Organizatia Si Mediul Ambiant

1/16/22, 10:11 AM ORGANIZATIA SI MEDIUL AMBIANT
Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi
Management
Index » business » Management
» ORGANIZATIA SI MEDIUL AMBIANT
ORGANIZATIA SI MEDIUL AMBIANT
https://www.rasfoiesc.com/business/management/ORGANIZATIA-SI-MEDIUL-AMBIANT54.php 1/26
ORGANIZATIA SI MEDIUL AMBIANT
1.1
Agentii economici. Definire si clasificare
Agentii economici sunt persoane sau grupuri

de persoane fizice si/sau juridice care, in calitate de
participanti
la viata economica, indeplinesc roluri si au comportamente
economice similare.
Gruparea agentilor economici se face pe baza

mai multor criterii: subiecti de proprietate, forme
de organizare si
folosirea factorilor de productie, sfera sau domeniul de activitate etc.
Dupa criteriul institutional,

agentii economici se grupeaza astfel:
a) intreprinderi - acestea grupeaza toate

unitatile institutionale avand ca functie principala
producerea de bunuri materiale si servicii destinate pietei,
alcatuind sectorul productiv al
economiei de piata. Veniturile
acestor agenti economici provin din vanzarea productiei, scopul
fiind
obtinerea de profit.
b) gospodarii (menaje) reprezentate de familii,

fermieri, diferite comunitati consumatoare etc.
- acestea sunt
agenti economici avand calitatea de consumatori de bunuri personale.
Veniturile
menajelor provin din salarizarea persoanelor, din titluri de
proprietate, precum si din transferurile
efectuate de celelalte sectoare.
c) institutii de credit si societati de

asigurari (private, publice, mixte) - acestea sunt agenti
economici ce au ca functie principala pe aceea de intermediar
financiar intre ceilalti agenti
economici.
d) administratii publice - care reprezinta acel

agent economic care exercita functia de
redistribuire a veniturilor
pe baza serviciilor nonmarfare prestate. Veniturile acestor agenti
economici provin din varsamintele obligatorii efectuate de catre
unitatile care apartin celorlalte
categorii de agenti
economici; primite direct sau indirect;
e) administratii private reprezinta agentul

economic care grupeaza or-ganismele private fara
scop speculativ
(organizatii, asociatii, fundatii etc.). Veniturile acestora
provin, in principal, din
contributii voluntare, cotizatii, venituri
din proprietati etc.
f) administratii straine si internationale aflate

pe teritoriul tarii de referinta, cu care agentii
economici autohtoni fac tranzactii economice.
1.2 Abordarea conceptului de

intreprindere
Potrivit
Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, prin intreprindere se intelege:
unitate
economica de producție, de prestații de servicii sau de
comerț.
In sens economic, o intreprindere (intreprindere)

ca agent economic - indiferent de dimensiune,
forma de proprietate si
organizare - produce bunuri si servicii destinate vanzarii pe
piata, scopul
fiind obtinerea de profit.
Intreprinderea este veriga organizatorica

unde se desavarseste fuziunea intre factorii de
productie
cu scopul producerii de bunuri economice in structura, calitatea si cantitatea
impuse de
cererea de pe piata si obtinerii unui profit.
Intreprinderea suporta costuri corespunzand remunerarii

factorilor de productie utilizati care
trebuie compensati prin
rezultatele productiei sale. Deci intreprinderea trebuie sa
produca o
valoare superioara costurilor sale.
O uniune de intreprinderi, constituita sub o

singura conducere si gestiune financiara, este
denumita
intreprindere comerciala.
Intreprinderea comerciala poate cuprinde mai

multe unitati care efectueaza activitati identice
localizate in mai multe zone geografice sau filiale care fac afaceri de genuri
diferite in aceeasi
zona.
Arta managerilor consta in a realiza

concurenta scopurilor acestora, astfel incat angajatii sa fie
motivati pentru a participa atat la realizarea scopurilor generale ale
intreprinderii cat si ale celor
personale.
Activitatea intreprinderii genereaza

doua grupuri de fluxuri:
a) intrari de factori
de productie
b) iesiri de bunuri,
servicii etc., produse si puse la dispozitia celorlalti
agenti economici.
Intreprinderile
organizate in orice domeniu de activitate au in comun cateva reguli si
anume:
pentru a produce, intreprinderea trebuie sa

utilizeze factori de productie;
factorii de productie trebuie utilizati cat
mai bine;
pentru a supravietui si a se dezvolta
intreprinderea trebuie sa fie rentabila;
activitatea
economico-financiara trebuie bine condusa.
Procesul de constituire si dare in

functiune a unei intreprinderi presupune mai multe etape;
intocmirea formalitatilor de infiintare a intreprinderii;
achizitionarea si instalarea echipamentului

tehnic, recrutarea si angajarea personalului;
organizarea interna a intreprinderii prin care
se proiecteaza si se elaboreaza regulamentul de
functionare interioara,
structura organizatorica si se
elaboreaza regulamentul de functionare interioara.
Intreprinderea, ca sistem social,

este un ansamblu de elemente interdependente, distinct de
mediul exterior cu
care poate fi in relatie, si orientat catre realizarea anumitor
obiective.
Intreprinderea ca sistem se
caracterizeaza prin:
o
frontiera care o separa de mediul sau;
elementele
care o compun si care formeaza structura sa;
relatiile
existente intre elemente care asigura interdependenta lor;
obiectivele sale.
1.3 Trasaturi
definitorii ale intreprinderii si abordarea sistemica
Intreprinderile abordate intr-o conceptie

sistemica reprezinta un ansamblu de trasaturi care
definesc
obiectivele lor si nivelul atins in transpunerea practica a acestora.
Astfel, intreprinderea
este:
a) sistem complex - reunind

resurse umane, materiale si financiare;
b) sistem socio-economic - in
cadrul acestui sistem are loc combinarea factorilor de productie
pentru
obtinerea de bunuri materiale, conform obiectivelor fixate in functie
de raportul cerere-
obiective-piata. Acest lucru (punerea de acord a
componentelor obiective-piata) presupune
ierarhizarea obiectivelor
intreprinderii si articularea lor intr-un ansamblu unitar prin programele
de activitate. Mecanismul economic al intreprinderii presupune utilizarea unui
sistem de reguli,
metode si instrumente pentru organizarea si
conducerea activitatii astfel incat eficienta sa fie
maxima.
c) sistem tehnico-material - in
sensul ca, intre mijloacele de munca, materiile prime si
materialele utilizate, se creeaza anumite conexiuni concretizate in
dependenta tehnologica dintre
compartimentele unde se realizeaza

productia. Criteriile
prin care intreprinderea se manifesta ca
un organism unitar
teh-nico-productiv sunt:
- omogenitatea procesului tehnologic din sectiile productiei de baza;
- omogenitatea productiei fabricate.
d) sistem organizatoric-administrativ - in momentul

