Capitolul 1.

Spaţii vectoriale (liniare)

1.1. Noţiuni elementare ale algebrei liniare. Spații vectoriale

Definiţie: Fie o mulțime diferită de mulțimea vidă, K ≠ ∅ şi două operaţii

definite pe K , (legi de compoziţie interne în K ), una aditivă şi cealaltă
multiplicativă +: K × K → K , ∙ : K × K → K .
Tripletul ( K ,+, ∙ ) se numeşte corp dacă:
I.¿ este grup aditiv abelian, în care elementul neutru este 0
¿
II.( K ¿❑ ,∙ ) este grup multiplicativ în care elementul neutru este 1și K =K− { 0 };
III. 0 ≠ 1;
IV. înmulţirea este distributivă la stânga şi la dreapta faţă de adunare.

 x, y, z  K , x   y  z   x  y  x  z, y  z  x  y  x  z  x
Cu ajutorul noţiunii de corp se defineşte noţiune de spaţiu vectorial (liniar).

Definiţie: Fie o mulţime V , diferită de mulțimea vidă, V ≠ ∅ şi ( K ,+, ∙ ) un corp

(comutativ). Pe cele două mulţimi se definesc două operaţii:
operaţia internă, notată „+”, numită adunarea vectorilor:
+:V ×V → V , ( x , y ) → x + y

operaţia externă, notată „”, numită înmulţirea unui vector cu un scalar:

∙ : K × V → V ,(a , x)→ a ∙ x
 Mulțimea V se numeşte spaţiu vectorial (liniar) peste corpul K sau perechea (V , K)
este spaţiu vectorial (liniar), dacă:

¿ este grup abelian, în care elementul neutru este notat prin 0 şi se numeşte

vectorul nul;
1. ∀ a ,b ∈ K , ∀ x ∈ V să fie adevărată relația:
( a+ b ) ∙ x=a∙ x +b ∙ x

2. ∀ a∈ K , ∀ x , y ∈V să se verifice egalitatea:
a ∙ ( x+ y )=a ∙ x+ a∙ y
3. ∀ a ,b ∈ K , ∀ x ∈ V să fie adevărată egalitatea:
a ∙ ( b ∙ x )=(a ∙ b)∙ x
4. ∀ x ∈V să se verifice 1 ∙ x=x .

Elementele mulțimii K se numesc scalari, elementele mulțimii V se numesc vectori

şi ∀ x ∈V , elementul −x ∈ V se numeşte vectorul opus lui x ; operaţia internă se
numeşte adunarea vectorilor, iar operaţia externă se numeşte înmulţirea cu scalari
a vectorilor sau multiplicarea vectorilor.

Cazuri particulare:
Pentru K=R , corpul numerelor reale, perechea ( V , R ) se numeşte spaţiu vectorial
real.
Pentru K=C , corpul numerelor complexe, perechea ( V , C ) se numeşte spaţiu
vectorial complex.
.

Exemple:
 1.Perechea( Rn , R ) este spaţiu vectorial, numit spaţiul vectorial n-
dimensional real, unde:
R =R × R× … × R={( x 1 , x 2 , … , x n ) | xi ∈ R , i=1 , n } este mulțimea vectorilor
n T

T
coloană ( x 1 , x 2 ,… , x n ) cu n elemente. Operația de adunare a vectorilor se definește
astfel:
T T n
∀ x=( x 1 , x 2 , … , x n ) , y=( y 1 , y 2 , … , y n ) ∈ R

se definește operația internă, suma vectorilor:

x + y=( x 1 + y 1 , x 2 + y 2 , … , x n+ y n )T

şi operaţia externă se defineşte astfel:

∀ x=( x 1 , x 2 , … , x n ) ∈ R și a ∈ R are loc multiplicarea vectorilor cu un scalar
T n

după legea:
T
a ∙ x=( a ∙ x 1 , a ∙ x 2 , … , a ∙ x n )

Vectorul nul din Rn se notează prin 0 n=( 0,0 , … , 0 ).

