniul sexualităţii cuvântul plăcere este intens folosit. Totuși, acest fapt poate genera o serie
de confuzii. Până la un punct, plăcere este adecvat cu ceea ce se petrece între bărbat şi femeie,
respectiv atât timp cât stimulii și senzaţiile pe care le declanşează se află într-o relaţie
aproximativă de continuitate. înfăţişarea, micile detalii ce alcătuiesc ambientul, un cuvânt, o
atingere, un sărut. Punctul limită o dată depăşit, însă, senzaţiile evoluează dintr-o dată pe o curbă
exponenţială. Ele încetează să fie „proporţionale” cu stimulii. Nu contactul epidermelor
determină ceea ce urmează. Dimpotrivă, am putea spune că el nu face altceva decât să repete un
scenariu, un cod care declanşează alt conţinut neaşteptat, aflat în discontinuitate evidentă cu
„mecanica” trupurilor. Explicaţiile fiziologiste eşuează rând pe rând în a developa natura profund
subiectivă a fenomenului. La rândul nostru ne vom mărgini să numim succint şi, atât cât ne stă în
putere, precis realităţile întâlnite2. Ca dovadă, sexualitatea omenească e în permanenţă
„formulată” de acele caracteristici ale individului ce fac trimitere la dimensiunea personală a
existenţei. Acele raporturi cantitative şi calitative ce alcătuiesc diferenţa specifică, amprenta
individului, ce-l face recognoscibil chiar în modul de a face dragoste3.

1
Dion Vasile, în Tinerii și sexualitatea, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 72.
2
Constanța Vintilă-Ghițulescu, în In salvari si cu islic. Biserica, sexualitate, casatorie si divort in Tara Romaneasca
a secolului al XVIII-lea, Editura Humanitas, 2016, pag. 102.
3
Constanța Vintilă-Ghițulescu, în In salvari si cu islic. Biserica, sexualitate, casatorie si divort in Tara Romaneasca
a secolului al XVIII-lea, Editura Humanitas, 2016, pag. 103.
 1. Iubirea

Despre iubire s-a scris mult şi, în general, s-a scris bine. Dificultatea majoră o constituie
integrarea acesteia în sistemul de valori ce alcătuiesc viziunea creştină asupra realităţii. Iată două
texte care pot să ne lămurească înţelesul cuvântului: „în bucuria ce o am de tine, în iubirea mea
de tine, care merge până la uitarea de eul meu, ca să te pun în locul lui pe tine, în unirea dintre
mine şi tine, natura umană repartizată în persoane îşi biruieşte împărţirea şi se regăseşte pe sine
în unitatea ei, fapt care-i produce o bucurie debordantă”4.
Constanța Vintilă scria despre acest sentiment că pe amorez nu-l interesează celălalt, ci ale
celuilalt. Bunăoară: ochii și părul „iubitei", zâmbetul dulce, legănarea şoldurilor, etc (dar şi
calităţile intelectuale, abilităţile, etc), pe care vrea să le achiziţioneze, să le târâie în ograda cu
lucruri familiare, bune de folosit, destinate consumului5.
În privinţa iubirii dintre bărbat şi femeie o observaţie: mai întâi, într-o fază iniţială, ea
este castă. Iubirea debutează mai mult printr-un fel de respect, un foarte mare interes pentru
persoană, Uimire, uşoară teamă. între cei doi are loc un intens proces de comunicare6.
Atunci când vorbeşte despre rostul căsătoriei, Sfântul Ioan Gură de Aur stabileşte o
ierarhie a priorităţilor în fruntea căreia nu se mai află naşterea pruncilor, ca în tradiţia iuadică.
Alte două scopuri devansează naşterea: buna înţelegere între soţi şi ferirea de desfrânare7.
Prin urmare, principala grijă a Bisericii, în privinţa căsătoriei, o constituie binele soţilor şi
în¬tărirea lor în faţa răului. Urmează apoi grija pentru naşterea pruncilor, integrarea lor în familie
şi Biserică etc.
De regulă, apropierea acestor două noţiuni: Biserica şi iubirea dintre bărbat şi femeie
creează omului contemporan o anume rezervă. Se consideră, îndeobşte, că rodul acestei apropieri

4
Pr. Dumitru Stăniloae, Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 152.
5
Constanța Vintilă-Ghițulescu, în In salvari si cu islic. Biserica, sexualitate, casatorie si divort in Tara Romaneasca
a secolului al XVIII-lea, Editura Humanitas, 2016, pag. 102.
6
Monahul Daniel Cornea, în Sexualitatea- O privire din Tinda Bisericii, editura Christiana, București, 2004, pag.
30.
7
Monahul Daniel Cornea, în Sexualitatea- O privire din Tinda Bisericii, editura Christiana, București, 2004, pag.
30.
nu poate fi altul decât restricţia şi suntem evident reticenţi atunci când o instituţie înclină să ne
reglementeze (disciplineze) elanurile intime şi „libertatea de mişcare”8.