infiintarii intreprinderea obtine statutul
de persoana
juridica, are o denumire precisa, un sediu si un obiect de
activitate bine determinat.
Intreprinderea isi defineste propria
structura organizatorica si dispune de un regulament propriu
de
organizare si functionare.
e) sistem dinamic organic adaptiv - activitatea

intreprinderii este influen-tata de diferiti factori
endogeni
si/sau exogeni, adaptandu-se permanent la
modificarile macrosistemelor cat si la cerintele generate de

dinamica elementelor incorporate.
f) sistem deschis - intreprinderea manifestandu-se ca o

componenta, in in-teractiunea
constanta cu celelalte elemente
ale sistemului caruia ii apartine.
g) sistem autoreglabil - intreprinderea are capacitatea de

a-si modifica activitatea in scopul
realizarii obiectivelor propuse.
1.4 Rolul intreprinderii in

cadrul economiei
Rolul
intreprinderilor in viata unei economii este dublu: economic si
social.
Rolul economic se
concretizeaza in:
intreprinderile atrag si combina factorii

de productie. Managerii actio-neaza permanent pentru
optimizarea combinarii
factorilor de productie;
scopul
intreprinderilor este de a executa bunuri si servicii. Managerul intreprinderii
urmareste sa produca la costuri
minime;
intreprinderile
distribuie veniturile, adica remunerarea factorilor de
pro-ductie utilizati. Instrumentele de repartitie, pe
categorii de beneficii, se prezinta astfel:
Beneficiari Instrumente de repartitie
Personal angajat Salarii
Organisme
sociale Cotizatii sociale
Statul Impozite si taxe
Creditori
si banci Dobanzi, comisioane
Asociatii Dividende
Intreprinderea Autofinantare
Rolul social consta

in faptul ca intreprinderile sunt agenti economici a caror
activitate nu poate fi
studiata decat in contextul social existent.
Intreprinderea manifesta un rol specific atat fata de
salariati, cat si fata de consumatori. Managerii
intreprinderii trebuie sa favorizeze promovarea
personalului si
participarea lui la reciclarea impusa de modernizarea tehnicii si
tehnologiei, sa
creeze conditiile pentru promovare culturala
(distractii, excursii, asociatii diverse). Intreprinderea
trebuie sa caute cea mai
buna adaptare a bunurilor si serviciilor produse la solicitarile
clientilor.
Toate acestea sunt greu de

realizat, ceea ce duce la o serie de contradictii:
intre interesele salariatilor si cele ale

proprietarilor de capitaluri;
intre interesele titularilor de venituri care doresc
sa castige cat mai mult si cele ale consumatorilor, care
cauta sa
cumpere la un pret cat mai redus.
1.5 Tipologia intreprinderilor
Intreprinderile
se pot grupa dupa un sistem complex de criterii:
I. Dupa forma de
proprietate:
intreprindere particulara,
individuala, personala sau familiala;
intreprindere particulara in
asociatii;
intreprindere publica;
intreprindere a administratiei centrale;
intreprindere a administratiei locale;
intreprindere mixta (particulara

si publica, autohtona si straina).
Unitatile economice proprietate

publica se organizeaza si functioneaza sub forma de
regii
autonome sau societati comerciale.
Regia autonoma reprezinta acea forma de

intreprindere care se organizeaza si functioneaza in
ramurile strategice ale economiei nationale (energetica, telecomunicatii,
industria de armament
etc.), este persoana juridica si
functioneaza pe baza de gestiune economica si
autonomie
financiara.
Societatea comerciala ca intreprindere, reprezinta o entitate

economica colectiva unde se
combina si se utilizeaza
factorii de productie cu eficienta cat mai ridicata. Rezultatele
obtinute
sunt impartasite intre membrii
societatii sub diferite forme (dividende, prime). Societatea
comerciala reprezinta forma principala de intreprindere. Ea
poate fi:
A. Societate comerciala de persoane, care, la randul ei, poate fi:
in nume colectiv;
in comandita simpla.
B. Societate comerciala de capitaluri

poate fi:
in comandita pe actiuni;
societati
de capitaluri pe actiuni. Societatea cu raspundere limitata este o societate comerciala
care este o forma combinata a celor de persoane si a celor de
capitaluri. Ea este forma de
organizare cea mai larg
raspandita.
II. In raport cu domeniile de activitate,

intreprinderile pot fi
intreprinderi agricole;
intreprinderi industriale;
intreprinderi comerciale;
intreprinderi prestatoare de servicii;

intreprinderi financiare, de credit, de

asigurari etc.
III. In raport cu apartenenta la una din ramurile industriale de

activitate,
intreprinderile se pot clasifica astfel:
dupa caracterul materiei prime

consumate:
intreprinderi extractive;
intreprinderi prelucratoare;
dupa destinatia economica

si caracterul productiei finite:
intreprinderi producatoare de bunuri de

capital;
intreprinderi producatoare de bunuri de

consum;
dupa continuitatea procesului tehnologic:
intreprinderi cu procese tehnologice continue;
intreprinderi cu procese tehnologice

discontinue.
IV. In raport cu timpul de lucru in cadrul anului calendaristic,

intreprinderile pot fi:
intreprinderi ce functioneaza
tot timpul anului;
intreprinderi sezoniere.
V. In raport cu nivelul de
specializare, se deosebesc:
intreprinderi specializate;
intreprinderi universale;
intreprinderi mixte.
VI. In raport cu tipul de

productie sunt:
intreprinderi cu productie de serie

(mica, mijlocie, mare);
intreprinderi cu productie de
masa.
VII. In raport cu metodele de

organizare a productiei se deosebesc:
intreprinderi cu productia organizata

in flux;
intreprinderi cu productia
organizata dupa modelele specifice productiei de serie si
unicate.
VIII: In functie de amploarea factorilor

de productie utilizati, de marimea rezultatelor
economico-financiare, intreprinderile pot fi:
intreprinderi mici;
intreprinderi mijlocii;
intreprinderi mari;
grupuri de conglomerate de intreprinderi.
In Romania,
conform Legii 31/1990, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, persoanele juridice
isi pot
desfasura afacerile intr-o varietate de forme, toate fiind, conform
legii, forme legale.
Astfel, legea defineste cinci diferite tipuri

de societati comerciale ce pot fi constituite.
Societati in nume colectiv - S.N.C.

