Proiect

la astronomie:
,,Constelaţiile’’

Cimişlia 2019
Cuprins

Introducere
Istoric
Primele constelaţii
Lista constelaţiilor emisferelor nordice

şi sudice
Andromeda
Aquarius (Vărsătorul)
Aries (Berbecul)
Scorpius (Scorpionul)
Taurus (Taurul)
Ursa Major (Ursa Mare)
Lynx (Linxul)
Bibliografie
 Introducere
O constelație este una dintre cele 88 de zone în care este împărțită bolta sau
sfera cerească, uneori făcându-se referire doar la o grupare aparentă de stele, care,
unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu un anumit obiect, animal, zeu etc.
Pentru majoritatea constelațiilor vizibile din emisfera nordică a Pământului,
denumirile există deja din antichitate. Pentru cele din emisfera sudică, denumirile
provin de la navigatori și astronomi din epoca Marilor descoperiri geografice, și de
aceea aceste constelații poartă denumiri ca de exemplu Microscopul, Mașina
Pneumatică etc.
În astronomia modernă constelația este o anumită porțiune din sfera cerească
exact delimitată, în jurul figurii imaginare inițiale, astfel încât fiecare obiect ceresc
fix (chiar invizibil ochiului omenesc) poate fi atribuit unei constelații. Obiectele
cerești fugare, ca de exemplu cele din Sistemul Solar sau și unele din apropierea
sa, fiind relativ aproape de Pământ, pot trece în scurt timp dintr-o constelație în
alta. Spre exemplu, cometa Lovejoy a trecut în decurs de câteva zile prin
constelațiile Orion, Taurul și Andromeda.
Spre deosebire de galaxii, constelațiile nu sunt grupări spațiale reale de stele, ci
doar aparente.
Deși în general se vorbește despre „stele fixe”, poziția relativă a stelelor pe cer
nu este chiar fixă: ea se schimbă simțitor în decursul mileniilor. De aceea, grupările
aparente de stele de pe cer se deformează încet dar permanent, devenind cu timpul
de nerecunoscut.
Din numele constelațiilor se formează și numele stelelor lor, conform
următoarei sistematici:
 literă greacă, de ex. alpha, beta, gamma,... care desemnează luminozitatea
stelei, alpha desemnând steaua cea mai luminoasă a constelației,
 urmată de numele constelației respective în latină, la genitiv.
Exemplu: cea mai luminoasă stea din Centaurul a fost numită α Centauri, scris și
Alpha Centauri (steaua α a lui Centaurus).
 Istoric