n
Generalizare: ( K , K ) este spaţiu vectorial, unde:
not
K n  K 
 K ...
 K  x , x , ..., x 
1 2 n
T
xi  K , i  1, n ;
n ori

n
Caz particular: K  R  ( R , R ) spaţiu vectorial n-dimensional real;
K  C  (C n , C ) spaţiu vectorial n-dimensional

complex.
 2. Perechea ( M m × n ( K ) , K ) este spaţiul vectorial al matricelor de tipul (m , n)
cu elemente din K , unde K=R sau K=C , iar operaţia internă este adunarea
matricelor şi operaţia externă este înmulţirea cu un număr a unei matrice;
3. Un spațiu special este perechea ( {0 } , K )este spaţiul vectorial nul, unde
mulțimea V a vectorilor cuprinde un singur vector și anume vectorul nul:
operaţia internă:0+ 0=0 ;
operaţia externă: ∀ a ∈ K are loca ∙ 0=0 .
Propoziţie: Fie (V , K) un spațiu vectorial (liniar) unde K este un corp
comutativ. Atunci au loc următoarele relații:
1. Pentru ∀ x ∈V are loc0 ∙ x=0V
2. Pentru orice scalar a ∈ K are loca ∙ 0V =0V .
3. ∀ x ∈V atunci(−1 ) ∙ x=−x .
4. Dacă a ≠ 0 și a ∙ x=0V atunci x=0 V

Demonstraţie:
1. 0 ∙ x=( 0+0 ) ∙ x=0 ∙ x +0 ∙ x de unde se deduce 0 ∙ x=0V din unicitatea
elementului neutru.
2. Fie a ∈ K și a ∙ 0V =a ∙ ( 0V +0 V )=a ∙0 V +a ∙ 0V . Deoarece elementul neutru este
unic se obține a ∙ 0V =0V .
3. Din 1. se scrie succesiv:0 ∙ x=0V sau ( 1+ (−1 ) ) ∙ x =0V de unde urmează
1 ∙ x + (−1 ) ∙ x=0 V ⟺ x + (−1 ) ∙ x=0V ⟺ (−1 ) ∙ x=−x .

4. Se consideră a ≠ 0 și a ∙ x=0V și se calculează folosind proprietățile

spațiului vectorial x=1 ∙ x=( a−1 ∙ a ) ∙ x=a−1 ∙ ( a∙ x )=a−1 ∙ 0V =0V .

Consecinţe: Pentru oricare doi scalari a , b ∈ K , și oricare doi vectori x , y ∈V

au loc relațiile:
 a∙ ( x− y )=a ∙ x−a ∙ y , ( a−b ) ∙ x=a ∙ x −b ∙ x

Definiţie: Fie (V , K) un spațiu vectorial şi X   , X  V . X se numeşte

subspaţiu vectorial al lui (V , K) dacă:

1. x, y  X  x  y  X şi

2.   K , x  V    x  X .
Observaţie: Orice subspaţiu vectorial, (X , K ) este spaţiu vectorial.
Exemple:1. Spaţiul vectorial nul este subspaţiul vectorial al oricărui spaţiu
vectorial.
Fie în Rn mulţimea
 n

X   x1 , x2 , ... , xn  xi  R, i  1, n,  xi  0.
T

 i 1 
n
Atunci X este subspaţiu vectorial al lui (R , R) .

1.2. Combinaţie liniară de vectori

Definiţie: Fie (V , K) un spațiu vectorial (liniar), x 1 , x 2 , ... , x n V şi  1 ,  2 ,...,  n 

K . Se numeşte combinaţie liniară a vectorilor x 1 , x 2 , ... , x n cu scalarii  1 ,  2 ,...,  n

expresia:
n
 1 x1   2 x 2  ...   n x n    i xi
i 1

Exemplu: Fie spaţiul vectorial (R3 , R) şi vectorii:

 1   2  1  7
       
v1   2 , v 2   3 , v3   5 , v   3 
  4 1    2   8
       
 Să se afle vectorul u  2v1  3v 2  4v3 ;

Este vectorul v o combinaţie liniară a vectorilor v1 , v2 , v3 .

Rezolvare: a) Calculăm, mai întâi, vectorii 2v1 ,3v 2 ,4v3

 2  6   4
     
2v1   4 ,  3v 2    9 , 4v3   20 ,
  8  3    8
     

Însumând obţinem:
12 
 
u  15   (12,15, 3) T
3
 

b) Să presupunem că există scalarii  1 ,  2 ,  3 , astfel încât are loc relaţia:

v   1v1   2 v 2   3 v3 . Înlocuind, se obţine:

 7  1   2  1
       
 3   1  2    2  3    3  5 
  8   4  1    2
       

De unde rezultă:

 7    1    2 2    3 
       
 3    2 1    3 2    5 3 
  8    4        2 
   1  2   3

Se obţin sistemul de ecuaţii liniare:

  1  2 2   3  7

 2 1  3 2  5 3  3
 4    2  8
 1 2 3
cu soluţia  1  2,  2  2,  3  1 ; prin urmare vectorul
v este o combinaţie liniară a vectorilor v1 , v 2 şi v3 de forma:

v  2v1  2v 2  v3 .
 1.3. Vectori liniar independenţi. Vectori liniari dependenţi

Fie (V , K) un spaţiu vectorial.

Definiţie: Un număr finit de vectori { x 1 , x 2 ,... , x n } din V se numeşte sistem de

vectori liniar independenți sau sistem liniar independent dacă   1 ,  2 ,... n  K cu

proprietatea:
n

 x 0
implică  1   2  ...   n  0
i i
i 1

Observaţie: Orice vector nenul formează un sistem liniar independent.

Definiţie: Sistemul de vectori { x 1 , x 2 ,... , x n } din V este un sistem de vectori

liniar dependenți sau sistem liniar dependent dacă nu sunt liniar independenți,
n

 x 0
anume, ∃ α1 ,α 2 ,...α n ∈ K nu toţi nuli, astfel încât
i i
i 1 .
Observaţie: Orice sistem de vectori care conţine vectorul nul este un sistem
de vectori liniar dependenți.

Definiţie: O familie de vectori X =(x i )i∈ I din mulțimea V , I o mulţime de

indici nevidă, se numeşte liniar independentă dacă orice sistem finit de vectori ai
familiei este liniar independent. O familie de vectori din V este liniar dependentă
dacă nu este liniar independentă.

Observaţie: Dacă vectorul nul, 0 , aparţine lui X , şi X este o familie de

vectori din V , atunci X este liniar dependentă.
 Exemple:
1. Fie spațiul vectorial (Rn , R) şi mulțimea E={e 1 ,e 2 ,... , e n }R n, unde
e 1=( 1,0 ,… 0)T , e 2=(0,1,0 ,... , 0)T ,..., e n=(0,0 , ..., 1)T .

Atunci E este un sistem de vectori liniar independenţi.

n

 e i i 0
Demonstraţie: Fie o combinaţie liniară de forma: i 1 adică
( 1 ,  2 ,... n )  0,0,...,0  ceea ce implică  1   2  ...   n  0 .

2. Considerăm spațiul vectorial (R 4 , R) şi vectorii

v1 =(1 ,−1,0,0)T , v 2=(0,1 ,−1,0)T , v 3=( 0,0,1,−1)T şi v=¿.

Care din afirmaţii este adevărată:

a) sistemul de vectori {v 1 , v 2 } este liniar independent;
b) sistemul de vectori{v 1 , v 2 , v 3 } este liniar independent;
c) sistemul de vectori {v 1 v 2 , v3 , v } este liniar independent.
Răspuns: a).

1.4. Caracterizări ale vectorilor liniar dependenţi

Fie (V , K) un spaţiu vectorial.

Propoziţie:
a) Sistemul de vectori x 1 , x 2 , ... , x n V este liniar dependent dacă şi numai dacă
cel puţin un vector este combinaţie liniară a celorlalţi.
 b) Dacă sistemul de vectori x 1 , x 2 , ... , x n V este liniar independent şi
{x 1 , x 2 ,... , x n , x n+1 } din V este liniar dependent, atunci x n+1 este combinaţie liniară

x 1 , x 2 , ... , x n .

Demonstraţie:

a)   presupunem că sistemul {x 1 , x 2 ,... , x n } este liniar dependent atunci

n

 1 ,  2 ,... n  K nu toţi nuli astfel încât:  x i i 0

i 1 . Alegem  1  0 şi vom avea
n n n

x1 
 1
1  x i i
 x1 
 1
1  i xi    i x i
i2 i 2 i 2 .
 Presupunem acum că există un vector, fie acesta x 1 care este o

combinaţie liniară a celorlalţi, adică:

n n n

x1 
  i xi  x1 
  i xi  x i i 0
i 2 i2 =0  i 1 , unde
 1, i 1
i  
  i i  2, n
deci sistemul este liniar dependent.
b) Din ipoteză ştim că sistemul de vectori {x 1 , x 2 ,... , x n , x n+1 } din V este liniar
n 1

 x 0
dependent   1 ,  2 ,... n ,  n1  K nu toţi nuli astfel încât:   n 1  0 ,
i i
i 1

deoarece, în caz contrar, conform ipotezei că sistemul {x 1 , x 2 ,... , x n } este liniar

independent ar rezulta  i  0, i  1, n  1 , ceea ce ar contrazice concluzia de mai sus

n

 x n 1     1
 i xi   x n 1
n 1
i 1 este o combinaţie liniară a celorlalţi vectori.
Exerciţiu:
Fie ( M 2 ×2 (R), R) spaţiul vectorial al matricelor pătratice de ordinul doi cu
elemente din R , şi fie vectorii:
 1  1  0 0 0 1   1 0  0  1
v1   , v 2   , v3   , v 4   , v5   
0 0 1 1  0  1  1 0 1 0 
 Să se stabilească natura următoarelor sisteme de vectori:
a) S1={v 1 , v 2 , v 3 }; b¿ S2={v 1 , v 2 , v 3 , v 4 }; c) S3={v 2 , v 3 , v 5 } .
Rezolvare:
a) În (M 2 ×2 ( R), R) , spaţiul vectorial al matricelor pătratice de ordinul doi
0 0
R 0  0 2, 2   
cu elemente din , vectorul nul este  0 0 .
3

 v i i 0
Presupunem că i 1 rezultă :
 1  1  0 0 0 1  0 0   1  1   3   0 0 
 1     2     3         
0 0  1 1  0  1  0 0  2  2   3   0 0 

 1  0
     0  1  0
 1 3 
   2  0 S1
  2  0   0
  2   3  0  3
. Prin urmare este un sistem de vectori liniar
independenți.
4

v i 0 S2
b ) Se observă că i 1 așadar este un sistem de vectori liniar
dependenți; în baza afirmaţiei de la punctul b) din propoziţia anterioară se deduce:
3
v 4    i vi
i 1 .
c) Observând relația v5 =−v 2 −v 3, se deduce că sistemul S3 este liniar

dependent.

1.5. Sisteme de generatori

Fie (V , K) un spaţiu vectorial.
Definiţie: O familie de vectori X =( x i )i∈ I din V , I o mulţime de indici nevidă,
se numeşte sistem de generatori pentru V , dacă orice vector din V este o
combinaţie liniară finită cu vectori din X .
 n
Exemplu: Fie spațiul vectorial (Rn , R) şi E={e 1 ,e 2 ,... , e n }R , unde
e 1=( 1,0 ,... , 0)T , e2=(0,1,0 , ... ,0)T , ... , en =¿. Atunci E este un sistem de generatori pentru

R.
n

Într-adevăr, dacă x R n , un element oarecare, se va scrie succesiv:

x=¿
¿ x1 ¿

1.6. Bază a unui spaţiu vectorial

Fie (V , K) un spaţiu vectorial.

Definiţie: O familie de vectori B din V se numeşte bază a spaţiului vectorial
(V , K) , dacă B este o familie de vectori liniar independenți și un sistem de
generatori pentru V .

Definiţie: O bază în care se ţine seama de ordinea vectorilor se numeşte

reper.

Exemplu: Fie spațiul vectorial (Rn , R) şi mulțimea vectorilor

E={e 1 ,e 2 ,... , e n }R , unde e 1=( 1,0 ,... , 0) , e2=(0,1,0 , ... ,0) , ... , en =¿. Atunci E este o bază,
n T T

numită baza canonică.

Într-adevăr, din exemplele de mai sus rezultă că mulțimea vectorilor din E
formează un sistem de vectori liniar independenți dar şi un sistem de generatori.

Definiţie: Fie X V o familie de vectori liniar independenți, dacă pentru orice

altă mulțime de vectori X ’ cu proprietatea ca din X X ’ , X X ’ să rezulte X ’ nu este
liniar independentă atunci X se numeşte o familie maximală de vectori liniar
independenți.
Definiţie: Fie X V un sistem de generatori pentru V , dacă pentru orice altă
mulțime de vectori X ’ cu proprietatea ca din X ’ X şi X X ’rezultă că mulțimea X ’
nu este sistem de generatori pentru V atunci mulțimea X se numeşte sistem

minimal de generatori pentru V.

Propoziţie:
1. O mulțime de vectori B este o bază a spațiului vectorial (V , K) dacă și
numai dacă B este o familie maximală de vectori liniar independenți.
2. O mulțime de vectori B este o bază a spațiului vectorial (V , K) dacă și
numai dacă B este un sistem minimal de generatori pentru (V , K)
Exerciţiu: Să se determine o bază pentru ((M 2 ×2 ( R), R)).
a b
v=¿   ( M 2 ×2 ( R), R)
Rezolvare: Fie  c d  ( atunci se poate scrie:
 a 0  0 b  0 0  0 0  1 0   0 1   0 0   0 0
v              a   b   c   d  
 0 0   0 0  0 c   0 d   0 0   0 0  1 0  0 1 
1 0  0 1   0 0 0 0
v1   , v 2   , v3   , v 4   
rezultă că vectorii 0 0  0 0 1 0   0 1  sunt un

sistem de generatori pentru (M 2 ×2 (R), R) pe care îl notăm cu S. Fie S ’ S , S ’ S atunci

S ’ numai este un sistem de generatori pentru M 2 ×2 (R), adică S este un sistem

minimal de generatori deci conform propoziţiei anterioare S este o bază.

1.7. Spaţii vectoriale finit dimensionale (tip finit)

 Definiţie: (V , K) este un spaţiu vectorial finit dimensional sau de tip finit
dacă are o bază finită.
Exemplu:(Rn , R) este un spaţiu finit dimensional.

Teoremă: Într-un spaţiu vectorial finit dimensional oricare două baze au

acelaşi număr de vectori.

Demonstraţie: Fie F si G două baze ale spaţiului vectorial (V , K) ce conțin n

respectiv m vectori. Deoarece mulțimea F cu n vectori fiind bază este un sistem
liniar independent maximal şi deci rezultă m n, dar şi mulțimea G este bază cu m
vectori şi deci este un sistem independent maximal n m, adică n=m.
Definiţie: Fie (V , K) un spaţiu vectorial finit dimensional. Se numeşte
dimensiunea spaţiului vectorial şi se notează prin dimV , numărul de vectori ai unei
baze.
Exemplu: (Rn , R) are dimensiunea nşi se scrie dim R =n, deoarece baza
n

canonică E conține n vectori.

Teorema bazei: Într-un spaţiu vectorial finit dimensional orice vector se

scrie , în mod unic, ca o combinaţie liniară cu vectorii unei baze a spaţiului.

Demonstraţie : Fie mulțimea B={ xi , i=1,2 ,... , n }o bază a unui spaţiu vectorial
(V , K) finit dimensional şi x V .

Existenţa:
Deoarece B este bază atunci B este sistem de generatori şi deci există
 1 ,  2 ,...,  n  K astfel încât
 n
 1 x1   2 x 2  ...   n x n    i xi
x i 1 (1)
Unicitatea:

Presupunem că există  1 ' ,  2 ' ,...,  n ' K astfel încât

x   1 ' x1   2 ' x 2  ...   n ' x n (2)
n

  i   i 'xi  0 B
Din (1) şi (2) deducem i 1 . Dar este o familie liniar

independentă şi vom avea  i   i '  0, i  1, n

Definiţie: Scalarii unici  1 ,  2 ,...,  n din relaţia (1) se numesc coordonatele

lui x în baza B, iar vectorul x B =¿ se numeşte vectorul coordonatelor lui x în baza B.
Exemplu: Fie spațiul vectorial (Rn , R), E baza canonică şi
x=¿ rezultă x  x1e1  x 2 e2  ...  x n en şi în concluzie vectorul coordonatelor

lui x în baza E este x E =¿.

Observaţie: Un vector din Rn se consideră exprimat în baza canonică atunci

când nu este specificată baza.
Consecinţă: Fie (V , K) un spațiu finit dimensional cu dimV =n .Atunci au loc
următoarele:
1.Orice vector din V are ncoordonate în orice bază;
2.Orice sistem de vectori liniar independenţi are cel mult nvectori.

Fie (V , K) un spaţiu vectorial finit dimensional cu dimV =n, fie

B={b1 , b2 ,... , bn } o bază a sa.

Criteriu: Sistemul de vectori {x 1 , x 2 ,... , x m } V este liniar independent dacă şi

numai dacă rangul matricei formate cu coordonatele vectorilor este egal cu m.
 Demonstraţie: Fie x1 , x 2 ,..., x m B B B vectorii coordonatelor lui, respectiv,
x1 , x 2 , ...., x m în baza B:

 a11   a12   a1m   a11 a12 ... a1m 

       
 a 21   a 22   a2m   a 21 a 22 ... a 2 m 
x1b    x 2b   x mb  
.... ...  ...   ...................... 
       
a  a  a   a a ... a 
 n1  ,  n 2  , ...,  nm  , A=  n1 n 2 nm 

Rezultă că:
 x1  a11 b1  a 21b2  ...  a n1bn
 x  a b  a b  ...  a b
 2 12 1 22 2 n2 n

.............................................
 x m  a1m b1  a 2 m b2  ...  a nm bn

Presupunem acum că :
m

 x i i  0   1 a11 b1  a 21b2  ...  a n1bn   ....

i 1

....   m a1m b1  a 2 m b2  ...  a nm bn   0,...,0 

T

 a11 1  ...  a1m m b1  a 21 1  ...a 2 m m b2  ...

...  a n1 1  ...  a nm m bn  0 

a11 1  ...  a1m m  0

a   ...  a   0
 21 2 2m m

 .......... .......................
a n1 1  ....  a nm m  0

Am obţinut un sistem omogen de necuaţii liniare cu m necunoscute, ce

admite numai soluţia banală dacă şi numai dacă rangA=m.
 Aplicaţie:
Să se determine natura sistemului de vectori S={v 1 , v 2 , v 3 } R3 unde
v1 =(1 , 2m , 2), v 2=(2 m, m ,−3), v 3=(2m ,−m , 2) , m R .

Rezolvare:
Matricea formată cu componentele vectorilor v1 , v 2 , v 3 este matricea al cărei
rang va specifica natura vectorilor.
1 2 m 2 m 
 
A   2m m  m  detA =m(−28 m+ 5)
2  3 2 
 ,
Are loc discuţia:

pentru m∈ R−{0 , 5/28 }, rangA=3, mulțimea S este un sistem liniar

independent.
pentru m∈ {0 , 5/28 }, rangA <3, mulțimea S este un sistem de vectori liniar
dependenți.

Teorema bazei nu precizează dacă orice spaţiu vectorial de tip finit are
măcar o bază. Această problemă este lămurită de următorul rezultat, care este
prezentat fără demonstraţie.

Teorema de existenţă a bazei. Fie (V , K) un spaţiu vectorial nenul, un sistem

liniar independent X V şi S un sistem de generatori pentru V , astfel încât X S.
Atunci există o bază B a lui (V , K) astfel încât X B S .

Din această teoremă rezultă următoarele consecinţe:

 1. Fie(V , K) un spaţiu vectorial nenul, atunci din orice sistem de generatori S
pentru V se poate extrage o bază.
2.Orice spaţiu vectorial nenul de tip finit are o bază.
3.Lema de completare: Fie un (V , K) spaţiu vectorial nenul de tip finit.
Atunci orice sistem de vectori liniar independent X V poate fi completat până la o
bază a spaţiului.
Demonstraţie: Fie S=V un sistem de generatori pentru V ; rezultă că X Sşi
conform teoremei de existenţă a bazei, există o bază B a lui (V , K) , astfel încât
X B S=V .

Teorema schimbului (Steinitz). Fie un (V , K) spaţiu vectorial nenul de tip

finit, mulțimea vectorilor {v 1 , v 2 , … , v r }V , r ∈ N ¿ un sistem liniar independent şi
mulțimea vectorilor {u 1 , u2 ,... , um }V , m1, m∈ N un sistem de generatori pentru V .

Atunci au loc următoarele:

1. r m;
2.  r vectori printre u1 ,u 2 , ... ,u m, astfel încât înlocuindu-i cu v1 , v 2 , … , v r se
obţine un sistem de generatori pentru V .
În baza acestei teoreme se poate stabili o legătură între un sistem liniar
independent şi un sistem de generatori dintr-un spaţiu vectorial finit.
Consecinţă: Într-un spaţiu vectorial nenul de tip finit numărul de vectori ai
unui sistem liniar independent este mai mic sau egal decât numărul de vectori ai
oricărui sistem de generatori.
Teorema rangului: Rangul unei matrice din M m ,n (R)este egal cu numărul
maxim de coloane (linii) ce formează un sistem liniar independent în spaţiul
vectorial (Rm , R), respectiv (Rn , R).

Exerciții și probleme propuse

 1. În spațiul vectorial R3 se dau următoarele sisteme de vectori:
a) v1 =( 1, 0 , 2 ) , v 2=( 0 , 1 ,2 ) , v 3= (1 , 2 , 0 ) .
b) v1 =(−1 ,−1 ,3 ) , v 2=(−2 ,−1 , 0 ) , v 3=( 1 , 0 ,3 ).
c) v1 =(−2 ,−2 , 0 ) , v 2=( 0 ,−1,−3 ) , v 3=( 1 , 2 ,0 ).
d) v1 =( 1, 0 ,−2 ) , v 2=( 0 ,−1 , 2 ) , v 3=(−1 , 2, 0 ).
Să se studieze dacă aceste sisteme sunt liniar dependente sau liniar
independente. Dacă sunt liniar dependente să se afle relația dintre vectori.
Să se studieze dacă aceste sisteme de vectori sunt sisteme de generatori.
Aflați care dintre aceste sisteme de vectori formează o bază în spațiul
vectorial R3. Determinați coordonatele vectorului v=( 3 , 3 ,3 ) în baza B= { v 1 , v 2 , v 3 }
2. Fie mulțimea polinoamelor de grad cel mult 4 cu coeficienți reali
P4 ( R )= {a 0+ a1 X +a2 X 2 +a 3 X 3 + a4 X 4|ai ∈ R , i∈ { 0 ,1 , 2 ,3 , 4 } } dacă
f =a 0+ a1 X +a 2 X +a 3 X + a4 X și g=b0 +b 1 X +b 2 X + b3 X +b 4 X sunt două polinoame din
2 3 4 2 3 4

2 3 4
P4 ( R ) atunci f +g=( a0 +b 0) + ( a1 +b 1) X + ( a2 +b 2) X + ( a3 +b3 ) X + ( a4 + b4 ) X și
a ∙ f =a ∙ a0 +a ∙ a1 X +a ∙ a2 X +a ∙ a3 X +a ∙ a 4 X , ∈ R .
2 3 4

Arătați că mulțimea polinoamelor de grad cel mult 4 împreună cu corpul

numerelor reale, ( P 4 ( R ) , R ), formează o structură de spațiu vectorial în raport cu
operațiile definite mai sus.
Determinați o bază a spațiului vectorial și dimensiunea sa