SISTEMUL CAROTIDIAN

Arterele carotide comune stângă si dreaptă au origini diferite; la stg ia naștere din
crosa aortei iar la dr din trunchiul brahiocefalic.

Cele doua artere prezintă diferențe, în sensul că cea stângă este mai lungă cu 3 cm
decât cea dreaptă; are o porțiune intratoracică cu direcție oblică superior și lateral,
ajunsă în regiunea gâtului ia direcție verticală ascendentă la fel ca cea dreaptă.

Artera carotidă comună stângă în porțiunea intratoracică are raporturi:

- anterior cu trunchiul venos brahiocefalic stâng;

- posterior cu artera subclaviculară stg și canalul toracic;
- medial cu traheea și esofagul;
- lateral cu nervul vag stg, pleura și plămânul stg.

La nivelul gâtului cele două artere carotide comune au aceleași raporturi:

- anterior - sunt acoperite de glanda tiroidă, m. omohioidian, aponevroza

cervicală mijlocie, m. sternocleidomastoidian, aponevroza cervicală
superficială;
- posterior - vine în raport cu m. prevertebrali acoperiți de aponevroza cervicală
profundă;
- medial - vine în raport cu faringele și esofagul;
- lateral - cu vena jugulară internă.

Fiecare arteră carotidă comună este învelită într-o teacă vasculară, în interiorul
căreia se mai găsește și vena jugulară internă și nervul vag.

La nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid, artera carotidă comună se

împarte în două ramuri: extern și intern. Carotidele comune nu dau ramuri
colaterale în regiunea cervicală.

La nivelul diviziunii carotidelor comune se găsește câte un corpuscul (gg)

intercarotidian (5mm). Structura acestui gg este asemănătoare unui glomus
(aglomerare de capilare), celule chemoreceptor care informează sistemul
nervos de variațiile chimice ale sângelui și este capabil pe cale reflexă să
producă modificări ale ritmului respirator.
ARTERA CAROTIDĂ EXTERNĂ

- este ramura medială de bifurcație a arterei carotide commune fiind artera feței,
gâtului, durei mater.

Ia naștere la nivelul unui plan orizontal dus prin marginea superioară a cartilajului
tiroid, corespunzând apofizei transverse a celei de-a patra vertebre cervicale .

 Traiect - se găsește anterior și medial față de art carotidă internă; se

îndreaptă superior și lateral încrucișând fața anterioară și fața externă a
carotidei interne; urcă vertical în șanțul carotidian; la nivelul unghiului
mandibulei traversează mușchii buchetului Riolan, după care trece în regiunea
subparotidiană anterioară și apoi pătrunde în loja parotidiană, unde la nivelul
marginii posterioare a colului condilului mandibulei se termină în cele două
ramuri: temporală superficială și maxilară internă.

Traiectul arterei carotide externe poate fi împărțit în trei porțiuni:

1. cervicală propriu-zisă - de la origine până la pântecele posterior al

mușchiului digastric; artera este situate în șanțul carotidian și este f ușor
abordabilă chirurgical.

În loja carotidiană are raporturi (dinspre lateral spre medial) cu 4 planuri –

celuloganglionar, venos, nervos, arterial
a) celuloganglionar, cuprinde o cantitate de țesut celulos cu numeroși gg
limfatici ce aparțin grupului gg jugular intern (cervicali profunzi). Printre
aceștia unul este mai voluminos- situate sub pântecele post al m. digastric
numit gg subdigastric al lui KUTTNER:

b) planul venos - vena jugulară internă, ce coboară posterior și lateral de

arteră. La nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid în VJI se varsă
trunchiul venos tiro-lingo-faringo-facial.

c) planul nervos – nervul glosofaringian, vag și hipoglos.

Nervul vag este situat în unghiul diedru posterior dintre VJg I și artera
carotidă externă. Nervul hipoglos are raporturi mai intime cu art carotidă
externă pe care o încrucișează trecând înafara ei, cam la nivelul la care
din ea se desprinde art occipitală.