Societati
in comandida simpla - S.C.S.
Societati
in comandida pe actiuni - S.C.A.
Societati
pe actiuni - S.A.
Societati
cu raspundere limitata - S.R.L.
Societati in nume colectiv -

S.N.C. are drept
caracteristica obligatia solidara (in egala masura)
si
nemarginita (cu intregul patrimoniu) a asociatilor pentru
operatiunile desfasurate in numele
societatii.
Hotararea judecatoreasca obtinuta impotriva
societatii este opozabila fiecarui asociat.
Societati in comandida
simpla - S.C.S. are doua tipuri de asociati : comanditati
si
comanditari. Fata de
asociatii comanditari, acociatii comanditati au in plus dreptul de
administrare
a societatii. Din punct de vedere al obligatiei pentru operatiunile societatii,
comanditatii raspund solidar si nemarginit, in timp ce riscul
comanditarilor se limiteaza la
capitalul subscris. Comanditarul are deptul
de a cere o copie a bilantului contabil si a contului de
profit si pierdere,
precum si dreptul de a verifica autenticitate acestora pe baza documentelor
justificative.
Societati in comandida pe
actiuni - S.C.A. pastreaza caracteristicile societatii in comandita
simpla,
cu mentinerea divizarii capitalului social pe actiuni. Administratorii pot
fi revocati de catre
adunarea generala a asociatilor, iar un asociat ales de
administrator devine automat asociat
comaditat.
Societati pe actiuni - S.A.

pastreaza
limitarea raspunderii la capitalul subscris de fiecare
actionar. Dreptul
de proprietate asupra actiunilor nominative sau la purtator se transmite
liber,
fara consimtamantul celorlalti actionari.
Societati cu raspundere
limitata - S.R.L. are drept principala caracteristica limitarea
raspunderii
actionarilor pentru obligatiile
societatii la capitalul social subscris de fiecare actionar.
Capitalul
este impartit in parti sociale care sunt liber transferabile numai intre
asociati.
Transmiterea catre persoane din afara societatii trebuie aprobata de

asociatii care reprezinta cel
putin trei patrimi din capitalul social.
1.6 Dimensiunea
intreprinderii.
Locul si rolul
intreprinderilor mici si mijlocii in economia de piata
Dimensiunea
intreprinderii
Configuratia structurala si
dimensiunea organizatorica a unei intreprinderi pot fi influentate de
urmatoarele dimensiuni primare:
a) specializarea - diviziunea muncii in cadrul intreprinderii;
b) standardizarea - procedurile de formalizare ale intreprinderii;
c) formalizarea - gradul de extindere a procedurilor;
d) configuratia - organizarea generala a intreprinderii;
e) traditionalismul - ponderea procedurilor standardizate, dar

nescrise.
Combinarea diferitelor dimensiuni primare ale

structurii conduce la di-mensiunile fundamentale
ale intreprinderii, care pot
fi:
structura activitatilor;
concentrarea autoritatii;
controlul fluxului muncii;
dimensionarea relativa a activitatilor
auxiliare si functionale din cadrul intreprinderii.
Dimensiunea
optima a intreprinderii presupune cunoasterea si aprecierea cat
mai exacta a
capacitatii pietei, tinand seama, in
primul rand, de marimea cererii, de marimea si volumul
vanzarilor.
Dimensiunile
diferite ale intreprinderilor conduc la obtinerea de bunuri la costuri
diferite, ceea ce
prezinta interes pentru analiza comparativa a
factorilor de competitivitate si rentabilitate.
Intr-o economie
moderna poate si trebuie sa coexiste intreprinderi mari,
mijlocii si mici, fiecare
cu avantajele si dezavantajele lor.
Intreprinderile mici si mijlocii in economia contemporana - contributii

si limite
Abordare conceptuala. Criterii de apreciere.
Intreprinderile mici si mijlocii sunt

entitati economice in care criteriul de baza de definire si
clasificare este cel al numarului de salariati, si anume:
intreprinderi
mici - de la 1 la 49 de salariati;
intreprinderi
mijlocii - de la 50 la 99
de salariati;
intreprinderi
mari - de la 100 la 1000 de
salariati (acest lucru este valabil doar pentru tara
noastra).
In Romania, definirea intreprinderilor mici si mijlocii cu

activitate industriala se face astfel:
intreprinderi mici - cele cu maximum 200 de

salariati;
intreprinderi mijlocii - cele cu un numar

de salariati cuprins intre 201 si 500.
Pe langa criteriul
,,numarul de salariati", se mai pot intalni si alte criterii
suplimentare, cum ar fi:
cifra de afaceri;
marimea capitalului investit;
marimea profitului;
marimea activelor.
Criteriile
de apreciere sunt:
criteriul
economic - criteriul determinant;
criteriul
tehnic-tehnologic - criteriul de conditionare;
criteriul
teritorial - criteriul favorizant;
criteriul
utilitatilor - criteriul de functionalitate;
criteriul social - criteriu de impact.
Intreprinderile mici au urmatoarele

caracteristici:
managementul
de independent, managerul fiind de regula proprietarul intreprinderii;
capitalul este asigurat de o persoana sau de

cativa asociati care sunt proprietarii intreprinderii;
aria geografica de activitate este in primul rand

aria locala;
intreprinderea
este mica in comparatie cu cei mai importanti concurenti
din ramura respectiva.
Avantajele intreprinderilor mici si mijlocii sunt:
gradul mare de adaptabilitate la cererile

pietei;
capacitatea mare de inovare

determinata de competitie si concurenta;
structura organizatorica simplificata,

care conduce la un cost scazut,;
climat de creativitate, circulatia

corecta a informatiilor si deciziilor;
existenta unui sistem de informare

direct;
o mai buna gestiune a resurselor

umane;
crearea de noi locuri de munca;
amenajarea
teritoriala echilibrata.
Tendinte actuale si perspective ale intreprinderilor mici

si mijlocii in lume. Tendinte
probabile in Romania
Se poate evidentia o serie de

tendinte analizand experienta tarilor, si anume:
1. Cresterea spectaculoasa a ponderii

intreprinderilor mici si mijlocii in majoritatea tarilor
depasind 90% din totalul intreprinderilor existente, astfel:
- Japonia 99,3% - Franta 96%
- Canada 98% - Germania 94%

- Italia 97% - Austria 97,5%
2. Imaginea potentialului economic este

data de aportul intreprinderilor mici si mijlocii in
realizarea unor
indicatori, cum ar fi efectivele de salariati, volumul de investitii,
valoarea
adaugata, cifra de afaceri, exportul.
3. Datele statistice indica dominatia

activitatii intreprinderilor mici si mij-locii in comert
si servicii,
avand insa o pozitie mai slaba in industrie
si transporturi.
4. Tendinta de asociere a acestor

intreprinderi pentru a face fata dificultatilor financiare.
In Romania s-au conturat unele

tendinte specifice, ar fi:
1. Intreprinderile mici si mijlocii

functioneaza in sectorul tertiar datorita faptului ca
necesita
capital de pornire mic si se poate obtine profit
intr-un timp relativ redus si datorita faptului ca
sectorul
serviciilor pentru populatie este inca deficitar.
2. Intreprinderile mici si mijlocii se

prezinta sub forma asociatilor familiale sau create de
persoane
independente.
3. Unele intreprinderi mici si mijlocii