Sistemul de constelații pe care îl folosim în prezent se bazează pe cele 48 de

constelații descrise de renumitul astronom grec din Alexandria, Ptolemeu, în
lucrarea sa cunoscută mai ales sub titlul ei arab Almagest. În această lucrare
apărută în anul circa 150 î.H., Ptolemeu face o sinteză a cunoștințelor din
domeniul astronomiei din acea vreme, majoritatea datelor provenind de la
observațiile făcute de către Hiparh cu 300 de ani mai devreme. Catalogul cuprinde
1.022 de stele care sunt grupate în 48 de constelații, dintre care 47 mai există și azi;
a 48-a, Nava Argonauților (Argo Navis ), a fost împărțită în 4 constelații: Carina,
Puppis, Pyxis, Vela. Nu este cunoscut exact locul unde s-au aflat pe cer aceste
figuri, însă există o particularitate a reprezentărilor care ne ajută: porțiunea de
forma unui cerc în jurul polului sud ceresc, în care nu au existat constelații. De aici
se poate deduce că locul trebuie să se afle undeva pe la 36 ° latitudine nordică. De
asemenea, poziția centrului acestui cerc față de polul sud de astăzi s-a schimbat
datorită precesiei; acest fapt ne indică timpul care a trecut de atunci: circa 4.500
ani. În acea perioadă existau civilizații înaintate atât în Babilonia cât și pe
insula Creta. În favoarea insulei Creta ar fi observarea constelațiilor pentru
scopurile navigației pe mare, însă pentru aceasta nu există nici o dovadă, poate și
din cauza catastrofei declanșate de erupția vulcanului de pe insula Thera
(Santorini) acum aproape 4.000 de ani, care a avut un efect dezastruos
asupra civilizației minoice. Către secolul al II-lea, astronomul grec Ptolemeu a
decis că este timpul unei activități serioase pentru unificarea acestor asterisme și
asocierea unor nume pentru constelații. Activitatea sa în acest sens este numită
Almageste – un tratat matematic și astronomic propunând mișcările complexe ale
stelelor și căile planetelor cunoscute. Lucrarea în sine a fost genială, acoperind
problematica mișcărilor diurne ale obiectelor cerești, măsurarea timpului zilei,
determinarea latitudinii, punctele în care Soarele este vertical, umbrele ceasului
solar la echinocții și solstiții, și alte observații care se schimbă odată cu poziția
observatorului. A acoperit mișcarea planetară retrogradă, mișcarea Lunii, paralaxa
lunară, mișcarea apogeului lunar, eclipsele, precesia echinocțiilor, mișcarea
Soarelui și a stelelor fixe. Dar, foarte important, această lucrare ne-a dat primele 48
de constelații oficiale. Și, credeți sau nu, cele 48 de constelații descrise de
Ptolemeu sunt încă utilizate astăzi de către astronomi.
 Primele constelaţii
Modelele stelare sunt cunoscute ca asterisme – o asociere de stele bazată pe
ceea ce vedem, iar nu o relație fizică reală între ele. Primele constelații au fost
bazate pe asterisme, grupuri de stele ce păreau să reconstituie ceva și se aflau într-o
poziție a cerului care le dădea o anume semnificație. În acest caz, semnele
Zodiacului – sau constelațiile zodiacale – au fost cel mai probabil printre primele
care au fost recunoscute inter-cultural. Deși stelele s-ar putea afla la sute de ani
lumină depărtare între ele și în relația lor cu Soarele, Luna și planeta Terra la alte
mii de ani depărtare, fiecare civilizație a recunoscut aceste modele stelare
particulare situate pe o cale imaginară a Soarelui și a Lunii de-a lungul cerului,
numită planul ecliptic. Chiar înainte ca oamenii să știe că există și alte planete, le-a
fost dat să înțeleagă că zone anumite ale cerului pot conține alte stele, așa încât au
simțit nevoia să le exprime.

 Dacă în mod tradițional noi cunoaștem constelațiile zodiacale sub

numele de Aries, Taurus, Gemini, Cancer, Leo, Virgo, Libra, Scorpio,
Sagittarius, Capricorn, Aquarius și Pisces, acestea au alte multe nume în
culturi și religii variate – de obicei având însă același înțeles. Spre exemplu,
cultura Hindu se referă la Aries sub numele de Mesa, care este ”Berbecul”
iar la Gemini ca Mthuna, adică ”Gemenii”. Plasarea unor nume definitive
pentru constelațiile zodiacului a survenit probabil către 2700 î. Chr., pe
măsură ce au apărut primele noastre sisteme cu coordonate. Dacă fiece
cultură și-a ales un sistem particular de coordonate – de exemplu, grecii au
ales timpul tropical, în timp ce Hindu și chinezii s-au bazat pe timpul sideral
– important este faptul că aceste asterisme au devenit rapid universal
cunoscute. Cu timpul, alte asterisme din apropiere au căpătat formă și au
devenit constelații în adevăratul sens al cuvântului – fiecare cu numele și
semnificația sa culturală.
 Lista constelaţiilor emisferelor
nordice şi sudice
ANDROMEDA COLUMBA (PORUMBELUL)

ANTLIA (MAȘINA PNEUMATICĂ) COMA BERENICES (PĂRUL

BERENICEI)
APUS (PASĂREA PARADISULUI)
CORONA AUSTRALIS (COROANA
AQUARIUS (VĂRSĂTORUL) SUDULUI)