La acest nivel se descrie triunghiul lui FARABEUF cu vârful în jos,

delimitat superior - de nv. hipoglos, posterior - de vena jugulară internă,
anterior - de trunchiul venos tiro-lingo- faringo- facial.
În aria acestui triunghi găsim artera carotidă externă situată superficial.
 Datorită variațiilor de traiect ale nervului hipoglos există autori care au
propus ca limită superioară a acestui triunghi – pântecele post al
digastricului, cu traiect mai constant. Astfel triunghiul devine al lui Guyon.

2. subangulo-maxilară – începe de la nivelul la care art carotidă externă s-a

angajat sub pântecele posterior al m. digastric și descrie o curbă cu
concavitatea medial, se apropie de peretele lateral al faringelui la nivelul
regiunii paraamigdaliene. La acest nivel traversează diafragmul stilian, pentru
a pătrunde în spațiul subangular anterior, fiind situat între cele două planuri
musculo-aponevrotice:

- lateral de arteră - pântecele post al m. digastric, m. și lig. stilohioidian;

- medial de arteră lig. stilomaxilar și mm. stiloglos și stilofringian, care separă
carotida externă de cea internă.

Artera carotidă externă trece prin furca mușchilor stilieni profunzi: stiloglos și
stilofaringian.
Este relativ profundă la acest nivel, venind în raport cu amigdala palatină și
peretele lateral al faringelui.
Aici mai are raporturi cu nervul glosofaringian și nervul lingual, ram din facial.

3. intraparotidiană – în care artera este profundă, intră în loja glandei parotide

pe fața internă a acesteia, urcă apoi vertical spre colul condilului mandibulei
devenind superficială și se împarte în două ramuri terminale: temporală
superficială și maxilară internă.
În loja parotidiană are raporturi cu două planuri:
- venos - lateral de ea, format din vena jugulară externă
- nervos - reprezentat de nervii facial, auriculotemporal și ramul parotidian al
nervului auricular

Ramuri colaterale:
În afara câtorva ramuri parotidiene ptr glanda parotid, emite un număr de 6 ramuri
principale: tiroidiană superioară, linguală, facială, faringiană ascendentă, occipitală,
auriculară posterioară:

1. ARTERA TIROIDIANĂ SUPERIOARĂ

Ia naștere de pe fața anterioară a carotidei externe, are traiect descendent, descriind

o curbă cu concavitatea inferior de cornul mare al osului hioid și se îndreaptă spre
lobul tiroidian de aceeași parte. În cursul traiectului său este însoțită de vena cu
același nume și nervul laringeu superior.

 Ramuri colaterale:

- art. infrahioidiană - ptr mușchii infrahioidieni

- art. sternocleidomastoidiană, cu traiect postero inferior până pe fața
medială a m. sternocleidomastoidia, unde se împarte în ramuri ascendente
și descendente
- art laringee superioară – se va anastomoza cu a. laringee superioară
controlaterală și cu a. laringee inferioară; va vascularize mucoasa
laringelui, epiglota, mm. laringelui
- art laringee inferioară – ptr etajul subglotic al laringelui și corzile vocale
inferioare
- ramul cricotiroidian, ajunge la nivelul ligamentului cricotiroidian unde se
ramifică, dând ramuri pentru ligamentul cricotiroidian, regiunea infraglotică
și corzile vocale

 La nivelul polului superior al lobului tiroidian se împarte în ramurile

terminale:

- anterioară - este ramura principală destinată lobului tiroidian; se va

anastomoza cu cea de partea opusă formând arcada supraistmică
- posterioară - merge pe fața posterioară a lobului tiroidian și se
anastomozează cu o ramură posterioară din artera tiroidiană inferioară

2. ARTERA FACIALĂ (maxilară externă)

Este artera destinată feței;

Ia naștere din carotida externă pe fața sa anterioară, puțin deasupra art linguale; se
îndreaptă oblic superior și anterior, părăsește regiunea carotidiană și se angajează
sub pîntecele posterior al m. digastric și m. stilohioidian, ocolește marginea inferioară
a mandibulei,ajungțnd pe fața laterală a corpului mandibulei, anterior de inserția m.
maseter.