2. Taina Căsătoriei

Sensul şi conţinutul Tainei Cununiei îl constituie parteneriatul dintre Dumnezeu şi cei doi care se
iubesc. Pentru ca acest parteneriat să fie posibil, pentru ca Dumnezeu să prefacă în vin apa iubirii
omeneşti, este nevoie ca bărbatul şi femeia să asculte, în prealabil, Cuvântul Domnului.
În realitate, Cuvântul lui Dumnezeu, Care sălăşluieşte în Biserică, nu face altceva decât
să ne informeze. Cu privire la noi înşine, la viaţa noastră şi la sensul ei. Pe acest pământ şi
dincolo de el, în veşnicie. Ne informează, întrucât ştie, El fiind Cel ce ne-a creat. Mai mult, nu
doar ne informează, ci ne invită să alegem parteneriatul Său veşnic, iubirea Lui „care nu se
trece”9.
Taina bisericească a cununiei presupune ca acest prim pas să fi fost făcut. Dacă au ales
să trăiască în conformitate cu propria lor natură şi să nu-şi facă rău în mod flagrant prin păcat,
atunci Dumnezeu se angajează să participe activ la binele celor doi. Nu doar în calitate de
partener însă, ci şi în aceea de miez al relaţiei. Iniţierea în acest parteneriat constituie fondul
Tainei. Iar modul specific în care Dumnezeu înţelege să-și onoreze angajamentul şi totodată să
îşi manifeste dragostea este harul Său, energia Sa necreată, care pătrunde în miezul existenţei
celor doi, producând o serie de mutaţii deopotrivă benefice şi perceptibile10.

8
Paul Evdokimov, în Taina iubirii, ed. a II-a, Ed. Christiana, Bucureşti, 1999, p. 79.
9
Monahul Daniel Cornea, în Sexualitatea- O privire din Tinda Bisericii, editura Christiana, București, 2004, pag.
30.
10
Constanța Vintilă-Ghițulescu, în In salvari si cu islic. Biserica, sexualitate, casatorie si divort in Tara
Romaneasca a secolului al XVIII-lea, Editura Humanitas, 2016, pag. 52.
 3. Părerea Bisericii bazate pe Învățăturile Sfinților Apostoli

Versetele pauline de la I Cor. 7, 32-34 sunt deseori interpretate ca depreciative la adresa căsă-
toriei în raport cu celibatul. Din fericire, Apostolul ne dă suficiente motive pentru a nu putea să-1
suspectăm de unilateralism în această privinţă. Mult mai câştigaţi vom fi, aşadar, dacă vom
considera remarcile cu pricina drept exact ceea ce sunt: un avertisment, făcut cu dumnezeiască
luciditate, ce operează chirurgical în chiar miezul „mitologiei conjugale”11. Este un adevăr jenant
pentru cei mai mulţi dintre contemporanii noştri: experienţa relaţiei de cuplu trăită în afara
Bisericii, oricât de dezinvoltă şi de saturată cantitativ ar fi, rămâne una incompletă. Mai mult, în
majoritatea cazurilor este o experienţă defectă, din motive pe care le-am amintit anterior, dar pe
care nu strică să le reîmprospătăm12. În concluzie: Dumnezeu este Cel ce face posibilă unirea
conjugală şi, mai mult, Cel ce o susţine activ în vederea unui anumit scop. Harul Său, prin
urmare, nu are un efect castrator, dar nici unul afrodisiac.

4. Concluzii

Nimeni până la doamna Constanța nu a avut capacitatea de a analiză a unui așa subiect, și cu
minuție, tandrețe și simpatie va fi făcând una dintre mișcările cele mai curajoase din istoria
litearaturii. Această doamnă a avut ocazia, oportunitatea și curajul de a pornii în această
aventură, chiar dacă se afla în imediata iminență a Mitropoliei Țării Românești. De faptul că a
fost aproape de tribunalul Mitropoliei Țării Românești a ajutat-o în ceea ce a scris, fiindcă a aflat
poziția Biserici, pe de o parte din canoanele și normele ce privesc direct acest subiect, dar pe de
altă parte și practica de care se foloseau clericii și de concepțiile proprii vis-a-vis de sexualitate.
Luate filă cu filă, condicile ecleziastice din Ţara Românească a secolului al XVIII-lea scot la
iveală oameni şi fapte care seamănă uimitor cu românii şi isprăvile lor de astăzi în pricini de
iubire, sexualitate (uneori deviantă), cuplu, căsătorie şi divorţ. Şi pe atunci, oamenii, fie boieri fie
târgoveţi, fie ţărani, toți se iubeau iubeau, se căsătoreau, se certau, se despărţeau şi ajungeau la

11
Dumitru Stăniloae, în Teologia dogmatică ortodoxă, vol. 3, EIBMBOR, Bucureşti, 1997, pp. 122,135.
12
Constanța Vintilă-Ghițulescu, în In salvari si cu islic. Biserica, sexualitate, casatorie si divort in Tara
Romaneasca a secolului al XVIII-lea, Editura Humanitas, 2016, pag. 404.
 judecată așa cum s-a întâmplat din totdeauna, pentru că toţi erau datori să se supună rânduielilor
laice şi bisericeşti.

Bibliografie:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1988.
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după
Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001.
3. Constanța Vintilă-Ghițulescu, In salvari si cu islic. Biserica, sexualitate, casatorie si divort in
Tara Romaneasca a secolului al XVIII-lea, Editura Humanitas, 2016.
4. Dion Vasile, Tinerii și sexualitatea, Editura Egumenița, Galați, 2007.
5. Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, vol. 3, EIBMBOR, Bucureşti, 1997.
6. Monahul Daniel Cornea, Sexualitatea- O privire din Tinda Bisericii, editura Christiana,
București, 2004.
7. Paul Evdokimov, Taina iubirii, ed. a II-a, Ed. Christiana, Bucureşti, 1999.
8. Pr. Dumitru Stăniloae, Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000.