AQUILA (VULTURUL) CORONA BOREALIS (COROANA

NORDULUI)
ARA (ALTARUL)
CORVUS (CORBUL)
ARIES (BERBECUL)
CRUX (CRUCEA SUDULUI)
AURIGA (VIZITIUL)
CYGNUS (LEBĂDA)
CAELUM (DALTA)
DELPHINUS (DELFINUL)
CAMELOPARDALIS (GIRAFA)
DORADO (PEȘTELE DE AUR)
CANCER (RACUL)
DRACO (DRAGONUL)
CANES VENATICI (CÂINII DE
VÂNĂTOARE) EQUULEUS (MÂNZUL)

CANIS MAJOR (CÂINELE MARE) ERIDANUS (RÂUL)

CANIS MINOR (CÂINELE MIC) FORNAX (CUPTORUL)

CAPRICORNUS (CAPRICORNUL SAU GEMINI (GEMENII)

ȚAPUL)
GRUS (COCORUL)
CARINA (CARENA)
HERCULES (HERCULE)
CASSIOPEIA
HOROLOGIUM (OROLOGIUL)
CENTAURUS (CENTAURUL)
HYDRA (HIDRA)
CEPHEUS (CEFEU)
HYDRUS
CETUS
INDUS
CHAMAELEON (CAMELEONUL)
LACERTA (ȘOPÂRLA)
CIRCINUS (COMPASUL)
LEO (LEUL)
LEO MINOR (LEUL MIC) PUPPIS (PUPA)

LEPUS (IEPURELE) SAGITTA (SĂGEATA)

LUPUS (LUPUL) SAGITTARIUS (SĂGETĂTORUL)

LYNX (LINXUL) SCORPIUS (SCORPIONUL)

LYRA (LIRA) SCULPTOR (SCULPTORUL)

MENSA (PLATOUL) SCUTUM (SCUTUL)

MICROSCOPIUM (MICROSCOPUL) SERPENS CAPUT (CAPUL ȘARPELUI)

MONOCEROS (LICORNUL) SERPENS CAUDA (COADA ȘARPELUI)

MUSCA SEXTANS (SEXTANTUL)

NORMA (ECHERUL) TAURUS (TAURUL)

OCTANS (OCTANTUL) TELESCOPIUM (TELESCOPUL)

OPHIUCUS (A 13-A CONSTELAȚIE TRIANGULUM (TRIUNGHIUL)

ZODIACALĂ)
TRIANGULUM AUSTRALE
ORION (ORION VÂNĂTORUL) (TRIUNGHIUL SUDIC)

PAVO (PĂUNUL) TUCANA (TUCANUL)

PEGASUS (PEGAS) URSA MAJOR (URSA MARE)

PERSEUS (PERSEU) URSA MINOR (URSA MICĂ)

PHOENIX VELA (VELELE)

PICTOR (PICTORUL) VIRGO (FECIOARA)

PISCES (PEȘTII) VOLANS (PEȘTELE ZBURĂTOR)

PISCIS AUSTRINUS (PEȘTELE VULPECULA (VULPEA

AUSTRAL)
 Andromeda
Această constelație mare din emisfera nordică aparține familiei Perseus,
Cassiopeia și Cepheus. Numele stelei primare sau steaua Alfa a Andromedei este
Sirrah, care în limba arabă indică ”ombilicul cailor”. Această asociere indică relația
cu constelația Pegasus, de la granița Andromedei.