De aici are traiect oblic îndreptându-se spre comisura buzelor, în apropierea

acendent spre comisura palpebrală medial, unde se termină ca arteră angulară.

 Raporturi: prezintă două porțiuni: cervicală (situată profund) și facială

(situată superficial)
 o Porțiunea cervicală: artera este situată în aria triunghiului Farabeuf, în loja
carotidiană. Trece apoi prin furca mușchilor stilieni ajungând în regiunea
paraamigdaliană, apoi în regiunea submaxilară, având raporturi intime cu
glanda submaxilară, fiind situată pe fața sa internă.

o Porțiunea facial: artera trece peste mușchii buccinator, canin și ridicătorul

buzei superioare, fiind acoperită de mușchii pielos al gâtului, rizorius, marele
și micul zigomatic. Vena facială se găsește posterior arterei faciale formând
coarda arcului descris de arteră.

 Ramuri colaterale:

a) artera palatină ascendentă care vascularizează vălul palatin, tonsil palatină,

tuba auditivă, glanda submandibulară;
b) submentală - este cel mai voluminos ram, se desprinde la nivelul lojei
submandibulară și se termină în regiunea mentonieră furnizând ramuri ptr
glanda submandibulară, mușchii suprahioidieni și tegumentul regiunii
suprahioidiene.
c) ramuri glandulare sau artera principal a glandei submandibulare
d) ramul tonsilar destinat tonsilei palatine
e) arterele labiale superioară și inferioară sunt destinate buzelor, iau naștere pe
fața externă a mușchiului buccinator și se îndreaptă spre comisura buzelor,
pătrund în grosimea buzei corespunzătoare unde se anastomozează cu cea
de partea opusă ptr a forma cercul arterial labial. Din acest cerc se desprinde
artera subcloazonului ptr pereții narinelor și lobulul nasului.
f) artera aripii nasului se distribuie aripii nasului, dosului şi lobulului nasului.

Artera angulară este ramul terminal al arterei faciale. Ea străbate șanțul

nazogenian, urcă pe procesul frontal al maxilei și se termină în unghiul intern al
ochiului anastomozându-se cu artera dorsală a nasului, ramură a rterei oftalmice. Dă
ramuri palpebrale – pentru pleoapa superioară, remuri ptr tegumentul regiunilor
frontală și nazală, și ramuri pentru sacul lacrimal.

3. ARTERA LINGUALĂ

Se desprinde din porțiunea antero-medială a arterei carotide externe la 1 cm

deasupra arterei tiroidiene superioare și sub artera facială.

De la origine merge anterior, superior și medial și se apropie de osul hioid. În

regiunea suprahioidiană se angajează sub mușchiul hioglos și merge paralel cu
cornul mare al osului hioid, până la nivelul cornului mic unde își schimbă direcția
devenind ascendentă și flexuoasă. Părăsind mușchiul hioglos se angajează sul
mușchiul mulohioidian unde dă naștere la una din principalele ramuri colaterale: art.
sublinguală.

Din acest punct se va numi arteră ranină devenind din ce în ce mai flexuoasă;
pătrunde în grosimea limbii și se îndreaptă spre vârf, unde se termină prin
anastomoză cu cea de parte opusă formând arcul ranin al lui Mayer (la 1 cm de
vârful limbii).

- În prima porțiune artera este profund situată în regiunea carotidiană.