s-au constituit prin restructurarea marilor intreprinderi si
anume prin:
- divizarea si crearea de unitati autonome;
- crearea de societati mixte cu capital de stat sau privat;
- autonomizarea unitatilor dispersate teritorial.
4. Particularitati in ceea ce priveste dezvoltarea

sectoriala si teritoriala.
Particularitatea dezvoltarii teritoriale a

intreprinderilor mici si mijlocii este determinate de
urmatorii
factori:
- cerintele de completare a profilelor

existente;
- traditiile zonei geografice;
- posibilitatile de dezvoltare a relatiilor cu marile

intreprinderi;
- posibilitati de valorificare a resurselor existente in zone;
- facilitati sau restrictii guvernamentale;
5. Tendinta de asociere profesionala datorita

fragilitatii, a lipsei de expe-rienta si a gradului de
sindicalizare scazut.
Etape in procesul de
restructurare a activitatii intreprinderii
Procesul de restructurare impus de dinamismul

factorilor de mediu impli-cati in viata
intreprinderii poate parcurge
mai multe etape:
1. Determinarea conditiilor necesare pentru evaluarea patrimoniului

intreprinderii;
2. Identificarea factorilor care opereaza asupra valorii

intreprinderii;
3. Analiza prealabila a patru domenii, numite ,,AUDIT" (industrial,

contabil si financiar, juridic si
ecologic).
4. Stabilirea diferitelor documente constituind surse de date si

informatii asupra fiecarui AUDIT.
5. Efectuarea unui diagnostic de restructurare care sa cuprinda

redefinirea relatiilor intre
principalii parametri (indicatori) ai
intreprinderii.
6. Elaborarea strategiei de aplicare a politicii de restructurare.
7. Analizarea optiunii de aplicare a planului strategic ce

urmeaza a fi realizat autonom sau cea de
stabilire a unei aliante
strategice cu un partener national sau strain.
1.7 Mediul ambiant al organizatiei
Abordarea mediului ambiant si a interdependentelor dintre acesta

si organizatia romaneasca, in
contextul tranzitiei spre
economia de piata, constituie o problema de maxima
importanta, la a
carei rezolvare managementul
stiintific este chemat sa aiba un rol decisiv. Aceasta cu
atat mai
mult cu cat cunoasterea in detaliu a multitudinii de variabile
exogene si endogene ce influenteaza
organizatia este de
natura sa-i asigure o functionalitate eficienta, intr-un
mediu concurential din
ce in ce mai acerb.
1.8 Necesitatea abordarii mediului ambiant pentru
managementul organizatiei
Evolutia intreprinderii moderne este marcata, in prezent, de

amplificarea interdependentelor cu
mediul in care isi
desfasoara activitatea; expresia acestei evolutii o
reprezinta accentuarea
caracterului deschis al organizatiei
concepute ca sistem, reflectat atat pe planul "intrarilor"
- factori
de productie si informatii, cat si pe cel al
"iesirilor" - bunuri materiale, informatii si
servicii - prin
care se integreaza in mediul ambiant national si
international si care cunoaste o
varietate si intensitate
cu mult sporite fata de perioada anterioara. Cunoasterea in
detaliu de
catre firmele de stat, private si mixte prin organismele
lor de management, a caracteristicilor si
mutatiilor intervenite in
mediul ambiant este foarte necesara in actuala etapa daca avem
in
vedere cel putin urmatoarele elemente:
luarea in considerare a
evolutiilor mediului ambiant reprezinta o conditie
fundamentala a satisfacerii, cantitative si
calitative, a unei
anumite categorii de trebuinte de catre intreprinderea respectiva.
elaborarea de strategii si
politici realiste cu un grad
ridicat de fundamentare stiintifica.
asigurarea resurselor umane,
materiale, financiare si informationale de care organizatia are nevoie
pentru
functionarea si dezvoltarea sa nu este posibila,
cantitativ si calitativ, fara luarea in considerare a
factorilor de mediu
asigurarea unor subsisteme
organizatorice si informationale eficace.
Definirea mediului ambiant al

organizatiei
In ultimii ani, o serie de lucrari de specialitate s-au ocupat, direct

sau indirect, de problematica
mediului ambiant al organizatiei, de
impactul pe care acesta il are asupra unitatii economico-
sociale. Un
aspect inca insufficient elucidat pe plan teoretic il constituie definirea
mediului
ambiant, categorie deosebit de complexa, date fiind
multiplele sale componente si
interdependentele dintre ele. O
definitie a mediului ambiant trebuie sa surprinda complexitatea
si
multidimensionalitatea acestuia,
concomitent cu reliefarea dinamismului sau, generat in principal
de
revolutia tehnicositiintificacontemporana. Printr-o
asemenea definire rezulta
necesitatea
abordarii mediului ambiant intr-o viziune dinamica,
cuprinzatoare, capabila sa surprinda atat
evolutiile
convergente, cat si divergente dintre componentele sale, de natura
sa favorizeze sau sa
impiedice derularea activitatilor
microeconomice.
Astfel, mediul ambiant include

toate elementele exogene organizatiei, de natura economica,
tehnica, politica, demografica, culturala,
stiintifica, organizatorica, juridica,
psiho-sociologica,
educationala si ecologica ce
marcheaza stabilirea obiectivelor acesteia, obtinerea resurselor
necesare, adoptarea si aplicarea deciziilor de realizare a lor
Studierea problematicii mediului ambiant si precizarea multiplelor

elemente de impact ale
acestuia asupra firmelor romanesti sunt de
natura sa faciliteze, pe de o parte, intelegerea
mecanismului de
constituire, functionare si dezvoltare a acestora si, pe de
alta parte,
dependentele complexe ale unitatilor
economico-sociale fata de mediu. Concomitent, poate fi
reliefata
influenta majora pe care mediul ambiant o are asupra
organizatiei, asupra eficientei
economico-sociale,
influenta tot mai evidenta in prezent si de care trebuie
sa se tina cont in
fundamentarea strategiilor si
politicilor microeconomice. In alta ordine de idei, raporturile dintre
mediu si organizatie se manifesta cu intensitate si in ceea
ce priveste conceperea si exercitarea
procesului de management intr-o
viziune deschisa, capabila sa asigure o valorificare
superioara a
potentialului mediului.
Factorii de
influenta ai mediului ambiant asupra organizatiei
Figura 1. ilustreaza principalele categorii de factori de mediu care

au o influenta majora asupra
organizatiei sau a unor
componente al acesteia.Asemenea factori este recomandabil sa fie
abordati intr-o viziune sistemica, date fiind multiplele
interdependente ce se stabilesc intre ei si
comunitatea domeniului
influentat.
Fig. 1. Factorii mediului ambiant
Astfel, mediul ambiant include toate elementele exogene organizatiei,

de natura
economica, tehnica, politica, demografica,
culturala, stiintifica, organizatorica, juridica,
psiho-sociologica, educationala si ecologica ce marcheaza
stabilirea obiectivelor
acesteia, obtinerea resurselor necesare, adoptarea
si aplicarea deciziilor de realizare a
lor. Principalele categorii de factori
respectivi, datorita naturii si caracteristicilor proprii,
influenteaza organizatia si managementul acesteia intr-un
mod specific.
Factori
economici.
Prima si cea mai importanta categorie de factori ai mediului

ambiant, cu impact semnificativ
asupra organizatiei, o reprezinta factorii
economici. Factorii economici- ce determina mediul
economic in care
isi desfasoara activitatile organizatiile -
influenteaza decisiv atat constituirea,
cat si functionarea
si dezvoltarea acestora.
Factorii economici reprezinta ansamblul elementelor de natura

economica din mediul ambiant cu
actiune directa asupra activitatilor
microeconomice: piata interna, piata externa, parghiile
economico-financiare, sistemul bancar, bursa de valori, regimul
investitiilor
Trecerea la economia de piata, ca de altfel insusi sistemul

economiei de piata, presupun o
anumita interventie a
statului prin mijloace exclusiv economico-financiare numite parghii
economico-financiare, care sa asigure promovarea pluralismului
economic si infaptuirea unui
mecanism economicofinanciar adecvat,
centrat pe principiile economiei de piata. In cadrul lor, o
pozitie centrala o detine motivarea materiala,
realizata in principal prin intermediul sistemului de
salarizare si
profitului care, ca factor economic de mediu, este conceputa si se
operationalizeaza
cu ajutorul unor acte normative.
Asa cum s-a mai precizat, influentele multiple ale acestei

categorii de factori de mediu se
manifesta nu numai asupra componentelor
procesuale ori structurale ale organizatiei, ci si asupra
managementului sau, imprimandu-i un pronuntat caracter economic.
Practic, intreg procesul de
management si fiecare functie in parte -
de la previziune (stabilirea strategiilor si politicilor
microeconomice)
la control-evaluare - sunt "afectate" de "interventia" acestor factori
extrem de
dinamici si de mare complexitate. Rolul managerilor este acela
de a le valorifica impactul in
decizii si actiuni pertinente,
generatoare de eficienta, tinand cont de specificitatea
manifestarii lor
in societatile comerciale si regiile
nationale si locale.
Factori de
management.
Alaturi de factorii economici, factorii de management exogeni

organizatiei au o influenta
considerabila asupra acesteia.
Din categoria factorilor manageriali fac parte, printre altii, strategia
nationala economica, sistemul de organizare a economiei
nationale, modalitatile de coordonare,
mecanismele de control
ale suprasistemelor din care face parte organizatia respectiva,
mecanismele motivationale, calitatea studiilor, metodelor si
tehnicilor manageriale furnizate de
stiinta.
Maniera de concepere si operationalizare a factorilor de management

influenteaza apreciabil atat
constituirea organizatiilor, cat
mai ales functionalitatea si eficacitatea acestora. Regasirea
factorilor de management intr-o pondere din ce in ce mai mare in ansamblul
factorilor de mediu
care influenteaza firma este determinata, in
mare masura, de mutatiile generate de tranzitia la
economia
de piata, de amplificarea caracterului economic al managementului
si celorlalte
activitati microeconomice.
Prin factori economici desemnam

totalitatea elementelor manageriale ce influenteaza direct sau
indirect unitatea economica.
Factori tehnici si tehnologici
Acestia exercita o
influenta importanta asupra firmelor romanesti si
managementului lor, isi pun
amprenta, in principal, pe gradul de
inzestrare tehnica si pe ritmul modernizarii produselor si
tehnologiilor. Cele doua aspecte au un rol decisiv in sustinerea

procesului de reforma daca se tine
cont de situatia
deosebit de critica a economiei din acest punct de vedere.
Cuprinzand ansamblul elementelor cu caracter tehnic si tehnologic din

mediul ambiant, cu impact
asupra firmei, principalii factorii tehnici si
tehnologici sunt: nivelul tehnic al
utilajelor disponibile
pentru cumparare, calitatea tehnologiilor ce pot fi
achizitionate, calitatea cercetarilor tehnice la
care intreprinderea
are acces, numarul si nivelul licentelor si brevetelor
inregistrate, capacitatea
creativ-inovativa a sistemului de
cercetare-proiectare s.a.
Factori
demografici.
Din simpla enumerare a principalilor factori de acest gen - numarul

populatiei, structura
socio-profesionala a acesteia, ponderea
populatiei ocupate, populatia activa, rata
natalitatii
si mortalitatii, durata medie a vietii - ne dam seama
de maniera complexa in
care influenteaza unitatea economica.
O asemenea situatie este determinata de pozitia
prioritara
pe care resursele umane le ocupa in cadrul firmei, de calitatea lor
depinzand calitatea
activitatilor microeconomice.
Factorii demografici includ totalitatea elementelor demografice ce

actioneaza asupra firmei, direct
sau indirect.
Mutatiile din perimetrul acestor factori sunt numeroase: de la

deplasarea substantiala a populatiei
ocupate spre sfera
serviciilor la orientarea scolii romanesti spre asigurarea
cantitativa si calitativa
a nevoilor de cadre ale economiei,
toate trebuie concepute si operationalizate incat sa faciliteze
derularea unor activitati microeconomice rentabile, de inalta
competitivitate.
Factori
socio-culturali.
Un rol decisiv il joaca invatamantul, care contribuie

atat la imbunatatirea (ameliorarea) structurii
socio-profesionale
a populatiei, cat si, mai ales, la amplificarea nivelului cultural al
acesteia, la
formarea unei mentalitati specifice economiei de
piata. In acest domeniu trebuie actionat
gradual.
Totalitatea elementelor de natura socio-culturala din mediul

ambiant - structura sociala a
populatiei, ocrotirea
sanatatii, invatamantul, cultura,
stiinta, mentalitatea - cu influenta directa
sau
indirecta asupra firmei reprezinta factorii socio-culturali
Firmele romanesti sunt chemate pentru rezolvarea unor probleme

realmente noi, derivate din
tranzitia la economia de piata
si, pe de alta parte, amplificarea ponderii populatiei cu studii
superioare, prin sporirea corespunzatoare a cifrei de scolarizare in
invatamantul superior, cu
deosebire economic si juridic.
Asemenea transformari, corelate cu altele din sfera stiintei,
culturii
si ocrotirii sanatatii vor da noi dimensiuni
rolului factorilor socio-culturali in functionarea firmei si
managementului sau.
Factori
politici.
Factorii politici actioneaza direct sau indirect asupra

intreprinderilor, regasindu-se, in principal, in
politica
economica, politica sociala, politica stiintei, politica
invatamantului, politica
externa, cu influenta in
ceea ce priveste sursele si modalitatile de constituire,
cat si
obiectivele si mijloacele de realizare a lor.
Managementul microeconomic este, la randul sau, influentat

nemijlocit de factorii politici prin
impactul pe care il genereaza asupra
fundamentarii strategiilor si politicilor firmelor, a deciziilor
de
realizare a obiectivelor prevazute de acestea.
Concomitent cu factorii mai sus-mentionati, in categoria

factorilor politici se include si politica
altor state care, alaturi
de politica organismelor politice internationale, exercita o
influenta apreciabila asupra activitatilor
microeconomice. Participarea eficace a fiecarei firme si a
Romaniei
la circuitul economic mondial de valori materiale si spirituale sunt
serios conditionate de
actiunea acestor factori. .
Factorii politici din mediul exogen

organizatiei cuprind ansamblul elementelor de natura ce
influenteaza direct sau indirect functionalitatea si
performantele sale.
Factori
naturali.
Din factorii naturali (ecologici), din care fac parte, printre

altii,resursele naturale, apa,
solul, clima, vegetatia, fauna,
esentiale pentru populatie
si pentru agentii economici. In
conditiile actuale, cand criza
de materii prime si resurse energetice imbraca noi dimensiuni,
interdependentele dintre factorii ecologici si unitatile
economice se multiplica si diversifica,
reclamand un effort
deosebit pentru cunoasterea si valorificarea lor de catre
managementul
microeconomic.Resursele nu numai ca nu mai sunt privite
izolat de celelalte fenomene economice
si sociale, ci au inceput sa
fie luate in considerare la dimensiunile lor reale si integrate intr-un
sistem impreuna cu alte subsisteme, ca populatia, investitia de
capital, poluarea, productia de
alimente, calitatea vietii, toate
fiind privite in evolutia lor pe termen lung si in interconditionarea
lor reciproca.
Totalitatea elementelor exogene organizatiei, de natura

ecologica, care influenteaza direct si
indirect
functionalitatea si performantele constituie factorii naturali. In pastrarea
echilibrului
ecologic, in asigurarea unor conditii favorabile
dezvoltarii economice, firmele si, indeosebi,
managementul acestora
au un rol important. Dar in derularea unui asemenea demers este
necesara
implicarea si a celorlalte categorii de factori ai mediului ambiant.
Factori
juridici.
Cei mai semnificativi factori juridici sunt legile, decretele,

hotararile guvernamentale,
ordinele ministrilor, deciziile
prefecturilor si primariilor care cuprind o serie de norme de
drept de a caror respectare sunt responsabili agentii economici.
Influenta factorilor juridici se
manifesta atat in ceea ce
priveste constituirea firmelor - Legea 31/1990 cu privire la
societatile
comerciale este principalul act normativ in acest domeniu
- cat si in functionarea si dezvoltarea
lor. Sunt reglementate
prin acte normative specifice organismele de management participativ ale
regiilor autonome si societatilor comerciale, mecanismele
decizionale si structural-organizatorice
derulate in cadrul acestora,
precum si componenta lor.
Dar ceea ce este foarte important, o multitudine de alti factori ai

mediului ambiant (economici, de
management, tehnici si tehnologici,
politici s.a.) isi exercita impactul prin intermediul unor
normative, al unor reglementari din care se detaseaza legea
salarizarii, legea investitiilor de
capital strain, legile din
domeniul preturilor, tarifelor, creditarii si impozitarii,
legea
invatamantului, legea cercetarii-dezvoltarii,
legea finantelor publice ori legea cu privire la
organizarea ministerelor.
Ca atare, factorii juridici pot fi abordati ca un corolar al

celorlalte categorii de factori ai mediului
ambiant, facilitand sau impiedicand
actiunea acestora. Sarcina managementului organizatiilor
este de a
gasi cele mai adecvate modalitati organizatorice,
informationale, decizionale, de a
concepe si promova un instrumentar
managerial eficace pentru adaptarea permanenta a acestora
la
cerintele mediului, aflat intr-o continua transformare si
evolutie. Abordarea duala a raporturilor
organizatie -mediu
faciliteaza eforturile ce se depun in prezent pentru "construirea" unui
sistem
economic competitiv, eficient, in cadrul caruia intreprinderea este
o componenta activa si
dinamica.
Factorii juridici, constituie din ansamblul reglementarilor juridice

cu influenta directa sau indirecta
asupra firmei si
managementului sau.
1.11 Comportamentul organizatiei fata de mediul sau
Practic, pot fi evidentiate doua tipuri de comportamente atitudinale

fata de mediul
inconjurator:
primul este dat de o atitudine

pasiva (reactiva) a organizatiei fata de mediul
ambiant,
caracterizata in 'asteptarea' producerii
modificarilor in cadrul acestuia si incercarea de adaptare
prin
schimbare la asemenea provocari. Este din pacate, tipul de
comportament predominant la
majoritatea organizatiilor din toate
tarile. Din punct de vedere managerial,
acest
comportament,aparent confortabil, determina multiple repercursiuni
negative la nivelul
functionalitatii si performantelor
organizatiilor.
cel de-al doilea este

reprezentat de atitudinea 'agresiva' (proactiva) fata
de mediul ambiant,
in sensul anticiparii schimbarilor produse in
cadrul acestuia si preintampinarii aparitiei unor
disfunctionalitati majore - generate de astfel de schimbari
- asupra functionalitatii, eficientei si
eficacitatii organizatiei. Conditia fundamentala a
succesului acestui gen de comportament o
reprezinta existenta unui
management cu adevarat profesionist, anticipativ, exercitat de
manageri
profesionisti.
Relatiile dintre mediu, organizatie si managementul

sau sunt ilustrate in figura nr. 3.
Fig. nr. 3.
Relatiile dintre mediu, organizatie si management
1.12 Principalele mutatii economice in mediul

ambiant al organizatiei
Romanesti
Managementul si
evolutiile actuale si viitoare ale organizatiilor din Romania,
ale tuturor agentilor
economici au o foarte puternica determinare
contextuala, superioara situatiei din majoritatea
celorlalte
tari, ca urmare a trecerii la un nou sistem economic, politic si
social. In consecinta,
punctarea, fie si succinta, a unora
din principalele procese prin care se realizeaza economia de
piata in Romania constituie premisa de la care trebuie pornit in
stabilirea configuratiei si
functionalitatii
societatilor comerciale, a firmelor in general, in intelegerea
si perfectionarea
managementului acestora.
Ca
urmare, consideram necesar sa prezentam, fie si succint, ce
se intelege prin economia de
piata. Economia de
piata este un sistem economic caracterizat prin:
obiectivul urmarit de catre