În mitologie, Andromeda era fiica Casiopeiei și a lui Cepheu. Din nefericire

mama sa era atât de vanitoasă, încât se credea mult mai frumoasă decât fiicele lui
Nereus, o zeitate a mării. Aceasta l-a infuriat pe Poseidon, care pentru a o pedepsi
pe mamă, a legat-o pe Andromeda în lanțuri de o stâncă pe coasta mării, ca
sacrificiu pentru un monstru marin, Cetus (o altă constelație sudică). Totuși,
Andromeda a reușit să scape de o asemenea soartă, fiind salvată de către Perseus.
Perseus, pentru a o salva, le-a cerut părinților să le-o dea pe Andromeda în
căsătorie, ceea ce aceștia au acceptat bucuroși. Ca o eternă amintire, Cassiopeia a
rămas pentru totdeaua înlănțuită de tronul său regal, și sortită să se rotească mereu
pe cerul înstelat. Constelația Andromeda este cel mai bine cunoscută prin galaxia
care rezidă aici, M31 sau Galaxia Andromeda, unul dintre cele mai faimoase
obiecte de pe cer, care poate fi ușor localizată (aceasta poate fi văzută și cu ochiul
liber, odată ce ieșiți din zona urbană cu poluare luminoasă) și oferă o priveliște
extraordinară privitorului cu binoclu sau cu telescoape mici… Pentru că este cea
mai apropiată galaxie în formă de spirală de Calea Lactee, Andromeda oferă
oportunități științifice deosebite, pentru studiul structurii și al evoluției unei galaxii
în formă de spirală. Telescoapele mai mari pot ușor surprinde două galaxii satelit
ale lui M31, galaxia eliptică M32 (la o jumătate de grad spre sud) și M110
(localizată la un grad spre nord-vest). Andromeda are și un duș meteoric asociat cu
numele său. Perioada cea mai înaltă pentru Andromedide este către 31 August.
Zona radiantă este aproape de Cassiopeia. Ocazional acest duș meteoric devine
spectacular, însă rata de cădere este de obicei de 20 pe oră. Acolo sunt câteva bile
de foc cu cozi. Cometa Biela este părintele asociat responsabil pentru acest curent
meteoric.
 Aquarius(Vărsătorul)

Aquarius este o constelație a zodiacului și se întinde de la ecuatorul ceresc către

emisfera sudică. Are graniță comună cu Pegasus, Equuleus și Delphinus – la nord,
Aquila – la vest, Capricornus – la sud-vest, Piscinus Austrinus și Sculptor – către
sud, Cetus – către est și Pisces către nord-est. Constelațiile zodiacului sunt numite
zodiacale datorită poziției lor de-a lungul planului ecliptic – calea pe care Luna,
Soarele și planetele evoluează pe cerul vizibil. Aquarius mai este reprezentat și sub
forma ”celui care duce apa” şi stelele Gamma, Eta, Zeta şi Pi formează litera Y, un
asterism ce simulează forma unui vas de apă. În mitologie, Aquarius era asociat cu
paharnicul zeilor – servindu-l pe Zeus cu vin sau apă. Ca un semn de apreciere din
partea zeilor, acesta a fost imortalizat în stele. Aquarius a fost identificat şi ca izvor
al apelor care au inudat pământul în timpul marelui potop, în versiunea greacă a
mitului. Ca urmare, Eridanus a fost uneori identificat ca un râu irigat de Aquarius.