- În a doua poțiune, (în regiunea suprahioidiană lateral) artera este situată în

triunghiul lui Beclard sau triunghiul posterior al lingualei, delimitat de
marginea posterioară a hioglosului, pântecele posterior al digastricului și de
cornul mare al osului hioid. Artera linguală este situată în interstițiul muscular
dintre hioglos și constrictorul mijlociu al faringelui, fiind situată la câțiva
milimetri deasupra cornului mare al hioidului.

Datorită raportului cu osul hioid, la acest nivel se practică descoperirea și ligatura

arterei linguale. În aria acetui triunghi se mai află, superficial, nervul hipoglos.

- A treia porțiune, în regiunea sublinguală, vine în raport cu glanda submaxilară

și canalul lui Wharton, nervul lingual și nervul hipoglos.

- A patra porțiune, porțiunea terminal, artera este situată în grosimea limbii.

 Ramuri colaterale – independent de mai multe ramuri subțiri musculare și

inconstante, dă trei ramuri importante: un ram suprahioidian, artera dorsală a
limbii și artera sublinguală.

1. Ramul suprahioidian - vascularizează porțiunea superioară a mușchilor

subhioidieni și se anastomozează pe linia mediană cu cea de parte opusă.
2. Artera dorsală a limbii - merge pe m. hioglos și ajunge la marginea laterală a
bazei limbii unde se ramifică în mușchii și mucoasa ,,V,, lingual.
3. Artera sublinguală- destinată planşeului cavităţii bucale şi glandei
sublinguale, este cel mai important ram colateral al arterei linguale. Se
desprinde la nivelul regiunii suprahioidiene, traversează loja sublinguală fiind
situată inferior glandei și canalului Wharton cu care merge împreună. Este
însoțită de nervul lingual și două vene satelite.

Dă ramuri ptr glanda sublinguală, mușchii planșeului bucal, mușchii suprahioidieni și

se termină sub baza frâului limbii prin două ramuri: superior – mandibular, destinat
bărbiei osoase și inferior- mentonier ptr părțile moi ale regiunii mentoniere.
Artera sublinguală se anastomozează cu cea de parte opusă, din această
amastomoză plecând artera frâului limbii.

4. ARTERA AURICULARĂ POSTERIOARĂ

Ia naștere deasupra a. occipitalei, pe fața posterioară a carotidei externe. De la

origine merge oblic superior intră în loja parotidiană pe care o părăsește la nivelul
vârfului mastoidei, devenind superficială, apoi urcă vertical în șanțul retroauricular
terminându-se prin două ramuri:

- anterior - auricular – ptr fața medial a lobului urechii

- posterior – mastoidian - ptr tegumentul regiunii mastoidiene

Dă mai multe ramuri colaterale:

- musculare,
- glandulare parotidiene,
- tegumentare
- artera stilomastoidiană (care poate proveni și din occipitală)

Artera stilomastoidiană, ia naştere în interiorul parotidei, urmează traiectul nervului

facial şi pătrunde în craniu prin gaura stilomastoidiană, traversează conductul
nervului facial şi se distribuie casei timpanului (ramuri timpanice), muşchiului scăriţei,
mastoidei.

5. ARTERA FARINGIANĂ ASCENDENTĂ

Cel mai subțire ram al carotidei externe. Se desprinde de pe fața medială a.

carotide externe; are traiect ascendent, merge aplicată pe peretele lateral al
faringelui în care se ramifică. Ea se distribuie faringelui şi în special constrictorilor
superior şi mijlociu şi muşchilor prevertebrali. Dă de asemenea ramuri muşchilor
tensor şi ridicător ai vălului palatin şi tubei auditive. Faringelui artera îi trimite
două sau trei artere faringiene: superioară, mijlocie și inferioară.

Din artera faringiană ascendentă se mai desprind următoarele ramuri:

- timpanică inferioară - pătrunde în casa timpanului împreună cu nervul

timpanic și vascularizează peretele lateral al casei timpanului, fereastra
ovală și rotundă
- artera meningee posterioară care trece prin canalul condilian sau gaura
jugulară și vascularizează dura mater de la nivelul foselor cerebeloase
 6. ARTERA OCCIPITALĂ

Se desprinde de pe fața posterioară a carotidei externe; inferior de pântecele post al

mușchiului digastric, fiind situate inițial în trigonul carotic.

Are traiect posterior și ascendant, încrucișând anterior: nervii X, XI, XII și vena
jugulară internă. Trece între procesul mastoidian și procesul transvers al atlasului,
mergând în partea superioară a cefei spre protuberanța occipitală externă, fiind
situate profund de m. splenius al capului. Perforează apoi m trapez împreună cu
nervul occipital mare, față de care este situate lateral.

Se termină prin două ramuri: lateral și medial care se distribuie regiunii

occipitale și parietale posterioare, vascularizând mușchii cefei și pântecele post al m
digastric.

Ramuri colaterale:
- a. sternocleidomastoidiană pentru mușchiul omonim
- ramul mastoidian – pătrunde în craniu prin orificiul mastoidian și
vascularizează celulele mastoidiene, casa timpanului și dura mater
corespunzătoare
- artera meningee – ce intră în craniu prin canalul condilian sau gaura
jugulară și vascularizează duramater din regiunea foselor cerebeloase
- ramura auriculară ce vascularizează tegumentul feței laterale a mastoidei
și fața medială a pavilionului urechii
- ramuri occipitale pentru pântecele posterior al occipitofrontalului
- ramul descendent pentru mușchii oblici și drepți posteriori ai capului

ARTERA TEMPORALĂ SUPERFICIALĂ

Este ramul de bifurcație lateral și superficial, continua traiectul carotidei externe. La

origine, în loja parotidiană, este situate postero medial colului colului condilului
mandibulei, având următoarele raporturi:

- anterior- v. temporală superficială;

- lateral – ramurile nervului facial;
- postero medial – nervul auriculotemporal.

Artera are traiect ascendent ieșind din lojă împreună cu nervul auriculotemporal.
Devine superficială, trece anterior de tragus încrucișând în unghi drept procesul
zigomatic și la 2-3 cm deasupra lui se împarte în ramurile terminale:
 - anterioară - frontală – pentru tegumentul și mușchii regiunii omonime și
ptre pleoapa superioară (se va anastomoza cu art supraorbitară)
- posterioară - parietală – pentru tegumentul și mușchii regiunii omonime

Are două porțiuni: inferioară- subzigomatică, unde este profundă în loja parotidiană și
superioară – suprazigomatică – unde este superficială situată în regiunea temporală

Ramuri colaterale:
- ramuri parotidiene pentru glanda parotidă
- art transversă a feței - ia naștere în loja parotidiană, traversează m.
buccinator și maseter, având traiect parallel cu arcul zigomatic; se termină
în părțile moi ale obrazului. Vascularizează tegumentul feței, mușchii
pieloși din regiune, mm. maseter și buccinators, glanda parotid și ductul
parotidian
- art zigomaticoorbitară – are traiect parallel cu arcada zigomatică și
vascularizează partea externă a pleoapelor și m orbicular al ochiului
- art temporală medie – ramul cel mai voluminos, se desprinde superior de
arcada zigomatică, perforează aponevroza m. temporal, urcă într-o
dedublare a acestei aponevroze și se plasează între m temporal și solzul
osului temporal. vascularizează m temporal, articulația
temporomandibulară, conductul auditiv extern
- arterele auriculare anterioare, în număr de trei, superioară, mijlocie și
inferioară. Cea superioară vascularizează m. auricular anter; cea mijlocie –
rădăcina helixului și conca, iar cea inferioară – tragusul și lobulul urechii.

ARTERA MAXILARA

Este ramura de bifurcatie medială și profundă a a. carotide externe,ce se desprinde

în unghi drept, în regiunea parotidiană, la nivelul colului mandibulei. Este mai
voluminoasă decât a. temporală superficială, cu un traiect sinuos și o lungime de 4-5
cm.

La origine are raport cu nervul auriculotemporal, situat superior, se îndreaptă, apoi,

antero-medial, trecând prin fisura pterigomaxilară, către fosa pterigomaxilară, unde
se termină prin artera sfenopalatină.

De la origine înconjoară colul condilului mandibulei, trecând prin butoniera

retrocondiliană a lui Juvara (între colul condilului mandibulei - lateral și ligamentul
sfenopalatin - medial), având raport cu n. auriculotemporal și cu plexul format de v.
maxilară.

După ieșirea din acest spațiu, artera poate avea un traiect superficial sau profund.

1. În varianta superficială,(cea mai frecventă, în 65% din cazuri) merge aplicată

pe tuberozitatea maxilei, trecând între mușchii temporal (lateral) și pterigoidian
lateral (medial), descrie o curbă cu convexitatea anterior, angajându-se în
partea superficială a fosei pterigomaxilare unde se termină. Postero-lateral
vine în raport cu nn. alveolar inferior și lingual, iar posterior cu n. lingual

2. În varianta profundă sau interpterigoidiană, artera este situată în spaţiul

interpterigoidian (lateral – m. pterigoidian lateral și medial – m. pterigoidian
medial). Foarte sinuoasă, ea încrucişează faţa postero-medială a fasciculul
pterigoidian al m. pterigoidian lateral, apoi abordează aripa laterală a
procesului pterigoidian. Posterior vine în raport cu nn. alveolar inferior, lingual,
coarda timpanului.

După ce urmează unul din aceste două traiecte, iese la marginea inferioară a
m. pterigoidian lateral sau trece între cele două fascicule ale m. pterigoidian lateral și
se îndreaptă spre fisura pterigomaxilară prin care pătrunde în fosa pterigopalatină.

La nivelul fosei pterigomaxilară are raporturi cu tuberozitatea maxilei (anterior)

procesul pterigoid ș igg.pterigopalatin (posterior) și nv. maxilar (superior).

În tot traiectul său artera este însoțită de plexul venos pterigoidian.

Ramuri colaterale:
Ascendente

1. a. timpanică anterioară se desprinde în grosimea glandei parotide, are traiect

ascendant, pătrunde prin fisura pietrotimpanică (scizura Glasser) în cavumul
timpanic și se distribuie mucosae casei timpanului împreună cu celelalte aa.
timpanice.

2. a. meningee medie este unul dintre ramurile cele mai voluminoase ale arterei
maxilare, desprindu-se din aceasta la ieşirea din butoniera retrocondiliană,
medial de muşchiul pterigoidian lateral. Are un traiect ascendent trecând între
rădăcinile nv. auriculotemporal și pătrunde ăn craniu prin gaura
spinoasă.Ajunge pe fața internă a suturii sfenoscuamoase si se împarte în două
ramuri terminale: parietală și frontală.
 3. a. meningee mica sau accesorie, este inconstantă; pătrunde în craniu prin
gaura ovală, fiind situată anterior nervului mandibular. se distribuie durei
materului din partea medială a etajului mijlociu al bazei craniului, cavumului
Meckel, peretelui lateral al sinusului carotidian şi sfenoidului.

4. a. temporală profundă posterioară

5. a. temporală profundă anterioară, situate între m. temporal și planul osos, se

distribuie m. temporal

Descendente:

