BE - Teorie

2.
REGIMUL PERMANENT SINUSOIDAL AL CIRCUITELOR

ELECTRICE
2.1 MĂRIMI SINUSOIDALE –CARACTERIZARE, REPREZENTARE SIMBOLICĂ
Prin definiţie, o mărime sinusoidală este marimea a cărei variaţie în timp este descrisă de
o expresie de forma:
xt   X max sin t    X 2 sin t   (2.1)
În relaţia (2.1) mărimile care apar au următoarea semnificaţie:
• Xmax – este amplitudinea sau valoarea de vârf a mărimii sinusoidale şi reprezintă
valoarea maximă pozitivă a variaţiei x(t) în decursul unei perioade.
• X – este valoarea efectivă sau eficace a mărimii sinusoidale. Între amplitudine şi
aceasta există, aşa cum se observă din relaţia (2.1), dependenţa: X max  X 2 .
Valoarea efectivă X este valoarea indicată de aparatele de măsură.
•  – este pulsaţia sau frecvenţa unghiulară. Între pulsaţie şi frecvenţa (sau perioada)
mărimii există relaţia:
2 (2.2)
  2f 
T
• =t +  – reprezintă faza la un moment dat (t oarecare). Pentru t=0 se obţine faza
iniţială  a mărimii sinusoidale.
Pentru a ilustra mai bine semnificaţia fizică a acestor mărimi vom reprezenta grafic
variaţia în timp pentru o mărime sinusoidală:
Fig.2.1 Mărimi şi valori caracteristice unei variaţii sinusoidale.
Prin definiţie, valoarea medie a unei mărimi periodice este valoarea expresiei dată de
relaţia (2.2).
t 0 T
 xt  d t  0
1 (2.3)
x 
T t0
Aşa cum se poate observa din relaţia (2.3) pentru o mărime sinusoidală valoarea sa
medie este nulă.
O mărime periodică de valoare medie nulă se numeşte mărime alternativă.
Prof. dr. ing. Emil CAZACU – note de curs Bazele Electrotehnicii I- Facultatea de Transporturi TET
Definim valoarea efectivă sau eficace a mărimii - rădăcina pătrată a valorii medii a
pătratului variaţiei respective.
t 0 T
1 X max (2.4)
X x2  x (t ) dt 
2
T t0 2
Pentru două mărimi sinusoidale de aceeaşi pulsaţie  se defineşte defazajul  ca

diferenţa dintre fazele celor două mărimi sinusoidale – de fapt diferenţa dintre fazele lor
iniţiale.
x1 (t )  X 1 2 sin( t  1 ) (2.5)
  (t  1 )  (t   2 )  1   2
x 2 (t )  X 2 2 sin( t   2 )
În Fig. 2.2 se vizualizează defazajul pentru două mărimi de amplitudini şi faze iniţiale
diferite:
Fig. 2.2 Defazajul dintre două mărimi sinusoidale.
2.2 REPREZENTAREA COMPLEXĂ A MĂRIMILOR SINUSOIDALE
Pentru orice mărime sinusoidală x(t) de pulsaţie  i se poate asocia în mod biunivoc un
număr complex X numit şi complexul sau imaginea complexă a lui x(t), de modul egal cu
valoarea efectivă şi de argument egal cu faza iniţială a mărimii sinusoidale:
x(t )  X 2 sin( t  )  X  X e j   X (cos   j sin ) (2.6)

În relaţia (2.6) s-a notat j   1 fiind numărul complex de modul unitate şi faza  2 .
Acest mod de reprezentare analitică a mărimilor sinusoidale se numeşte reprezentare
complexă. Acest tip de reprezentare permite şi o reprezentare în planul complex a mărimilor
sinusoidale:
Fig.2.3 Reprezentarea complexă a mărimilor sinusoidale .
Această reprezentare este foarte utilă deoarece permite rezolvarea circuitelor electrice de
curent alternativ sinusoidal mult mai uşor şi permite totodată o mai bună interpretare a
rezultatelor obţinute.
Prin urmare, în prima fază, mărimile sinusoidale vor fi exprimate cu ajutorul numerelor
complexe, apoi, după rezolvarea acestora, folosind în principal aceleaşi teoreme de
echivalenţă şi metode de rezolvare ca şi în curent continuu, se va reveni în domeniul timp
folosind biunivocitatea transformării în complex.
2.3 ELEMENTE DE CIRCUIT
Elemente pasive de circuit

În principal, aceste elemente de circuit sunt reprezentate de rezistorul, bobina,
condensatorul şi bobinele cuplate mutual între ele, fiecare dintre acestea fiind caracterizate
doar de un singur parametru constant, rezistenţa R, inductivitatea L, capacitatea C, respectiv
inductivitatea mutuala de cuplaj M, care apare în plus faţa de parametrii celor două bobine
cuplate între ele.
u R (t )  RiR (t ) d i L (t ) 1
C
u L (t )  L u c (t )  iC (t ) d t
dt
d i1 di
u L1 (t )  L1  L2 2
dt dt
di di
u L1 (t )  L2 2  L1 1
dt dt
Fig.2.4 Elementele pasive de circuit

În Fig.2.4 s-au prezentat pentru fiecare element în parte ecuaţiile analitice ce le

caracterizează.
În cazul bobinelor cuplate magnetic semnul dintre cei doi termeni este + dacă i1 şi i2 au
acelaşi sens faţa de bornele polarizate, iar semnul este – dacă i1 intră în borna polarizată, iar i2
iese din borna polarizată sau invers.
Aşa cum este sensul curenţilor şi poziţia bornelor marcate în figură semnul este pozitiv.
Elementele active de circuit

Aceste elemente sunt generatorul ideal de tensiune şi generatorul ideal de curent.
Generatorul ideal de tensiune se caracterizează prin faptul că indiferent de valoarea
intensităţii curentului care-l parcurge i(t), acesta furnizează la bornele sale o tensiune
constantă u(t) egală cu valoarea tensiunii generatorului e(t).
Generatorul ideal de curent se caracterizează prin faptul că indiferent de valoarea
tensiunii de la bornele sale u(t) acesta injectează în circuit un curent a cărui intensitate
constantă i(t) este egală cu valoarea curentului generatorului j(t).
În Fig 2.5 sunt ilustrate simbolurile şi ecuaţiile de funcţionare ale generatoarelor ideale
de tensiune şi curent.
u(t)=e(t) i(t)=j(t)
Fig.2.4 Generatoarele ideale de tensiune şi curent.
În cazul generatoarelor reale de tensiune şi curent în componenta acestora mai avem o

rezistenţa interioară în serie cu generatorul de tensiune şi în paralel cu generatorul de curent.
În Fig.2.5 sunt reprezentate schemele echivalente ale acestor generatoare precum şi
ecuaţiile lor de funcţionare.
u(t)=e(t)-ri(t) i(t)=j(t)-gu(t)
Fig. 2.5 Generatoarele reale de tensiune şi curent.
În circuitele electrice este de multe ori util să lucrăm un un singur tip de generator.
De aceea, este util să putem trece de la un tip de generator la celălalt.
Ecuaţiile de transformare se pot obţine uşor prin compararea expresiei tensiunii u(t)
pentru cele două tipuri de generatoare:
e(t )  ri(t )
u (t )  e(t )  ri(t )  1
  e(t ) g
u (t )  rj(t )  ri(t )  j (t )  r (2.7)
 r
Prima din relaţiile rezultate se foloseşte la trecerea de la generatorul de curent la cel de
tensiune, cu legarea rezistenţei interioare în serie, iar a doua relaţie permite trecerea de la
generatorul de tensiune la cel de curent cu legarea rezistenţei interioare în paralel cu
generatorul.
2.4. IMITANŢE COMPLEXE
Rezolvarea circuitelor electrice de curent alternativ periodic sinusoidal se poate face

sistematizat apelând la noţiunile de impedanţă respectiv admitanţă complexă denumite în
termenul comun de imitanţe complexe.
Pentru aceasta vom considera un dipol liniar şi pasiv ale cărui elmente inductive
componente nu au cuplaje magnetice cu exteriorul.
Tensiunea şi curentul la bornele sale au o variaţie sinusoidală Fig.2.6.
Fig.2.6 Dipol liniar pasiv necuplat magnetic cu exteriorul.
Variaţia în timp a tensiunii şi a curentului la bornele dipolului:

u (t )  U 2 sin( t  U ) U  U e j U  U (cos U  j sin U ) (2.8)
i(t )  I 2 sin( t   I ) I  I e j  I  I (cos  I  j sin  I )
Prin definiţie se numeşte impedanţa complexă a dipolului raportul dintre imaginile

complexe ale tensiunii aplicate la bornele sale şi intensitatea curentului absorbit:
U U j( U  I )
Z  e  Z e j   Z (cos   j sin )  R  j X
I I (2.9)
Modulul Z [] se numeşte impedanţa reală a dipolului şi argumentul său   U   I se

numeşte faza dipolului iar:
R  eZ   Z cos   rezistenta interna echivalenta a dipolului 

X  mZ   Z sin   reactanta interna echivalenta a dipolului  (2.10)
În mod evident se pot determina relaţiile:

U X (2.11)
Z  R2  X 2   arctg
I R
Prin definiţie Y [S] se numeste admitanţa complexă a dipolului raportul dintre imaginile
complexe ale intensităţii curentului şi ale tensiunii la bornele sale:
I I
Y  e  j( U  I )  Y e j   Y (cos   j sin )  G  j B
U U (2.12)
În relaţia (2.12) se identifică G – conductanţa echivalentă şi B – susceptanţa echivalentă

ca parte reală respectiv, coeficient schimbat de semn al părtii imaginare din Y .
G  eY   Y cos   conductanta interna echivalenta a dipolului S
B  mY   Y sin   susceptanta interna echivalenta a dipolului S (2.13)
Ca şi în cazul impedanţei pentru admitanţă avem relaţiile:

I B (2.14)
Y  G2  B2   arctg
U G
Observăm că admitanţa (reală sau complexă) constituie inversul impedanţei (reale sau
complexe).
Prin urmare între parametrii arătaţi mai sus se pot determina o serie de relaţii:
1 G B
Y R 2
 GZ 2 X 2
 BZ 2
Z Y Y
1 R X (2.15)
Y G  2  RY 2 B  2  XY 2
Z Z Z
Având în vedere relaţiile (2.11) şi (2.14) observăm că este posibilă construirea a două
triunghiuri dreptunghice numite generic al impedanţelor respectiv, al admitanţelor (Fig.2.7).
Z  R2  X 2
Y  G2  B2
Y 1 Z
Fig.2.7 Triunghiurile imitanţelor
Mai trebuie precizat că dipolul liniar şi pasiv necuplat cu exteriorul trebuie în mod
obligatoriu să satisfacă condiţia:
   (2.16)
   , 
 2 2
Condiţia (2.15) este echivalentă cu eZ   R  0 .
Dacă mZ   0 sau   0 vom spune că avem un regim preponderent inductiv.
În acest caz putem echivala întreg dipolul fie serie fie paralel (după cum lucrăm în
impedanţă sau admitanţă) cu un rezistor în conexiune cu o inductivitate.
La legarea serie La legarea paralel
R  eZ  G  eY 
(2.17)
B L  mY   L 
X 1
X L  mZ   L  L
 B L
Dacă mZ   0 sau   0 vom spune că avem un regim preponderent capacitiv.
În acest caz putem echivala întreg dipolul fie serie fie paralel (după cum lucrăm în
impedanţă sau admitanţă) cu un rezistor în conexiune cu o capacitate.
La legarea serie La legarea paralel
R  eZ  G  eY 
(2.18)
X C  mZ   C 
1 B
BC  mY   C  C
X C 
2.5. PUTERI DEFINITE ÎN CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV SINUSOIDAL
Pentru a putea defini puterile în regim periodic sinusoidal vom considera din nou cazul
dipolului electric liniar, pasiv şi necuplat inductiv cu exteriorul (Fig.2.6).
Puterea instantanee – p se defineşte ca puterea primită în fiecare moment la borne şi
este produsul dintre valorile instantane e ale tensiunii şi intensităţii curentului electric, având
următoarea expresie:
p(t )  u(t )i(t )  UI cos(U   I )  cos(2t  U   I ) (2.19)
Aşa cum se observă din relaţia (2.19) puterea instantanee conţine doi termeni: un termen
constant ce caracterizează schimbul mediu de putere al dipolului cu exteriorul şi un termen
alternativ ce pulsează cu dublul frecvenţei tensiunii aplicate.
Puterea activă – P este prin definiţie media în raport cu timpul a puterii instantanee:
t 0 T
1 (2.20)
P p 
T 
t0
p(t ) d t  UI cos(U   I )  UI cos  [ W]
Având în vedere relaţia (2.16), puterea activă este întotdeauna pozitivă şi este deci
primită de dipolul liniar şi pasiv.
Luând în considerare relaţiile precizate în cazul dipolului liniar, puterea activă
consumată de acesta poate fi exprimată şi în funcţie de rezistenţa, respectiv conductanţa
acestuia :
P  RI 2  GU 2 (2.21)
Puterea activă este consumată de elementele active dintr-un circuit (rezistenţele) unitatea
de masură a acesteia fiind watt-ul (W).
Puterea reactivă – Q primită de dipol se defineşte prin analogie cu puterea activă:

Q  UI sin  [VAR] (2.22)
Această putere îşi schimbă semnul odată cu defajajul  dintre tensiune şi curent, astfel
încât poate fi atât pozitivă cât şi negativă, deci atât primită cât şi cedată de dipol.
Ca şi în cazul puterii active, puterea reactivă poate fi exprimată în funcţie de reactanţe
sau susceptanţe:
Q  XI 2  BU 2 (2.23)
Puterea reactivă este “consumată” de elementele reactive din circuit (bobinele,
condensatoarele şi cuplajele magnetice între bobine), unitatea de masură fiind volt-amperul
reactiv (VAR).
Puterea aparentă – S este prin definiţie produsul dintre valorile efective ale tensiunii şi
intensităţii curentului:
S  UI [VA ] (2.24)
Ca şi în cazurile precedente putem exprima puterea aparentă în funcţie de imitanţele
dipolului liniar şi pasiv:
S  ZI 2  YU 2 (2.25)
Puterea aparentă este un indicator asupra funcţionării circuitului fiind maximul puterii
active la   0 , respectiv al puterii reactive la    2 . Unitatea de masură pentru puterea
aparentă este volt-amperul (VA).
Având în vedere modul de definiţie al acestor puteri se poate vorbi, ca şi în cazul
imitanţelor, de un triunghi al celor trei puteri: activă, reactivă şi aparentă.
În Fig.2.8 este reprezentat triunghiul puterilor precum şi relaţiile de calcul ale puterilor
active şi reactive, în funcţie de puterea aparentă.
S  P2  Q2
P  S cos 
Q  S sin 
Fig.2.8 Triunghiul puterilor
O mărime foarte importantă din punct de vedere energetic este factorul de putere k P
definit ca raportul dintre puterea activă consumată de dipol şi puterea aparentă:
 cos   0 1
P (2.26)
kP 
S
O sinteză a puterilor definite mai sus este puterea complexă S definită ca produs între
imaginea complexă a tensiunii aplicată dipolului şi imaginea complex conjugată a intensităţii
curentului absorbit:

S  U I  S e j   S (cos   j sin )  P  j Q (2.27)
Aşa cum se poate observa modulul puterii complexe reprezintă puterea aparentă, partea
sa reală se identifică cu puterea activă iar coeficientul părţii imaginare cu puterea reactivă
definite la dipol.
Relatia (2.28) precizează aceste observaţii.
S S P  eS Q  mS (2.28)
Din aceste motive în calculul de puteri se procedează direct la calculul puterii complexe
după care se identifică puterile active şi reactive separând componentele sale.
Elementele active de circuit– sursele de energie (sursele de tensiune respectiv, sursele de
curent) sunt furnizoarele de putere complexă în circuit.
În cazul sursei de tensiune, puterea aparentă complexă este dată de produsul dintre
imaginea în complex a tensiunii la bornele sale şi imaginea în complex conjugată a curentului
debitat ce parcurge sursa.
Pentru sursa de curent, puterea aparentă complexă este dată de produsul dintre imaginea
în complex a tensiunii la bornele sale şi imaginea în complex conjugată a curentului debitat de
sursă.
Pentru ambele surse relaţiile sunt luate cu semnul plus dacă sensurile alese de tensiune şi
curent respectă regula de tip generator, altfel puterile complexe prezintă semnul minus în faţa
expresiilor sus menţionate.
 
S  EI S U J (2.29)
Trebuie menţionat că sensul tensiunii la bornele sursei de curent trebuie ales de la
extremitatea indicată de săgeată la bază.
Puterea complexă totală în cazul unui circuit este alcătuită din suma tuturor puterilor
complexe date de toate sursele de energie ( tensiune şi curent) din circuit; partea sa reală
trebuie să fie egală cu puterea activă, iar partea imaginară este egală cu puterea reactivă a
circuitului.
n n
S   E k I k  U k J k  P  j Q
 
k 1 l 1
(2.30)
 
n n n n m
1 2
P   Rk I k2 Q   Lk I k2   I k   2M k e I k I l

k 1 k 1 k 1 C k k 1 l 1
Dacă se calculează separat puterea activă respectiv, puterea reactivă trebuie să avem
identităţile P  eS, respectiv Q  mS.
Acestă verificare constituie o verificare a bilanţului de puteri în circuitele de curent
alternativ.
2.6. COMPORTAREA ELEMENTELOR PASIVE DE CIRCUIT ÎN REGIM PERIODIC

SINUSOIDAL
Rezistorul ideal – descrierea în regim periodic sinusoidal este dată în principal de ecuaţia
sa de funcţionare transpusă în complex.

U  RI Z
U
R S  U I  RI 2
I P  RI 2 Q  0
eZ   R mZ   0   0 cos   1
Prin urmare, în cazul rezistorului ideal, curentul ce îl parcurge este în fază cu tensiunea,
iar acesta consumă numai putere activă.
Bobina ideală – ecuaţia de funcţionare a bobinei ideale ne conduce la următoarea
descrierea în complex.

U  j L I
U
ZL   j L S  U I  j LI 2
I P  0 Q  LI 2  0
eZ   0 mZ   X L  L 
 cos   0
2
În cazul bobinei ideale tensiunea este defazată înainte faţă de curent cu  2 , iar aceasta
consumă numai putere reactivă.
Termenul X L  L  0 se numeşte reactanţă inductivă a bobinei şi este o caracteristică
a bobinei pentru o anumită frecvenţă.
Condensatorul ideal – ecuaţia de funcţionare a condensatorului ideal ne conduce la
următoarea descriere în complex.
 j 2
S U I   I
U 
j
I
U
ZL  
j C
C I C 1 2
P0 Q I 0
C
eZ   0 mZ   X C  
1
C 
 cos   0
2
În cazul condensatorului ideal tensiunea este defazată înainte faţă de curent cu   2 , iar
aceasta consumă numai putere reactivă.
1
Termenul X C    0 se numeşte reactanţă capacitivă a condensatorului şi este o
C
caracteristică a condensatorului pentru o anumită frecvenţă. De cele mai multe ori se indică
numai valoarea absolută a acestei reactanţe de semnul ei ţinându-se cont explicit numai la
scrierea ecuaţiilor circuitului şi la bilanţul de puteri.
Bobine ideale cuplate magnetic – vom considera două bobine ideale de inductivităţi
proprii L1 respectiv, L2 şi de inductivitate mutuală L12  L21  M .
Ecuaţiile caracteristice acestor bobine rezultă din scrierea ecuaţiilor de tensiuni:
U 1  j L1 I 1  j M I 2
U 1  j L2 I 2  j M I 1
U  U  (2.31)
Z m   1    2   j M
 I 2  I1  0  I 1  I 2 0
X m  M
Semnele  din scrierea ecuaţiilor de tensiuni se decid în funcţie de poziţia bornelor

polarizate faţă de curenţii ce parcurg bobinele: dacă ambii curenţi intră sau ies este semnul
plus, altfel semnul este minus.
Termenul X m  M reprezintă o caracterizare cantitativă a cuplajului şi reprezintă
reactanţa inductivă mutuală a celor două bobine cuplate magnetic.
Puterea complexă a cuplajului va fi:
 

S  U 1 I 1  U 2 I 2  j L1 I 12  L1 I 12  2 MI 1 I 2 cos( I 1 I 2 ) 
(2.32)
P0 Q  L1 I 12  L1 I 12  2MI 1 I 2 cos(I 1 I 2 )
Aşa cum se observă din relaţia de mai sus, sistemul nu consumă decât putere reactivă.
Ultimul termen din expresia puterii reactive este datorat cuplajului magnetic şi este numit şi
putere reactivă de cuplaj.
 
Qm  2 MI 1 I 2 cos( I 1 I 2 )  2 Me I 1 I 2

  
e I 1 I 2  e I 2 I 1 
 (2.32)
Puterea reactivă datorată cuplajului poate fi pozitivă sau negativă după cum curenţii ce
parcurg bobinele cuplate intră sau ies din bornele polarizate.
Separarea cuplajelor magnetice

Sunt cazuri în care problemele prezintă anumite simplificări dacă se procedează la
desfacerea cuplajelor magnetice.
Separarea cuplajelor magnetice este posibilă dacă cele două bobine cuplate magnetic au
un punct comun.
În acestă situaţie, în funcţie de poziţia bornelor polarizate şi de curenţii electrici prin
bobine, cuplajul magnetic este eliminat introducându-se pe latura ce porneşte din nodul
comun o nouă bobină ce are inductivitatea în funcţie de inductivitatea de cuplaj.
Valorile inductivităţilor bobinelor cuplate şi ale bobinei ce apare pe latura de nod comun
se pot uşor determina scriind ecuaţiile de tensiuni pentru cele două bobine.
Se obţin în felul acesta următoarele rezultate sintetizate în Fig. 2.9.
Fig.2.9 Desfacerea cuplajelor magnetice.

Prin urmare, dacă curenţii au acelaşi sens faţă de bornele polarizate (intră sau ies),
inductivităţile magnetice ale celor două bobine scad cu  M , iar pe latura de nod comun se
adaugă o bobină de inductivitate M .
Dacă curenţii au sens contrar faţă de bornele polarizate (unul intră celălalt iese sau
invers), inductivităţile magnetice ale celor două bobine cresc cu M , iar pe latura de nod
comun se adaugă o bobină de inductivitate  M .
2.7. METODE DE REZOLVARE A CIRCUITELOR ELECTRICE MONOFAZATE DE

CURENT ALTERNATIV.
O primă medodă de rezolvare a circuitelor electrice monofazate de curent alternativ este

metoda directă care constă în scrierea ecuaţiilor lui Kirchhoff în reprezentările specifice
regimului permanent sinusoidal.
Pentru a prezenta modul de scriere al ecuaţiilor date de teoremele lui Kirchhoff vom
considera un circuit liniar complet format din L laturi şi N noduri; corespunzător, numărul
buclelor independente este B=L-N+1.
În cazul cel mai general fiecare latură de circuit se presupune alcătuită dintr-un rezistor
de rezistenţă Rk , un condensator de capacitate C k , şi o bobină de inductivitate proprie Lk ,
eventual cuplată magnetic cu bobinele altor laturi, inductivităţile mutuale corespunzatoare
având valorile Lkk .
Prima teoremă a lui Kirchhoff în aceste condiţii se poate enunţa:
“Suma algebrică a imaginilor în complex ale intensităţilor curenţilor din laturile

incidente la un nod este nulă”.
I
k( j )
k 0 j  1,2,  , N  1 (2.33)
A doua teoremă a lui Kirchhoff devine:
“Suma algebrică a imaginilor în complex ale căderilor de tensiune pe laturile unei bucle
este egală cu suma algebrică (considerată în acelaşi sens de parcurgere) a tensiunilor
electromotoare din laturile aceleiaşi borne”:
 j   (2.34)
  R k  j Lk 
C k
 I k   j Lkk I k    E k p  1,2,  , B
k( p )   h( k )  k( p )
Aşa cum se poate observa, ecuaţiile (2.33), respectiv (2.35), formează un sistem complet
de ecuaţii algebrice liniare neomogene, cu coeficienţi constanţi, în care necunoscutele sunt
imaginile complexe ale intensităţiilor curenţilor.
Dacă se notează cu Z k impedanţa complexă a laturii complete k şi cu Z kk impedanţa
complexă a cuplajului:
j (2.35)
Z k  Z Rk  Z Lk  Z Ck  Rk  j Lk  Z kk  j Lkk
C k
Folosind notaţiile din relaţia (2.35), ecuaţiile lui Kirchhoff în complex vor deveni:
I
k ( j )
k 0 j  1,2  N  1;
  (2.36)
  Z k I k   Z kk I k    E k

k ( p ) 
 p  1,2,  B;
h(k )  h( p )
În ecuaţiile (2.33), (2.34), cât şi în setul de ecuaţii (2.36), sumările algebrice sunt făcute
pentru toate laturile k incidente la un nod j, respectiv aparţinând unei bucle p.
Cu ajutorul celor două teoreme se scriu (N-1), respectiv B ecuaţii liniar independente
alcătuind un sistem de L ecuaţii independente liniare şi neomogene.
Forma (2.36) evidenţiază caracterul algebric al acestor ecuaţii în raport cu necunoscuta
Ik .
Modul concret de a aplicare a metodei presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. Calculul impedanţelor complexe ale laturilor circuitului ca şi a formei complexe a

semnalelor de excitaţie, date de obicei în expresii sub forma instantanee.
2. Propunând anumite sensuri pentru curenţii prin laturi (absolut arbitrare), se scriu
ecuaţiile (2.36) ale circuitului direct în forma complexă.
3. Se rezolvă sistemul de ecuaţii astfel obţinut, determinând intensităţile necunoscute

ale curenţilor în imagine complexă I k  I k e j  k .
4. Pe baza regulii de corespondenţă biunivocă cunoscută, se scriu apoi expresiile

instantanee ale acestor curenţi: i k (t )  I 2 sin( t   k ) . De obicei în paralel cu
rezolvarea analitică a sistemului se realizează şi diagrama sa fazorială.
5. Validarea soluţiei obţinute se poate face verificănd bilanţul puterilor prin calcularea
puterii complexe şi separat a puterii active şi reactive consumate de circuit – relaţiile
(2.30).O altă metodă de verificare a expresiei curenţilor obţinuţi este prin calcularea
tensiunii între două puncte oarecare ale circuitului pe căi diferite.
Pentru calculul tensiunii între două puncte A şi B (care pot fi noduri sau simple borne)
ale circuitului, se alege mai întâi o cale C AB  care să unească aceste puncte, urmărind numai
laturi ale circuitului. Aplicănd teorema potenţialului electric corespunzătoare acestui regim
periodic rezultă:
U AB  U
k C AB 
k (2.37)
În (2.37) U k reprezintă tensiunea la bornele unei laturi k ce aparţine căii C AB alese.

Pe de altă parte, imaginea complexă a tensiunii la bornele laturii respective este, folosind
notaţiile (2.36):
Uk ZkIk  Z
h( k )
kk I k  Ek (2.38)
Prin urmare se va obţine în final:

  (2.39)
U AB   Z
 k Ik  Z kk I k  E k 
 
k C AB  h( k ) 
Este foarte important de observat că dacă între elementele inductive ale circuitului nu
există cuplaje magnetice ( Z mkh  0 , pentru orice k  h ), sistemul de ecuaţii (2.36) capătă o
formă mult mai simplă:
I
k ( j )
k 0 j  1,2  N  1;
Z
k ( p )
k Ik  E
h( p )
k p  1,2,  B; (2.40)
Forma de ecuaţii (2.40) este foarte asemănătoare cu ecuaţiile Kirchhoff ce descriu

rezolvarea circuitelor de curent continuu tratate în capitolul 1.
Analogia formală dintre ecuaţiile de descriere ale circuitelor de curent continuu şi cele
de curent alternativ poate fi descrisă de următorul tabel:
Fig.2.10. Analogia formală dintre mărimile din circuitele de c.c şi cele de c.a.
Dualismul prezentat în Fig.2.10. arată că în cazul circuitelor de curent alternativ fără

cupalaje magnetice se pot folosi, fară nici o modificare, teoremele şi metodele de calcul
stabilite pentru circuitele de curent continuu (vezi capitolul 1).
În mod evident, unele deosebiri care vor fi accentuate în cele ce urmează, vor apărea la
circuitele ce conţin cuplaje magnetice, datorită impedanţei mutuale de cuplaj Z m  j Lm ,
fără corespondent în circuitele de curent continuu.
Teoreme de echivalenţă în circuitele de curent alternativ

Deseori, un circuit de o complexitate mai ridicată din punct de vedere al numărului
elementelor (active şi pasive) pe care acesta le conţine, poate fi echivalat cu un circuit mai
simplu dacă se ţine seama de anumite teoreme de echivalenţă (transfigurări) care pot fi
aplicate circuitului.
Teorema de echivalenţă dintre sursele de energie – ca şi în cazul surselor de curent
continuu şi sursele de curent alternativ pot fi transformate fie în surse de tensiune (cele de
curent), fie în surse de curent (cele de tensiune).
În Fig. 5 se ilustrează acest lucru, cu menţiunea că în curent alternativ
R  Z G Y E  E J  J
E 1 (2.41)
J Y
Z Z
Conectarea elementelor de circuit – poate fi realizată serie sau paralel în mod absolut
analog ca şi cel al elementelor de curent continuu.
Conectarea serie precum şi divizorul de tensiune (Fig.1.6 Rk  Z k ) are următoarele

rezultate:
n n Uk Zk Ik
E   Ek R   Rk
k 1 k 1 Zk
n n Uk  U (2.42)
Z  Zk X   Xk Z
k 1 k 1
Conectarea paralel precum şi divizorul de curent (Fig.1.7 Gk  Y k ) are următoarele

rezultate:
n
E n I k Y kU
J Jk J G   Gk
k 1 Z k 1 Yk
Ik  I (2.43)
n E n
Y  Y k Jk  k B   Bk Y
k 1 Zk k 1
Transfigurarea stea-tringhi are aceleaşi rezultate ca şi în cazul circuitelor de curent

continuu (Fig.1.12 R  Z ), astfel:
Transfigurarea triunghi-stea Transfigurarea stea-triunghi
Z12 Z 31 Z1Z 2
Z1  Z 12  Z 1  Z 2 
Z12  Z 23  Z 31 Z1  Z 2
Z 23 Z12 Z2Z3
Z1  Z 23  Z 2  Z 3  (2.44)
Z12  Z 23  Z 31 Z2  Z3
Z 31 Z 23 Z 3Z1
Z1  Z 31  Z 3  Z 1 
Z12  Z 23  Z 31 Z 3  Z1
Teoremele lui Thevenin şi Norton – continuând analogia cu circuitele de curent
continuu cu modificările următoare: în cazul teoremei lui Thevenin (Fig. 1.14)
E0  E 0 E  E R0  Z 0 R  Z în cazul teoremei lui Norton (Fig. 1.15)
J 0  J 0 J  J G 0  Y0 Y  Y ;
Torema lui Thevenin Teorema lui Norton
E0  E J0  J
I U
Z0  Z Y0 Y
dacă E  0 dacă J  0 (2.45)
E0 J0
I U
Z0 Z G0  G
Teorema transferului maxim de putere – impune ca pentru un trasfer maxim de
putere de la un dipol la o sarcina Z ca valoarea impedanţei interne a dipolului Z 0 să fie egală
cu conjugata impedanţei circuitului exterior.
Prin urmare, ca transferul de putere sa fie maxim, trebuie ca (Fig.16

R0  Z 0 R  Z ). O astfel de sarcină se numeşte sarcină adaptată dipolului.
Z Z

R  R0 X  X 0 (2.46)
Ca şi în curent continuu şi de această dată randamentul trasmisiei este destul de mic (de
numai 50 % ), randament foarte scăzut faţă de nivelul acestuia în cazul transmiterii energiei.
Pasivizarea elementelor active se face la fel ca şi în curent continuu cu aceleaşi
substituţii ca şi la teoremele anterioare.(Fig 1.13).
2.8. ASUPRA METODELOR SISTEMATICE DE REZOLVARE A CIRCUITELOR DE

CURENT ALTERNATIV CE CONŢIN BOBINE CUPLATE MAGNETIC
Pentru a reduce volumul calculelor necesare rezolvării unui circuit în cazul unui circuit,
în cazul circuitelor de c.a. sinusoidal se pot aplica aceleaşi două metode sistematice folosite şi
în rezolvarea circuitelor de c.c., metoda curenţilor de contur (ciclici de buclă) şi metoda
potenţialelor nodurilor. (vezi capitolul 1).
În cazul în care între laturile circuitului există cuplaje magnetice, forma de aplicare a
celor două metode suferă modificări importante.
1) Metoda curenţilor de contur
Formal, existenţa cuplajelor magnetice nu schimbă ecuaţiile circuitului scrise în curenţii

c
de contur – adică în acei curenţi fictivi de intensitate I p care se presupune că circulă
independent pe fiecare din buclele fundamentale ale circuitului.
Întrucăt intensităţile curenţilor electrici prin laturi se determină ca sume algebrice ale
curenţilor de contur ce parcurg laturile respective, prima teorema a lui Kirchhoff se reduce la
o simplă identitate; noile ecuaţii în număr egal cu numarul de bucle B fundamentale
(independente) ale circuitului, reprezintă forma pe care o capată a doua teoremă a lui
Kirchhoff în noile variabile :
B
Z I p  Eq (2.47)
c c
qp
p 1
Reamintim şi precizăm că în aceste ecuaţii :

Z qq – reprezintă impedanţa proprie a buclei q, ea fiind egală cu suma impedanţelor
proprii ale laturilor ce alcătuiesc această buclă, la care se adaugă acum şi contribuţiile de
forma 2 Z m  2 j Lm , datorate cuplajelor magnetice dintre perechile de bobine apartinând
c
aceluiaşi ochi, cu semn ce se alege în funcţie de poziţia curentului de contur de intensitate I q
faţă de bornele polarizate ale celor două bobine;
Z qp – reprezintă impedanţa de cuplaj a buclelor p şi q ea este egală cu suma
impedanţelor proprii ale laturilor comune celor două bucle (luate cu semnul + sau – , după
c c
cum curenţii de contur I q şi I p au sau nu acelaşi sens în aceste laturi), la care se adaugă
suma impedanţelor mutuale dintre perechile de bobine aparţinând câte una fiecărei bucle
(semnele acestora rezultă din modul în care se asociază sensul fiecărui curent de contur cu
borna polarizată a bobinei corespunzătoare Fig.2.11).
Fig.2.11.Contribuţia cuplajelor magnetice la impedanţele dintre bucle.
c
Coeficienţii E q numiţi t.e.m. de contur, reprezintă suma algebrică a t.e.m. din laturile
c
buclei q, sumă ce se efectuează în raport cu sensul curentului de intensitate I q .
1) Metoda potenţialelor nodurilor
Aceasta metodă poate fi aplicată dacă şi numai dacă cuplajele pot fi separate (bobinele
cuplate se află pe laturi ce au noduri comune).
Metoda se va aplica apoi pentru circuitul obţinut prin desfacerea cuplajelor urmărind
algoritmul specific acestei metode.
Se determină astfel curenţii prin fiecare latură a circuitului.
Tensiunile între diversele puncte ale circuitelor precum şi cele de la bornele elementelor
de circuit nu mai sunt cele reale.
Pentru a determina tensiunile reale se revine la schema ce conţine cuplaje magnetice şi
se determină, folosind teorema a doua a lui Kirchhoff, tensiunile căutate.
Despre determinarea generatoatelor echivalente între diverse puncte ale circuitului
Dacă se doreşte determinarea generatoarelor de tensiune sau curent între două puncte
ale unui circuit ce conţine cuplaje magnetice trebuie urmărite două etape.
În primul rând se determină tensiunea între punctele respective (prin una din metodele
cunoscute) eliminând din circuit elementele cuprinse între punctele între care se doreşte
determinarea generatorului echivalent.
Pentru a determina impedanţa între cele două puncte se pasivizează circuitul (cuplajele
între bobine nu se elimină) după care, fie se aplică între cele două puncte o tensiune
sinusoidală determinându-se apoi curentul ce o parcurge, fie se aplică între cele două puncte o
injecţie de curent sinusoidală determinându-se tensiunea la bornele sale.
Impedanţa între cele două puncte va fi raportul dintre tensiunea aplicată şi curentul ce o
parcurge, sau raportul dintre tensiunea la bornele sursei de curent şi valoarea curentului dat de
aceasta.
1. CIRCUITE ELECTRICE TRIFAZATE
1.1 SISTEME DE MĂRIMI TRIFAZATE – PROPRIETĂŢI
Prin reţea polifazată se înţelege, în general, o reţea de curent alternativ în care

acţionează două sau mai multe surse cu tensiuni electromotoare de aceeaşi frecvenţă, cu
amplitudini egale, dar defazate unele faţă de altele cu unghiuri determinate. Ansamblul
acestor tensiuni elector-motoare formează un sistem polifazat de t.e.m.. În general, orice fel de
mărimi alternative pot forma sisteme polifazate.
Cel mai mult s-a răspândit în practică sistemul trifazat, care prezintă numeroase
avantaje în tehnica curenţilor tari:
– o transmisie de energie mai economică;
– posibilitatea de a dispune la utilizare de două tensiuni pentru consumatorii monofazaţi;
– posibilitatea de a produce câmpuri magnetice învârtitoare, care permit realizarea unor
motoare simple şi robuste (motoare asincrone);
– utilizarea mai bună a materialelor în construcţia generatoarelor şi transformatoarelor.
Toate aceste avantaje au făcut ca în tehnica actuală producerea, transmisia şi distribuţia
energiei electromagnetice (electrice) să se facă aproape exclusiv sub formă de curent
alternativ trifazat.
Prin definiţie, un sistem ordonat de trei mărimi sinusoidale având aceeaşi pulsaţie, dar
amplitudini şi faze iniţiale în general diferite, alcătuiesc un sistem trifazat. Dacă amplitudinile
(respectiv, valorile eficace) ale celor trei mărimi sunt egale, iar fazele lor diferă prin valoarea
relativă 2 3 , sistemul este numit trifazat simetric.
Dacă mărimile sistemului trifazat sunt defazate în sens trigonometric invers (a doua în
urma celei dintâi şi a treia în urma celei de-a doua) sistemul trifazat este simetric direct sau de
succesiune directă (s.d.):
x1 (t )  2 X sin t     X 1  X e j  X exp( j)
 2 
 2  j      2  
x 2 (t )  2 X sin  t     X2  Xe 
3 
 X exp j    
 3    3  
 2 
 2  j      2  
x3 (t )  2 X sin  t     X2  Xe 
3 
 X exp j   
 3    3  
Dacă defazarea se face în sens trigonometric direct, sistemul de mărimi este numit
sistem trifazat simetric invers sau de succesiune inversă (s.i.):
x1 (t )  2 X sin t     X 1  X e j  X exp( j)
 2 
 2  j     2  
x 2 (t )  2 X sin  t     X2  X e 
3 
 X exp j    
 3    3  
 2 
 2  j     2  
x 3 (t )  2 X sin  t     X2  X e 
3 
 X exp j    
 3    3  
Este util de reţinut şi cazul în care cele trei mărimi ale sistemului, având valori efective
egale, sunt în fază, caz în care sistemul se numeşte omopolar sau de succesiune omopolar
(s.o.) :
x1 (t )  x2 (t )  x 3 (t )  2 X sin t     X 1  X 2  X 3  X e j  X exp( j)
Cum mărimile trifazate sunt înlocuite cu tensiuni faţă de o referinţă,

x1  u10 , x2  u 20 , x3  u 30 vom obţine pentru fiecare din cele trei cazuri anterior amintite
sistemele de tensiuni corespunzătoare. (Fig.1.1)
Fig.1.1 Sistemele de tensiuni trifazate simetrice: omopolar, direct şi invers.
În Fig.1.1 am folosit reprezentarea fazorială a mărimilor sinusoidale în care am ales ca

faza iniţială nulă (=0), pentru o mai bună ilustrare a caracteristicilor acestor sisteme
simetrice de tensiuni.
În cele ce urmează vom restrânge prezentarea numai la sistemele trifazate simetrice de
succesiune directă, concluzii analoge celor obţinute pentru aceste sisteme fiind uşor de stabilit
şi în cazul sistemelor inverse, şi cu atât mai mult al celor omopolar. De aceea, exceptând o
precizare expresă, de acum înainte prin sistem trifazat simetric se va înţelege sistemul
corespunzător de succesiune directă. Acest lucru este cu atât mai firesc, cu cât caracterul
succesiunii ţine de modul de ordonare al mărimilor, astfel încât, dacă aceasta nu a fost impusă
în prealabil (de obicei din considerente de ordin funcţional), ea se poate face întotdeauna aşa
încât sistemul de mărimi să fie simetric direct.
De remarcat faptul că scrierea acestor mărimi sinusoidale este mult simplificată dacă se
foloseşte pentru operatorul de rotaţie de unghi 2 3 notaţia :
2
j  2  1 3
ae  exp j     j
3
, atunci: X 1  X exp( j); X 2  X 1 a 2 ; X 3  X 1a
 3  2 2
Acest operator de rotaţie are câteva proprietăţi remarcabile:
2
j  2  1 3
a 2  a  e  exp  j     j
3
 3  2 2
a 3  1; a 2  a  1  0; a 3k 1  a; a 3k 1  a 2 ; a 3k  1; k  N
Prin urmare, multiplicarea unui fazor cu a duce la rotirea reprezentării acestuia în planul
complex cu 2 3 (în sens trigonometric) fără a se modifica modulul. Analog, multiplicarea cu
a2 a unui fazor determină o rotaţie a reprezentării acestuia cu  2 3 (în sens orar).
Prin urmare, utilizând operatorul a, componentele unui sistem de tensiuni simetric de
succesiune directă, respectiv inversa, se pot scrie: (vezi Fig.1.1)
U 10  U d ; U 20  a 2 U d ; U 31  aU d U 10  U i U 20  aU i U 31  a 2 U i
În Fig.1.2 am reprezentat variaţia în domeniul timp a unui sistem de tensiuni trifazice

simetric de succesiune directă şi cu faza iniţială nulă, pentru o valoare efectivă a tensiunii de
220 V şi o frecvenţă de f = 50 Hz.
Fig.1. 2 Variaţia în timp a tensiunilor unui sistem simetric de succesiune directă.
Tensiunile U 10 , U 20 , U 30 se mai numesc şi tensiunile de fază la generator deoarece

furnizează tensiunile de fază cu care se alimentează receptoarele trifazate. În mod uzual
acestea au valorile U f  220 V .
În rezolvarea circuitelor electrice trifazate intervin frecvent situaţii când interesează
diferenţa, într-o ordine dată, a mărimilor sistemului trifazat simetric.
Dacă diferenţa se face într-o ordine directă (naturală) se obţine în imagini complexe:
3 3 
X 12  X 1  X 2  X 1 (1  a 2 )  X 1  j   3 X 1 exp j 
  6
2 2 
   
X 23  X 2  X 3  3 X 2 exp j ; X 31  X 3  X 1  3 X 3 exp j 
 6  6
Dacă diferenţele se fac în ordine inversă, rezultă următoarele:
3 3 
X 13  X 1  X 3   X 31  X 1 (1  a)  X 1  j   3 X 1 exp  j 
  6
2 2 
   
X 21  X 2  X 1  3 X 2 exp  j ; X 23  X 2  X 3  3 X 3 exp  j 
 6  6
Pentru un sistem de tensiuni trifazic simetric de succesiune directă şi cu faza iniţială
nulă, pentru o valoare efectivă a tensiunii de 220 V şi o frecvenţă de f = 50 Hz, variaţiile în
timp ale mărimilor diferenţă sunt reprezentate în Fig.1.3.
Fig.1.3 Variaţiile în timp ale mărimilor diferenţă.
Tensiunile U 12 , U 23 , U 31 se mai numesc şi tensiunile de linie la generator, deoarece

furnizează tensiunile dintre liniile de alimentare cu care se alimentează receptoarele trifazate.
în mod uzual acestea au valorile U l  3U f  380 V .
Relaţiile determinate mai sus, numite şi teoremele diferenţei arată că diferenţele
efectuate în aceeaşi ordine între mărimile unui sistem trifazat simetric alcătuiesc la rândul lor
un sistem asemănător, mărimile diferenţă având valori efective de 3 ori mai mari decât cele
ale mărimilor sistemului iniţial şi fiind defazate cu  6 , în sens trigonometric direct sau
invers –după cum diferenţele s-au făcut în ordine naturală sau invers. În Fig. 1.4. am
reprezentat pentru acelaşi sistem trifazat de tensiuni sistemul mărimilor diferenţă.
Fig.1.4 Sistemul mărimilor diferenţă.
În tehnică, liniile trifazate de distribuţie a energiei electrice au tensiunea de fază

U f  220 V şi tensiunea de linie U l  3U f  380 V la frecvenţa de 50 Hz. În instalaţii mai
vechi sau din motive de securitate (laboratoare) se mai utilizează şi tensiunile U f  127 V şi
U l  220 V la aceeaşi frecvenţă de 50 Hz.
De menţionat că în această situaţie noţiunile de fază respectiv de linie, se referă la sursa
de tensiune trifazată (generatorul de tensiune trifazată) şi nu la receptorul trifazic.
1.2 RECEPTOARE TRIFAZATE – TIPURI DE CONEXIUNI
În principal, receptoarele trifazate pot fi conectate în stea (Y) sau în triunghi (). La
rândul său, conexiunea stea comportă două tipuri de topologie – stea cu conductor neutru
(Y0), respectiv stea fără conductor neutru.
Conexiunea stea se realizează legând câte una din extremităţile fiecărei faze într-un
punct comun N , numit punct neutru, iar celelalte extremităţi la liniile de alimentare. În cazul
când se utilizează şi o a patra legătură punând în conexiune firul de la punctul N la O –
punctul neutru al reţelei (generatorului), se realizează receptorul stea cu conductor neutru.
Conexiunea triunghi se realizează legând fazele în continuare (sfârşitul uneia cu
începutul celeilalte), iar legătura la liniile de alimentare se face de la punctele de joncţiune
dintre faze.
Receptoarele, indiferent de tipul conexiunii se numesc echilibrate, dacă valoarea
impedanţelor fiecărei faze receptor este aceeaşi, altfel spunem că receptorul este dezechilibrat.
Receptorul trifazat stea cu fir neutru

Considerăm receptorul trifazat stea cu fir neutru reprezentat în Fig.1.5; impedanţele
fazelor sale sunt Z 1 , Z 2 , Z 3 , în general diferite de zero iar Z 0 este impedanţa conductorului
neutru.
Fig.1.5 Receptorul trifazat stea cu fir neutru şi mărimile caracteristice funcţionării sale.
Mărimile cu ajutorul cărora poate fi descrisă comportarea receptorului sunt

următoarele:
• Tensiunile între bornele de alimentare ale fazelor, bornele notate 1, 2, 3 şi borna 0 a
conductorului neutru (punctul neutru al reţelei): U 10 , U 20 , U 30 , numite tensiunile de fază
la alimentare (la generator).
• Tensiunile între bornele de alimentare ale fazelor: U 12 , U 23 , U 31 numite tensiuni între
faze sau de linie.
• Tensiunile între bornele de alimentare ale fazelor şi punctul neutru N al receptorului:
U 1N , U 2 N , U 3 N , numite tensiuni de fază la receptor.
• Tensiunea dintre punctul N al receptorului şi neutrul 0 al reţelei de alimentare, notată cu
U N 0 şi numită deplasarea neutrului.
• Curenţii de intensităţi I 1 , I 2 , I 3 , care circulă prin fazele receptorului numiţi curenţi de

fază.
• Curenţii prin conductoarele liniei trifazate de alimentare, numiţi curenţi de linie, în mod
evident în cazul receptoarelor trifazate cu conexiune în stea, aceşti curenţi sunt aceeaşi cu
curenţii de fază.
• Curentul de intensitate I 0 din conductorul neutru.
Rezolvarea receptorului trifazat înseamnă în general determinarea intensităţilor
curenţilor absorbiţi de receptor, atunci când sunt date tensiunile de alimentare U 10 , U 20 , U 30
şi impedanţele fazelor receptorului Z 1 , Z 2 , Z 3 şi a conductorului neutru Z 0 .
Intensităţile curenţilor de faza şi prin conductorul neutru, se pot determina utilizând
admitanţele acestor faze şi respectiv a conductorului neutru:
I 1  Y 1U 1N  Y 1 (U 10  U N 0 ); I 2  Y 2 U 2 N  Y 2 (U 20  U N 0 )
I 3  Y 3 U 3 N  Y 3 (U 30  U N 0 ); I 0  Y 0 U N 0  I 1  I 2  I 3
Aplicând prima teorema a lui Kirchhoff în punctul N al receptorului vom obţine
căderea de tensiune pe firul neutru sau deplasarea neutrului:
Y 1U 10  Y 2 U 20  Y 3 U 30
U N0 
Y1 Y 2 Y 3 Y 0
Relaţia de mai sus constitue relaţia lui Millman, şi cu ajutorul ei se determină uşor
curenţii pe fazele receptorului şi prin conductorul neutru.
Putem observa că tensiunea U N 0 , adică deplasarea (potenţialului) punctului N faţă de
punctul de referinţă al alimentarii 0, poate capătă, dacă receptorul este puternic dezechilibrat,
valori relativ importante, fapt ce duce la o puternică inegalizare a tensiunilor pe faze. Acest
lucru are de cele mai multe ori efecte negative asupra funcţionării receptorului şi de aceea este
recomandabil să se ia măsuri pentru reducerea, pe cât posibil, a mărimii respective. Pentru
aceasta, soluţia cea mai eficientă (şi deci cea mai adoptată) este aceea de folosire a unor
conductoare neutre cu o impedanţă cât mai mică, Z 0  0 . În acest scop, conductorul neutru
se leagă la pământ, acesta fiind un conductor foarte bun, de impedanţă practic neglijabilă.
Prin urmare, firul neutru nu trebuie niciodată întrerupt, motiv pentru care el nu este
niciodată prevăzut cu siguranţe fuzibile, aşa cum sunt întotdeauna fazele liniei de alimentare.
Puterea primită de receptor va fi evaluată prin intermediul puterii aparente complexe:
      
S b  U 1N I 1  U 2 N I 2  U 3 N I 3  U N 0 I 0  U 10 I 1  U 20 I 2  U 30 I 3
Separând părţile sale reală şi imaginară, se obţin puterea activă şi reactivă primite de
receptor din reţea:
Pb  U 10 I 1 cos 10  U 20 I 2 cos  20  U 30 I 3 cos  30
Qb  U 10 I 1 sin 10  U 20 I 2 sin  20  U 30 I 3 sin  30
În relaţia de mai sus  k 0 (k =1,2,3) reprezintă defazajele dintre tensiunile de fază de
alimentare U k 0 si intensităţile I k ale fazelor corespunzătoare. Trebuie menţionat că termenii
sumelor nu au fiecare o semnificaţie, ci numai suma lor prezintă puterea activă, respectiv
reactivă primită pe receptor.
Pe de altă parte, folosind relaţiile:
U 1N  Z 1 I 1 , U 2 N  Z 2 I 2 , U 3 N  Z 3 I 3 , U 1 N  Z 0 I 0
Expresia puterii aparente devine:

S c  Z 1 I 12  Z 2 I 22  Z 3 I 32  Z 0 I 02
Părţile sale reală şi imaginară sunt:
   
3 3 3 3
Pc   e Z k I  Rk I ; Qc   m Z k I k  X k I k
2 2 2 2
k k
k 0 k 0 k 0 k 0
Relaţiile de mai sus reprezintă puterea activă şi respectiv reactivă, consumate în

elementele rezistive şi reactive ale receptorului. Egalitatea acestora cu cele determinate din
puterea aparentă complexă reprezintă o bună verificare a rezolvării receptorului (metoda
bilanţului de puteri).
În cazul circuitelor echilibrate, puterile primite pe fiecare fază în parte sunt egale astfel
încât puterile activă, reactivă şi aparentă sunt:
P  3U f I f cos   3U l I l cos ; Q  3U f I f sin   3U l I l sin ; S  3U f I f  3U l I l
Receptorul trifazat stea fără fir neutru

În cazul acestui tip de receptor (Fig.1.6) am putea folosi metoda de rezolvare expusă în
cazul receptorului trifazat stea fără fir neutru. Într-adevăr, lipsa conductorului neutru este
echivalentă cu prezenţa unui conductor de impedanţă infinită, Z 0   (şi deci Y 0  0 ).
Fig.1.6 Mărimile caracteristice funcţionării receptorului trifazat stea fără fir neutru.
Dacă se cunosc tensiunile de fază la alimentare U 10 , U 20 , U 30 (cu condiţia ca

neutrul 0 al alimentarii să fie accesibil chiar dacă nu este legat conductiv cu neutrul N al
sarcinii), se observă că relaţiile de calcul ale curenţilor prin fazele receptorului sunt cele date
la receptorul cu fir neutru, singura diferenţă constând în faptul că deplasarea neutrului se
calculează cu relaţia:
Y 1U 10  Y 2 U 20  Y 3 U 30
U N0 
Y1 Y 2 Y 3
Dacă receptorul este echilibrat şi alimentat simetric, rămân evident valabile unele
concluzii şi relaţii de calcul stabilite în cazul receptorului trifazat cu conductor neutru, când s-
a menţionat posibilitatea îndepărtării firului neutru.
În cazul receptorului analizat cel mai adesea sunt cunoscute însă tensiunile de linie (între
fazele de alimentare) U 12 , U 23 , U 31 , alcătuind un sistem trifazat simetric.
Deoarece aceste tensiuni formează oricum o buclă închisă, putem spune:
U 12  U 23  U 31  0 iar I1  I 2  I 3  0
Folosind relaţiile dintre tensiuni, admitanţe şi curenţi precum şi relaţiile de mai sus
pentru curenţii de pe faze se obţin relaţiile:
Y 2 U 12  Y 3 U 31 Y U  Y 1U 12 Y U  Y 2 U 23
I1  Y1 ; I 2  Y 2 3 23 ; I 3  Y 3 1 31
Y1 Y 2 Y 3 Y1 Y 2 Y 3 Y1 Y 2 Y 3
Pentru calculul de puteri, dacă punctul neutru, 0, al reţelei este accesibil sunt valabile
expresiile stabilite în cazul receptorului cu conductor neutru.
Expresia puterii aparente complexe consumată devine : S c  Z 1 I 12  Z 2 I 22  Z 3 I 32
Dacă se dau ca mărimi de linie tensiunile de linie, atunci puterea primită la bornele
circuitului este:
        
S b  U 12 I 1  U 23 I 2  U 31 I 3 ; S b  U 12 I 2  U 31 I 3  U 23 I 3  U 12 I 1  U 31 I 1  U 23 I 1
Separând părţile reale şi părţile imaginare ale puterii complexe S b se obţin puterile
activă şi reactivă căutate.
De menţionat că receptoarele trifazate stea fără conductor neutru (de cele mai multe ori
echilibrate) se întâlnesc destul de des mai ales sub forma unor diverşi consumatori precum:
maşini unelte, motoare asincrone de uz general, cuptoare electrice etc.
Receptorul trifazat cu conexiune triunghi

Mărimile ce caracterizează funcţionarea acestui receptor (Fig.1.7) sunt următoarele:
• Intensităţile I 12 , I 23 , I 31 ale curenţilor din fazele receptorului, Z 12 , Z 23 , Z 31 faze de
impedanţe, în general diferite (receptor dezechilibrat).
• Intensităţile curenţilor din conductoarele liniei trifazate de alimentare ai receptorului,
numiţi curenţi de linie: I 1 , I 2 , I 3 .
• Tensiunile pe faza receptorului, evident egale cu tensiunile de linie: U 12 , U 23 , U 31 , ceea ce
justifica şi notarea celorlalte mărimi proprii fazelor receptorului.
Fig.1.7 Receptorul trifazat în conexiune triunghi; mărimile sale caracteristice.

Rezolvarea receptorului presupune, în general, determinarea curenţilor de fază şi de

linie, cunoscute fiind tensiunile de linie U 12 , U 23 , U 31 şi impedanţele Z 12 , Z 23 , Z 31 ale
fazelor. Intensităţile curenţilor de fază sunt:
U 12 U U
I 12  , I 23  23 , I 31  31
Z 12 Z 23 Z 31
Curenţii de linie se determina prin aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff în nodurile
triunghiului:
I 1  I 12  I 31 , I 2  I 23  I 12 , I 3  I 31  I 23 .
Puterea primită de receptor se determina pornind de la aceeaşi expresie generală:
  
S b  U 12 I 1  U 23 I 2  U 31 I 3
     
S b  U 12 I 2  U 31 I 3  U 23 I 3  U 12 I 1  U 31 I 1  U 23 I 1
După cum se observă, relaţiile de mai sus sunt identice cu cele obţinute la receptorul
stea fără conductor neutru, ceea ce în fond era de aşteptat, ambele tipuri de receptoare având o
caracteristică comună: faptul că le sunt accesibile numai trei borne.
Pentru identificarea puterilor consumate în elementele receptorului se foloseşte relaţia:
S c  Z 12 I 122  Z 23 I 23
2
 Z 31 I 312
cu separarea corespunzătoare a puterilor active şi reactive.
De menţionat că în cazul receptoarelor echilibrate în conexiune triunghi rămân valabile
pentru exprimarea puterilor relaţiile determinate în cazul receptoarelor în stea.
1.3 AMELIORAREA FACTORULUI DE PUTERE PENTRU CIRCUITELE

TRIFAZATE ÎN REGIM SIMETRIC
Considerăm un receptor trifazat echilibrat (în conexiune triunghi sau stea fără fir neutru
care, în regim normal de funcţionare, care primeşte din reţea o putere activă nominală P sub o
tensiune nominală (de fază sau de linie) şi un factor de putere cos  impus de buna sa
funcţionare. De asemenea, receptorul trifazat mai poate fi caracterizat şi de un randament  de
funcţionare definit în funcţie de puterea sa şi parametrii electrici de funcţionare
P P P
   . De cele mai multe ori, acest model de consumator
3U l I l cos  3U f I f cos  S cos 
răspunde foarte bine unei game foarte largi de aplicaţii practice (instalaţii electrice de putere,
motoare electrice, cuptoare electrice etc.).
Factorul de putere al circuitului ( cos  ) are o mare importanţă asupra întregului sistem
de transmitere a energiei de la furnizor la consumator. Un factor de putere scăzut înseamnă
creşterea pierderilor de putere şi de tensiune pe linia electrică de alimentare, dar totodată
datorită creşterii intensităţii curentului electric va creşte încălzirea conductoarelor şi deci
apare necesitatea supradimensionării instalaţiilor.
Problema prezintă o mare importanţă economică, distribuitorii de energie electrică
impun marilor consumatori un anumit factor de putere mediu în utilizarea energiei, folosind
sisteme tarifare diferenţiate după modul de realizare a acestui important indicator.
Pentru a reduce solicitările liniei de alimentare a receptorului, la bornele acestuia se

leagă diverse baterii de condensatoare (condensatoare de aceeaşi capacitate) fie în conexiune
triunghi fie în conexiune stea (Fig.1.8).
Fig.1.8 Ameliorarea factorului de putere cu ajutorul bateriilor de condensatoare.
Condensatoarele sunt debitoare de putere reactivă. Vom considera în cele ce urmează

bateria de condensatoare în conexiune triunghi ce are ca element CT. Puterea reactivă
consumată de aceste condensatoare va fi : QC  3CT U l2 . Receptorul consumă o putere
reactivă înainte de montarea bateriei, Q  P tg  . Puterea solicitată reţelei după montarea
condensatoarelor va fi:
Q '  Q  Qc sau P tg  '  P tg   3CT U l2
În relaţia (1.36) Q '  P tg ' reprezintă puterea reactivă primită din reţea după
conectarea bateriei de condensatoare – puterea activă P rămâne constantă, iar cos ' este noul
factor de putere echivalent a cărui realizare se urmăreşte. Prin urmare, valoarea capacităţii
unui condensator din bateria în triunghi va fi:
P(tg   tg  ' )
CT 
3U l2
Se observă că în cazul conexiunii stea a bateriei ar rezulta condensatoare cu o
Uf
capacitate de trei ori mai mare, deoarece locul lui Ul ar fi luat de tensiunea U f  . Rezultă
3
2
CT  U f  1
    şi, prin urmare, compensarea factorului de putere este o problemă de ordin

CS  U l  3
tehnico-economic, având în vedere faptul că, în joasă tensiune, costul condensatoarelor este
proporţional cu capacitatea lor. Acesta este motivul pentru care este preferată conexiunea în
triunghi.
Diagrama fazorială corespunzătoare a puterilor s-a reprezentat în Fig.1.9. Interesează
acum să evaluăm curenţii de linie şi pierderile pe linie înainte şi după montarea bateriei de
condensatoare.
Fig.1.9 Diagrama de putere a circuitului înainte şi după compensarea factorului de putere.
Conform observaţiei anterioare (aşa cum poate fi observat din Fig.1.9) componenta
activă a curenţilor de linie (de ex. puterea activă) rămâne neschimbată, astfel încât noul curent
cos  Ia I l' P
de linie este: I l  I l
'
  1 . Termenul I a  I l cos   este
cos  cos 
' '
Il  3U l
componenta activă a curentului, adică intensitatea minimă a curentului sub care se poate
asigura transmisia puterii P – cazul în care s-ar realiza compensarea integrală a energiei
reactive a receptorului ( cos '  1 ).
Pierderile pe linia de alimentare p sunt direct proporţionale cu pătratul intensităţii
2 2
I'   cos   p '
curenţilor de linie astfel încât: p  p l   p
'

' 
;  1.
 Il   cos   p
Aşa cum se poate constata, introducerea bateriilor de condensatoare îmbunătăţeşte cu
mult atât solicitările reţelei, cât şi ale consumatorului. Aceasta este în fapt şi metoda
industrială utilizată pentru compensarea factorului de putere: conectarea unor baterii de
condensatoare de capacităţi convenabile reglabile, la bornele unor receptoare de mare putere,
puternic inductive.
1.4 CALCULUL CIRCUITELOR TRIFAZATE ECHILIBRATE ÎN REGIMURI

SIMETRICE
Definiţie. Se numeşte element trifazat echilibrat un element trifazat care are proprietatea
că aplicarea unui sistem trifazat simetric de mărimi (curenţi, tensiuni) de orice succesiune,
determinând un sistem simetric de mărimi asociate (tensiuni, curenţi) de aceeaşi succesiune.
Un circuit este echilibrat dacă este format numai din elemente echilibrate.
În regimuri simetrice ale circuitelor trifazate echilibrate, tensiunile electromotoare,
tensiunile şi curenţii formează sisteme trifazate simetrice de aceeaşi succesiune. Atunci,
pentru a cunoaşte regimul de funcţionare a reţelei, este suficient sa se determine mărimile
corespunzătoare unei faze, iar mărimile celorlalte două faze se deduc astfel:
– prin defazare cu 2/3 şi 4/3 pentru regimul de succesiune directă;
– prin defazare cu –2/3 şi –4/3 pentru regimul de succesiune inversă;
– fără nici o defazare pentru regimul de succesiune omopolară.
Fig. 1.10 Reţea trifazată echilibrată.
Acest fapt permite o simplificare importantă a calculului circuitelor trifazate echilibrate.

Mersul calculului se va exemplifica pentru circuitul din Fig.1.10.
Pentru orice regim simetric, calculul începe prin înlocuirea elementelor trifazate cuplate
magnetic între faze prin elemente echivalente necuplate magnetic între faze (Fig.1.11). Atunci
fiecare element trifazat echilibrat va fi caracterizat în regimul simetric printr-o singură
impedanţă:
– impedanţa directă - pentru regimul de succesiune directă;
– impedanţa inversă - pentru regimul de succesiune inversă;
– impedanţa omopolară - pentru regimul de succesiune omopolară.
Mai departe, calculul se desfăşoară în funcţie de natura regimului simetric.
Pentru regimuri simetrice ciclice (de succesiune directă sau inversă) se continuă astfel:
În primul rând se reţin în schema circuitului numai sursele care vor determina regimul
simetric ciclic, adică:
– sursele cu t.e.m. simetrice de succesiune directă pentru regimul de succesiune directă;
– sursele cu t.e.m. simetrice de succesiune inversă pentru regimul de succesiune inversă.
Fig. 1.11 Reţea trifazată echilibrată fără cuplaje magnetice între faze, formată cu impedanţele de fază
corespunzătoare regimului simetric.
Apoi se înlocuiesc toate elementele terminale cu conexiune în triunghi prin elemente

echivalente conectate în stea. Astfel, toate elementele terminale (fără cuplaje magnetice între
faze) vor avea punct neutru (Fig.1.12).
Fig. 1.12 Reţea echilibrată cu toate elementele terminale transfigurate în stea.
Se observă că în regimurile ciclice suma curenţilor de fază este nulă, însumare care se
produce în punctul neutru al fiecărui element terminal conectat în stea (sau echivalat cu
conexiune în stea). Atunci punctele neutre ale tuturor elementelor terminale pot fi reunite
Fig. 1.13. Reţea trifazată echilibrată în regim ciclic. Punctele neutre pot fi conectate între ele printr-un fir de
impedanţă nulă.
printr-un fir "fictiv", de impedanţă foarte mică, tinzând, la limita, spre 0 (Fig.1.13), chiar dacă
în circuitul fizic firul de conexiune (dacă există) are o impedanţă finită. Prin acest fir "fictiv"
nu trece nici un curent, deci toate punctele neutre se află la acelaşi potenţial.
În urma introducerii firului "fictiv", de impedanţă nulă, cele trei circuite de fază devin
independente şi funcţionarea fiecăruia poate fi studiată pe circuitul monofazat obţinut prin
îndepărtarea celorlalte două circuite de fază (Fig.1.14).
Fig. 1.14. Reţea monofazată obţinută după îndepărtarea a două faze.

În concluzie, în regimuri ciclice, reţeaua trifazată echilibrată poate fi rezolvată pe o
schemă monofazată (a unei faze, transfigurată în stea), alimentată de sursele unei faze
corespunzătoare regimului ciclic studiat şi formată cu elemente pasive având impedanţele

corespunzătoare regimului ciclic studiat.
– Regimul omopolar se caracterizează prin mărimi egale pe cele trei faze. Pentru ca un
sistem de trei curenţi de fază egali (şi în faza !) să poată exista, trebuie ca ei sa aibă
o cale de închidere. Această posibilitate este oferită numai de conexiunea în stea cu
neutru accesibil, suma curenţilor de fază urmând a se închide prin firul neutru.
Conexiunea în stea fără neutru accesibil şi conexiunea în triunghi nu oferă această
posibilitate.
Plecând de la observaţia de mai sus, se procedează astfel.
Se construieşte o nouă reţea, formată numai cu elementele terminale conectate în stea cu
fir neutru şi cu liniile de conexiune aferente (Fig. 1.15). Această reţea are ca surse numai pe
cele ce determină regimul omopolar, deci t.e.m. egale pe cele trei faze.
Fig. 1.15. Reţea trifazată echilibrată în regim omopolar.
Se observă că pe firul neutru trece triplul curenţilor de fază. Dacă pe acest fir se află un
element cu impedanţa ZN, el va determina o cădere de tensiune de 3 ori mai mare decât dacă
s-ar afla pe un circuit de fază. Atunci circuitul cu trei faze poate fi rezolvat cu ajutorul
schemei unei singure faze şi a firului neutru, în care elementele de pe conductorul neutru apar
cu triplul impedanţei lor (Fig.1.16).
Fig. 1.16. Reţeaua monofazată pentru regimul omopolar.
Observaţie: În cazul în care la aceeaşi reţea trifazată sunt conectate mai multe
receptoare, cu conexiune de tip diferit, pentru rezolvarea circuitului este preferabil să se facă
mai întâi transfigurarea receptoarelor stea în receptoare echivalente în conexiune triunghi.
Laturile de acelaşi nume ale tuturor receptoarelor triunghi (reale sau echivalente) fiind legate
în paralel, se găseşte un singur receptor echivalent cu conexiune în triunghi al cărui calcul se
face conform relaţiilor specifice acestui tip de conexiune.
Prof. Emil CAZACU – Bazele Electrotehnicii II – Facultatea de Transporturi an II E -TET
3. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE ÎN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL
3.1 GENERALITĂŢI
În acest capitol se urmăreşte analizarea circuitelor electrice liniare în

care semnalele de excitaţie aplicate au o variaţie în timp periodică oarecare.
Utilitatea unei astfel de analize constă în faptul că în marea majoritate a
cazurilor practice circuitele electrice funcţionează tocmai într-un asemenea
regim, fie datorită unor semnale de excitaţie a căror formă de variaţie în timp
se îndepărtează (mai mult sau mai puţin) de la o sinusoidă, fie datorită
caracterului neliniar al elementelor de circuit componente (bobina cu miez
de fier saturat, redresoare etc.).
Ca urmare, curenţii şi tensiunile din circuit au la rândul lor o variaţie în
timp nesinusoidală, lucru care duce de obicei la înrăutăţirea funcţionării
echipamentelor şi instalaţiilor (pierderi suplimentare de energie,
supratensiuni sau supracurenţi). Trebuie menţionat că sunt şi situaţii în
care un asemenea regim este produs în mod voit – este cazul unor instalaţii
de telecomunicaţii şi automatizări.
Trebuie precizat faptul că, dacă semnalele de excitaţie aplicate nu au
componentă continuă, regimul permanent de funcţionare al circuitului se
numeşte curent alternativ nesiunusoidal.
3.2 FUNCŢII PERIODICE
Calculul circuitelor electrice liniare sau aproximate prin elemente liniare

se face de obicei pe baza descompunerii în serii Fourier a tensiunii
electromotoare surselor de tensiune, a intensităţii curenţilor surselor de
curent, a tensiunii aplicate periodice şi a aplicării superpoziţiei.
Orice funcţie periodică f (t ) = f (t + kT) care satisface condiţiile Dirichlet
(este mărginită şi are un număr finit de discontinuităţi şi extreme pe durata
T a unei perioade) poate fi descompusă într-o serie Fourier, adică într-o
sumă infinită de sinusoide având frecvenţele multiplii întregi ai frecvenţei de
bază f = 1 T a funcţiei.
Descompunerea respectivă conţine şi un termen constant care
reprezintă componenta continuă a funcţiei.
Seria Fourier echivalentă a funcţiei periodice f (t ) se scrie:

f (t ) = A0 +  ( Bkm sin kt + C km cos kt ) (3.1)
k =1
În relaţia de mai sus coeficienţii dezvoltării se calculează cu relaţiile:

t 0 +T t 0 +T t 0 +T
1 2 2
A0 =
T  f (t ) d t
t0
Bkm =
T  f (t ) sin kt d t
t0
C km =
T  f (t ) cos kt d t
t0
(3.2)
1
Aceeaşi dezvoltare poate fi rearanjată sub forma:


f (t ) = A0 +  Akm cos(kt +  k ) (3.3)
k =1
În care:
Akm = Bkm
2
+ Ckm
2 Bkm
tg  k =
C km (3.4)
De menţionat că, majoritatea funcţiilor întâlnite în tehnica dezvoltării în

serie Fourier, se pot aproxima prin primii 3, 5 cel mult 10 termeni.
Fig.3.1 Descompunerea unei funcţii periodice în serie Fourier cu trei

termeni.
Pentru funcţiile periodice care se bucură de anumite proprietăţi

particulare de simetrie, seria Fourier corespunzătoare are unii coeficienţi
nuli.
Astfel:
1) Funcţia alternativă , adică funcţia care are valoare medie nulă:
f ( x) = 0 , nu are componentă continuă: A0 = 0 ;
2) Funcţia impară, f (−t ) = − f (t ) , nu are decât termeni în sinus în

dezvoltarea de bază (3.1) : A0 = 0; C km = 0 ;
3) Funcţia pară, f (−t ) = f (t ) , nu are termeni în sinus în dezvoltarea de

bază dată de relaţia (3.1) : Bkm = 0 ;
 T
4) Funcţia alternativ-simetrică, f (t ) = − f  t +  nu are decât armonici
 2
impare: A0 = 0; B 2 k , m = C 2 k , m = 0
2
3.3 MĂRIMI CARACTERISTICE
În instalaţiile electrice de curent alternativ caracterizate din punct de

vedere electric, printr-o schemă cu elemente active şi elemente reactive, are
loc, la modul cel mai general, un transfer de putere activă P de la sursă spre
receptor, în corelare cu cerinţele consumatorilor, precum şi un transfer de
putere reactivă Q şi putere deformantă D . O caracterizare energetică
obiectivă a consumatorului se poate face prin intermediul puterii aparente S,
care face legătura între puterile mai sus menţionate [1-3].
În ultimul timp, ca urmare a folosirii pe scară largă în toate instalaţiile
domestice şi industriale a electronicii de putere şi datorită numeroşilor
receptori neliniari, practic nu se mai poate vorbi de receptoare pentru care
formele de undă ale tensiunii şi, mai ales, ale curentului absorbit, sunt
sinusoide pure. Prin urmare, ponderea puterii deformante devine din ce în ce
mai semnificativă.
Conform teoriei lui Fourier [4, 5], curbele distorsionate periodice ale
curentului şi tensiunii pot fi descompuse în componente sinusoidale ale
căror frecvenţe sunt multiplu întreg al frecvenţei fundamentale
corespunzătoare curbei analizate – Fig. 7.1.
Fig. 7.1 Descompunerea în serie Fig. 7.2 Spectrul armonic al

Fourier a unui semnal periodic. semnalului periodic nesinusoidal.
În cazul general al unui consumator neliniar, tensiunea la bornele sale

şi curentul absorbit pot fi exprimate de relaţiile [3-5]]:

u(t ) = U 0 +  2U k sin(k1t +  k ),
k =1
 (7.1)
i(t ) = I 0 +  2I k sin(k1t +  k ) ,
k =1
în care: U 0 şi I 0 reprezintă componentele de curent continuu (DC) ale

tensiunii şi curentului de alimentare, U k şi I k sunt valorile efective ale
tensiunilor, respectiv ale curenţilor electrici armonici, 1 pulsaţia
3
corespunzătoare frecvenţei fundamentale, k ,  k defazajele curbelor

tensiunilor armonice, respectiv ale curenţilor electrici armonici faţă de o axă
de referinţă.
Pentru a putea defini principalii indicatori ai regimului nesinusoidal,
considerăm o formă de undă distorsionată a unui curent electric absorbit de
un receptor neliniar [4]:
 
i(t ) = i1 (t ) +  ik (t ) = i1(t ) + i H (t ) = I 0 +  2I k sin(kt + k ) , (7.2)
k 1 k =1
unde: i1 (t ) este componenta fundamentală a curentului, i k (t ) – componenta

armonică de rangul k, i H (t ) − reziduul deformant (care include toţi termenii
de rang k  1 )
Vom prezenta în cele ce urmează şi terminologia în limba engleză,

pentru a putea identifica uşor parametrii şi în literatura internaţională sau
utilizată de aparatele de măsură care nu au meniul şi/sau afişajul în limba
română.
➢ Valoarea efectivă (Root Mean Square, RMS sau True RMS) notată de
regulă cu cu I . Aceasta este numeric egală cu intensitatea unui curent
continuu care, circulând printr-un element pur rezistiv, produce aceeaşi
cantitate de căldură în timp de o perioadă ca şi curentul periodic
nesinusoidal i(t ) .
T 
1
I = I RMS =   i (t )  dt = I 0 +  I k2 = I 02 + I 12 + I 22 + ... + I k2 +  .
2 2
(7.3)
T 0 k =1
Prin urmare, valoarea efectivă a unei mărimi periodice nesinusoidale este

rădăcina pătrată a sumei pătratelor valorilor efective ale armonicilor şi a
pătratului componentei continue. Se defineşte şi valoarea efectivă a
reziduului deformant. Se va calcula cu relaţia:
I H = I 2 − I 12 = I 02 + I 22 + ... + I k2 +  . (7.4)
Observaţii:
1) În cazul în care o formă de undă conţine armonici se foloseşte

terminologia de valoare efectivă adevărată (TRUE RMS Value), pentru
calculul căreia trebuie să fie luate în considerare şi armonicele de ordin
superior (uzual până la ordinul 50).
2) Nu toate aparatele de măsură pot indica corect valoarea efectivă a unui

semnal nesinusoidal (True RMS Value), multe dintre acestea afişând doar
valoarea efectivă a fundamentalei (a primei armonici).
4
3) Reziduul deformant este o măsură a efectului termic determinat de

componentele armonice ale semnalului distorsionat.
➢ Nivelul armonicii de rang k a unei mărimi periodice nesinusoidale (în

cazul de faţă curent i(t)) se determină ca raport exprimat în procente între
valoarea efectivă a armonicii considerate Ik (evaluate din analiza armonică) şi
valoarea efectivă a armonicii fundamentale I1:
Ik
 k I [%] =  100 [%]. (7.5)
I1
Se numeşte spectru armonic al unui semnal reprezentarea grafică a

nivelului armonicilor sale, funcţie de rangul lor. Spectrul nivelului armonic
al curentului distorsionat din Fig. 7.1 este reprezentat în Fig. 7.2. Acesta nu
caracterizează în mod complet (unic) dezvoltarea în serie Fourier, deoarece
nu precizează informaţii asupra fazei iniţiale a armonicilor. Nivelul armonicii
este un indicator important în aprecierea distorsiunii unui semnal. Astfel, în
instalaţiile electrice, nivelul anumitor armonici (dominante) nu trebuie să
depăşească anumite valori normate impuse de standardele internaţionale
(normativ EN 50160 [1-3]).
➢ Valoarea medie sau continuă a semnalului (DC-component) Se

defineşte ca integrală pe o perioadă a curbei de variaţie:
T
1
T t 0+T
I = DC = i(t ) d t = I 0 . (7.6)
Valoarea medie a unui semnal diferită de zero indică prezenţa unei

componente continue (DC component) în spectrul acestuia.
➢ Valoarea medie şi valoarea efectivă pe o semiperioadă I med 1/ 2 este o

măsură a nivelului curentului continuu ce poate fi obţinut în urma
redresării unui semnal alternativ. Dacă valorile medii pe o semiperioadă ale
semiperioadelor succesive ale semnalului nu sunt egale, rezultă că semnalul
prezintă o componentă continuă de amplitudine egală cu diferenţa celor
două valori. În plus, există situaţii (la consumatori cu cerinţe speciale) în
care valoarea efectivă pe o perioadă a mărimii analizate nu asigură suficiente
informaţii, având în vedere posibilele diferenţe între amplitudinile curbei în
alternanţele pozitivă şi negativă. Acesta este un alt motiv pentru care se
utilizează valoarea efectivă pe o semiperioadă I 1 / 2 [3, 4].
T /2
2 2
T /2
I med1/ 2 = 
T  i(t )  dt , I 1/ 2 =
T
 i
2
(t )  dt . (7.7)
0 0
➢ Factorul de vârf CF (Crest Factor) şi Factorul de formă FF (Form

Factor) – Factorul de vârf se defineşte ca raport între valoarea maximă
(amplitudinea curbei nesinusoidale periodice) notată cu iMax sau Iˆ şi valoarea
5
efectivă I a acesteia, iar factorul de formă se defineşte ca raport între

valoarea efectivă a curbei I şi valoarea medie pe jumătate de perioadă Imed1/2:
i Max Iˆ FF =
I
.
CF = = , (7.8)
I I I med 1/ 2
Factorul de vârf CF oferă informaţii valoroase legate de forma
semnalului astfel: pentru o curbă sinusoidală, CF = 2 , pentru o curbă
ascuţită, CF  2 , iar pentru o curbă aplatizată, CF  2 . Valorile
factorului de vârf sunt pronunţat dependente de defazajul componentelor
armonice. Factorul de formă oferă, de asemenea, informaţii legate de forma
semnalului astfel: pentru o curbă sinusoidală, FF = 1,11, pentru o curbă
ascuţită, FF  1,11, iar pentru o curbă aplatizată, FF  1,11 [3-5].
Atât factorul de vârf cât şi factorul de formă nu pot fi utilizaţi ca
indicatori unici ai abaterii de la forma sinusoidală a semnalelor,
deoarece există numeroase forme de undă distorsionate (cu spectre
armonice diferite), dar care prezintă aceeaşi valoare fie pentru CF, fie pentru
FF.
➢ Distorsiunea armonică totală (Total Harmonic Distorsion – THD)
şi Factorul de distorsiune (Distorsion Factor – DF)
Distorsiunea armonică totală (THD) se defineşte ca raport între reziduul

deformant ( I H ) al semnalului şi valoarea efectivă a armonicei fundamentale
( I 1 ), iar factorul de distorsiune (DF) este raport între reziduul deformant
al semnalului şi valoarea efectivă a semnalului ( I RMS ):

IH
2
I RMS − I 12 I 22 + I 32 + I 42 + 
 I k2 (7.9)
k =2
THD = = = =  100 [%] .
I1 I1 I1 I1

IH I 2
−I 2
I 2
+I 2
+I 2
+
 I k2 (7.10)
RMS 1 2 3 4 k =2
DF = = = =  100 [%] .
I RMS I RMS I RMS I RMS
Observaţii:
1) Distorsiunea armonică totală THD este unul dintre indicatorii cei mai
utilizaţi pentru evaluarea nivelului de distorsiune, fiind normate valorile
maxim admise în nodurile reţelei electrice ( I RMS = I 1 1 + THDi2 ). În
literatură [2-5], THD se mai notează cu THD-F (distorsiune raportată la
fundamentală), iar DF poate fi găsit notat cu THD-R (distorsiune raportată la
valoarea efectivă).
2) Factorul de distorsiune DF este foarte apropiat ca valoare de THD şi este,

de asemenea, folosit ca indicator principal în aprecierea nivelului de
6
distorsiune. Cu toate acestea, a fost demonstrat [4] că utilizarea THD este

mai relevantă pentru regimul armonic decât DF.
3) Valoarea parametrului THD nu dă informaţii asupra formei de undă a

mărimii (existând teoretic o infinitate de forme de undă cu aceeaşi valoare a
THD, rezultată din defazajele relative ale armonicilor, care nu sunt
considerate în definiţia distorsiunii armonice totale). THD-ul creşte monoton
în raport cu oricare din valorile efective ale armonicilor.
3.4 PUTERI ÎN REGIM NESINUSOIDAL
Puterile prezentate în acest regim dezvoltă puterile introduse la

circuitele dipolare funcţionând în regim periodic nesinusoidal.
Pentru aceasta vom considera un dipol receptor liniar, necuplat
magnetic cu exteriorul ale cărui mărimi de intrare sunt:

u(t ) = U 0 +  2U k sin(k1t +  k ),
k =1

i(t ) = I 0 +  2I k sin(k1t +  k ) ,
k =1
Fig.3.2 Dipol electric liniar în regim periodic nesinusoidal.
Se va nota cu  k = U k −  I k , defazajul armonicii de ordin k a curentului

faţă de armonica corespunzătoare tensiunii.
Se definesc următoarele puteri:
➢ Puterea instantanee
p(t ) = u(t )i (t ) [W]. (7.11)
➢ Puterea activă monofazată P (active power) în cazul unui regim

nesinusoidal este:
 + m T  + m T 
1 1
P =
m T  p(t )dt = m T  u(t )i(t )dt = U 0 I 0 + U k I k cos k [W]. (7.11)
  k =1
Prin urmare, în regim periodic nesinusoidal puterea activă este egală cu

suma puterilor active corespunzătoare tuturor armonicilor, inclusiv a celei
de ordin zero (puterea de curent continuu).
➢ Corespunzător puterii active se defineşte şi Energia activă Wa (active

energy):
 +t
Wa =  P  dt [Ws]. (7.12)

7
➢ Puterea reactivă monofazată Q (reactive power) este definită de

expresia:

Q= U k  I k  sin k . [VAR]. (7.13)
k =1
➢ Energia reactivă monofazată Wr (reactive energy ):

 +t
Wr =  Q  dt [VARs]. (7.14)

➢ Puterea aparentă monofazată S (aparent power) este definită de

expresia:
 
S = U RMS I RMS = U 2
0 + U 2
k  I 2
0 +  I k2 [VA]. (7.15)
k =1 k =1
➢ Energia aparentă monofazată W (aparent energy) este definită de

expresia:
 +t
W =  Sdt [VAs].
(7.16)

➢ Puterea deformantă – se defineşte ca un complement al puterilor

activă şi reactivă în raport cu puterea aparentă:
D = S2 − P 2 −Q2 [VAD].
(7.17)
Unitatea de măsură pentru puterea deformantă este VAD (volt-amper
deformant).
Observaţii:
1. Majoritatea aparatelor de măsură moderne destinate măsurării puterii
şi energiei electrice pot măsura instantaneu fiecare din cele 4 puteri
(energii) definite anterior.
2. Din relaţiile anterioare se poate observa că, spre deosebire de regimul
periodic sinusoidal în care era valabilă egalitatea: S = P 2 + Q 2 , de
această dată cele trei puteri anterior definite satisfac inegalitatea:
S  P 2 + Q 2 . Acest fapt justifică introducerea unei noi puteri
specifice regimului periodic nesinusoidal – puterea deformantă.
3. Cu toate că în acest regim nu se poate defini o putere complexă care
să conţină puterea activă şi reactivă, se poate face un bilanţ al
puterilor calculând pentru fiecare sursă de energie puterea activă si
reactivă debitată (pe fiecare armonică), ea având aceeaşi valoare cu
puterea (activă si reactivă) consumată (absorbită) de fiecare element pe
fiecare armonică. La armonica de ordin zero puterile sunt ca şi în
8
curent continuu, iar pentru armonicele de ordin superior se calculează

ca şi în regimul periodic sinusoidal pentru fiecare armonică în parte.
Se defineşte şi în acest regim factorul de putere definit ca şi în cazul
regimului periodic sinusoidal ca raportul dintre puterea activă şi puterea
aparentă, fiind întotdeauna subunitar.
➢ Factorul de putere (Power Factor - PF) – se defineşte ca raport între
puterea activă P şi puterea aparentă totală S:

P
U k I k cos  k
k =1
 = PF = = , (7.18)
S U RMS  I RMS
în care k reprezintă defazajul dintre tensiune şi curent corespunzător
fiecărei armonici, Uk şi Ik sunt valorile efective ale tensiunilor şi curenţilor
pentru armonica k, iar URMS şi IRMS sunt valorile efective ale formelor de undă
pentru tensiune şi curent.
➢ Factorul de putere pe fundamentală (Dispalcement Power Factor
– DPF) – se defineşte ca raport între puterea activă P1 şi puterea aparentă S 1 ,
corespunzătoare armonicei fundamentale (k = 1):
P1 U 1 I 1 cos 1
1 = DPF = = = cos 1 .
S1 U 1  I1 (7.19)
Observaţii:
1) Cele două definiţii ale factorului de putere (PF şi DPF) conduc la valori
diferite şi sunt afişate separat de multe dintre echipamentele moderne de
măsurare (analizoare de calitate a energiei). De asemenea, sunt afişate
valoarea unghiului φ1 şi/sau tangenta acestuia tan φ1.
P
2) Egalitatea  = = cos  (PF = DPF ) este valabilă numai într-un circuit
S
monofazat şi numai într-un regim pur sinusoidal (caz ideal), prin urmare,
interpretarea factorului de putere în funcţie de defazarea curbei curentului
electric faţă de curba tensiunii aplicate trebuie să fie evitată !
3) Dacă este necesar, dimensionarea unei baterii de condensatoare pentru

compensarea puterii reactive se poate face numai pe baza factorului de
putere cosφ1 = DPF şi nu a factorului PF !
cos 1 DPF
4) Se poate uşor demonstra relaţia: PF = = Relaţie
1 + THDi2 1 + THDi2
valabilă în cazul în care distorsiunea tensiunii este neglijabilă
THDu < 5 %), iar THDi reprezintă distorsiunea armonică totală a
curentului sau tensiunii [3-5].
Relaţiile anterioare definesc factorul de putere instantaneu

corespunzător unui anumit moment în funcţionarea instalaţiilor
consumatorului. Deoarece sarcina electrică prezintă fluctuaţii de sarcină,
9
normele în vigoare recomandă determinarea factorului de putere mediu

ponderat:
Wa
PFmed = ,
Wa2 + Wr2 + Wd2 (7.20)
definit pe baza consumurilor de energie dintr-o anumită perioadă de timp t

(oră, zi, săptămână, lună, an):
t
Energia Activă: Wa =  P  dt [kWh],
0
t
Energia Reactivă: Wr =  Q  dt [kVARh], (7.21)
0
t
Energia Deformantă: Wd =  D  dt [kVADh].
0
Acesta serveşte, uzual, la caracterizarea din punct de vedere energetic

a instalaţiei consumatorului şi la tarifarea energiei electrice consumate de
acesta.
Factorul de putere mediu ponderat poate fi natural când se determină

fără a considera instalaţiile de compensare a puterii reactive, şi general,
când la evaluarea sa se au în vedere şi puterile furnizate de aceste instalaţii.
Valoarea factorului de putere mediu ponderat general de la care nu se mai
tarifează consumul de energie reactivă se numeşte factor de putere
neutral. Această valoare este determinată din calcule tehnico-economice de
minimizare a pierderilor de energie activă şi este o mărime locală ce depinde
de poziţia consumatorului în reţeaua electrică. La nivelul sistemului
energetic naţional a fost stabilită valoarea de 0,92 [6-8].
Monitorizarea factorului de putere prezintă un interes deosebit pentru

producătorul, transportatorul, distribuitorul, furnizorul şi utilizatorul final
de energie electrică, deoarece el influenţează caracteristicile de performanţă
ale tuturor acestor servicii, determină capacitatea disponibilităţii de transfer
a energiei pentru echipamentele electroenergetice şi impune în final costurile
de furnizare a energiei electrice [6-9].
În instalaţiile electrice din incinta consumatorului, managementul

(gestiunea) consumului de putere reactivă a receptoarelor urmăreşte mai
multe aspecte: cauzele scăderii factorului de putere, efectele unui factor de
putere redus, mijloace, metode şi proceduri de ameliorare a factorului de
putere, calculul tehnico-economic al amplasării surselor de putere reactivă
şi alte aspecte specifice acestei activităţi. Se subliniază faptul că acţiunea de
ameliorare a factorului de putere trebuie întotdeauna corelată cu
reducerea nivelului de încărcarea armonică a formelor de undă pentru
10
curent şi tensiune la bornele consumatorului. În prezent, există soluţii

tehnice eficiente pentru îmbunătăţirea factorului de putere la valoarea dorită
[1-4, 6-9].
Înainte de adoptarea deciziilor privind utilizarea soluţiilor tehnice

este necesară analiza unor soluţii tehnico-organizatorice, de cele mai
multe ori mai simple şi mai puţin costisitoare faţă de soluţiile tehnice [10-
16].
2.5 ELEMENTE IDEALE DE CIRCUIT ÎN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL
Vom analiza pe rând comportarea elementelor ideale de circuit,

presupunând aplicată la bornele lor o tensiune alternativă nesinusoidală de
forma:

u (t ) =  U k 2 sin( kt +  k ) (3.19)
k =1
şi propunându-se determinarea curbei de variaţie în timp a curentului sub

forma descompunerii sale în serie Fourier:

i(t ) =  I k 2 sin( kt +  k −  k ) (3.20)
k =1
în care valorile efective I k şi defazajele  k trebuie determinate pentru fiecare

armonică în parte.
1) Rezistorul ideal.
Ecuaţia generală a rezistorului este : u = Ri
1
Ik = Uk  
1 U
R
k = 0
I= I
k =1
2
k =
R
U
k =1
2
k =
R
Prin urmare k d ,i = k d ,u , ceea ce arată că intensitatea curentului şi

tensiunea aplicată au aceeaşi formă de variaţie în timp.
Puterile consumate de rezistor vor fi:
 
P =  U k I k cos  k = R I k2 = RI 2 (3.21)
Q = 0 ; S = UI = RI 2 ; D = 0
k =1 k =1
Rezultatele mai sus precizate rămân valabile şi pentru cazul în care

tensiunea aplicată la intrare are componentă continuă.
2) Bobina ideală.
1 
U  
Ecuaţia de funcţionare a acesteia: i =  u d t =  k 2 sin  kt +  k − 
C k =1 kL  2
11
1
Ik = Uk
kL 
1 
U k2 1 
U
I = I = 2
k  U 2
=
 L
k 2
L
k
L
k = k =1 k =1 k =1
2
Prin urmare k d ,i  k d ,u , ceea ce arată că armonicile de ordin superior ale
curentului sunt mai puţin pronunţate decât cele ale tensiunii şi ca urmare
însăşi forma de variaţie în timp a curentului este mai puţin distorsionată
decât cea a tensiunii aplicate.
Puterile vor fi:
   
P = 0; Q = U k I k = L kI k2 ; S = UI = L  I k2  (kIk )
2
k =1 k =1 k =1 k =1
(3.22)
 
D = S − P − Q = L
2 2 2
 ( j − k ) I
j =1 k =1
2 2 2
j k I 0
3) Condensatorul ideal.
du 
 
Ecuaţia de funcţionare: i = C = C  kU k 2 sin  kt +  k + 
dt k =1  2
I k = kCU k   
I=  I k2 = C  (kU k )  C U = CU
2 2
 k
k = − k =1 k =1 k =1
2
Prin urmare k d ,i  k d ,u ceea ce arată că armonicile de ordin superior ale

curentului sunt mai mari decât cele ale tensiunii, astfel încât condensatorul
distorsionează mai puternic curba de variaţie a curentului în comparaţie cu
cea a tensiunii.
Puterile vor fi:
   
P = 0; Q = − U k I k = −C  kU k2 ; S = UI = C U k2  (kUk )
2
k =1 k =1 k =1 k =1
(3.23)
 
D = S 2 − P 2 − Q 2 = C  ( j − k ) U
j =1 k =1
2 2
j U k2  0
4) Sursa de tensiune.

e(t ) = E 0 +  E k 2 sin( kt +  Ek )
k =1

i (t ) = I 0 +  I k 2 sin( kt +  I k )
k =1
Puterile debitate de sursa de curent vor fi:
12
 
Pe = E0 I 0 +  E k I k cos  k Qe =  E k I k sin  k S e = EI De = S e2 − Pe2 − Qe2
k =1 k =1
(3.24)
 
 k =  Ek −  I k E= E
k =0
2
k I= I
k =0
2
k
5) Sursa de curent.

j (t ) = J 0 +  J k 2 sin( kt +  J k )
k =1

u (t ) = U 0 +  U k 2 sin( kt + U k )
k =1
Puterile debitate de sursa de curent vor fi:

 
Pj = U 0 J 0 + U k J k cos  k Q j = U k J k sin  k S j = UJ D j = S 2j − Pj2 − Q 2j
k =1 k =1
  (3.24)
 k = U −  J
k k
U= U
k =0
2
k J= J
k =0
2
k
3.6 REZOLVAREA CIRCUITELOR ELECTRICE MONOFAZATE ÎN REGIM

PERIODIC NESINUSOIDAL
Metoda cea mai frecvent folosită pentru rezolvarea circuitelor electrice

liniare în regim periodic nesinusoidal este metoda descompunerii
spectrale. Ea se bazează pe valabilitatea teoremei de superpoziţie, evidentă
la circuitele liniare în studiu.
Aplicarea metodei presupune parcurgerea următoarelor etape
obligatorii:
1) Descompunerea în serie Fourier a mărimilor periodice ce caracterizează
sursele de excitaţie ale circuitului.
2) Rezolvarea regimului permanent corespunzător fiecărei armonici obţinute
prin descompunere.
3) Pentru calculul componentei continue şi, respectiv, a armonicelor
mărimilor de răspuns, se folosesc metodele de rezolvare proprii circuitelor
de curent continuu (v. cap.1) şi, respectiv, a celor de curent alternativ
sinusoidal (v. cap. 2).
4) Exprimarea mărimilor căutate sub forma unor dezvoltări în serie Fourier,
ce se obţin prin sumarea componentelor lor (în expresie instantanee) -
rezultatele din rezolvările precedente.
De menţionat că, în curent continuu, elementele de circuit au următorul

comportament:
13
Fig.3.3 Elementele de circuit în curent continuu
3.1.R Pentru circuitul cu schema din Fig. 3.1.R-a, în care se cunosc

u (t ) = 90 2 sin t + 24 2 sin 3t [V], R=100, L = 8 , 1 C = 72 (pentru
fundamentală). Se cer:
a) Să se determine valorile instantanee ale curenţilor i(t ) i L (t ) iC (t ) .
b) Bilanţul puterilor şi factorul de putere.
Fig.3.1.R-a
Observăm că tensiunea furnizată de sursă de alimentare conţine

armonici de ordinul (1) şi (3), cu următoarele valori efective:
= 90 V = 24 V
(1) ( 3)
U U
Determinarea valorii instantanee a curenţilor
Impedanţele complexe echivalente pe armonici (1 si 3) sunt:
 1   1 
jL −  j3L − 
 C   3C 
=R+ = 9(1 + j ) =R+ =
(1) ( 3)
Ze Ze
j j
jL − j 3L −
C 3C
Expresia în complex a curenţilor prin sursa de alimentare i(t ) pentru

fiecare armonică:
14
(1) (3)
U - j U
= = 5(1 - j ) = 5 2 e = = 0A
(1) 4 ( 3)
I (1)
A I ( 3)
Ze Ze
i (1) (t ) = 10 sin( t −  2) A i (3) (t ) = 0A
Curenţii prin bobina şi condensator pentru armonica (1) se determina

folosind divizorul de curent:
1
−
IL =I
(1) (1) C =
45
(1 + j ) =
45 2 - j 4
e  i L(1) (t ) =
45
sin( t −  4) A
j 8 8 5
jL −
C
jL 5 5 2 j3 4 5
IC = I = (−1 + j ) =  iC(1) = sin( t + 3 4) A
(1) (1)
e
j 8 8 4
jL −
C
Datorită faptului că pentru armonica (3) impedanţa grupului LC paralel

este infinită (rezonanţa paralel), toată tensiunea de intrare este aplicată
acestor elemente.
Prin urmare curenţii prin bobină şi condensator vor fi:
( 3)
U - j
= =−j =e 2  i L(3) (t ) = 2 sin( 3t −  2) A
( 3)
I
j 3L
L
( 3)
U j
IC = = j=e  iC(3) (t ) = 2 sin( 3t +  2) A
( 3) 2
 j 
− 
 3C 
Valorile instantanee ale curenţilor vor fi:
i (t ) = i (1) (t ) + i (3) (t ) = 0 + 10 sin( t −  4) = 10 sin( t −  4) A

45
i L (t ) = i L(1) (t ) + i L(3) (t ) = sin( t −  4) + 2 sin( 3t −  2) A
4
5
iC (t ) = iC(1) (t ) + iC(3) (t ) = sin( t + 3 4) + 2 sin( 3t +  2) A
4
Notă:
Circuitul dat este de tip “buşon” filtrând armonica de ordin trei a
1
curentului, fiind îndeplinită condiţia: 3L = .
3C
15
Rezultatul este valabil pentru o armonică de ordinul n, caz în care

1 XC
trebuie îndeplinită condiţia: nL = sau n = ( X L , X C fiind
nC XL
corespunzătoare fundamentalei).
Bilantul puterilor
Pentru a putea efectua bilantul puterilor evaluăm puterea activă şi

reactivă consumată de elementele pasive de circuit, respectiv puterea activă
şi reactivă furnizată de sursele (sursa) de alimentare.
Puterea activă este consumată de rezistenţa R din circuit:
2 2
Pc = R( I (1) + I (3) ) = 450 W
Puterea reactivă este consumată de grupul LC pentru fiecare armonică:
 1  (1) 2  1  ( 3) 2
Qc =  L − I +  3L − I = 450 VAR
 C   3C 
Puterile debitate de sursele (sursa) de alimentare sunt:
Pd = U (1) I (1) cos  (1) + U (3) I ( 3) cos  (3) Qd = U (1) I (1) sin  (1) + U (3) I (3) sin  ( 3)
În relaţiile de mai sus defazajele sunt:
  
 (1) = U(1) −  (I1) = 0 −  −  =  ( 3) = U( 3) −  (I3) = 0 − 0 = 0
 4 4
Prin urmare puterile debitate vor fi:
Pd = 450 W  Pc Qd = 450 VAR  Qc
Puterea aparentă a sursei de alimentare este: S = UI , unde:
2
U = U (1) + U (3) = 8676
2 2
I = I (1) + I (3) = 50
2
S = UI = 433800  659 VA
Puterea deformantă este:
D = S 2 − P 2 − Q 2 = 29281  171 VAD
16
P
Factorul de putere va fi: k P = = 0.86 .
S
3.2.R Pentru circuitul cu schema din Fig. 3.2.R-a, în care se cunosc

u (t ) = 60 + 120 2 sin t + 60 2 sin 3t [V], R1=R2=R3=3, L1 = 3 , 1 C1 = 9 ,
L2 = 1 , 1 C3 = 9 (pentru fundamentala). Se cer:
a) Să se determine valoarea instantanee a curentului /curenţilor i(t ) .
b) Bilanţul puterilor şi factorul de putere.
c) Factorul de distorsiune al curentului prin sursa de alimentare.
Fig.3.2.R-a Fig.3.2.R-b
Pentru armonica de ordin (0) –componenta de curent continuu a

tensiunii – U (0) = 60V valoarea curentului corespunzător este I ( 0 ) = 0 A ,
datorită prezenţei condensatorului C1 care întrerupe circuitul.(Fig.3.2.R-b).
Pentru componentele de curent alternativ ale tensiunii de alimentare

observăm că grupul de elemente ( R2 , L2 ) si ( R3 , L3 ) formează un circuit
complet aperiodic, adică are o impedanţă ce nu depinde de pulsaţie şi are
valoarea egală cu valoarea rezistenţei de pe cele două laturi.
Se poare uşor demonstra că în cazul circuitelor ce conţin grupuri ( R, L)
si (R, C) serie sau paralel conectate, fie paralel, fie serie, şi este îndeplinită
L
condiţia R= impedanţa acestora pentru orice frecvenţă este R.
C
(Fig.3.2.R-c).
Prin urmare, se poate echivala circuitul cu un circuit serie format numai
din bobina L1 , condensatorul C1 si rezistenţa R = R1 + R2 =  .( Fig.3.2.R-d).
Aşadar, pentru armonica de ordinul k vom avea în complex valoarea

curentului:
17
(k )
U
=
(k )
I
 1 
R1 + R2 + j  kL1 − 
 kC1 
Fig.3.2.R-c
Circuite
aperiodice.
Fig.3.2.R-d Echivalare circuit.
Pentru armonica (1) k=1 vom obţine:
j
= 10 (1 + j ) = 10 2 e  i (1) (t ) = 20 sin( t +  4) A
(1) 4
I
Pentru armonica (3) k=3 vom obţine:
- j
= 5(1 − j ) = 5 2 e  i (3) (t ) = 10 sin( 3t −  4) A
( 3) 4
I
Aşadar, curentul căutat este:
i(t ) = i (1) (t ) + i (3) (t ) = 20 sin( t +  4) + 10 sin( t −  4) A
Valorile efective ale curentului şi tensiunii nesinusoidale sunt:
18
2 2 2 2
I = I (0) + I (1) + I (3) = 5 10 A U = U (0) + U (1) + U (3) = 60 6 V
Bilanţul puterilor
Pentru a putea efectua bilanţul puterilor evaluăm puterea activă şi

reactivă consumată de elementele pasive de circuit, respectiv puterea activă
şi reactivă furnizată de sursele (sursa) de alimentare.
Puterea activă este consumată de rezistenţele R1 si R2 :
(
Pc = ( R1 + R2 ) I ( 0) + I (1) + I (3)
2 2 2
) = 1500 W
Puterea reactivă este consumată pentru fiecare armonică:
 1  (1) 2  1  ( 3) 2
Qc =  L1 −  I +  3L1 − I = −900 VAR
 C1   3C1 
Puterile debitate de sursele (sursa) de alimentare sunt:
Pd = U (1) I (1) cos  (1) + U (3) I ( 3) cos  (3) Qd = U (1) I (1) sin  (1) + U (3) I (3) sin  ( 3)
În relaţiile de mai sus defazajele sunt:
    
 (1) = U(1) −  (I1) = 0 − =−  (3) = U(3) −  (I3) = 0 −  −  =
4 4  4 4
Prin urmare puterile debitate vor fi:
Pd = 1500 W  Pc Qd = −900 VAR  Qc
Puterea aparentă a sursei de alimentare:
S = UI = 600 15  2324 VA
Puterea deformantă este:
D = S 2 − P 2 − Q 2  1990 VAD
P
Factorul de putere va fi: k P = = 0.707 .
S
Factorul de distorsiune al curentului
19
Pentru a putea evalua factorul de distorsiune trebuie să determinăm

valoarea reziduului deformant Id al curentului precum şi componenta sa
alternativă Ia .
2 2
I d = I 2 − I (1) = 5 2 I a = I 2 − I ( 0) = 5 10
Prin urmare, valoarea coeficientului de distorsiune este:
2
Id I 2 − I (1)
k Di = = = 0.707
Ia I −I
2 (0) 2
20
Prof. Emil CAZACU - Bazele Electrotehnicii II - TR TET IIE
REGIM PERMANENT NESINUSOIDAL (DEFORMANT)
V.1. Cauzele regimului periodic nesinusoidal

Dacă în numeroase instalații de telecomunicații și automatizări astfel de
regimuri sunt realizate intenționat (neliniaritatea unor elemente de circuit –
bobine cu miez de fier saturat, condensatoare neliniare – este utilizată la realizarea
unor aparate electrice), în circuitele electrice destinate producerii, transportului și
distribuției energiei electrice, forma de undă a tensiunilor și curenților, alta decât
cea riguros sinusoidală, este un factor care afectează negativ calitatea energiei
electrice furnizate consumatorilor.
Abaterea undei fată de forma sinusoidală se numește distorsiune sau
deformare. Forma nesinusoidală a undelor se datorează apariției în rețea (circuit),
pe lângă unda sinusoidală (de tensiune sau de curent) de frecvență 50 Hz, numită
fundamentală, a altor unde de frecvențe superioare, eventual a unei componente
continue, care se compun dând forma finală distorsionată a undei.
Conform clasificării realizate de C.I. Budeanu, prezența armonicilor
superioare poate genera așa numitele:
a. elementele deformante de primă categorie – care produc armonici
superioare de tensiune sau curent (redresoare, inversoare, cuptoare cu arc,
linii de înaltă tensiune);
b. elemente deformante de categorie a doua – care fiind alimentate cu unde
nesinusoidale de tensiune, accentuează deformarea acestora
(condensatoare, linii electrice aeriene).
Principalele efecte nocive ale armonicilor superioare sunt:
a. suprasolicitarea termică a elementelor (pierderile Joule cresc odată cu
creșterea valorii efective a curentului);
b. degradarea izolației prin funcționarea echipamentelor la tensiuni
superioare decât cele corespunzătoare regimului normal;
c. funcționarea anormală a instalațiilor;
d. scăderea factorului de putere;
e. compensarea puterii reactive cu condensatoare nu este în general posibilă;
f. apar rezonanțe pe armonici care produc supratensiuni sau supracurenți.
În figura 5.1 poate fi urmărită o funcție deformantă, periodică.
Fig. 5.1. Funcție periodică nesinusoidală.

Datorită descompunerii Fourier, orice semnal periodic de perioadă T
(curent sau tensiune) poate fi exprimat ca o sumă de semnale sinusoidale de
diverse frecvențe (pulsații) și eventual o componentă de curent continuu (numită
armonica de ordin 0).

f (t ) = A0 +   Bk sin ( kt ) + C k cos ( kt )  , (5.1)
k =1
în care coeficienții transformării se calculează după cum urmează:

1T
A0 =  f (t )dt ;
T0
2T
Bk =  f (t )sin ( kt ) dt ; (5.2)
T0
2T
Ck =  f (t )cos ( kt ) dt .
T0
În aceste relații k (un număr natural) reprezintă ordinul armonicii.
Componenta cu k = 1 se numește fundamentală, iar pentru k  2 acestea poartă
denumirea de armonici superioare.
Seria Fourier a unui semnal periodic admite și o scriere mai restrânsă,
utilizată în practica inginerească îndeosebi:

f (t ) = A0 +  Ak sin ( kt + k ) , (5.3)
k =1
în care sunt introduși coeficienții:
Ak = Bk2 + Ck2 ;
Bk (5.4)
k = arctg .
Ck
După aplicarea acestei transformări, semnalul din figura 5.1 este în fapt o
sumă de 4 funcții sinusoidale defazate între ele cu diverse unghiuri (fig. 5.2).
Fig. 5.2. Descompunerea unui semnal periodic nesinusoidal.
Coeficienții descompunerilor Fourier au o serie de proprietăți:

- dacă funcția f(t) este impară: Ck = 0;
- dacă funcția f(t) este pară: Bk = 0.
Aceste proprietăți au o importanță practică deosebită. Spre exemplu, un
semnal electroenergetic este prin excelență simetric față de axa ordonatelor, ceea
ce determină ca descompunerea lui să nu conțină armonici pare (2, 4, s.a.m.d.) Pe
de altă parte, spectrul semnalelor redresate din electronica de putere prezintă un
conținut ridicat de armonici pare.
V.2. Parametri caracteristici mărimilor periodice nesinusoidale

Fie două funcții periodice nesinusoidale:
 
m(t ) = M (0)
+ M (k )
2sin(kt +  k ) = M (0)
+  m( k )(t ),
k =1 k =1
 
n(t ) = N(0) +  N( k ) 2sin(kt +  k ) = N(0) +  n (k )
(t ).
k =1 k =1

(5.5)
m(t )  n(t ) = M (0)
N (0)
+M (0)
n (k )
(t ) +
k =1
  
+N (0)
 m(k )(t ) +   m(k )(t ) n( j )(t ).
k =1 k =1 j =1
Pentru aceleași armonici:

(m(t )  n(t ))med = M(0)  N(0) +  M( k )  N( k )  cos( k − k ) . (5.6)
k =1
a. Valoarea efectivă:
d T
1
Mef =  m2(t )dt
T
0
T T
1  (0) n ( k )   (0)  ( k )  1 2
2
Mef =   M +  m (t )   M +  m (t ) =  M(0) dt +
T  k =1   k =1  T
0 0
M (0)   ( k ) ( j ) t dt +
T 
+ 
T   k =1 1
 m (t ) +  ( )
m
0 j =1 
 
1 ( j)
  m (t )  m
(k )
+ (t )dt =
T
k =1 j =1
2   
= M(0) + 2M(0)  m(med
k)
+   m( k )  m( j )  .
  med
k =1 k =1 j =1
   n 
( k )2 2
Dar,  m(med
k)
= 0 si   m( k )  m( j ) 
 
=  (m )med =  Mef
(k )
.
k =1 k =1 j =1 med k =1 k =1
Deci:
2 2 2 2 2
Mef = M (0) + M(1) + M(2) + ... = M(0) + M(1) + Md2 , (5.7)
d 2 2 (5.8)
Md = M(2) + M(3) + ... = reziduu deformant .
Caracterizarea formei de undă se poate face cu ajutorul unor

parametri/coeficienți energetici.
b. Coeficientul de vârf - se definește ca raportul dintre valoarea maximă

(amplitudinea curbei nesinusoidale periodice) notată cu Mmax sau M și
valoarea efectivă Mef a acesteia:
d Mmax
CF = , (5.9)
Mef
1. pentru o curbă sinusoidală, CF = 2 ;
2. pentru o curbă ascuțită, CF  2 – aceste curbe pot determina solicitări
termice (în cazul curentului) sau de izolație (în cazul tensiunii) asupra
echipamentelor electrice și de rețea.
3. pentru o curbă aplatizată, CF  2 .
c. Nivelul armonicii - de rang k a unei mărimii periodice nesinusoidale se
determină ca raport exprimat în procente dintre valoarea efectivă a
armonicii considerate M(k) (evaluate din analiza armonică) și valoarea
efectivă a armonicii fundamentale M(1):
M( k ) (5.10)
 k  % =  100% .
M ( 1)
În figura 5.3 este reprezentat spectrul armonic pentru curba prezentată

anterior (în figura 5.1).
Fig. 5.3. Spectrul armonic al

funcției nesinusoidale.
d. Factorul de distorsiune – este raportul între reziduul deformant al mărimii

nesinusoidale și valoarea efectivă a semnalului:
 2
(k )
d M
Md k =2 (5.11)
DF = = .
Mef Mef
e. Factorul de distorsiune armonică totală (THD) – este raportul dintre reziduul
deformant și valoarea efectivă a fundamentalei.
 2
(k )
M
Md k =2 (5.12)
THD = = .
M(1) M(1)
V.3. Elemente ideale de circuit în regim periodic nesinusoidal
Considerând o tensiune nesinusoidală sub forma:

u(t ) =  U ( ) 2sin(kt +  k ) ,
k
(5.13)
k =1
se dorește în general obținerea formei curentului absorbit de fiecare element de

circuit în parte, de forma:

i(t ) =  I ( ) 2sin(kt + k ) .
k
(5.14)
k =1
A. Rezistorul liniar alimentat cu tensiune nesinusoidală

Ecuația caracteristică rezistorului este:
u(t ) = R  i(t ) ,
1 1  (k )
i(t ) = u(t ) =  U 2sin(kt +  k ) . (5.15)
R R k =1
Identificând coeficienții din ecuațiile (5.14) și (5.15) obținem:
U (k )
I( ) =
k
si k =  k  k = 0
R
  2 
( k )2  1  ( k )2 2
 I   R  U  U (k )
k =2 k =2 k =2
DFI = = = = DFU .
  
2
1
 I(
k) 2 2
  R U(k )  U(k )
k =1 k =1 k =1
Adică cele două curbe (ale curentului și tensiuni) au aceeași formă de

variație în timp.
B. Bobina ideală alimentată cu tensiune nesinusoidală
Ecuația caracteristică a bobinei liniare este:
di(t )
u(t ) = L ,
dt
t t
1 1 
i(t ) =  u(t )dt =  U ( k ) 2sin(kt +  k ) =
L L k =1
0 0
(5.16)
1  U(k ) 2  (k )
U 2 
= − cos(kt +  k ) =  sin(kt +  k − ).
L k =1 k k =1 k L 2
Identificând coeficienții ecuațiilor (5.14) și (5.16) se obține:
U(k )  
I( k ) = , unde X L(k ) = kL și k =  k −  k = ,
kL 2 2
  2 
( k)
2
 1  ( k )2
I   k2  U 

DFI = k =2 = k =2

 
2
 1  
 I ( ) U(1) +   k2 U(k ) 
k 2 2
k =1 k =2 
  DFI  DFU .
 2  2 
U( ) U( )
k k

k =2 k =2 
DFU = = 
 2 
( k) (1)2 ( k )2 
U U + U

k =1 k =2 
Bobina liniară atenuează armonicile superioare ale curentului față de
tensiune (fig. 5.4).
Fig. 5.4. Tensiunea și

curentul în regim
nesinusoidal pentru
bobină.
C. Condensatorul ideal alimentat cu tensiune nesinusoidală

Ecuația caracteristică a condensatorului este:
du(t )
i(t ) = C ,
dt

d  (k )
i(t ) = C  U 2sin(kt +  k ) =
d t  
k =1
 
(5.17)

= C  kU ( k ) 2cos(kt +  k ) =  kC U ( k ) 2sin(kt +  k + ).
  2
k =1 k =1
Identificând coeficienții ecuațiilor (5.14) și (5.17) se obține:
1  
I(k ) = kC U(k ) unde XC(k ) = și k = k +  k = − ,
kC 2 2
  
( k )2 ( k )2
 I  k 2
 U 

DFI = k =2 = k =2

 2  2 
 I ( ) U(1) +  k 2 U (k ) 
k 2
k =1 k =2 
  DFI  DFU .
 2  2 
(k ) (k )
 U  U 
DFU = k =2
= k =2 
 2  
( k) (1)2 ( k )2
U U + U 

k =1 k =2 
Condensatorul ideal accentuează (amplifică) armonicile curentului față de
tensiune (fig. 5.5).
Fig. 5.5. Tensiunea și

curentul în regim
nesinusoidal pentru
condensator.
V.4. Puteri în regim periodic nesinusoidal

Fie un dipol liniar alimentat de la o tensiune periodică nesinusoidală.
Datorită liniarității dipolului, intensitatea curentului are aceeași formă:
 
u(t ) = U (0) +  U ( k ) 2sin(kt +  k )  i(t ) = I (0) +  I ( k ) 2sin(kt + k ) .
k =1 k =1
Puterea instantanee la borne se exprimă ca:
p(t ) = u(t ) i(t ) .
Puterea activă P la bornele acestui dipol liniar este definită:
d T 
1
P =( p)med =  p (t ) dt  P = U ( )  I ( ) +  U ( )  I ( ) cosk (W) .
0 0 k k
(5.18)
T k =1
0
Deci, puterea activă în regim periodic nesinusoidal este egală cu suma
puterilor active corespunzătoare fiecărei armonici și a componentei continue.
Prin analogie cu puterea activă, se poate defini și puterea reactivă
corespunzătoare acestui regim:
d 
Q =  U ( k )  I ( k ) sink (VAR) . (5.19)
k =1
Puterea aparentă se definește ca și în regim sinusoidal:
d  
 U (k )   I (k )
2 2
S =U ef  I ef = (VA) . (5.20)
k =0 k =0
În regim periodic nesinusoidal, se observă că S  P + jQ . De aceea, se

definește încă o putere, numită putere deformantă.
d
D = S 2 − P 2 − Q2 (VAD) . (5.21)
În figura de mai jos este reprezentat “triunghiul” puterilor în regim

deformant:
Fig. 5.6. „Triunghiul” puterilor în

regim deformant.
Factorul de putere K în regim periodic nesinusoidal se definește (ca și în

regim sinusoidal):
d P P
K= = , (5.22)
S 2 2
P +Q + D2
și poate fi subunitar chiar când puterea reactivă este nulă. Deci, anularea puterii
reactive nu îmbunătățește factorul de putere la valoarea unu ca în regim sinusoidal.
În regim nesinusoidal introducerea de condensatoare poate înrăutăți factorul de
putere.
Puterea complementară PC se definește cu relația:
d
PC = Q2 + D2 . (5.23)
P
Deci: K= .
2 2
P + PC
MĂSURAREA REGIMULUI NESINUSOIDAL ŞI IMPORTANȚA PRACTICĂ A

ACESTUIA ÎN INSTALAȚII
Receptoarele trifazate in regim periodic nesinusoidal

(deformant)
Aparate de măsură a parametrilor de calitate a energiei din instalaţiile electrice:

Analizor de calitate a energiei Fluke 435 permite descompunerea
Fourier a semnalelor măsurate considerând până la 50 de termeni
Fig. 4.2. Analizor portabil de calitate a energiei clasă A – Fluke 435 în care limitele calităţii
tensiunii sunt date de standardul european EN 50160 [39].
Exemple de forme de unda ale unor consumatori industriali (trifazați) măsuraţi cu

analizorul de calitate FLUKE 435:
Fig. 4.15. Forma de undă a intensităţii curenţilor electrici şi spectrul lor armonic în cazul
unor sarcini puternic neliniare.
Analizor de calitate a energiei C.A 8336 -Chauvin Arnoux permite

descompunerea Fourier a semnalelor măsurate considerând 50 termeni
Fig. 4.2. Analizor portabil de calitate a energiei C.A 8336 -Chauvin Arnoux].
Exemple de forme de unda ale unor consumatori industriali (trifazați) măsuraţi cu

analizorul de calitate C.A 8336 -Chauvin Arnoux:
Fig. 4.15. Forma de undă a intensităţii curenţilor electrici şi spectrul lor armonic în cazul
unor sarcini puternic neliniare.
Evaluarea solicitării şi dimensionarea conductorului neutru

(N) pentru circuitele în conexiune stea cu fir neutru
Receptoarele electrice neliniare (uzual definite ca cele pentru care raportul

dintre tensiunea şi curentul instantaneu nu este constant la orice valoare a
acestora) determină producerea curenţilor armonici (deformanţi sau nesinusoidali)
şi pot cauza, în sistemele cu surse de putere limitată, chiar şi distorsionarea formei
de undă a tensiunii. Aceste sarcini, aşa cum am prezentat şi în capitolele anterioare,
au o incidenţă din ce în ce mai mare în instalaţiile electrice moderne. Ele conţin, de
regulă, dispozitive electronice de putere: convertoare statice, surse de alimentare
fără întrerupere (UPS-uri), motoare cu turaţie variabilă VSD-uri), surse pentru
alimentare servere sau staţii de lucru, aparate de sudare, balasturile tuburilor
fluorescente şi altele [51-54].
În proiectarea instalaţiilor electrice, dimensionarea conductorului neutru
(sau neutrul de lucru N) se realizează, în mod similar secţiunii conductoarelor
active (de fază), pornind de curentul care-l parcurge. Astfel, pentru circuitele sau
coloanele monofazate, curentul prin conductorul neutru coincide cu cel prin
conductorul de fază. Prin urmare, secţiunea celor două conductoare trebuie să fie
egală. Pentru cazul unei distribuţii trifazate însă, dacă receptoarele au un caracter
puternic neliniar, există posibilitatea ca valoarea curentului prin conductorul
neutru să fie egală sau chiar s-o depăşească pe cea a curentului de fază. În această
situaţie, se impune deci o predeterminare adecvată a secţiunii conductorului
neutrului [51-54].
Pentru a analiza în mod cantitativ fenomenele privind încărcarea
conductorului neutru în sistemele trifazate, alegem o reţea de distribuţie cu
tensiuni simetrice de succesiune directă (de valoare efectivă U 1 şi pulsaţie  ) care
alimentează diverşi consumatori trifazaţi (liniari, neliniari, echilibraţi şi
dezechilibraţi). Toate aceste cazuri pun în evidenţă modul în care este solicitat
conductorul neutru.
A) Reţeaua alimentează un receptor trifazat liniar echilibrat montat în
conexiune stea cu fir neutru.
Pentru această situaţie am considerat cazul în care sarcinile lineare sunt
reprezentate de corpuri de iluminat cu lămpi de incandescenţă – Fig. 5.33.
Valoarea curentului în conductorul neutru rezultă ca sumă fazorială a curenţilor de
linie. Cum receptoarele pe faze sunt liniare, curenţii absorbiţi de aceştia
i L1 (t ), i L 2 (t ), i L 3 (t ) (curenţii de linie) sunt pur sinusoidali, au aceeaşi valoare
efectivă I 1 , iar suma lor (care reprezintă curentul prin neutru i N (t ) ) este nulă.

u (t ) = U 2 sin(t ),
 1 1
  2 
u 2 (t ) = U 1 2 sin t − ,
  3 
  2 
u 3 (t ) = U 1 2 sin t + 
  3 
i L1 (t ) = I 1 2 sin(t )

i (t )  I 2 sin t − 2 ,
 L 2 1  
 3 

i (t )  I 2 sin t + 2 .
 L3 1
 3 

i N (t ) = i L1 (t ) + iL 2 (t ) + i L 3 (t )  0.
Fig. 5.33 Receptorul echilibrat şi liniar alimentat în sistem trifazat simetric.
În fapt, datorită dezechilibrului inerent al sarcinilor reale (fazele nu sunt

niciodată perfect echilibrate), curentul prin conductorul neutru este rareori zero.
Uzual, diferenţa este mică şi, în orice caz, mult mai mică decât curenţii de linie.
B) Reţeaua alimentează un receptor trifazat neliniar echilibrat montat de
asemenea în conexiune stea cu fir neutru.
Modelarea acestei regim de funcţionare a fost realizat selectând sarcinile
neliniare tot corpuri de iluminat, dar de tip compact fluorescent (CFL –
Compact Fluorescent Lamp) – Fig. 5.34.
În cazul unor curenţi nesinusoidali (deformanţi), suma celor trei curenţi,

chiar dacă au aceeaşi valoare efectivă, poate fi diferită de zero. De fapt, armonicile
de rang trei (ca şi toate celelalte armonici având rangul multiplu de trei) ale
curenţilor de fază nu sunt defazate (sunt componente de secvenţă zero) şi se adună
aritmetic în loc să se anuleze.
Pentru simplificarea calculelor, considerăm spectrul armonic al formei de
undă corespunzătoare curenţilor absorbiţi de receptorul neliniar dominat de
armonica 3. Astfel, expresiile acestora pe faze i L1 (t ), i L 2 (t ), i L 3 (t ) şi prin
conductorul neutru i N (t ) se pot exprima în funcţie de valorile efective ale curenţilor
de armonică unu I 1 şi, respectiv, trei I 3 :
Fig. 5.34 Receptorul echilibrat cu Fig. 5.35 Variaţia încărcării conductorului

consumatori neliniari. funcţie de distorsiunea armonică totală.
i L1 (t )  I 1 2 sin(t ) + I 3 2 sin(3t ),

i (t )  I 2 sin t − 2  + I 2 sin 3 t − 2 ,
    
 L2 3 
1 3
  3   
 (5.19)
i (t )  I 2 sin t + 2  + I 2 sin 3 t + 2 ,
 L3 1
3 
3  3 
  

i N (t ) = i L1 (t ) + iL 2 (t ) + i L 3 (t ) = 3I 3 2 sin(3t ).
Relaţia între valoarea efectivă (eficace) a curentului prin conductorul neutru

I N şi cea prin fază sau linie I L ( I L1 = I L 2 = I L 3 = I L ) se poate exprima în acest caz
funcţie de valoarea distorsiunii armonice totale a curentului de fază THD I , variaţie
reprezentată şi în Fig. 5.35:
n n
I L1 = I L 2 = I L 3 = I L =  I k2 = I 12 + I 32 , IN =  I k2 = 3I 3 ,
k =1 k =1
n
 I k2 I L2 − I 12 IL I3
k =2 (5.20)
THD I = =  I1 = ; dar THD I = ;
I1 I1 1 + THD 2 I1
I
3I L  THD I IN 3  THD I
I N = 3I 1  THD I =  = .
1 + THD I2 IL 1 + THD I2
La limită, pentru o valoare a distorsiunii de 100 %, curentul prin

conductorul neutru se poate chiar dubla faţă de cel prin fazele receptorului:
IN 3  THDI 3
lim = lim = = 2,12 . (5.21)
THD I →1 I 2
L
THD I →1
1 + THDI2
C) Reţeaua alimentează un receptor trifazat neliniar dezechilibrat montat,

de asemenea, în conexiune stea cu fir neutru Fig. 5.36.
Fig. 5.36 Receptorul dezechilibrat cu Fig. 5.37 Variaţia încărcării conductorului

consumatori neliniari. funcţie de distorsiunea armonică.
Considerăm acum condiţiile analizate în situaţia anterioară, în care receptorul

are faza a treia întreruptă (un dezechilibru frecvent în instalaţiile electrice –
„căderea” unei faze). Astfel, valorile curenţilor pe faze şi prin conductorul neutru
devin:
i L1 (t )  I 1 2 sin(t ) + I 3 2 sin(3t ),

i (t )  I 2 sin t − 2  + I 2 sin3 t − 2 ,
    
 L 2 3 
1 3
 3   
 (5.22)
i L 3 (t ) = 0,
  2 
i N (t ) = i L1 (t ) + iL 2 (t ) + i L 3 (t ) = −I 1 2 sin t +  + 2I 3 2 sin(3t ).
  3 
Procedând similar, între valoarea efectivă a curentului prin conductorul

neutru I N şi cea prin fază I L se poate determina o relaţie funcţie de valoarea
distorsiunii armonice totale a curentului de fază THD I , dependenţă reprezentată
şi în Fig. 5.37:
n
I L1 = I L 2 = I L =  I k2 = I 12 + I 32 , I L 3 = 0, I N = I 12 + 4I 32 ,
k =1
I3 IN
Dar THD I =  I N = I 1 1 + 4  THD I2  I 1 = .
I1 2
1 + 4  THD I (5.23)
IL IN 1 + 4  THD I2
Cum I 1 =  = .
1 + THD I2 IL 1 + THD I2
La limită (pentru o valoare a distorsiunii de 100 %) curentul prin

conductorul neutru poate creşte semnificativ faţă de cel prin faze:
IN 1 + 4  THDI2 5
lim = lim = = 1,58 . (5.24)
THD I →1 I THD I →1 2 2
L 1 + THDI
Prin urmare, se poate constata că, pentru conductorul neutru, cea mai
defavorabilă situaţie din punct de vedere al încărcării acestuia este cea în care
receptoarele neliniare sunt echilibrate. În practică, valoarea maximă a raportului
dintre curentul prin conductorul neutru şi cele de fază nu depăşeşte 3 .
Măsurătorile de calitate a anergiei electrice au fost efectuate în condiţii de
laborator, cu un analizor monofazat de calitate a energiei electrice [36] care
măsoară pe fiecare fază a receptorului cei mai importanţi parametri de calitate a
energiei împreună cu vizualizarea formelor de undă şi a spectrului său armonic –
Fig. 5.38. Sistemul experimental mai conţine un autotransformator trifazat de
control a tensiunii, elemente de conectică şi un sistem de calcul mobil, care permite
analiza cantitativă a datelor experimentale.
Fig. 5.38 Studiul

experimental al
încărcării
conductorului neutru
în cazul unui
receptor trifazat
neliniar (lămpi
fluorescente).
Au fost analizate atât cazul în care receptorul este echilibrat, cât şi situaţia
când o fază a acestuia este întreruptă (dezechilibrat). Trebuie menţionat că
spectrul armonic al curentului prin neutru a trebuit să fie determinat prin calcul
(şi nu măsurat direct de analizor) datorită limitărilor acestuia (triplarea valorii
frecvenţei curentului prin conductorul neutru nu este corect gestionată). Prin
urmare, a fost elaborat un software specializat care să permită o vizualizare a
nivelului armonicilor (până la ordinul 50) conţinute de spectrul curentului prin
neutru.
În cazul receptorului echilibrat, parametrii de calitate a energiei electrice,
forma de undă şi spectrul armonic al curentului prin cele trei faze şi neutru ale
receptorului echilibrat sunt reprezentate în Fig. 5.39.
Fig. 5.39 Parametrii de calitate a energiei electrice, forma de undă şi spectrul

armonic al curentului prin conductorul neutru al receptorului echilibrat.
Pentru situaţia în care este întreruptă o fază, parametrii măsuraţi şi calculaţi

pentru conductorul de fază sunt similari cu cei prezentaţi anterior (aceeaşi
sarcină), iar cei pentru conductorul neutru sunt reprezentaţi în Fig. 5.40.
Fig. 5.40 Parametrii de calitate a energiei electrice, forma de undă şi spectrul

armonic al curentului prin conductorul neutru al receptorului dezechilibrat.
Se poate constata, aşa cum am anticipat în subsecţiunile anterioare, că din

punct de vedere al solicitării termice (generată de valoarea efectivă), situaţia în
care receptorul este echilibrat este cea mai defavorabilă. Astfel, în această situaţie
curentul prin conductorul neutru are valoarea efectivă de 1,2 A. Acesta depăşeşte
semnificativ pe cea a curentul prin fazele receptorului, de doar 0,7 A. Pe de altă
parte, poluarea cu armonici superioare a conductorului neutru este mai accentuată
în situaţia în care este întreruptă o fază (receptorul este dezechilibrat).
V.5. Metoda de rezolvare a circuitelor liniare în regim permanent nesinusoidal

După descompunerea excitațiilor (tensiunile electromotoare și injecțiile de
curent) conform transformatei Fourier, în circuitele liniare se poate aplica
următorul algoritm:
P1: Toate formele de undă ale surselor de energie se descompun în serii Fourier
simplificate (relația (5.3)).
P2: Se sursele conțin armonica de ordin 0 (componenta de curent continuu) și se
rezolvă circuitul în acest regim, ținând cont de comportamentul specific al
elementelor reactive:
- bobina ideală se comportă ca un scurtcircuit în curent continuu (U = 0, R =
0);
- condensatorul ideal se comportă ca un gol în curent continuu (I = 0, G = 0).
Fig. 5.7. Comportamentul bobinei și condensatorului în curent continuu.
P3: Se rezolvă circuitele de curent alternativ corespunzător fiecărei armonici în

parte.
P4: Se aplică metoda superpoziției (pentru cazul circuitelor liniare) rezultatelor
pentru fiecare armonică în parte (în domeniul timp) și pentru componenta de
curent continuu.
V.6. Aplicații în regim permanent nesinusoidal
R1nes. Circuitul din figura de mai jos este alimentat în regim deformant de sursa
 
de tensiune e(t ) = 20 2sin(t ) + 40 2sin  3t +  (V) . Cunoscând valorile
 2
elementelor pasive R = 1  , L = 10 mH , C = 10 mF , respectiv pulsația
 = 100rad/s se cer:
a) determinați evoluția în timp a curentului prin sursă;
b) verificați bilanțul puterilor activă și reactivă;
c) calculați puterile aparentă și deformantă la bornele sursei.
Așadar, surse de alimentare a acestui circuit conține două armonici: de

ordinul 1, respectiv de ordinul 3.
a1) armonica de ordinul „1” (c.a.)  = 100[rad / s]
E (1) = 20e j0 = 20
Z (1)
1 = jL = j
Z (1)
2 = R + jL = 1 + j
j
Z (1)
3 =R− = 1− j
C
Z (1) = Z (1)
Z (1) (1)
2  Z3 (1 + j )(1 − j ) = 1 + j
e 1 + = j+
Z (1) (1)
2 + Z3
1+ j +1− j
E(1) 20  
I(1) = = = 10(1 − j )  i(1)(t ) = 20sin  t − (A)
Z (1)
e
1+ j  4
a2) armonica de ordinul „3” (c.a.) 3 = 300[rad / s]

(3) j
E = 40e 2 = 40 j
Z (3)
1 = 3 j L = 3 j
Z (3)
2 = R + 3 jL = 1 + 3 j
j j
Z (3)
3 =R− = 1−
3C 3
Z (3) (3)
2  Z3 (1 + 3 j )(3 + j ) = 1 + 3 j
Z (3) (3)
e = Z1 + =3j +
Z (3) (3)
2 + Z3
3+ 9 j +3− j
E(3) 40 j  1
I (3)
= = = 4(3 + j )  i(3)(t ) = 8 5sin  3t + arctg (A)
Z (3)
e
1+3 j  3
a3) superpoziția rezultatelor

   1
i(t ) = i(1)(t ) + i(3)(t ) = 20sin  t −  + 8 5sin  3t + arctg (A)
 4  3
b) bilanțul puterilor activă și reactivă
    ( )
2
( )
2
2 2
Pc = e Z (1)
e I
(1)
+ e Z (3)
e I
(3)
= 1  10 2 + 1  4 10 =
= 200 + 160 = 360 (W)
Pg = E(1)  I(1)  cos(1) + E(3)  I(3)  cos(3)
  
(1) = 0 −  −  =
 4 4
 1  1 1
cos(3) = cos  − arctg  = sin  arctg  =
2 3  3 10
2 1
Pg = 20  10 2  + 40  4 10  = 360 (W)
2 10
 
Qc = m Z (1)
e  I (1)2
+ m Z e  
(3) (3)2
 I = 1  10 2
2
+ 3  4(10
2
= ) ( )
= 200 + 480 = 680 (VAR)
Qg = E (1)  I(1)  sin(1) + E (3)  I(3)  sin(3)
3
sin (3) = 1 − cos2 (3) =
10
2 3
Q g = 20  10 2  + 40  4 10  = 680 (VAR)
2 10
c) puterile aparentă și deformantă
2 2 2 2
S E = Eef  Ief = E (1) + E (1)  I(1) + I(1) =
= 400 + 1600  200 + 160 = 600 2 (VA)
DE = SE2 − PE2 − QE2 = 6002  2 − 3602 − 6802 = 160 5 (VAD)

OBS: Termenii PE, respectiv QE reprezintă acea parte din Pg, respectiv din Qg ce
aparține sursei „E”. În cazul acestei probleme, cu o singură sursă, PE = Pg, respectiv
QE = Qg.
R2nes. Circuitul din figura de mai jos este alimentat în regim deformant de sursa
de tensiune continuă E1 = 10 (V) și sursa de curent alternativ
j4(t ) = 4 2sin (t +  /2)(A) . Cunoscând valorile elementelor pasive

R1 = R2 = R3 = 1  , L1 = 10 mH , C2 = 10 mF , respectiv pulsația  = 100 se cer:
a) determinați evoluția în timp a curentului prin sursa de tensiune, respectiv a
tensiunii la bornele sursei de curent;
b) verificați bilanțul puterilor activă și reactivă;
c) calculați puterile aparentă și deformantă la bornele fiecărei surse.
a1) armonica de ordinul „0” (c.c.)
E1(0) = 10
E1(0) 10
I1(0) = = = 5A
R1 + R3 1 + 1
U4(0) = R3  I1(0) = 5V
a2) armonica de ordinul „1” (c.a.)


j
J (1)
4
= 4e 2 =4j
Z (1)
1 = R1 + j L1 = 1 + j
j
Z (1)
2 = R2 − = 1− j
C2
Z (1)
3 = R3 = 1
1 1 1 1 1
Y (1)
e = + + = + +1 = 2
Z (1)
1 Z (1)
2 Z (1)
3
1+ j 1− j
J (1) 4j
U (1)
4 = 4 = =2j
Y (1)
e
2
 
u(1)
4 (t ) = 2 2sin  t + (V)
 2
(1)
U4 2j
I(1)
1 = − (1) = − = −1 − j
Z1 1+ j
 3 
ii(1)(t ) = 2sin  t − (A)
 4 
a3) superpoziția rezultatelor
 3 
i1(t ) = I1(0) + i1(1)(t ) = 5 + 2sin  t − (A)
 4 
 
u4(t ) = U4(0) + u(1)
4 (t ) = 5 + 2 2sin  t + (V)
 2
b) bilanțul puterilor activă și reactivă
  1
2
(1)2
Pc = ( R2 + R3 )  I1(0) + e Z (1)
e  J4 = 2 52 +  42 = 58 (W)
2
Pg = E1(0)  I1(0) + U 4(1)  J 4(1)  cos (1)
PE PJ
 
(1) = − =0
2 2
Pg = 10  5 + 4  2  1 = 50 + 8 = 58 (W)
PE PJ PE PJ
 
2
Qc = m Z (1) (1)
e  J4 = 0  42 = 0 (VAR)
Qg = E (1)  I(1)  sin(1) + E (3)  I(3)  sin(3)
Qg = 0 + U4(1)  J 4(1)  sin(1) = 0 + 4  2  0 = 0 (VAR)

QE QE QJ
QJ
c) puterile aparentă și deformantă

2 2
SE = E1ef  I1ef = E1(0)  I1(0) + I1(1) = 10  27 = 30 3 (VA)
DE = S E2 − PE2 − QE2 = 2700 − 25002 − 02 = 10 2 (VAD)

2 2
S J = U4ef  J4ef = U4(0) + U1(1)  J4(1) = 4  29 (VA)
D J = S 2J − PJ2 − Q2J = 464 − 642 − 02 = 20 (VAD)

Circuite electrice liniare în regim tranzitoriu
Comportarea oricărui circuit electric, adică modul de variaţie în

timp a intensităţii curenţilor şi a tensiunilor la bornele diferitelor
elemente componente sau laturi ale circuitelor, este complet descrisă
cu ajutorul unui sistem de ecuaţii ce se obţine prin aplicarea celor
două teoreme ale lui Kirchhoff.
Într-un circuit cu n noduri şi l laturi cu ajutorul celor două
teoreme ale lui Kirchhoff se pot scrie (n –1) respectiv, b = l – n + 1
ecuaţii liniar independente, adică în total n – 1 + b = l ecuaţii, în
număr egal cu numărul de laturi al circuitului. În acest fel,
comportarea în timp a circuitului poate fi perfect determinată prin
integrarea sistemului de ecuaţii stabilite:
i
k( j )
k =0 j = 1,2,  , n − 1
 d ik di 1  (5.1)
  R i k k + Lk +  Lkh h +
d t Ck 
i k d t  =  ek (t )
 p = 1,2,  , b
k( p )  d t h(k )  k( p )
În această formă de scriere a sistemului, necunoscutele sunt

intensităţile curenţilor din cele l laturi ale circuitului, iar variabila
independentă este timpul. Circuitul fiind liniar, parametrii elementelor
componente au valori constante, astfel încât sistemul descris de
ecuaţiile (5.1) este un sistem de ecuaţii integro-diferenţiale liniar şi
neomogen cu coeficienţi constanţi. Observând că numai bobinele şi
condensatoarele introduc câte un element diferenţial în ecuaţiile
circuitului, conform relaţiilor acestora de funcţionare, ordinul N al
sistemului de ecuaţii este egal cu suma dintre numărul NL de bobine şi
respectiv NC de condensatoare conţinute de circuit, adică cu numărul
total al elementelor reactive.
Prof. dr. ing. Emil CAZACU Bazele electrotehnicii I şi II– Note de curs
Regimul tranzitoriu poate fi definit ca fiind regimul variabil al

circuitelor electrice de trecere de la o stare iniţială (un regim
permanent) la un alt regim permanent. Acest regim poate fi determinat
de situaţii de manevră sau de accident ce intervin în funcţionarea
circuitelor electrice.
Regimul tranzitoriu mai poate fi definit ca fiind acel regim de
funcţionare a circuitelor electrice în care soluţia liberă (naturală – fără
excitaţii) are valori importante, comparabile cu cele ale soluţiei forţate
(cu excitaţii). Pe durata sa se simte influenţa condiţiilor iniţiale de
funcţionare.
În practică, regimul tranzitoriu are o importanţă destul de mare. În
reţelele electrice de transport şi distribuţie, toate comutaţiile
(deschideri sau închideri ale întrerupătoarelor) sau avariile
(scurtcircuite, întreruperi de conductoare) determină regimuri
tranzitorii. Regimurile tranzitorii, deşi durează puţin, datorită
constantelor de timp foarte mici pot periclita securitatea instalaţiilor
(prin supraintensităţi şi supratensiuni) sau stabilitatea funcţionării
acestora. În electrocomunicaţii şi în informatică, numeroase clase de
semnale (precum succesiunile de impulsuri) au variaţii importante în
intervale de timp, variaţii de acelaşi ordin de mărime cu constantele de
timp ale circuitelor; ele nu pot fi studiate decât în regim tranzitoriu. De
asemenea, prelucrarea semnalelor (detecţie, modulaţie, limitare, etc.)
utilizează procese tranzitorii care nu pot fi ignorate.
Pentru rezolvarea regimului tranzitoriu sunt cunoscute mai multe
metode de rezolvare dintre care cele mai importante sunt:
Metoda elementară a integrării directe a sistemului de ecuaţii
integro-diferenţiale. Datorită faptului că este o metodă relativ
laborioasă, aceasta metodă nu este recomandată decât în cazul unor
circuite relativ simple, cu un număr redus de elemente reactive (de
cele mai multe ori două).
2
Metodele simbolice (operaţionale), care, pe baza unor transformări

operaţionale (transformata Laplace, transformata Fourier,
transformata Z) simplifică apreciabil integrarea sistemului de ecuaţii
integro-diferenţiale ale circuitului.
Metoda variabilelor de stare permite scrierea de ecuaţii ale
circuitului astfel încât să apară numai variabilele legate direct de
comportarea elementelor reactive de circuit. Această metodă prezintă
avantajele unei remarcabile sistematizări în modul de scriere a
ecuaţiilor dar, fiind o metoda matricială, prezintă toate inconvenientele
proprii acestui mod de calcul.
În cele ce urmează vom prezenta metoda operaţională folosind
transformata Laplace şi metoda variabilelor de stare.
5.1. TEOREMELE LUI KIRCHHOFF ÎN REGIM VARIABIL
Ipotezele de bază acceptate în studiul circuitelor electrice permit

deducerea celor două relaţii fundamentale în studiul acestor circuite:
teoremele lui Kirchhoff. În formă lor primară aceste teoreme ilustrează
proprietăţi topologice generale ale circuitului.
Prima teoremă a lui Kirchhoff afirmă că suma algebrică a
intensităţilor curenţilor i k , ai laturilor lk legate la un nod nj al unui
circuit este nulă.
i
k( j )
k =0 (5.2)
Se vor lua cu semnul plus curenţii al căror sens de referinţă iese

din nod. Ecuaţia de mai sus rezultă din legea conservării sarcinii
electrice aplicată pentru o suprafaţă închisă  ce înconjoară nodul nj
(Fig. 5.1) şi din ipoteza că sarcina acumulată pe nod este nulă (q =0),
ceea ce conduce la condiţia că intensitatea i a curentului de conducţie
total ce iese din suprafaţă  să fie nulă.
3
d q
i = −
dt
Fig. 5.1 Prima teoremă a lui Kirchhoff. Legea conservării sarcinii

electrice.
Ca şi în cazul circuitelor electrice de curent continuu aceasta

teoremă conduce la un sistem de ecuaţii liniar independente numai
dacă se aplică la (n-1) din nodurile circuitului.
A doua teoremă a lui Kirchhoff pentru circuitele în regim variabil
afirmă că suma algebrică a tensiunilor uk la bornele laturilor lk ce
aparţin unei bucle (p) a unui circuit este nulă.
u
k( p )
k =0 (5.3)
Se vor considera cu plus laturile al căror sens de referinţă coincide

cu sensul de referinţă ales de buclă. Ecuaţia de mai sus rezultă din
aplicarea legii inducţiei electromagnetice pe o curbă închisă  ce
parcurge pe la borne toate laturile buclei (p) (Fig.5.2) şi din ipoteza că
fluxul magnetic prin orice suprafaţă exterioară eventualelor bobine de
pe laturi este nul  S = 0 , ceea ce conduce la condiţia că tensiunea

electrică u, pe curba închisă  să fie nulă.

În ceea ce priveşte aplicarea acestei teoreme se observă că se
preferă, pentru o mai bună sistematizare în modul de scriere a
ecuaţiilor circuitului, ca tensiunea uk de la bornele laturii să fie
asociată după convenţia de tip receptor cu sensul curentului din
latura respectivă.
Într-un circuit cu n – noduri şi l – laturi, teorema a doua a lui
Kirchhoff se poate aplica pentru b= l–n+1 bucle independente (Teorema
lui Euler).
4
d  S
e = −
dt
Fig. 5.2 A doua teoremă a lui Legea inducţiei electromagnetice

Kirchhoff.
5.2 ELEMENTELE IDEALE DE CIRCUIT ÎN REGIM VARIABIL
Vom preciza în cele ce urmează caracteristicile fiecărui element de

circuit şi comportamentul acestora în regim variabil. Interesează
dependenţele între intensităţile curenţilor şi tensiunile la bornele
laturilor.
Rezistorul ideal : caracteristica acestui element este dată de legea
lui Ohm:
u R (t ) = Ri R (t )
sau
i R (t ) = Gu R (t )
Bobina ideală fără cuplaj magnetic: tensiunea la bornele bobinei

este dată de legea inducţiei electromagnetice:
d
t
u L (t ) = (t ) = (0) +  u L () d  = Li L (t )
dt 0
t
d i (t ) 1
u L (t ) = L L i L (t ) = i L (0) +  u L () d 
dt L0
5
Bobina ideală cu cuplaje magnetice: ca şi în cazul precedent, relaţia

dintre tensiune şi curent este furnizată tot de legea inducţiei
electromagnetice:
d k
uL k =
dt
 k = Lk i k (t ) + L
h(k )
i (t )
kh h
d i k (t ) d i (t )
u L k = Lk +  Lkh h
dt h( k ) dt
Relaţiile de mai sus arată că fluxurile magnetice totale ale

bobinelor trebuie să fie funcţii de timp cu proprietăţi de continuitate –
(0 − ) = (0 + ) – pentru ca tensiunile la borne să rămână finite. De
asemenea, se observă că, în cazul bobinei necuplate magnetic,

curentul prin bobină trebuie să aibă proprietăţi de continuitate
i L (0 − ) = i L (0 + ) . Aceste proprietăţi vor fi utile în studiul regimului
tranzitoriu.
Condensatorul ideal: caracteristica acestui element este dată de

legea conservării sarcinii:
t
dq
iC (t ) = q(t ) = q(0) +  i() d  = Cu c (t )
dt 0
t
d u (t ) 1
iC (t ) = C C u C (t ) = u C (0) +  i() d 
dt C0
Ca şi în cazul bobinelor, relaţiile ce exprimă funcţionarea

condensatorului arată că sarcina electrică a condensatorului trebuie
să fie o funcţie de timp cu proprietăţi de continuitate qC (0 − ) = qC (0 + ) –
curentul rămânând astfel finit. Se poate spune că datorită ecuaţiei sale
de funcţionare şi tensiunea la bornele condensatorului trebuie să aibă
proprietatea de continuitate u C (0 − ) = u C (0 + ) .
Având în vedere cele expuse anterior, a doua teoremă a lui
Kirchhoff se poate exprima şi sub o altă formă, mai utilă în aplicaţii
6
curente, formă ce ia explicit în considerare structura fizică reală a

laturilor circuitului.
Presupunem pentru aceasta că (în cazul cel mai general posibil),
fiecare latura k este alcătuită din următoarele elemente ideale: un
rezistor de rezistenţa R k , o bobină cu inductivitate Lk , eventual cuplată
magnetic cu alte bobine ( Lkh ), un condensator de capacitate C k şi o
sursă de tensiune electromotoare e k (t ) –Fig.5.3.
Fig.5.3. Latura de circuit cu structură completă.
Înlocuind expresia tensiunii u k în expresia (5.3) se ajunge la

următoarea formă echivalentă a celei de-a doua teoreme a lui
Kirchhoff:
 d ik di 1  (5.4)
  R i k k + Lk +  Lkh h +
d t Ck 
i k d t  =  ek (t )

k( p )  d t h( k )  k( p )
Prin urmare suma algebrică a căderilor de tensiune pe elementele

componente ale laturilor unor bucle ale circuitului este în orice
moment suma algebrică a tensiunilor electromotoare ale surselor din
acele laturi, toate semnele fiind stabilite prin raportarea sensurilor
curenţilor şi tensiunilor la un sens oarecare de parcurgere a buclei
ales arbitrar.
7
5.3 ECUAŢIILE CIRCUITELOR ELECTRICE. PROBLEMA

CONDIŢIILOR INIŢIALE. REGIMURI DE FUNCŢIONARE
Comportarea oricărui circuit electric, adică modul de variaţie în

timp a intensităţii curenţilor şi a tensiunilor la bornele diferitelor
elemente componente sau laturi ale circuitelor, este complet descrisă
cu ajutorul unui sistem de ecuaţii ce se obţine prin aplicarea celor
două teoreme ale lui Kirchhoff. Aşa cum am precizat în subcapitolele
anterioare, cu ajutorul celor două teoreme se pot scrie (n –1) respectiv,
b ecuaţii liniar independente, adică în total n–1+b=l ecuaţii, în număr
egal cu numărul de laturi al circuitului. În acest fel, comportarea în
timp a circuitului poate fi perfect determinată prin integrarea
sistemului de ecuaţii stabilite (vezi subcapitolul anterior).
i
k ( j )
k =0 j = 1,2,  , n − 1
 d ik di 1  (5.5)
  R i k k + Lk +  Lkh h + i k d t  =  e k (t ) p = 1,2,  , b
k( p )  d t h(k ) d t Ck  k( p )
În această formă de scriere a sistemului, necunoscutele sunt

intensităţile curenţilor din cele l laturi ale circuitului, iar variabila
independentă este timpul. Circuitul fiind liniar, parametrii elementelor
componente au valori constante, astfel încât sistemul descris de
ecuaţiile (5.5) este un sistem de ecuaţii integro-diferenţiale liniar şi
neomogen cu coeficienţi constanţi. Observând că numai bobinele şi
condensatoarele introduc câte un element diferenţial în ecuaţiile
circuitului, conform relaţiilor acestora de funcţionare, ordinul N al
sistemului de ecuaţii este egal cu suma dintre numărul NL de bobine şi
respectiv NC de condensatoare conţinute de circuit, adică cu numărul
total al elementelor reactive.
În cazul reţelelor liniare, prin eliminări succesive, sistemul de
ecuaţii (5.5) se poate reduce în raport cu o funcţie necunoscută x(t ) la
8
o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă, cu coeficienţi constanţi, de

forma:
dn x d n −1 x dx (5.6)
an n
+ a n −1 n −1
+  + a1 + a 0 x = y (t )
dt dt dt
Coeficienţii a 0 , a1 , , a n depind numai de structura reţelei şi au

aceleaşi valori (până la un factor multiplicativ) pentru orice funcţie
necunoscută x(t), a sistemului iniţial, iar membrul drept y(t) depinde
de structura circuitului, de mărimile caracteristice ale surselor
presupuse variabile în timp şi de funcţia necunoscută x(t) în raport cu
care s-a făcut eliminarea.
Conform teoriei matematice a sistemelor de ecuaţii diferenţiale, de
forma (5.6), expresia în timp a intensităţii fiecăruia dintre curenţi x(t)
se scrie ca suma dintre două componente:
x(t ) = x l (t ) + x p (t ) . (5.7)
Prima dintre aceste componente, xl (t ) , este soluţia sistemului

de ecuaţii omogenizate, adică pentru care s-a presupus că toate
sursele existente în circuit se pasivizează y(t)=0 (ek (t)=0). Mărimile
caracteristice ale circuitului, intensităţile curenţilor din laturi şi
tensiunile la bornele diferitelor elemente, vor fi în acest caz
determinate de valorile iniţiale ale unora dintre ele. Aceasta soluţie se
numeşte soluţie de regim liber şi ea are forma:
(5.8)
n n
xl (t ) =  Ak (t ) e  k t =  Ak (t ) exp( k t ) .
k =1 k =1
În relaţia (2.7) Ak (t ), k = 1,2,, n sunt termeni de integrare, iar

 k , 1,2  , n sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice, care se obţine din
ecuaţia diferenţială omogenă înlocuind formal derivata de ordin k a

funcţiei necunoscute cu puterea k a unei necunoscute  :
a n  n + a n −1  n −1 +  a1  + a 0 = 0 (5.9)
9
În ecuaţia (5.9)  k este o rădăcină multiplă de ordinul mk .
Polinoamele Ak (t ) sunt de ordinul (mk –1) în variabila t, cu coeficienţi
reali sau complecşi. Deoarece fizic se constată că în absenţa surselor,

mărimile ce definesc comportarea oricărui circuit real tind să se
anuleze după scurgerea unui anumit timp, rezultă că rădăcinile
ecuaţiei caracteristice îndeplinesc în mod obligatoriu condiţia:
e k   0 (5.10)
În circuitele reale (care conţin elemente disipative–rezistente)

regimul liber este un regim amortizat, care se stinge treptat pe măsură
ce timpul creşte, adică:
lim x l (t ) = 0 (5.11)
t →
Soluţia astfel scrisă conţine un număr de constante de integrare

egal cu ordinul sistemului, adică cu numărul N de elemente reactive
ale circuitului.
A doua componentă a soluţiei, xp(t), este o soluţie particulară
(complet determinată) a ecuaţiei neomogene (care are în dreapta
termenul y(t)), numită soluţie de regim fortat, deoarece forma ei este
impusă de funcţia reprezentată de termenul liber al ecuaţiei, adică de
condiţiile exterioare. Dacă termenul liber este o constantă, un polinom
de t, o exponenţială sau o combinaţie liniară de astfel de funcţii de
timp, atunci soluţia de regim forţat se găseşte sub forma unei funcţii
de timp de aceeaşi formă; parametrii soluţiei de regim forţat se pot
determina complet prin substituţie în ecuaţia neomogenă a formei
căutate şi identificate.
Determinarea celor N constante de integrare se face prin referire la
condiţiile iniţiale ale circuitului, adică la valorile la momentul t=0 ale
unora dintre mărimile sale caracteristice. Deoarece elementele reactive
sunt cele care au determinat natura integro-diferenţială a ecuaţiilor
circuitelor, condiţiile cerute se vor referi la mărimile ce definesc
comportarea lor.
10
Pentru bobină şi pentru condensatorul ideal se pot scrie ecuaţiile:

t
1 1
i L (t ) =
L  u L (t ) d t =  u L () d  + i L (0)
L0
1 1
t (5.12)
u C (t ) =  iC (t ) d t =  iC () d  + u C (0)
L C0
Din ecuaţiile (5.12) rezultă că, o dată cu specificarea exactă a

originii timpului, pentru cunoaşterea la un moment t >0 a intensităţii
curentului prin bobină iL şi respectiv, a tensiunii la bornele
condensatorului uC, trebuie cunoscute valorile acestor mărimi la
momentul t=0. Ele fiind în număr de NL, respectivă NC, se dispune
astfel exact numărul de condiţii necesare determinării celor N
constante de integrare.
Studiul circuitelor electrice în regim variabil în timp prezintă o
importanţă deosebită mai ales pentru faptul că permite anticiparea
comportării lor în cazul în care, fie prin manevre voite (comutări,
conectări sau deconectări), fie accidental (scurtcircuite, puneri la
pământ, întreruperi etc.), se produc modificări bruşte în structura sau
în condiţiile de excitare a circuitului. În aceste cazuri, ca moment
origine de timp (t=0) se ia de obicei chiar momentul efectuării manevrei
sau producerii accidentului, iar condiţiile iniţiale se determină
impunând ca pe durata (infinit de scurtă) de punere a circuitului în
noile situaţii de funcţionare, intensitatea curentului din orice bobină şi
tensiunea la bornele oricărui condensator să varieze în mod continuu:
i L (0 − ) = i L (0 + ); (5.13)
u C (0 − ) = u C (0 + )
În ecuaţia (5.13) 0 − , respectiv 0 + , sunt momentele imediat

anterior şi ulterior conectării considerate.
Se numeşte regim permanent acel regim de funcţionare al
circuitelor electrice în care componenta liberă a soluţiei (soluţia liberă)
este neglijabilă în raport cu cea forţată. În fapt, regimul permanent
poate fi definit că fiind acea soluţie asimptotică, pentru t tinzând către
11
infinit, a soluţiei generale dată de ecuaţia (5.6). Dacă termenul liber

y(t) este o constantă sau este o funcţie periodică de timp, iar regimul
liber este amortizat (se anulează când t →  ), soluţia de regim forţat îşi
păstrează forma la valori oricât de mari ale timpului şi se confundă cu
soluţia de regim permanent:
x(t ) → x p (t ) cand t →  (5.14)
Aceasta este situaţia cea mai întâlnită în practică la circuite

liniare alimentate cu tensiuni constante sau periodice. În aceste
circuite regimul forţat se confundă cu regimul permanent şi, de aceea,
de multe ori nu se mai face distincţie între aceste regimuri. Aceste
cazuri particulare (excitaţii constante sau sinusoidale) sunt numite
regimuri staţionare (regimul permanent de curent continuu şi
regimul permanent sinusoidal).
Dacă însă termenul liber nu este o constantă sau o funcţie de timp
periodică, atunci nu există un regim permanent al circuitului.
Regimul tranzitoriu este acel regim de funcţionare al circuitelor
electrice în care soluţia liberă (naturală) are valori importante,
comparabile cu cele ale soluţiei forţate. Pe durata sa se simte influenţa
condiţiilor iniţiale de funcţionare. Acest regim este determinat de
situaţii de manevră sau de accident ce intervin în funcţionarea
circuitelor electrice. Regimul tranzitoriu poate fi definit că fiind regimul
variabil de trecere de la o stare iniţială (un regim permanent) la un alt
regim permanent.
În practică, regimul tranzitoriu are o importanţă destul de mare. În
reţelele electrice de transport şi distribuţie, toate comutaţiile
(deschideri sau închideri ale întrerupătoarelor) sau avariile
(scurtcircuite, întreruperi de conductoare) determină regimuri
tranzitorii. Regimurile tranzitorii, deşi durează puţin, datorită
constantelor de timp foarte mici pot periclita securitatea instalaţiilor
(prin supraintensităţi şi supratensiuni) sau stabilitatea funcţionării
acestora. În electrocomunicaţii şi în informatică, numeroase clase de
12
semnale (precum succesiunile de impulsuri) au variaţii importante în

intervale de timp, variaţii de acelaşi ordin de mărime cu constantele de
timp ale circuitelor; ele nu pot fi studiate decât în regim tranzitoriu. De
asemenea, prelucrarea semnalelor (detecţie, modulaţie, limitare, etc.)
utilizează procese tranzitorii care nu pot fi ignorate.
Pentru rezolvarea regimului tranzitoriu sunt cunoscute mai multe
metode de rezolvare dintre care cele mai importante sunt:
Metoda elementară a integrării directe a sistemului de ecuaţii
integro-diferenţiale. Datorită faptului că este o metodă relativ
laborioasă, aceasta metodă nu este recomandată decât în cazul unor
circuite relativ simple, cu un număr redus de elemente reactive (de
cele mai multe ori două).
Metodele simbolice (operaţionale), care, pe baza unor transformări
operaţionale (transformata Laplace, transformata Fourier,
transformata Z) simplifică apreciabil integrarea sistemului de ecuaţii
integro-diferenţiale ale circuitului.
Metoda variabilelor de stare permite scrierea de ecuaţii ale
circuitului astfel încât să apară numai variabilele legate direct de
comportarea elementelor reactive de circuit. Această metodă prezintă
avantajele unei remarcabile sistematizări în modul de scriere a
ecuaţiilor dar, fiind o metoda matricială, prezintă toate inconvenientele
proprii acestui mod de calcul.
În cele ce urmează vom prezenta metoda elementară a integrării
directe şi metoda operaţională folosind transformata Laplace.
5.4 METODA ELEMENTARĂ DE ANALIZĂ A REGIMULUI

TRANZITORIU
Această metodă, numită şi analiza în domeniul timpului, constă

în rezolvarea directă a sistemului de ecuaţii integro-diferenţiale ale
circuitului.
13
Cu tot avantajul abordării directe şi intuitive a studiului

comportării circuitului, metoda elementară prezintă marele neajuns al
unor calcule lungi şi laborioase, ceea ce o face practic inaplicabilă în
cazul unor circuite având un grad cât mai ridicat de complexitate.
Metoda de rezolvare a regimului tranzitoriu are următoarele etape:
1. Se scriu ecuaţiile diferenţiale ale circuitului (care rezultă prin
aplicarea sistematică a teoremelor lui Kirchhoff şi eventual prin
derivări şi eliminarea unor necunoscute).
2. Se caută soluţia de regim tranzitoriu x(t) sub forma unor sume ale
soluţiilor de regim liber cu soluţiile de regim forţat (care poate fi şi
soluţia de regim permanent).
3. Soluţiile de regim liber se determină cu ajutorul ecuaţiilor
caracteristice, ca soluţii generale ale sistemului omogen (de
exemplu, cu toate t.e.m. nule), care depind de un număr de
constante arbitrare (egal sau mai mic decât numărul elementelor
reactive ale circuitului). Ecuaţia caracteristică este unică pentru o
reţea conexă sau formată din mai multe sub-reţele care se
influenţează reciproc.
4. Soluţiile de regim forţat se determină ca soluţii particulare ale
sistemului neomogen de formă complet determinată de termenul
liber. În cazul t.e.m. constante sau sinusoidale, soluţiile forţate au
aceeaşi formă că t.e.m. iar soluţiile se pot determina cu metodele
folosite în regimul permanent.
5. Cu ajutorul condiţiilor iniţiale se determină constantele de integrare
din expresiile complete (de regim tranzitoriu) ale soluţiilor.
Dacă circuitele au o structură mai complicată, dacă t.e.m. nu sunt
constante sau periodice sau dacă se cere să se determine numai una
din funcţiile necunoscute, această metodă se dovedeşte relativ
laborioasă şi greu de sistematizat. Totodată condiţiile iniţiale,
exprimate prin valori iniţiale ale funcţiilor cunoscute şi ale derivatelor
acestora, necesită o analiză prealabilă a circuitului, pentru a stabili
14
care dintre mărimi au proprietăţi de continuitate în momentul iniţial

considerat (care în general, este un moment de discontinuitate pentru
anumite mărimi, respectiv de schimbare a structurii reţelei). Mărimile
care nu suferă discontinuităţi – fluxurile totale ale bobinelor (întrucât
discontinuitatea lor ar determina t.e.m. induse infinite) – şi sarcinile
condensatoarelor (întrucât discontinuitatea lor ar determina curenţi
infiniţi) – se numesc mărimi de stare ale circuitului.
Rezolvarea regimului tranzitoriu pentru circuite de ordin întâi
Circuitele de ordin întâi sunt circuite ce conţin un singur element

reactiv, sau la care ecuaţiile care descriu funcţionarea lor se reduc la
ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi. Acestea pot fi circuite de tip RL sau
RC sau circuite reductibile la acestea.
Ecuaţiile care caracterizează aceste circuite sunt, aşa cum am
precizat şi în subcapitolele anterioare, ecuaţii diferenţiale, neomogene,
cu coeficienţi constanţi (considerăm elementele de circuit liniare).
În cazul circuitelor de ordin I, acestea au forma descrisă de ecuaţia
(2.15):
a
d x(t )
+ bx(t ) = y (t ) (5.15)
dt
Vom considera cazurile cel mai des întâlnite în practică când y(t)
este o funcţie constantă (sursa de tensiune de curent continuu) sau o
funcţie sinusoidală - caz ce corespunde, de exemplu, aplicării pe
circuit a unei surse de tensiune sinusoidală.
Ecuaţia de mai sus are o soluţie de forma:
x(t ) = x l (t ) + x f (t ) (5.16)
În care xl(t) reprezintă soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene (fără

termen liber), iar xf(t) este soluţia forţată, ce se caută ca fiind o soluţie
particulară a ecuaţiei (5.16). Deoarece circuitele vor fi reale (cu
elemente disipative) soluţiile trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
15
• Soluţia liberă trebuie să dispară după un timp suficient de lung

(xl(t)→ 0, t→ ).
• Soluţia forţată în cazul unei excitaţii constante sau sinusoidale,
coincide după un timp suficient de lung cu soluţia de regim
permanent xf(t)= xp(t), adică soluţia de curent continuu sau
alternativ la un timp suficient după comutaţie: xf(t)= xp(t)=x().
Soluţia de regim liber are următoarea formă:
xl (t ) = A e t = A exp( t ) (5.17)
Constanta  este soluţia ecuaţiei algebrice ataşate ecuaţiei

diferenţiale, adică este soluţie a ecuaţiei:
a + b = 0   = −
b 1
= (5.18)
a 
Prin urmare, soluţia de regim liber va fi:
(5.19)
t
−
xl (t ) = A e 
= A exp(− t )
Termenul A reprezintă o constantă ce va fi determinată din

condiţiile iniţiale ale circuitului, mai exact din condiţiile de
continuitate ale fluxului prin bobine, respectiv ale sarcinilor de pe
condensatoare.
Având în vedere că soluţia de regim forţat este soluţia după un
timp îndelungat de la comutaţie (în noua topologie a circuitului) vom
obţine soluţia finală ca în (5.20):
x(t ) = A exp(− t ) + x() (5.20)
În momentul t=0 se cunoaşte condiţia iniţială x(0); prin urmare

constanta A va fi egală cu diferenţa dintre valoarea iniţială şi valoarea
finală a variabilei de stare x (care este fie tensiunea pe condensator fie
curentul prin bobine). Prin urmare soluţia va fi:
x(t ) = (x(0) − x()) exp(− t ) + x() (5.21)
16
Termenul notat cu  poartă numele de constantă de timp a

circuitului. Această mărime este o foarte bună măsură a “inerţiei
electrice” a circuitului, adică a promptitudinii cu care circuitul este
capabil să urmărească variaţiile semnalului de excitaţie care i se
aplică. În general, comportarea dinamică este cu atât mai bună cu cât
constanta de timp este mai mică, în fapt cu cât elementele disipative
au valori mai ridicate.
Constanta de timp a circuitului dă şi o măsură a duratei regimului
tranzitoriu; astfel, se poate observa din (5.21) că, după un interval de
timp egal cu 3, valoarea mărimii diferă cu circa 5% faţă de valoarea sa
de regim permanent şi aceasta pentru că la momentele 5, respectiv
10, diferenţa sa scade la numai 0.67% respectivă 0.04 %. Prin
urmare, se poate spune cu o foarte bună aproximare că, după un timp
egal cu de trei ori constanta de timp a circuitului, regimul tranzitoriu
este încheiat.
Acesta este aşadar cea mai simplă metodă de a rezolva circuitele ce
conţin un singur element reactiv.
Deseori se întâlnesc circuite de tipul RL sau RC în diverse tipuri
de configuraţii la care putem aplica direct relaţia (5.21); pentru aceste
circuite cărora le aplicăm o excitaţie constantă, în condiţii iniţiale nule
obţinem următoarea soluţie:
di
L + Ri = E
dt
i L (t ) = (1 − exp (− t ))
E
R
u L (t ) = E exp (− t )
L
=
R
Fig. 5.4 Răspunsul circuitul RL în condiţii iniţiale nule la excitaţie

constantă.
17
Analog vom obţine şi pentru cazul circuitului RC:
d uC
RC + uC = E
dt
u C (t ) = E (1 − exp (− t ))
iC (t ) = exp (− t )
E
R
 = RC
Fig. .5.5 Răspunsul circuitul RC în condiţii iniţiale nule la excitaţie

constantă.
Aşa cum se observă şi din variaţiile în timp ale mărimilor

caracteristice fiecărui tip de circuit în parte, constanta de timp are şi o
interpretate grafică, ea fiind egală cu subtangenta în punctul de
comutaţie la graficul de variaţie al mărimii respective. De fapt el va fi
calculat pentru circuitele de tip RL ca raport dintre inductivitate şi
rezistenţa electrică echivalentă “văzută” de inductivitate la bornele ei,
respectiv la circuitele de tip RC, ca şi produs dintre capacitate şi
rezistenţa electrică echivalentă “văzută” de condensator la bornele sale.
Dacă la bornele unui circuit RL, de exemplu, se aplică o tensiune
sinusoidală de tipul e(t ) = E sin t , răspunsul circuitului va fi
asemănător:
18
Fig.5.6 Răspunsul unui circuit RL la excitaţie sinusoidală
În acest caz valorile curentului şi a tensiunii prin bobină variază

după legile:
i L (t ) = I 0 exp (− t ) sin  + sin( t − )

u L (t ) = E sin exp (− t ) cos  + cos( t − )
E L (5.22)
I0 = ,  = arctg
R + (L)
2 2 R
Observaţii: În practică, o importanţă tehnică deosebită o are

comutaţia bobinelor şi a condensatoarelor.
• Astfel în cazul deschiderii unui circuit RL variaţia foarte rapidă
spre zero a intensităţii curentului electric poate induce o t.e.m.
(cădere inductivă de tensiune) suficient de mare pentru a favoriza
producerea unui arc electric între contactele întrerupătorului. Acest
lucru prezintă pericolul străpungerii izolaţiei bobinei sau
accidentării operatorului, iar pe termen lung poate duce la
distrugerea contactelor. De cele mai multe ori neajunsul se înlătura
evitând întreruperea bruscă a curentului prin bobină, iar atunci
când acest lucru nu este posibil, se leagă în derivaţie cu bobină o
rezistenţa de valoare foarte mare, prin care se închide curentul
generat de t.e.m. autoindusă la deschiderea circuitului. La
instalaţiile electrice şi pe liniile electrice de mare putere, unde
montarea unor asemenea rezistenţe nu este posibilă, aparatele
pentru întreruperea curentului sunt prevăzute cu dispozitive
speciale pentru întreruperea arcului electric iar manipularea lor se
face numai de la distanţă.
• În cazul circuitelor RC, la încărcarea condensatoarelor, dacă
rezistenţa este destul de mică, apar curenţi de intensitate foarte
ridicată care pot periclita atât termic cât şi electrodinamic
securitatea instalaţiilor. Din acest motiv, bateriile mari de
condensatoare au rezistoare sau alte dispozitive pentru limitarea
19
curentului de încărcare. Dacă după încărcarea unui condensator se

deschide întrerupătorul, condensatorul rămâne încărcat la
tensiunea (eventual înalta) la care era încărcat înainte de
deschiderea întrerupătorului un timp îndelungat. Din aceasta cauză
este indicat, pentru a se evita pericolul de electrocutare, că acest
condensator să fie descărcat folosind rezistenţe de valoare ridicată.
În caz contrar el se va descărca foarte lent, numai prin rezistenţa
dielectricului, proces ce poate dura şi câteva zile.
Rezolvarea regimului tranzitoriu pentru circuite de ordin doi
Aceste circuite sunt circuitele electrice care conţin două elemente

reactive (de regulă bobină şi condensator) iar ecuaţia de caracterizare a
acestora este o ecuaţie diferenţială neomogenă cu coeficienţi constanţi
de ordinul doi având forma celei din relaţia (5.23).
a
d 2 x(t )
+b
d x(t )
+ cx(t ) = y (t ) (5.23)
2
dt dt
Soluţia acestei ecuaţii este compusă din soluţia de regim liber şi

soluţia forţată.
Soluţia forţată se determină, ca fiind o soluţie particulară a
ecuaţiei diferenţiale generale. Ea va trebui găsită (de cele mai multe ori
ca o soluţie de regim permanent) ca o soluţie a ecuaţiei după ce
regimul tranzitoriu a încetat (adică după un timp suficient de lung ca
efectele acestuia să nu mai poată fi percepute). În practică se
consideră că toate derivatele sunt nule, determinând-se astfel o soluţie
pentru regimul forţat.
Soluţia de regim liber are forma:
xl (t ) = A1 exp( 1t ) + A2 exp(  2 t ) (5.24)
20
În ecuaţia (5.24) termenii A1, respectiv A2, se determină din

condiţiile de continuitate ale fluxului din bobină şi ale sarcinii de pe
condensator:
q C (0 + ) = q C (0 − ) (5.25)
 L (0 + ) =  L (0 − )
Parametrii 1 şi 2 sunt soluţiile ecuaţiei algebrice ataşate ecuaţiei

diferenţiale omogene, adică sunt soluţiile ecuaţiei:
a 2 + b + c = 0 (5.26)
Având în vedere caracterul realist al majorităţii circuitului, pentru ca

soluţia să fie stabilă trebuie ca ambele soluţii ale ecuaţiei de mai sus
să aibă partea reală negativă. În funcţie de aceste două rădăcini se
disting mai multe regimuri ale soluţiei de regim liber deci, implicit, ale
soluţiei de regim tranzitoriu:
• Dacă rădăcinile ecuaţiei algebrice ataşate ecuaţiei diferenţiale
omogene sunt reale ( 1 ,  2  R ), atunci :
• Dacă ele sunt diferite ( 1   2 ) atunci avem regim aperiodic
(supraamortizat).
• Dacă ele sunt egale ( 1 = 2 ) atunci avem regim aperiodic
critic.
• Dacă rădăcinile ecuaţiei algebrice ataşate ecuaţiei diferenţiale
omogene sunt complexe ( 1 ,  2  C ), atunci :
• Dacă există elemente disipative (cazul real) avem regim
oscilatoriu amortizat.
• Dacă nu există elemente disipative (cazul teoretic) avem regim
oscilatoriu neamortizat.
Pentru un studiu mai simplificat, dar şi pentru a pune în evidenţă
câteva fenomene calitative, vom considera în cele ce urmează un
circuit simplu RLC serie (Fig.5.7) căruia i se aplică la un moment t=0 o
tensiune continuă constantă E. Intenţionăm să determinăm la această
excitaţie funcţie de parametrii acestuia R, L şi C.
21
Ecuaţia caracteristică acestui circuit este:
d 2 u C (t ) d u C (t ) (5.27)
LC 2
+ RC + u C (t ) = E
dt dt
Fig.5.7 Circuit RLC serie în regim tranzitoriu.
Soluţiile ecuaţiei algebrice ataşate ecuaţiei diferenţiale (5.24) sunt:
1, 2 = −   2 − 02 unde =

1R
02 =
1 (5.28)
2L LC
Prin urmare soluţia generală are forma :
uC (t ) = uCl (t ) + uCf (t ) = A1 exp( 1t ) + A2 exp(  2t ) + E (5.29)
Condiţiile iniţiale se determină cu relaţiile:
u C ( 0 + ) = uC ( 0 − ) = 0 (5.30)
d uC (t )
i L (0+ ) = iL (0− ) = 0 sau =0
dt
a) Regimul liber oscilatoriu amortizat
Dacă  2 −  02  0 se notează cu  = 02 −  2 iar rădăcinile ecuaţiei
caracteristice vor fi complexe conjugate:
1 = − + j   2 = − + j  (5.31)
În acest caz  se numeşte constantă de atenuare a oscilaţiilor

libere de amortizare, 0 – este pulsaţia oscilaţiilor libere neamortizate,
iar  – pulsaţia oscilaţiilor libere amortizate ale circuitului.
22
După stabilirea condiţiilor iniţiale soluţia de regim tranzitoriu

capătă forma:
 1  (5.32)
u C (t ) = E1 − exp(−t ) sin( t + k ) 
 sin k 
În care s-a notat:
 R 2C  R C (5.33)
sin k = = 1− cos k = =
0 4L 0 2 L
Curentul prin circuit este:
i (t ) = C
d uC U
= exp( −t ) sin t (5.34)
dt L
În Fig.5.8 am reprezentat variaţia în timp a curentului prin bobină.
Fig.5.8 Variaţia curentului prin bobină în regim periodic amortizat.
Timpul după care curentul capătă valoarea maximă şi valoarea

acestui maxim este:
1 arctg x E
tm = im =
exp( −t m ) sin t m
 x L
2 L (5.35)
unde x = m 2 − 1 iar m = 1
R C
23
di E
Panta de creştere a curentului în primul moment este: = . Deci
dt L
în primul moment toată tensiunea se aplică bobinei ideale, iar
inductivitatea acesteia determină panta iniţială a curentului.
b) Regimul liber oscilatoriu neamortizat
Acest regim se obţine în cazul ideal dacă circuitul nu conţine
elemente nedisipative: R=0.
În acest caz se determină uşor relaţiile:
u C (t ) = E (1 − cos 0 t ) (5.36)
E
i L (t ) = sin 0 t
0 L
Timpul după care curentul ajunge la valoarea maximă, precum şi

această valoare, sunt uşor de determinat:
 E (5.37)
tm = im =
2 0 L
C
În mod evident acest regim este pur teoretic deoarece în realitate

după un timp foarte lung de la comutaţie oscilaţiile libere ale
mărimilor se vor stinge. Totuşi această situaţie poate fi regăsită într-o
destul de bună aproximaţie în cazul în care parametrii elementelor
reactive sunt destul de mari în comparaţie cu valoarea rezistenţei
ohmice a circuitului. În electrotehnică acest regim este în general
evitat datorită instabilităţii răspunsului dat de circuit. Se spune că
acesta nu oferă o soluţie asimptotică.
Variaţia în timp a curentului în acest caz este dată în Fig.5.9:
24
Fig.5.9 Variaţia curentului prin circuit pentru regimul periodic

neamortizat.
c) Regimul liber aperiodic (supraamortizat)

Acest regim este întâlnit atunci când este îndeplinită inegalitatea
 2 −  02  0 . În acest caz ecuaţia caracteristică are două rădăcini reale
negative:
1, 2 = −   unde =
1R
 =  2 − 02 (5.38)
2L
Soluţia poate fi dedusă observând că  = j  . Folosind relaţiile

dintre funcţiile trigonometrice de argument imaginar şi funcţiile
hiperbolice, se stabilesc următoarele expresii:
 1  (5.39)
u C (t ) = E1 − exp(−t ) sh( t + k ' ) 
 sh k 
'
În care s-au notat:
 R 2C  R C (5.40)
sin k = = − 1 cos k = =
0 4L 0 2 L
Curentul circuitului este:
i(t ) = C
d uC
=
E
exp( −t ) sh t (5.41)
dt L
25

acestui maxim este:
1 arcth x E
tm = im = exp( −t m ) sh t m
 x L
2 L (5.42)
unde x = 1 − m 2 iar m = 1
R C
Fig.5.10 Variaţia curentului prin circuit pentru regimul liber aperiodic

(supraamortizat).
d) Regimul liber aperiodic critic

Regimul apare  2 −  02 = 0 . În acest caz ecuaţia caracteristică are o
rădăcină dublă egală cu –. Soluţia se poate deduce direct din relaţia
(5.39, 41) prin trecere la limita ( →   → 0) . Rezultă :
u C (t ) = E (1 + (1 + t ) exp( −t )) (5.43)

E
i L (t ) = t exp( −t )
L
Variaţia în domeniul timp a curentului prin circuit va fi:
26
Fig.5.11 Variaţia curentului prin circuit pentru regimul aperiodic

critic.

acestui maxim este:
tm =
1
im =
E
e −1 (5.44)
 L
C
27
Cap. VI – REGIM TRANZITORIU- RECAPITULARE
VI.1. Generalități
Regimul tranzitoriu este acel regim de funcționare al circuitelor electrice
pentru care parametri săi trec dintr-o stare staționară (un regim permanent) în
altă stare staționară (un alt regim permanent).
Regimul tranzitoriu este determinat de modificările topologice bruște ale
circuitului, datorate fie unor comutații (manevre voluntare), fie datorită apariției
unor avarii (scurtcircuite, întreruperi).
După cum va fi discutat în cele ce urmează, trecerea unei mărimi electrice
(curent sau tensiune) de starea inițială la starea finală se face de-a lungul unui
interval de timp (durata regimului tranzitoriu) datorită bobinelor și
condensatoarelor din circuit, ce sunt caracterizate de ecuații evolutive (relațiile
(6.2), respectiv (6.3)).
VI.2.Metode de rezolvare a circuitelor în regim tranzitoriu
Rezolvarea regimului tranzitoriu a circuitelor electrice liniare poate fi
realizată prin mai multe metode, toate având la bază rezolvarea unor ecuații
integro-diferenţiale de ordin egal cu ordinul elementelor reactive din circuit
(bobine și condensatoare).
Principalele metode de rezolvare ale acestui regim sunt:
A. Metoda directă – presupune rezolvarea în domeniul timp a ecuațiilor integro-
diferenţiale. Ea se poate aplica cu ușurință până la ordinul II al circuitului (spre
exemplu, circuitul RLC). O variantă particulară a acestei metode, aplicabilă doar
circuitelor de ordinul I, este metoda răspunsului inițial și al răspunsului final (ce
va fi prezentată ulterior).
B. Metode operaționale – presupun transformarea ecuațiilor diferențiale în
ecuații algebrice prin aplicarea unor transformate specifice:
- metoda Laplace;
- metoda Fourier;
- metoda transformatei Z.
C. Metoda variabilelor de stare – este o metodă variațională care consideră
variabilele de stare (cele ce caracterizează starea circuitului – tensiunea la
bornele condensatorului, respectiv intensitatea curentului prin bobină). În cazul
acestei metode, se determină un sistem de ecuații diferențiale (folosind ecuațiile
teoremelor lui Kirchhoff) ce poate fi abordat matriceal.
- 121 -
Bazele Electrotehnicii - Elemente de teoria circuitelor electrice
VI.3. Metoda directă de rezolvare a circuitelor în regim tranzitoriu

Odată cu intrarea circuitului într-un regim tranzitoriu, structura topologică
a circuitului a fost modificată, însă parametrii inițiali (intensitatea curentului
electric prin bobină, respectiv tensiunea la bornele condensatorului) sunt
preluați de elementele reactive și determină evoluția mărimilor de stare. Ecuațiile
principale ale regimului sunt descrise de ecuațiile elementelor fundamentale:
uR (t ) = R  iR (t ) (6.1)
Fig. 6.1. Caracterizarea rezistorului ideal.
diL(t )
uL(t ) = L (6.2)
dt
Fig. 6.2. Caracterizarea bobinei ideale.
duC (t )
iC (t ) = C (6.3)
dt
1
C
uC (t ) = iC (t )dt (6.4)
Fig. 6.3. Caracterizarea condensatorului ideal.
În acest sens, vom considera un circuit format din înserierea unui rezistor,
al unei bobine și al unui condensator (inițial neîncărcate), ce la momentul
închiderii întrerupătorului K (t = 0) sunt alimentate de la sursa de tensiune e(t)
(figura 6.4). Elementele sunt parcurse de același curent, iar tensiunea de la sursa
e(t) se împarte pe fiecare.
- 122 -
Regim tranzitoriu
Fig. 6.4. Circuitul RLC serie alimentat de la o sursă de tensiune.
i(t ) = iR (t ) = iL(t ) = iC (t ),
(6.5)
e(t ) = uR (t ) + uL(t ) + uC (t ).
Înlocuind tensiunile la bornele celor trei elemente pasive pe baza relațiilor

(6.1), (6.2), respectiv (6.4), se obține:
di(t ) 1
dt C 
e(t ) = Ri(t ) + L + i(t )dt . (6.6)
Substituind curentul i(t) din relația anterioară, pe baza relației (6.3), se

obține ecuația integro-diferenţiale a regimului tranzitoriu ce trebuie rezolvată:
 du (t )  d  du (t )  1 du (t )
e(t ) = R   C C  + L  C C  +  C C dt ,
 dt  dt  dt  C dt
duC (t ) d2uC (t )
e(t ) = RC  + LC + uC (t ) . (6.7)
dt dt 2
Așadar, ecuația (6.7) este o ecuație integro-diferenţială de ordinul II,

echivalentul regimului tranzitoriu de ordinul II (conține două elemente de
memorie – o bobină și un condensator). Rezolvarea unei ecuații diferențiale de
ordinul 2 se face în conformitate cu metodele prezentate în cadrul disciplinelor
de analiză matematică, însă ele nu vor face subiectul acestei cărți.
VI.4. Metoda soluției analitice a circuitelor de ordinul I
Așa cum am prezentat anterior, ordinul circuitului este dat de numărul
elementelor de memorie (bobine și/sau condensatoare). În acest capitol, vom
prezenta rezolvarea analitică a ecuațiilor integro-diferenţiale de ordinul I (ecuația
(6.8)), ce conțin coeficienți constanți și termen liber (sursa de energie).
- 123 -
Rezolvarea are la bază determinarea soluției ecuației libere și a soluției ecuației

forțate, corespunzătoare unei ecuații diferențiale de ordinul I:
dy(t )
a + by(t ) = c . (6.8)
dt
Rezolvarea ei duce la soluția:

b
 c − t c (6.9)
y(t ) =  y0 −   e a + ,
 b b
unde, y0 este valoarea inițială a mărimii y(t=0)=y 0.

Vom aplica această metodă pe două circuite standard.
A. Circuitul RL – ce se alimentează de la o sursă de tensiune E după
închiderea întrerupătorului, bobina fiind inițial încărcată cu iL(0-) (fig. 6.5).
Fig. 6.5. Circuitul RL alimentat de la o sursă de tensiune.
Aplicând a doua teoremă a lui Kirchhoff în buclă imediat după efectuarea

comutației, rezultă:
diL(t )
E = uR (t ) + uL(t ) = RiL(t ) + L . (6.10)
dt
Soluția acestei ecuații are o componentă liberă și una forțată:
iL(t ) = iLl (t ) + iL f (t ) . (6.11)
- determinarea soluției libere (anularea termenului liber):
- 124 -
Regim tranzitoriu
diLl (t ) 
0 = R  iLl (t ) + L  iLl (t ) = A  e t  R
− t
dt 
  iLl (t ) = A  e L . (6.12)
R 
0 = R + L    = −
L 
- determinarea soluției forțate (rezolvarea ecuației (6.10) considerând
di (t )
anularea derivatei curentului - L = 0 ):
dt
E
E = R  iL f (t )  iL f (t ) = . (6.13)
R
Așadar, soluția circuitului este:
R
− t E
iL(t ) = iLl (t ) + iL f (t ) = Ae L + . (6.14)
R
Determinarea constantei A din cadrul soluției problemei se face cu ajutorul

condiției inițiale:
R
− 0 E E
iL (0− ) = Ae L +  A = iL (0− ) − .
R R
Deci, valoarea soluției circuitului regimului tranzitoriu este:
R
 E  − t E
iL(t ) =  iL(0− ) −   e L + . (6.15)
 R R
L
Inversul coeficientului exponențialei se notează cu  = și poartă
R
denumirea de constantă de timp a regimului tranzitoriu. Aceasta este o
caracteristică dinamică a circuitului ce denotă cât de repede ajunge mărimea iL(t)
la valoarea sa finală. În practică, se consideră că regimul tranzitoriu se încheie
după circa 4 constante de timp.
Variația tensiunii la bornele bobinei se poate determina aplicând relația
(6.2) pe valoarea soluției din ecuația (6.14):
- 125 -
R
di (t )  R  E  − t
uL(t ) = L L = L  −  iL(0− ) −   e L =
dt  L  R (6.16)
R
− t
= ( E − R  iL(0− )) e L .
În figura 6.6 sunt reprezentate variațiile în timp ale evoluțiilor curentului

prin bobină, respectiv al tensiunii la bornele sale.
(a) (b)
Fig. 6.6. Variația în timp a curentului prin bobină (a), respectiv a tensiunii la bornele bobinei (b).
B. Circuitul RC – ce se alimentează de la o sursă de tensiune E după închiderea

întrerupătorului, condensatorul fiind inițial încărcat cu uC(0-) (fig. 6.7).
Fig. 6.7. Circuitul RC alimentat de la o sursă de tensiune.
Aplicând a doua teoremă a lui Kirchhoff în buclă imediat după efectuarea

comutației și înlocuind intensitatea curentului electric pe baza relației (6.3), se
obține:
- 126 -
Regim tranzitoriu
duC (t )
E = uR (t ) + uC (t ) = R  i(t ) + uC (t ) = RC + uC (t ) . (6.17)
dt
Soluția acestei ecuații are o componentă liberă și una forțată:
uC (t ) = uCl (t ) + uC f (t ). (6.18)
- determinarea soluției libere (anularea termenului liber):

duC (t ) 
0 = RC + uC (t )  uCl (t ) = A  e t  −
1
t
dt 
  uCl (t ) = A  e RC . (6.19)
1 
0 = 1 + RC    = −
RC 
- determinarea soluției forțate (rezolvarea ecuației (6.17) considerând
du (t )
anularea derivatei tensiunii - C = 0 ):
dt
E = uC f (t ) . (6.20)
Așadar, soluția circuitului este:

1
− t
uC (t ) = uCl (t ) + uC f (t ) = A  e RC +E . (6.21)
Determinarea constantei A din cadrul soluției problemei se face cu ajutorul

condiției inițiale:
1
− 0
uC (0− ) = A  e RC + E  A = uC (0− ) − E .
Deci, valoarea soluției circuitului regimului tranzitoriu este:
1
− t
uC (t ) = ( uC (0− ) − E )  e RC +E . (6.22)
Inversul coeficientului exponențialei se notează cu  = RC și poartă

denumirea de constantă de timp a regimului tranzitoriu.
Variația curentului prin condensator se poate determina aplicând relația
(6.3) pe valoarea soluției din ecuația (6.22):
- 127 -
1
du (t )  1  − t
iC (t ) = C C =C− ( u
 C − (0 ) − E )  e RC =
dt  RC 
(6.23)
1
E − uC (0− ) − t
= e RC .
R
În figura 6.8 sunt reprezentate variațiile în timp ale evoluțiilor tensiunii la

bornele condensatorului, respectiv a curentului prin el.
(a) (b)
Fig. 6.8. Variația în timp a tensiunii la bornele condensatorului (a), respectiv a curentului prin
condensator (b).
VI.5. Metoda răspunsului inițial și al răspunsului final

Această metodă de rezolvare a circuitelor în regim tranzitoriu este o
particularizare a metodei directe e poate fi aplicată doar circuitelor de ordinul I
(ce conțin o singură bobină sau un singur condensator, adică identificate clar
printr-o constantă de timp unică). Ea folosește o formulă standard care derivă din
soluția ecuației diferențiale de ordinul I și ține cont de condițiile inițiale:
−
t  −
t 
x(t ) = x(0− )  e  
+ x()  1 − e  , (6.24)
 
 
unde x(t) este fie intensitatea curentului prin bobină iL(t), fie tensiunea la bornele
condensatorului uC(t).
Aplicarea acestei metode constă în determinarea celor trei parametri, după
cum urmează:
- 128 -
Regim tranzitoriu
a. determinarea condițiilor inițiale, x(0-), adică intensitatea curentului

electric cu care este încărcată inițial bobina iL(0-) sau tensiunea inițial cu
care este încărcat condensatorul uC(0-), în regimul permanent ce precede
regimului tranzitoriu;
b. determinarea valorilor finale, x(∞), adică intensitatea curentului electric
final prin bobină iL(∞) sau tensiunea finală la bornele condensatorul uC(∞),
în regimul permanent ce succede regimului tranzitoriu;
c. determinarea constantei de timp a regimului tranzitoriu:
 L

 =  Re (  ) ,
C  R (  )
 e
unde Re(∞) este rezistența echivalentă a circuitului pasivizat din regimul

permanent final (după comutație) calculată în raport cu bornele bobine sau ale
condensatorului.
VI.6. Rezolvarea circuitelor cu ajutorul transformatei Laplace
Cu ajutorul metodelor operaționale de analiză a circuitelor electrice se
simplifică ecuațiile integro-diferențiale ce descriu comportamentul acestor
circuite. Principiul de bază al acestor metode constă în asocierea biunivocă
fiecărei funcții în domeniu timp (numită funcție original) o funcție de variabilă
complexă s (numită funcție imagine), ce duce la liniarizarea ecuațiilor integro-
diferențiale inițiale.
Transformata Laplace este prin definiție corespondența:

F ( s ) = L  f (t ) =  f (t )e − st dt , (6.25)
0
ce asociază funcției original f(t) funcția imagine F(s) de variabilă complexă s,

numită și frecvența parametrică s =  + j , cu  și  numere reale.
Pentru ca integrala (6.25) să existe este necesară îndeplinirea mai multor
condiții matematice, dintre care cea mai importantă pentru studiul regimurilor
tranzitorii este aceea că funcția trebuie să fie absolut integrabilă pe orice interval
[0, t0].
Transformata Laplace inversă se poate determina cu relația:
 + j
1
f (t ) =  F ( s )e st ds , cu  > 0. (6.26)
2 j
 − j
- 129 -
Transformata Laplace are o serie de proprietăți ce vor fi întâlnite în studiul

regimului tranzitoriu al circuitelor electrice (Tabelul I).
Tabelul I – Proprietățile transformatei Laplace.
Proprietate Funcția original Imaginea Laplace
Teorema liniarității A  f1(t ) + B  f2(t ) A  F1( s ) + B  F2( s )
df (t )
Teorema derivatei sF ( s ) − f (0− )
dt
t
1
Teoremei integralei  f ( )d s
F(s)
0
Teorema deplasării e −t f (t ) F(s +  )
Teorema valorii lim f (t ) lim sF ( s )

inițiale t →0 s →
Teorema valorii finale lim f (t ) lim sF ( s )

t → s →0
De cele mai multe ori, în calculele curente, funcția imagine se exprimă ca

raportul a două polinoame:
M( s )
F(s) = , (6.27)
N( s )
cu condiția ca gradul polinomului de la numitor să fie mai mare (sau cel mult
egal) cu gradul polinomului de la numărător.
Pentru calculul acestei funcții imagine se folosesc așa numitele formulele
generale ale lui Heaviside. Dacă toate rădăcinile numitorului sunt simple avem de
a face cu formulele Heaviside de ordinul I (6.28), iar dacă printre ele figurează și
soluția s=0, deci numitorul s-ar putea scrie de forma N(s)=sP(s), atunci avem de a
face cu formulele Heaviside de ordinul II (6.29).
M( sk ) sk t
f (t ) =  e , (6.28)
k N '( sk )
M(0) M( sk ) sk t
f (t ) = + e , (6.29)
P(0) k P '( sk )
- 130 -
Regim tranzitoriu
După rezolvarea unui circuit electric în regim tranzitoriu este necesară

transformata Laplace inversă aplicată funcției imagine și de aceea, în tabelul
următor sunt prezentate cele mai uzuale funcții după descompunerea cu
formulele lui Heaviside (Tabelul II).
Tabelul II – Funcția original si imaginea Laplace pentru câteva funcții uzuale.
Funcția original – f(t) Imaginea Laplace – F(s)
c
c
s
 (t ) 1
1
t
s2
at
c
c e
s a
s
cos(t )
s2 +  2

sin(t )
s + 2
2

sh(t )
s2 −  2
s
ch(t )
s2 −  2
Ecuațiile integro-diferențiale în domeniul timp ale metodei teoremelor lui
Kirchhoff au corespondentul lor în transformata Laplace:
TI-Kirchhoff:  ik (t ) = 0   Ik ( s ) = 0 , (6.30)
kN j kN j
TII-Kirchhoff:
 uk (t ) =  ek (t )   Uk ( s ) =  E k ( s ) , (6.31)
kBh kBh kBh kBh
Cu ajutorul acestor ecuații și a proprietăților prezentate in tabelul I, putem

deduce comportamentul elementelor de circuit la aplicarea transformatei
Laplace.
- 131 -
1. Rezistorul ideal
uR (t ) = R  iR (t )
L uR (t)=L R  iR (t)

(teorema liniarității)
U R ( s ) = R  IR ( s )

UR ( s )
Z( s ) = =R.
IR ( s )
2. Bobina ideală
diL(t )
uL(t ) = L 
dt
 di (t ) 
L uL(t ) = L L L  =
 dt 
= L  L  sI L ( s ) − iL(0− )
(teorema derivatei)

U L ( s ) = sL  I L ( s ) − L  iL(0− ) .
3. Condensatorul ideal
1t
uC (t ) =  iC (t )dt + const
C0
const = uC (t ) t =0 = uC (0− )
1  
t
L uC (t ) = L  iC (t )dt + uC (0− )
C 
0 

1 u (0 )
UC ( s ) =  IC ( s ) + C − .
sC s
- 132 -
Regim tranzitoriu
4. Sursa ideală de tensiune
u(t ) = e(t )
L u(t ) = L e(t )

U( s ) = E( s )
Obs: Dacă sursa este de curent
continuu (E), imaginea sa complexă
E
este L E = .
s
5. Sursa ideală de curent
i(t ) = j(t )
L i(t ) = L  j(t )

I( s ) = J( s )
Obs: Dacă sursa este de curent
continuu (J), imaginea sa complexă
J
este L  J = .
s
Algoritmul de rezolvare a circuitelor în regim tranzitoriu folosind

transformata Laplace:
1. Se determină condițiile inițiale ale circuitului (intensitățile curenților
prin bobine, respectiv tensiunile la bornele condensatoarelor înainte de
comutație);
2. Se reprezintă schema în operațional după comutație (înlocuind fiecare
element din circuit conform celor prezentate anterior);
3. Se scriu ecuațiile în operațional pentru circuitul rezultat în raport cu
metoda de rezolvare aleasă;
4. Se determină valorile în operațional pentru curenții prin bobine,
respectiv pentru tensiunile la bornele condensatoarelor;
- 133 -
5. Se transformă relațiile operaționale în relații în domeniul timp cu

ajutorul transformatei Laplace inverse sau a tabelelor cu funcții Laplace
inverse.
6. Se verifică rezultatele obținute cu ajutorul a două seturi de limite:
lim sX(s) = lim x(t) , (6.30)

s →0 t →
lim sX(s) = lim x(t) , (6.31)

s → t →0
VI.7. Aplicații în regim tranzitoriu

R1tranz. Pentru circuitul din figura de mai jos se cunosc valorile elementelor de
circuit. Inițial întrerupătorul este deschis. La momentul t = 0, el se închide.
Determinați evoluțiile în timp ale tensiunii și curentului la bornele
condensatorului.
R1 = 2  E1 = 3(V)
C2 = 5 mF
R3 = 3 
J 4 = 1 (A)
Regimurile permanente ce preced și succed regimului tranzitoriu, sunt

regimuri de curent continuu datorită surselor din circuit. De aceea, atât înainte,
cât și după comutație, condensatorul C2 se comportă ca un gol.
a) determinarea condițiilor inițiale: uC(0-), iC(0-) – K deschis
TIIK ( B1 ):
uc (0− ) − E1 + R1 J 4 = 0
uc (0− ) = E1 − R1 J 4 = 1(V)
ic (0− ) = 0( A) (gol)
- 134 -
Regim tranzitoriu
b) determinarea valorilor finale: uC(∞), iC(∞) – K închis
E1 3
i1 (  ) = = (A)
R1 + R3 5
TIIK ( B2 ):
9
uc ( ) = R3i1 (  ) = (V)
5
ic ( ) = 0( A) (gol)
c) determinarea constantei de timp - 
Rezistența echivalentă tre-

buie calculată în raport cu
bornele condensatorului:
R1  R3 6
Rech() = = 
R1 + R3 5
 = C2  Rech( ) = 6  10−3 (s)
d) variațiile în timp ale mărimilor
−
t  − 
t
uc (t ) = uc (0− )  e + uc ( ) 1 − e  =
  
 
 
t 9
500 500  500
− − t 9 4 − 3 t
=e 3 + 1−e  3  = − e (V),
5  5 5
 
duc (t )  −
500 
t  500  2 −
500
t
−3  4  −
ic (t ) = C2 = 5  10 − e 3
 = e 3 (A) .
dt  5  3  3
 
- 135 -
Variația tensiunii la bornele condensatorului. Variația curentului prin condensatorului.
circuit. Inițial întrerupătorul este închis. La momentul t = 0, el se deschide.
Determinați evoluțiile în timp ale curentului și tensiunii la bornele bobinei.
R1 = 2  E1 = 8 (V)
R2 = 6 
R3 = 3  L3 = 5 mH
Regimurile permanente ce preced și succed regimului tranzitoriu, sunt

regimuri de curent continuu datorită sursei din circuit. De aceea, atât înainte, cât
și după comutație, bobina L3 se comportă ca un scurtcircuit.
a) determinarea condițiilor inițiale: iL(0-), uL(0-) – K închis
R2  R3
Re = R1 + = 4
R2 + R3
E1
i1(0− ) = = 2(A)
Re
R2 4
iL(0− ) = i1(0− ) = (A)
R 2 +R 3 3
uL (0− ) = 0(V) (sc)
- 136 -
Regim tranzitoriu
b) determinarea valorilor finale: iL(∞), uL(∞) – K deschis
E1 8
iL (  ) = = (A)
R1 + R3 5
uL ( ) = 0(V ) (sc)
c) determinarea constantei de timp - 
Rezistența echivalentă trebuie

calculată în raport cu bornele
bobinei:
Rech( ) = R1 + R3 = 5
L3
= = 10−3 (s)
Rech()
d) variațiile în timp ale mărimilor

−
t  − 
t
iL(t ) = iL(0− )  e + iL( )  1 − e  =
 
 
 
4
3
8
5
( ) 8 4
= e −1000t + 1 − e −1000t = − e −1000t (A),
5 15
diL(t )  4  4
uL(t ) = L3 = 5  10−3  − e −1000t  ( −1000) = e −1000t (V).
dt  15  3
- 137 -
Variația curentului prin bobină. Variația tensiunii la bornele bobinei.
circuit. Inițial întrerupătorul este închis. La momentul t = 0, el se deschide.
Determinați evoluțiile în timp ale curentului prin bobină și a tensiunii la bornele
condensatorului.
R1 = 15  E1 = 100 (V)
L1 = 1 H
R2 = 15  C2 = 5 mF
R3 = 10  E3 = 50 (V)
Conținând și o bobină și un condensatorul, circuitul de mai sus este de

ordinul II. Astfel, vom aplica pentru rezolvarea lui metoda transformatei Laplace.
- 138 -
Regim tranzitoriu
a) determinarea condițiilor inițiale: iL(0-), uC(0-) – K închis
E 1 +E 3
iL(0− ) = = 6(A)
R 1 +R 3
TIIK ( B1 ):
uc (0− ) − E1 + R1iL(0− ) = 0
uc (0− ) = E1 − R1iL(0− ) = 10(V)
b) schema în Laplace – K deschis (t→∞)
c) determinarea mărimilor IL(s) și UC(s)

 1  E u (0 )
IL( s ) R1 + R2 + + sL1  = 1 − C − + LiL(0− )
 sC2  s s
E1 uC (0− )
− + LiL (0− )
s s 6s + 90
IL( s ) = =
R1 + R2 +
1
+ sL1 ( s + 10)( s + 20)
sC2
- 139 -
3 3
IL( s ) = +
s + 10 s + 20
IL( s ) uC (0− ) 10s2 + 1500s + 11000
UC ( s ) = + =
sC2 s s ( s + 10)( s + 20)
55 30 75
UC ( s ) = + −
s s + 10 s + 20
d) determinarea mărimilor în domeniul timp – iL(t) și uC(t)
Pe baza tabelului cu transformata Laplace inversă (tabelul II) se obține:
iL(t ) = 3e −10t + 3e −20t (A)
uC (t ) = 55 + 30e −10t − 75e −20t (V)

e) verificări
Cu ajutorul teoremelor valorii inițiale, respectiv a valorii finale aplicate
celor două mărimi determinate se pot efectua verificările.
6s2 + 90s
lim sIL( s ) = lim = 0 = iL(  )
s →0 s →0 s2 + 30s + 200
6s2 + 90s
lim sIL( s ) = lim = 6 = iL(0− )
s → s → s2 + 30s + 200
10s2 + 1500s + 11000

lim sUC ( s ) = lim = 55 = uC ()
s→0 s→0 s2 + 30s + 200
10s2 + 1500s + 11000
lim sUC ( s ) = lim = 10 = uC (0− )
s → s → s2 + 30s + 200
- 140 -

BE - Teorie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BE - Teorie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2.

REGIMUL PERMANENT SINUSOIDAL AL CIRCUITELOR

2.1 MĂRIMI SINUSOIDALE –CARACTERIZARE, REPREZENTARE SIMBOLICĂ

Fig.2.1 Mărimi şi valori caracteristice unei variaţii sinusoidale.

Pentru două mărimi sinusoidale de aceeaşi pulsaţie  se defineşte defazajul  ca

Fig. 2.2 Defazajul dintre două mărimi sinusoidale.

2.2 REPREZENTAREA COMPLEXĂ A MĂRIMILOR SINUSOIDALE

x(t )  X 2 sin( t  )  X  X e j   X (cos   j sin ) (2.6)

Fig.2.3 Reprezentarea complexă a mărimilor sinusoidale .

2.3 ELEMENTE DE CIRCUIT

Elemente pasive de circuit

Fig.2.4 Elementele pasive de circuit

În Fig.2.4 s-au prezentat pentru fiecare element în parte ecuaţiile analitice ce le

Elementele active de circuit

Fig.2.4 Generatoarele ideale de tensiune şi curent.

În cazul generatoarelor reale de tensiune şi curent în componenta acestora mai avem o

Fig. 2.5 Generatoarele reale de tensiune şi curent.

2.4. IMITANŢE COMPLEXE

Rezolvarea circuitelor electrice de curent alternativ periodic sinusoidal se poate face

Fig.2.6 Dipol liniar pasiv necuplat magnetic cu exteriorul.

Variaţia în timp a tensiunii şi a curentului la bornele dipolului:

Prin definiţie se numeşte impedanţa complexă a dipolului raportul dintre imaginile

Modulul Z [] se numeşte impedanţa reală a dipolului şi argumentul său   U   I se

R  eZ   Z cos   rezistenta interna echivalenta a dipolului 

În mod evident se pot determina relaţiile:

În relaţia (2.12) se identifică G – conductanţa echivalentă şi B – susceptanţa echivalentă

Ca şi în cazul impedanţei pentru admitanţă avem relaţiile:

Fig.2.7 Triunghiurile imitanţelor

2.5. PUTERI DEFINITE ÎN CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV SINUSOIDAL

Puterea reactivă – Q primită de dipol se defineşte prin analogie cu puterea activă:

Fig.2.8 Triunghiul puterilor

2.6. COMPORTAREA ELEMENTELOR PASIVE DE CIRCUIT ÎN REGIM PERIODIC

Semnele  din scrierea ecuaţiilor de tensiuni se decid în funcţie de poziţia bornelor

Separarea cuplajelor magnetice

Fig.2.9 Desfacerea cuplajelor magnetice.

2.7. METODE DE REZOLVARE A CIRCUITELOR ELECTRICE MONOFAZATE DE

O primă medodă de rezolvare a circuitelor electrice monofazate de curent alternativ este

“Suma algebrică a imaginilor în complex ale intensităţilor curenţilor din laturile

A doua teoremă a lui Kirchhoff devine:

1. Calculul impedanţelor complexe ale laturilor circuitului ca şi a formei complexe a

3. Se rezolvă sistemul de ecuaţii astfel obţinut, determinând intensităţile necunoscute

4. Pe baza regulii de corespondenţă biunivocă cunoscută, se scriu apoi expresiile

În (2.37) U k reprezintă tensiunea la bornele unei laturi k ce aparţine căii C AB alese.

Prin urmare se va obţine în final:

Forma de ecuaţii (2.40) este foarte asemănătoare cu ecuaţiile Kirchhoff ce descriu

Dualismul prezentat în Fig.2.10. arată că în cazul circuitelor de curent alternativ fără

Teoreme de echivalenţă în circuitele de curent alternativ

Conectarea serie precum şi divizorul de tensiune (Fig.1.6 Rk  Z k ) are următoarele

Conectarea paralel precum şi divizorul de curent (Fig.1.7 Gk  Y k ) are următoarele

Transfigurarea stea-tringhi are aceleaşi rezultate ca şi în cazul circuitelor de curent

dacă E  0 dacă J  0 (2.45)

Prin urmare, ca transferul de putere sa fie maxim, trebuie ca (Fig.16

2.8. ASUPRA METODELOR SISTEMATICE DE REZOLVARE A CIRCUITELOR DE

Formal, existenţa cuplajelor magnetice nu schimbă ecuaţiile circuitului scrise în curenţii

Reamintim şi precizăm că în aceste ecuaţii :

Fig.2.11.Contribuţia cuplajelor magnetice la impedanţele dintre bucle.

1) Metoda potenţialelor nodurilor

Despre determinarea generatoatelor echivalente între diverse puncte ale circuitului

1. CIRCUITE ELECTRICE TRIFAZATE

1.1 SISTEME DE MĂRIMI TRIFAZATE – PROPRIETĂŢI

Prin reţea polifazată se înţelege, în general, o reţea de curent alternativ în care

Cum mărimile trifazate sunt înlocuite cu tensiuni faţă de o referinţă,

Fig.1.1 Sistemele de tensiuni trifazate simetrice: omopolar, direct şi invers.