Aquarius este una dintre cele mai vechi constelaţii recunoscute de-a lungul
zodiacului, calea aparentă a Soarelui. Se află într-o zonă numită adesea MAREA
datorită abundenţei de constelaţii de apă precum Cetus, Pisces, Eridanus etc.
Uneori râul Eridanus este reprezentat ca fiind vărsat din cupa cu apă a
Vărsătorului.
 Aries (Berbecul)
Aries este una din constelațiile zodiacale. Pe bolta cerească această constelație se
află între Pești (la vest) și Taur (la est). Este una din cele 48 de constelații descrise
de Ptolemeu și a rămas lista celor 88 de constelații moderne. Alpha, Fiind cele mai
strălucitoare stele din constelație Alpha, Beta și Gamma Arietis sunt folosite în
navigație.
Pe hărțile cerești antice, berbecul este prezentat îngenunchiat, fără aripi și cu
capul întors spre taur. Cea mai vizibilă caracteristică a sa  o reprezintă o linie frântă
formată din trei stele, reprezentând capul. Dintre aceste trei stele, Alpha Arietis
este numită Hamal, din limba arabă unde înseamnă miel. Beta Arietis este
Sheratan, din limba arabă reprezintă doi/două (ca și cantitate) și probabil face
referire la coarne. Gamma Arietis este Mesartim, o formă arhaică a cuvântului al-
sharatan și se confunda cu Beta Arietis. Ptolemeu a descris steaua Alpha Arietis ca
“steaua de deasupra capului”. Gamma Arietis este descrisă ca “steaua mai avansată
din cele două de pe coarne”, iar Beta Arietis este “steaua din spate din cele două de
pe coarne”.
În astronomie, Aries are o importanță mult mai mare decât strălucirea sa
deoarece în timpul Greciei antice conținea punctul cardinal cunoscut ca punct
vernal. Acesta este punctul în care Soarele intersectează Ecuatorul Ceresc în
mișcarea sa aparentă de la sud la nord. Acest punct nu este fix, datorită oscilației
lente a axei Pâmantului cunoscută sub denumirea de precesie. Când astronomul
grec Hipparchus a definit poziția punctului vernal, 130 î. Hr., acest punct se afla la
sud de steaua Mesartim (Gamma Arietis). Acesta a fost punctul de început pentru
zodiac și punctul vernal este cunoscut ca primul punct al constelației Aries.
Datorită precesiei, punctul vernal s-a mutat cu 30° de când a fost definit de
Hipparchus și în momentul de față se află în vecinătatea constelației pești.
Astronomii chinezi cunoșteau linia frântă formată din stelele Alpha, Beta și
Gamma Arietis ca Lou, reprezentând un lasou sau o seceră folosită pentru
culegerea recoltei. În momentul în care constelațiile chinezești au luat nastere, luna
plină cea mai apropiată de echinocțiul de toamnă se afla în Lou. Potrovit unei
legende, Împăratul a sacrificat a vacă sau un berbec imediat după echinocțiu și casa
lunii Lou reprezenta locul unde se adunau animalele ce urmau sa fie sacrificate.
Cinci stele din centrul constelației Aries (probabil Nu, Mu, Omicron, Sigma și
Pi) formau Zuogeng, paznicul din stanga, reprezentând un pădurar (paznicul din
dreapta, Yougeng, văcarul, era în Pești). La nord de constelația Aries din zilele
noastre se afla un triunghi de stele (35, 39 și 41 Arietis) numit Wei reprezentând un
stomac gras.
 Scorpius (Scorpionul)
Scorpionul este o constelaţie destul de vizibilă. Este aproape de centrul Căii
Lactee şi, de asemenea, pe planul ecliptic, fiind unul dintre cele 12 semne
zodiacale. Datorită stelelor sale luminoase aliniate ca un cleşte şi a vârfului
înţepător această constelaţie este relativ uşor de identificat chiar şi pentru
începători.
Cea mai strălucitoare stea a Scorpionului a fost numită de arabi şi Qualbu'l-