agentii economici este maximizarea profitului. Scopul tuturor deciziilor
si actiunilor
managerilor vizeaza direct si indirect
realizarea unui profit cat mai mare de catre firma unde
lucreaza;
economia nationala
este alcatuita in proportie covarsitoare din
agenti economici (nu administrativi), in
principal firme;
managementul si
functionarea agentilor economici se realizeaza folosind
preponderent parghii
economice: pret, salariu, credit,
dobanda, investitie, profit etc. Acestea inlocuiesc directivele,
planurile birocratice,
indicatiile si celelalte elemente
specifice economiei de tip communist supercentralizate, in a carei
conducere
predomina elementele administrative
functionaresti si politice;
in ansamblul dirijarii
si functionarii economiei nationale, piata are
rolul decisiv. In fapt, ea constituie
principalul regulator al activitatii economice. Marimea
preturilor, salariilor,
creditelor, dobanzilor, ca si
evolutia lor, se stabilesc pe piata in functie de
raporturile cerere-oferta, fireste in cadrul
reglementarilor juridice si economice emise de catre
factorii decidenti macrosociali. Subliniem acest ultim aspect,
intrucat in nici o tara civilizata din lume nu se mai
practica sistemul pietei spontane, caracteristic secolului
trecut, care
face imposibila functionarea echilibrata a
economiei;
suportul economic al economiei
de piata il constituie proprietatea privata, care este
necesar sa fie
predominanta. Asa cum demonstreaza milenara
istorie a omenirii, proprietatea privata corespunde naturii umane, ea
determinand multiple si intense legaturi, atasament si
implicare intre om si obiectul activitatii sale.
Proprietatea
privata este cea care garanteaza "de facto"dreptul de a poseda,
folosi, dispune de
uzufruct, fara de care nu exista veritabili
agenti economici. De aceea, preponderenta proprietatii
private la nivelul agentilor economici, al firmelor este determinanta
pentru aparitia economiei de
piata. Intrunirea concomitenta
a celor cinci trasaturi care se refera la scopul, componentele,
mijloacele, mecanismul si suportul sau economic este obligatorie
pentru a poseda o veritabila
economie de piata.
Economia de
piata este un sistem economic caracterizat prin faptul ca
obiectivul economic
urmarit de agentii economici, majoritari la nivel
national, este maximizarea profitului,
managementul si
functionarea firmelor se realizeaza folosind preponderant parghii
economice,
piata are rolul decisiv in dirijarea si functionarea
economiei nationale, iar proprietatea privata
este predominanta.
Principalele
directii de
realizare a economiei de piata sunt:
Instituirea unui sistem de protectie

sociala;
Descentralizarea sistemului de management al

economiei nationale;
Elaborarea si aplicarea unei strategii de

reforma economica;
Liberalizarea utilizarii parghiilor economice;
Privatizarea economiei nationale;

Atragerea capitalului strain;
Remodelarea sistemului fiscal;
Restructurarea sistemului vamal;
Formarea
unei piete a capitalurilor;
Realizarea convertibilitatii leului;
Dezvoltarea pietei muncii;
Implementarea managementului profesionist;
Economia de piata prezinta, asa

cum s-a aratat, o complexitate deosebita si ca urmare,
construirea si functionarea sa, nu se poate realiza cu succes,
fara o strategie cuprinzatoare si
realista. Un
argument convingator il reprezinta faptul ca toate
tarile dezvoltate isi conduc
economia pe baza de strategii,
unele - cum ar fi Franta - neezitand in anumite perioade sa aiba
un minister cu acest profil. Romania are nevoie de o strategie economica
globala profesionista,
structurata pe urmatoarele elemente:
misiune,
prin care sa se prevada tipul de economie spre care evoluam;
obiectivele economice fundamentale nationale privitoare la PIB, productivitate, rata

inflatiei,
deficit bugetar, rata a somajului, rata cursului de
schimb s.a.
optiunile strategice referitoare la amploarea si ritmul

privatizarii, pietele externe spre care se
orienteaza Romania,
ramurile si subramurile pe care se focalizeaza dezvoltarea economiei,
tipurile de tehnologii utilizate, modalitatile de atragere de
capitaluri straine, tipurile de dezvoltare
regionala;
resursele pentru dezvoltare, structurate in interne, atrase

si imprumutate;
termenele strategiei, de regula intre 3 si 7 ani;
avantajele competitive prin care se precizeaza care sunt

atuurile economiei Romaniei
comparativ cu cele ale altor economii
nationale, prin care se asigura competitivitatea economica
pe
plan intern si international integrarea eficace si cat mai
rapida a Romaniei in Uniunea
Europeana. Incepand cu anul 2001, in
Romania s-a creat Ministerul Prognozei Economice, care se
ocupa in
buna masura de proiectarea de strategii macroeconomice.
INTREBARI RECAPITULATIVE
1.
In ce consta necesitatea abordarii corelative a organizatiei
si mediul sau ambiant?
2.
Definiti mediul ambiant.
3.
Care sunt factorii mediului ambiant ce influenteaza organizatia?
4.
Definiti si caracterizati factorii economici si
influenta lor asupra firmei.
5.
In ce constau factorii de management si cum influenteaza ei organizatia?
6.
Definiti si caracterizati factorii tehnici si tehnologici
si influenta lor asupra firmei.
7.
Care sunt factorii demografici si cum influenteaza ei firma?
8.
In ce constau factorii socio-culturali si cum influenteaza ei
firma?
9.
Care sunt factorii politici si cum influenteaza ei firma?
10. Definiti factorii naturali si punctati influenta

lor asupra firmei.
11.
In ce constau factorii juridici si cum influenteaza ei firma?
12.
Care sunt tipurile de comportamente ale organizatiei fata de
mediu?
13.
Care sunt caracteristicile unei economii de piata?
TEST DE AUTOEVALUARE
1. In sens economic, o intreprindere, indiferent de dimensiune, forma
de proprietate si
organizare, ca agent economic produce bunuri si
servicii destinate vanzarii pe piata, scopul fiind:
a) diversificarea bunurilor si serviciilor;
b) obtinerea de profit,
c) oferirea unor alternative pe piata

concurentei;
d) atragerea increderii cumparatorului;
e) cresterea valorii nominale a

actiunilor.
2. Activitatea intreprinderii genereaza doua grupuri de fluxuri:
a) intrari de factori de productie

si iesiri de bunuri si servicii;
b) intrari de bunuri si servicii si

iesiri de materiale;
c) intrari de factori economici si

iesiri de profit,
d) intrari de capitaluri si iesiri

de profituri;
e) intrari si iesiri de bunuri

si servicii.
3. Intreprinderea reprezinta:
A) sistem complex;
B) sistem socio-economic;
C) sistem tehnico-material;
D) sistem
organizatoric-administrativ;
E) sistem dinamic organic adaptiv,
F) sistem deschis;
G) sistem autoreglabil.
Alegeti
combinatia corecta:
a) A, B, C, D, G.
b) A, B, C, D, F, G.
c) A, G.
d) A, C, G.
e) A, B, C, D, E, F, G.
4. Abordata in conceptie sistemica, ca un sistem complex,

