Cuprins:

1.Definirea Contractului Sinalagmatic

2.Principiul reciprocitatii si interdependentei obligatiilor partilor in
contractele sinalagmatice
3.Excepţia de neexecutare
4.Mijloace legale reparatorii oferite părţii care şi-a executat propria obligaţie, în timp ce
cealaltă parte refuză, în mod culpabil, să-şi îndeplinească obligaţia sa
5.Rezoluţiunea şi rezilierea contractului sinalagmatic

1
1.Definirea Contractului Sinalagmatic

Conform noului Cod Civil contractul este ,acordul de voințe dintre două sau mai multe
persoane cu intenția de a constitui , modifica sau stinge un raport juridic(art.1166 C. Civ).
Contractul poate fi unilateral sau bilateral.El este bilateral sau cum se exprimă
legiuitorul ,sinalagmatic(sinalagma înseamnă în limba greacă împreună)atunci când părțile se
obligă reciproc una față de cealaltă.Asta însemnând că în același timp fiecare din părțile
contractului are atât calitatea de creditor cât și pe cea de debitor.Contractul este sinalagmatic
atunci când obligațiile născute din el sunt reciproce și interdependente(C.civ art.1171).În caz
contrar ,contractul este unilateral chiar dacă executarea lui presupune obligații în sarcina ambelor
părți.
Sunt contracte sinalgmatice :contractul de vânzare cumpărare ,contractul de
schimb,contractul de antrepriză,contractul de arendare,contractul de arendare cu titlu
oneros,contractul de întreținere etc.

2. Principiul reciprocitatii si interdependentei obligatiilor partilor in

contractele sinalagmatice

Din reciprocitatea si interdependenta obligatiilor, decurg anumite efecte specifice:

a) Intrucat obligatiile reciproce ale partilor trebuie executate simultan, in cazul in care
una din parti nu-si executa obligatiile ce-i revin din contract cealalta parte are dreptul sa refuze
executarea obligatiei proprii opunandu-i primei parti exceptia deneexecutare a contractului
(exception non adimpleti contractus).
b) Al doilea efect specific apare in cazul in care, desi una din parti este gata sa-si execute
obligatia proprie sau a executa-o în parte ori în întregime, cealalta parte.
Ioan Adam, "Drept Civil. Teoria generala a obligatiilor", Ed. All Beck, Bucuresti, 2004,
p. 65. refuza, in mod culpabil, sa si-o execute pe a sa. In aceasta situatie partea care aexecutat
obligatia sau este gata sa o execute va avea dreptul de a alege intre a cereexecutarea silita a
contractului ori a ceredesfiintarea sau incetarea contarctului, in toate cazurile putand cere si
despagubiri. Desfiintarea, care are efecte retroactive, poarta denumirea de rezolutiune. Incetarea
contractului, care produce efecte numai in viitor,poarta denumirea de reziliere.
c) Daca o parte se afla in imposibilitate de a executa contractul va aparea problema
riscului contractului. In aceasta situatie se va determina persoana care va suporta consecintele
imposibilitatii fortuite de executare.Ideea reciprocitatii obligatiilor necesita trei precizari. In
primul rand, obligatiile reciproce ale partilor trebuie sa aiba un izvor comun, de natura
contractuala. Este

2
posibil ca obligatiile partilor sa fie reciproce, dar nascute din izvoare diferite,contractuale sau
extracontractuale. Este cazul contractelor sinalagmatice imperfecte,insa, in realitate aceste
contracte au caracter unilateral, dar dupa incheierea lor, se nasteo datorie, in legatura cu
executarea contractului, si in sarcina partii neobligate initial.Aceasta datorie nu izvoraste din
contractul incheiat de parti, ci dintr-un fapt juridic, in sens restrans, ulterior si exterior
contractului propriu-zis.In al doilea rand, nu trebuie sa se confunde ideea de reciprocitate a
obligatiilorsau a datoriilor cu ideea de reciprocitate a prestatiilor. Insuficienta diferentiere
aacestor notiuni explica de ce, uneori, s-a afirmat ca reciprocitatea este un element secundar,
nedefinitoriu pentru contractele sinalagmatice. Pentru a argumenta aceasta concluzie au fost
invocate figura juridica a stipulatiei pentru altul, impreuna cu unele forme particulare pe care le
imbraca aceasta, si contractul de societate.In asemenea situatii, prestatiile partilor nu sunt
reciproce (promitentul isi executa prestatia fata de tertul beneficiar, iar nu fata de stipulant; tot
astfel, partile din contractul de societate, nu se obliga la prestatii reciproce ci se obliga unii fata
de altii sa puna ceva in comun, eventual in favoarea societatii viitoare ca persoana juridica).In al
treilea rand, reciprocitatea obligatiilor nu se confunda nici cu echivalenta prestatiilor. Astfel,
pentru a fi in prezenta unui contract sinalgmatic, este necesar cafiecare sa aiba convingerea ca
obtine nu numai echivalentul prestatiei sale, ci si un castig.

3.Excepţia de neexecutare

Excepţia de neexecutare a contractelor este un mijloc de apărare potrivit căruia, în contractile

sinalagmatice, o parte nu poate sili pe cealaltă parte să-şi execute obligaţiile contractuale, cât
timp refuză să-şi execute propiile sale obligaţii. Excepţia are un efect paralizant în sensul
că ,,partea care o invocă obţine, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, o suspendare a executării
propiilor obligaţii, până în momentul când cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţiile ce-i revin. De
îndată ce aceste obligaţii vor fi îndeplinite, efectul suspensiv al excepţiei de neexectare a
contractului încetează” (C. STĂTESCU, C. BÂRSAN, p. 86). Această excepţie îşi are temeiul
juridic în echilibrul pe care-l creează principiul care domină materia contractelor sinalagmate –
fiind de exenţa acestora, şi anume reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, adică, executarea
unei obligaţii este dependentă de executarea celeilalte.
Excepţia de neexecutare se aplică în ipoteza unică a simultaneităţii de executare a obligaţiilor,
fiind fără incidenţă atunci când părţile au convenit o ordine de executare a obligaţiilor sau un
termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce ori natura obligaţiilor sau legea exclude
simultaneitatea de executare din partea cocontractantului care cere excluderea, neimputabilă însă
cocontractantului care invocă excepţia.

3
4. Mijloace legale reparatorii oferite părţii care şi-a executat propria obligaţie, în timp
ce cealaltă parte refuză, în mod culpabil, să-şi îndeplinească obligaţia sa

În dreptul român, sfera acestor mijloace implică o opţiune între a cere executarea silită în natură
(directă), executarea prin echivalent (indirectă), sau desfiinţarea contractului prin rezoluţiune sau
reziliere.

Neexecutarea şi formele ei:

Neexecutarea obligaţiilor contractuale este fapta ilicită a debitorului care nu îşi îndeplineşte
condiţia primordială de a răspunde contractual.
Doctrina din Codul civil exprimă că ,,neexecutarea constituie orice înfrângere sau executare
necorespunzătoarte a unei obligaţii contractuale; orice neconcordanţe între prestaţia promisă
de creditor prin contract şi prestaţia efectiv executată de debitor”.
Formele neexecutării:
Neexecutarea poate fi totală dacă debitorul nu a executat în întregime obligaţiile sale
contrctuale sau dacă, executându-le, calitativ prestaţiile efectuate sunt lipsite de valoare
economică sau de orice interes pentru creditor. Neexecutarea parţială presupune executarea unei
anumite condiţii din prestaţiile asumate sau executarea lor în întregime, dar în mod defectuos, în
aşa fel încât valoarea lor economică este diminuată în raport cu ceea ce s-a contractat iniţial.
Literatura distinge două alte forme ale neexecutării, temporară şi definitivă şi irevocabilă.
Prima are loc când debitorul întârzie executarea fără ca interesul creditorului pentru executare să
dispară. Cea de-a doua se produce când interesul creditorului pentru executare dispare.

Executarea silită în natură (directă):

Partea contractantă care şi-a executat poropria obligaţie are dreptul să apeleze la mijloace legale
de a sili cealaltă parte să execute efectiv şi real prestaţia la care s-a obligat. Dacă obligaţia este
de a da şi are ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este posibilă. La fel, dacă obligaţia
de a da are ca obiect transferul dreptului de proprietate sau a oricărui drept real asupra unui bun
individual determinat, ea este susceptibilă de executare silită în natură, conform legii. Obligaţia
de predare a bunului , fiind o obligaţie de a face, este executată în natură pe cale silită, cât timp
bunul se află în patrimoniul debitorului, în caz contrar, dacă a fost înstrăinat, creditorul apelează

4
la revendicarea împotriva terţului. Dacă bunul e distrus sau ascuns, ne vom confrunta cu
executarea prin echivalent.

Executarea prin echivalent (executarea indirectă a obligaţiilor contractuale):

Ea este o formă de răspundere civilă pentru un prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită (C.
STĂTESCU, C. BÂRSAN, p.329-330; A. A. LEVASSEUR, p. 75). Creditorul are dreptul la
despăgubiri sau daune-interese prin care îşi repară prejudiciul, conform Codului civil român.,
dacă debitorul refuză să execute, execută cu întârziere sau execută necorespunzător prestaţiile la
care el s-a obligat la încheierea contractului dintre ei. Un exemplu ar fi punerea în întârziere a
debitorului (printr-o notificare, conform art. 1079 C. civ. Sau prin cererea de chemare în judecată
a debitorului). Acesta este dreptul creditorului la daune moratorii şi compensatorii, şi în cazul
obligaţiilor de a da un bun determinat, să transfere asupra debitorului riscul pieirii fortuite a
acestuia.
De asemenea, dacă nu există o clauză contractuală de neresponsabilitate, se poate înfăptui acest
drept al creditorului de executare prin echivalent.
Categorii de daune-interese. Ele sunt de două feluri: a) moratorii, prin executare cu întârziere şi
b) compensatorii, privind paguba prin neexecutarea sau executarea parţială a obligaţiilor
contractuale.
Evaluarea daunelor-interese. În dreptul român există trei moduri de evaluare: judiciară, legală
şi convenţională.
Evaluarea judiciară urmează principiile înscrise în art. 1984-1096 C. civ., şi anume:
a) daunele interese trebuie să cuprindă paguba efectiv suferită de creditor prin fapta
ilicită a debitorului prin neexecutare de obligaţii contractuale şi câştigul nerealizat
din cauza faptei ilicite a debitorului.
b) daunele-interese înglobează prejudiciul previzibil în momentul încheierii contractului
şi prejudiciul direct, adică paguba cauzată de debitor prin fapta ilicită. (art. 1085-
1086 C. civ.)
Evaluarea convenţională sau clauza penală constă în evaluarea anticipată printr-o convenţie
accesorie oricărui tip de contract, a echivalentului prejudiciului suferit de creditor prin fapta
culpabilă a debitorului. Această clauză este opţională, numai pentru creditor şi poate consta într-
o sumă de bani sau altă valoare patrimonială. Dacă debitorul nu e vinoavat datorită cazului
fortuit sau a forţei majore, acesta nu mai plăteşte clauza. Instanţa de judecată nu are dreptul de a
modifica în niciun fel această evaluare.

5
5.Rezoluţiunea şi rezilierea contractului sinalagmatic

Acestea sunt moduri de desfiinţare a contractului. Sunt sancţiuni rezultate din neexecutarea
culpabilă a debitorului. Rezoluţiunea se aplică în caz de neexecutare a contractelor cu executare
instantanee, pe care le desfiinţează retroactive; rezilierea e posibilă numai în caz de neexecutare
a contractelor cu executare succesivă, având efecte numai pentru viitor.
Rezoluţiunea şi rezilierea judiciară sunt supuse condiţiilor de admisibilitate prescrise
răspunderii contractuale, între care, fapta ilicită şi vinovăţia au devenit un obiect de preocupare
laborioasă în literatura de specialitate (V. STOICA, p. 57-102).
Creditorul poate cere instanţei executarea obligaţiei sau desfiinţarea contractului. Admisibilitatea
rămâne în dreptul instanţei de a decide.
Rezoluţiunea convenţională sub forma pactelor comisorii, este preferată rezoluţiunii judiciare.
După cum am văzut, ,,rezoluţiunea sau rezilierea judiciară nu permite părţii interesate
certitudinea acestei sancţiuni; chiar în cazul în care sancţiunea este aplicată, durata procesului
este îndelungată, ceea ce întârzie clarificarea raporturilor juridice dintre părţi şi poate,tototdată,
să implice costuri însemnate . (V. STOICA, p. 139).
De aceea părţile recurg la stipularea, prin convenţia lor, a unui pact comisoriu, altfel spus, a
unei clauze contractuale, prin care se poate contractul se desfiinţează din cauza neexecutării
obligaţiei.
Pactul comisoriu de gradul 1 cu posibilitatea judecătorului de acordare a termenului de graţie,
ca şi la rezoluţiunea judiciară.
Pactele comisorii de gradul II şi III, distincte între ele, desfiinţează de drept contractul şi reduce
considerabil intervenţia instanţei. Ea nu va mai putea să acorde un termen de graţie, ci va
constata doar desfiinţarea contractului.
Efectul principal asl rezoluţiunii şi al rezilierii reprezintă desfiinţarea contractului, retroactiv în
cazul rezoluţiunii şi pe viitor în cazul rezilierii.
Rezoluţiunea presupune repunerea părţilor în situaţia antetioară, prin restituirea în natură a
prestaţiilor effectuate.
Rezilierea prevede prestaţiile executate în trecut ca fiind ireversibile (contractul de închiriere, de
asigurare,

6
Bibliografie

O.Ungureanu ,Cornelia Munteanu„Drept civil Partea Genereală”ediția a 2-a revazută și

adaugita,Universul Juridic,București,2017
https://dexonline.ro/definitie/contractului
P. Perju, „Contractul în dreptul civil roman cu referiri la Noul Cod civil, în dreptul nord-
American”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010
,,Dicţionar juridic civil, Bucureşti, 2014
O. Puie, ,,Contractele civile în contextul noului Cod civil şi al noului Cod de procedură civilă”,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015
O. Puie, ,,Contractele civile în contextul noului Cod civil şi al noului Cod de procedură civilă”,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015