Agrab - "Inima de Scorpion" din cauza poziţiei sale. Grecii au avut un nume
interesant pentru ea, şi anume: Antares, ceea ce înseamnă "Opus lui Marte".
Numele vine de la culoarea roşie a stelei şi faptul că Marte şi "Opus lui Marte" nu
se întâlnesc des pe cer. Odată ce ai găsit "Opus lui Marte", vei putea să recunoşti
foarfecele şi înţepătura de scorpion care este îndreptată în sus. Din păcate, această
constelaţie se poate vedea doar în timpul verii şi chiar şi atunci este incompletă din
cauza poziţiei foarte sudice pe cer.
În scopul de a o face pe fiica regelui, Merope, soţia lui, experimentatul vânător
Orion a trebuit să elibereze insula Chioş de toate animalele sălbatice (în
conformitate cu mitologia). El a fost în imposibilitatea de a face acest lucru, în
ciuda experienţei sale, astfel încât regele nu i-a permis să se căsătorească cu fiica
lui. Orion a fost foarte supărat şi a vrut să omoare toate animalele din lume, ca
răzbunare. Acest lucru a făcut ca Gaia, zeiţă pământului, să fie foarte speriată. Ea a
trimis un scorpion mic, dar periculos, pentru a opri dispariţia tuturor animalelor şi
pe Orion din a provoca vreun rău. Zeiţă vânătorii, Artemis, l-a plăcut pe Orion şi a
vrut să-l apere. Ea a rezolvat conflictul într-un mod simplu. I-a pus pe fiecare la
capetele opuse ale cerului. Chiar şi astăzi, Orion şi Scorpionul stau departe unul de
altul, în cer - nu îi vei vedea niciodată, în acelaşi timp.
Oamenii născuţi sub acest semn au voinţă puternică şi multă încredere în sine.
Fiind foarte pasionali, pot deveni geloşi şi răzbunători. Sunt sinceri şi oneşti şi pot
ajuta pe cei din jur dar îi pot şi răni. Elementul lor este apa.
 Taurus (Taurul)
 Constelaţia Taurului se găseşte pe ambele părţi ale orbitei eliptice a Soarelui,
reprezentând astfel unul dintre cele 12 semne astrologice ale zodiacului. Această
constelaţie este văzuta pe cerul de iarnă, mai ales în jurul lui decembrie şi ianuarie,
şi este extrem de uşor de observat, datorită naturii pronunţate a multora dintre
frumoasele sale stele.
Constelaţia apare pe cer în forma unui taur şi poate fi găsită la nord-est de
proeminenta nebuloasă Orion. Printre caracteristicile sale cele mai notabile sunt
formaţiunile de stele în formă de "V", cunoscute ca Hyades, care alcătuiesc capul
taurului. Ochiul taurului este delimitat de strălucirea roşiatică a stelei Aldebaran.
Vârful de corn este reprezentat de steaua Elnath, a două cea mai strălucitoare stea
din constelaţia Taurul, care se află în direcţia est faţă de Hyades. În cele din urmă,
grupul relativ tânăr de stele cunoscute sub numele de Pleiade este situat în
apropiere de Elnath.
În mitologia greacă, regele zeilor Zeus a fost fermecat de frumoasa Europa.
Zeus a decis că vrea să o seducă pe Europa, aşa că a luat forma unui taur alb mare.
În timp ce Europa era la cules de flori, a văzut acest taur impresionant şi s-a aşezat
pe spate şi a început să-l mângâie. A devenit atât de preocupată de această
activitate încât nu a observat că s-a pus în mişcare. Au călătorit departe, în cele din
urmă ajungând pe insula Cretă. Odată ce au ajuns pe Creta, Zeus s-a arătat a fi zeu,
după care el a făcut-o pe Europa regina Cretei. În comemorarea transformării lui
într-un taur, Zeus a creat constelaţia Taurului.
Cei născuţi sub semnul taurului au ca element pământul ceea ce îi face
practici. Ei, ca şi Zeus, sunt pasionali şi romantici. Îşi găsesc fericirea în timp şi îşi
construiesc cu răbdare o viaţă de succes pentru ei şi familiile lor.
 