obiectivele intreprinderii sunt:
a) combinarea factorilor de
productie pentru obtinerea de bunuri materiale;
b) obtinerea de personal
administrativ;
c) adaptarea permanenta la
modificarile macrosistemelor;
d) reunirea resurselor umane,

materiale si financiare;
e) cererea de conexiuni concretizate

in dependenta tehnologica dintre compartimente.
5. Rolu intreprinderii in viata unei

economii este:
a) dublu: economic si social;
b) atragerea si combinarea
factorilor de productie;
c) distribuirea veniturilor;
d) favorizarea si promovarea personalului;
e) executarea de bunuri si
servicii.
6. Societatile comerciale pot

fi:
a)
societati comerciale de persoane, societati comerciale de
bunuri economice;
b)
societati comerciale de persoane, societati comerciale de
capitaluri;
c) societati
comerciale de persoane, societati comerciale de servicii;
d)
societati comerciale economice, societati comerciale
industriale;
e)
societati comerciale de familie, societati comerciale de
stat.
7. In functie de apartenenta la una din ramurile industriale de

activitate, intreprinderile se pot
clasifica dupa:
A) caracterul materiei prime consumate;
B) cantitatea de materie prima

consumata;
C) destinatia economica si
caracterul productiei finite;
D) marimea capitalului investit;
E) continuitatea produsului economic.
Alegeti
combinatia corecta:
a) A, C, E.
b) A, B, C, D, E.
c) A, E.
d) A, B, C, E.
e) niciuna.
8. Dupa forma de proprietate

intreprinderile se pot grupa in:
A) intreprindere particulara,
individuala, personala sau de familie;
B) intreprindere particulara in
asociatii;
C) intreprindere publica;
D) intreprindere a
administratiei centrale;
E) intreprindere a
administratiei locale;
F) intreprindere universala;
G) intreprindere mixta.
Alegeti
combinatia corecta:
a) A, B, C, D, E.
b) A, B, C, D, E, F.
c) B, C, D, E, G.
d) A, B, C, D, E, G.
e) A, B, C, D, E, F, G.
9. Intreprinderile care au intre 149 si 500 de angajati sunt

intreprinderile:
f) mici;
g) mijlocii;
h) mari;
i) grupuri de conglomerate de
intreprinderi;
j) intreprinderi universale.
10. Avantajele intreprinderii mici si

mijlocii sunt:
A) protectia sociala a
salariatilor este relativ redusa;
B) gradul mare de adaptabilitate la

cerintele pietei,
C) existenta unui sistem de

informare direct;
D) dispun de un capital redus;
E) o mai buna gestiune a resurselor umane;
F) amenajarea teritoriala neechilibrata;
G) crearea de noi locuri de munca.
Alegeti
combinatia corecta:
a) B, C, E, G.
b) A, B, C, D, E, F, G.
c) A, D, F.
d) A, C, D, F.
e) A, E, F, G.
Campbell Mc Connell - Economics, Mc Graw-Hill Book Company, San Francisco, 1987, p.26
Politica de confidentialitate
Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate
Management
Resurse umane
DIAGNOSTICAREA S.C. REXX

S.R.L.
TIPOLOGIA MANIPULARII SI
RELATIILE PUBLICE
Tehnica Philips 66
Functiile sistemului de
management - ANALIZA SI
PREVIZIUNEA EVOLUTIEI
SERVICIILOR DE INVATAMANT
Conceptul de manager
Intreprinzatorul - generator de
specificitati in managementul
intreprinderilor mici si mijlocii
Conceptul de structura
organizatorica
Definirea Valorii-la-Risc (VaR)
EUROMANAGEMENTUL SI
EUROMANAGERII
STRATEGII TEHNOLOGICE
SINONIMUL ZILEI
16-Jan, 2022
Stii care este sinonimul

corect pentru cuvantul
electoralist ?

nazar
demagogic
politicard
ciumurlui
AFLA RASPUNSUL CORECT!

Organizatia Si Mediul Ambiant

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Organizatia Si Mediul Ambiant

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1/16/22, 10:11 AM ORGANIZATIA SI MEDIUL AMBIANT

Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii

ORGANIZATIA SI MEDIUL AMBIANT

ORGANIZATIA SI MEDIUL AMBIANT

Agentii economici sunt persoane sau grupuri

Gruparea agentilor economici se face pe baza

Dupa criteriul institutional,

a) intreprinderi - acestea grupeaza toate

b) gospodarii (menaje) reprezentate de familii,

c) institutii de credit si societati de

d) administratii publice - care reprezinta acel

e) administratii private reprezinta agentul

f) administratii straine si internationale aflate

1.2 Abordarea conceptului de

In sens economic, o intreprindere (intreprindere)

Intreprinderea este veriga organizatorica

Intreprinderea suporta costuri corespunzand remunerarii

O uniune de intreprinderi, constituita sub o

Intreprinderea comerciala poate cuprinde mai

Arta managerilor consta in a realiza

Activitatea intreprinderii genereaza

pentru a produce, intreprinderea trebuie sa

Procesul de constituire si dare in

intocmirea formalitatilor de infiintare a intreprinderii;

achizitionarea si instalarea echipamentului

Intreprinderea, ca sistem social,

Intreprinderile abordate intr-o conceptie

a) sistem complex - reunind

compartimentele unde se realizeaza

- omogenitatea procesului tehnologic din sectiile productiei de baza;

- omogenitatea productiei fabricate.

d) sistem organizatoric-administrativ - in momentul

e) sistem dinamic organic adaptiv - activitatea

modificarile macrosistemelor cat si la cerintele generate de

f) sistem deschis - intreprinderea manifestandu-se ca o

g) sistem autoreglabil - intreprinderea are capacitatea de

1.4 Rolul intreprinderii in

intreprinderile atrag si combina factorii

Beneficiari Instrumente de repartitie

Personal angajat Salarii

Statul Impozite si taxe

Rolul social consta

Toate acestea sunt greu de

intre interesele salariatilor si cele ale

1.5 Tipologia intreprinderilor

intreprindere a administratiei centrale;

intreprindere a administratiei locale;

intreprindere mixta (particulara

Unitatile economice proprietate

Regia autonoma reprezinta acea forma de

Societatea comerciala ca intreprindere, reprezinta o entitate

A. Societate comerciala de persoane, care, la randul ei, poate fi:

B. Societate comerciala de capitaluri

II. In raport cu domeniile de activitate,

intreprinderi prestatoare de servicii;

intreprinderi financiare, de credit, de

III. In raport cu apartenenta la una din ramurile industriale de

dupa caracterul materiei prime

dupa destinatia economica

intreprinderi producatoare de bunuri de

intreprinderi producatoare de bunuri de

dupa continuitatea procesului tehnologic:

intreprinderi cu procese tehnologice continue;