1. alveolară inferioară- ia naştere din maxilară la nivelul încrucişării acesteia cu

marginea inferioară a muşchiului pterigoidian lateral, foarte aproape de colul
condilului mandibular. Se îndreaptă oblic anteroinferior şi lateral, pe faţa
medială a ramurii mandibulare, între aceasta și m. pterigoidian, unde ajunge
la 1-2 mm înapoia lingulei.
Împreună cu nervul alveolar inferior, pătrunde prin gaura mandibulară în
canalul dentar. Înainte de intrarea în canal, din arteră se desprinde ramul
milohioidian pentru m. omonim. Parcurge canalul mandibular până la nivelul
orificiului mentonier unde se termină prin artera mentală, care iese din canal
și se împarte în ramuri mentoniere ptr părțile moi ale bărbiei și ram incisiv ptr
incisivi, canini și porțiunea mandibulei din vecinătatea simfizei mentoniere.
Dă ramuri colaterale: a. milohioidiană ptr mușchiul omonim; ramuri dentare,
desprinde în interiorul canalului mandibular, ptr dinții arcadei inferioare; ramuri
pterigoidiene ptr m. pterigoidian medial.

2. a. maseterică - trece prin incizura mandibulei, merge pe fața profundă a

maseterului, pe care îl vascularizează; însoțește nv. maseter.

3. a. bucală- se desprinde aproape de originea arterei temporale superficiale și

merge pe tuberozitatea maxilei și apoi pe fața superficială a m. buccinator; se
distribuie feței, vascularizând corpul adipos al obrazului, m. buccinator, canalul
Stenon.

4. a. palatină descendentă – ia naştere în porţiunea cea mai internă a fosei

pterigopalatine, foarte aproape de gaura sfenopalatină. Ea se îndreaptă
vertical, parcurge canalul palatin mare împreună cu nervul omonim şi ajunge
sub bolta palatină unde se distribuie palatului dur și vălului palatin.

5. aa. pterigoidiene (4-6) – destinate celor doi mm. pterigoidieni.

Anterioare:

1. a. alveolară posterioară și superioară - ia naştere la 1-2 mm de originea

arterei infraorbitare, uneori printr-un trunchi comun cu aceasta. Având un
traiect sinuos, se plasează pe tuberozitatea maxilei, merge printr-un canal din
tuberozitatea maxilei terminându-se în sinusul maxilar; dă ramuri dentare care
pătrund prin orificiile alveolare și vascularizează molarii și premolarii arcadei
dentare superioare.

2. a. infraorbitară - se desprinde din maxilară în fundul fosei pterigopalatine, și

prin fanta sfenomaxilară merge în canalul infraorbitar până la orificiul
infraorbitar unde dă ramuri palpebrale, ce se distribuie pleoapei inferioare, și
ramuri jugale pentru părţile moi ale feţei, pomeţilor şi aripii nasului. În canalul
infraorbitar artera infraorbitară dă naştere arterelor alveolare
anterosuperioare pentru canin şi incisivii superiori și ramuri peridentare
pentru fiecare alveolă, destinate pulpei dentare şi conţinutului periodonţiului.

Posterioare:

a. canalului pterigoidian sau a. vidiană ia naştere în fundul fosei pterigopalatine, în

apropierea găurii sfenopalatine; pătrunde în canalul pterigoidian pr care-l parcurge
anteroposterior împreună cu nervul omonim şi se termină în vecinătatea orificiului
faringian al tubei auditive, vascularizând mucoasa şi partea laterală a bolţii
faringiene.

Artera sfenopalatină – reprezintă ramul terrminal al arterei maxilare, care după ce

emite ramurile colaterale ia denumirea de a. sfenopalatină. Pătrunde prin gaura
sfenopalatină în fosa nazală, la nivelul meatului superior, în partea sa posterioară,
unde se împarte în două ramuri terminale:

1. Ramul medial merge pe peretele septal şi se ramifică în ramuri septale

posterioare care se distribuie septului nazal și artera nazopalatină sau
incisivă, ce merge pe faţa laterală a vomerului, pătrunde în canalul incisiv pe
care-l traversează şi ajunge pe bolta palatină distribuindu-se părţii anterioare a
vălului palatin.

2. Ramul lateral sau artera cornetelor şi meaturilor, se distribuie peretelui lateral

al foselor nazale, cornetelor și meaturilor, precum și mucoasei sinusurilor
frontal şi maxilar, a celulelor etmoidale şi a canalului lacrimonazal.