 
 Ursa Major (Ursa Mare)
Ursa mare este cunoscută sub numele de Carul mare. Carul mare este
constelaţia cea mai proeminentă pe cerul de noapte şi această constelaţie foarte
mare poate fi observată de-a lungul întregului an. În limbaj tehnic, este numită
"circumpolară". Ursa mare (Ursa Major este un termen latin care înseamnă "urs
mare") este o constelaţie din emisfera nordică şi foarte veche, care a fost cunoscută
de vechii egipteni. Ursa mare a fost menţionată de mulţi poeţi celebri cum ar fi
Shakespeare, Tennyson şi Homer.
Ursa Mare este formată dintr-un număr foarte mare de stele. Cele şapte stele
mai strălucitoare din constelaţie au o formă similară cu cea a unui car. Întreagă
constelaţie, cu toate acestea, arată că un urs. În sine nu este considerată o
constelaţie ci un asterism. Ursa mare este formată din mai multe galaxii
strălucitoare, inclusiv perechea Messier 81 (care este una dintre cele mai
strălucitoare galaxii din cer) şi Messier 82.
Mitologia din spatele constelaţiei Ursa mare este destul de tragică. În
mitologia greacă, Zeus s-a îndrăgostit de o tânără pe nume Callisto. Ei au avut un
fiu pe nume Arcaş. Plină de pizmă, Hera, soţia lui Zeus, a transformat-o pe
frumoasa femeie într-un urs. Ulterior, Callisto, în timp ce încă purta formă de urs,
l-a întâlnit pe fiul ei, Arcaş. Arcaş nu şi-a dat seama că este mama lui şi chiar a
încercat să tragă în ea. Pentru a o salva pe Callisto, Zeus i-a transformat pe
amândoi în urşi şi i-a pus în cer, formând Ursa mare.
Constelaţii vecine: Dragonul, Linxul, Leul, Cositele Berenicei, Câinii de
vânătoare, Boarul, Ursa mica.
 Linx (Linxul)
Deşi Linxul este o constelaţie abia vizibilă (nu se vede de pe Pământ) şi greu
de definit, are stele foarte strălucitoare. Aflată la exact 12 miliarde de ani lumina
distanţă de Pământ, ea formează mereu noi stele.
Situată la nord de planul ecliptic, micuța constelație Lynx a fost pentru prima
oară introdusă în secolul al XVII-lea de către Johannes Hevelius, în 1687 și mai
târziu recunoscută ca una dintre cele 88 de constelații moderne de către Uniunea
Astronomică Internațională. Conform legendei, Lynx a fost numită așa pentru că
este o constelație relativ vagă și se considera că e nevoie de ochii unui Linx pentru
a putea vedea această constelație cu ochiul liber. Acoperind 545 de grade pătrate
ale cerului, este în medie a 28-a cea mai mare constelație de pe cer. Deși are doar 4
stele principale care formează asterismul său, Lynx conține 42 de stele cu denumiri
Bayer/Flamsteed. Are graniță cu constelațiile Ursa Major, Camelopardalis, Auriga,
Gemini, Cancer, Leo și Leo Minor. Lynx este vizibilă tuturor observatorilor situați
între latitudinile de +90 grade și -55 de grade și poate fi urmărită cel mai bine la
culminația sa în timpul lunii martie.
De vreme ce Lynx nu a fost recunoscută ca și constelație până în secolul al
17-lea, nu are nici o mitologie asociată și ar părea că Hevelius încerca mai degrabă
să umple prin acest asterism spațiul gol dintre constelații, creând o figură mitică?
Oare așa stau lucrurile? În fapt doar puțină cercetare este necesară asupra
condițiilor din vremea lui Johannes Hevelius, pentru a sesiza că acesta era foarte
interesat de studiile în natură, în particular cele din America de Nord. La acea
vreme, linxul era nativ în Europa, dar foarte aproape de dispariție. Dar nu și pe
Noile Pământuri – în America de Nord. Pentru indienii nord-americani, linxul era
un animal legendar, retras, un animal fantomă care vede fără să fie văzut. Era
numit ”păstrătorul secretelor pădurii”, un animal cu puteri magice a cărui ale cărui
secrete erau bine păzite. Destul de ciudat, linxul a fost ales ca emblemă a
Accademia dei Lincei (Academia Lincșilor), una dintre cele mai vechi societăți
științifice. Așa încât poziționarea linxului pe cer de către Hevelius s-ar putea să nu
fie doar o asociere nevinovată ci una plină de sens.
 Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constela%C8%9Bie

https://planetariubm.ro/2011/03/26/povestile-cerului-constelatiile-de-
la-a-la-v-adica-z-prezentate-de-planetariul-baia-mare/

https://www.starling.ro/blog/linxul/

https://www.google.com/search?
biw=1366&bih=608&tbm=isch&sa=1&ei=vSjxXZKXLOOymwX6rJ3gAQ&
q=constelatia+linxul+desene&oq=constelatia+linxul+desene&gs_l=img.
3...1462.3444..4375...0.0..0.189.1386.0j9......0....1..gws-wiz-img.cYX-
F1srm8U&ved=0ahUKEwjS6aPfkK7mAhVj2aYKHXpWBxwQ4dUDCAc&u
act=5#imgrc=aHzYcZI_mvW5xM: