1

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
MASTERAT
SPECIALIZAREA: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ EUROPEANĂ
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: IFR
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

REFERAT LA DISCIPLINA:

POLITICI EUROPENE MONETARE ȘI BANCARE

Titlul referatului:
Politica monetară a B.C.E.

Profesor de disciplină:
Lect.univ.dr. Alexandra Rusu

STUDENT:
Spătaru Claudiu
Anul: I

Anul universitar 2021-2022

Semestrul I
 2

Comerțul cu amănuntul
Din cele mai vechi timpuri avem date despre existența comerțului,
piețele de desfacere. Comerțul cu amănuntul (comerț de detail sau en detail,
retail în engleză) reprezintă procesul de vânzare a unor bunuri sau servicii
către consumatori prin intermediul unor canale de distribuție diverse cu
scopul de a obține profit.1 Comercianții cu amănuntul satisfac cererea
stabilită în cadrul unui lanț de aprovizionare. Punctele de vânzare cu
amănuntul, ca piețele sau magazinele, au o istorie îndelungată, care datează
din antichitate. De-a lungul secolelor, magazinele au evoluat de la micile
chioșcuri rudimentare din trecut la mall-urile sofisticate pe care le
cunoaștem astăzi. Primii comercianți cu amănuntul erau vânzători
ambulanți. Termenul de „comerciant cu amănuntul” desemnează, în general,
un furnizor de servicii care onorează comenzile mici ale unui număr mare de
indivizi, care sunt utilizatori finali, și nu comenzile mari ale unei clientele
formate din angrosiști, companii sau instituții de stat. Cumpărarea se referă
la procesul de achiziționare a unor produse. Cumpărăturile pot avea drept
scop obținerea unor produse finite, incluzând produsele de strictă necesitate
precum mâncarea sau îmbrăcămintea sau pot reprezenta o activitate
recreațională.
Descoperirile arheologice privind existența comerțului, care, la acea
vreme, implica probabil doar trocul, datează de peste 10000 de ani. Odată cu
creșterea și dezvoltarea civilizației, trocul a fost înlocuit de comerțul cu
amănuntul, care presupunea folosirea banilor.2 Se presupune că activitățile
de vânzare-cumpărare ar fi apărut în Asia Mică în jurul mileniului al VII-lea
î.Hr. Piețe publice în aer liber se găseau și în Babilonia, Asiria, Fenicia și
Egipt. În general acestea erau așezate în centrul orașelor. Artizani pricepuți,
precum fierarii sau marochinerii, aveau ateliere pe aleile care duceau spre
piață. Deși își vindeau marfa din incinta propriilor spații, aceștia pregăteau și
produse pentru zilele de târg. În Grecia Antică piețele erau amplasate în
agora, un spațiu în aer liber, unde, în zilele de târg, bunurile erau expuse pe
rogojini sau pe tarabe temporare. În Roma Antică, comerțul se desfășura în
forumuri. Roma avea două forumuri: Forumul Roman și Forul lui Traian.
Cel din urmă era un ansamblu de mari dimensiuni care cuprindea clădiri în
care magazinele ocupau patru nivele. S-ar putea spune că forumul roman a
fost primul exemplu de punct de desfacere cu amănuntul permanent, cu
spații deschise clienților.
Instituția bancară

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comerț_cu_amănuntul
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comerț_cu_amănuntul
 3

Odată cu funcționarea comerțului a apărut și instituția bancară.

Primele evidențe ale activităților de tip bancar datează încă din Antichitate.
Templele erau văzute de către populație ca un loc sigur de plasare a
bunurilor, iar contra unui mic profit preoții luau în administrare atât bunuri
de valoare cât și mărfuri perisabile. O altă practică des întâlnită în această
perioadă este împrumutul cu dobândă. Apariția băncilor ca instituții a avut
loc în Grecia și Roma antică în secolele VII-VI î.Hr.. 3 Acesta este rezultatul
dezvoltării comerțului ca o consecință a emiterii monedei proprii de către
fiecare oraș comercial. În scopul de a combate camăta mai multe cetăți
grecești au decis să constituie „bănci publice” care pe lângă rolul propriu-zis
bancar, mai aveau și sarcina strângerii impozitelor și dreptul de a bate
monedă.
Cea mai veche bancă din lume este considerată a fi Banca Monte dei
Paschi, înființată în 1472.4
Banca este o instituție financiară care are ca obiect principal de
activitate atragerea de depozite și acordarea de credite. Băncile sunt
organizate sub forma unei societăți comerciale pe acțiuni și își desfășoară
activitatea sub supravegherea băncii centrale.5
Banca centrală6
Sistemul bancar este structurat în general pe două nivele :
1. primul nivel cuprinde o singură entitate - Banca Centrală a Statului
(sau națională) cu atribuții privind politica monetară, valutară, de
credit și de plăți, precum și cu atribuții în materia autorizării și
supravegherii (prudențiale) bancare
Banca Centrală este, de regulă, singura instituție autorizată să emită monedă.
Aceasta răspunde Guvernului sau direct Parlamentului și este o instituție
non-comercială.
2. al doilea nivel cuprinde, în principal, băncile specializate, instituții
autorizate să desfășoare activități de atragere de depozite și de
acordare de credite în nume și în cont propriu.
Banca Centrală Europeană (BCE)
Banca Centrală Europeană este banca centrală a Uniunii Europene, cu
funcția de administrare a politicii monetare în cele 19 țări care
folosesc euro ca monedă. Își are sediul în Frankfurt am Main.7 Banca a fost
3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bancă_(instituție_financiară)
4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bancă_(instituție_financiară)
5
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bancă_(instituție_financiară)
6
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bancă_(instituție_financiară)
7
https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-central-bank_ro
 4

înființată la 1 iunie 1998, ca urmare a Tratatului de la Amsterdam. BCE

colaborează cu băncile centrale din toate cele 28 de state membre ale
Uniunii Europene. Împreună, formează Sistemul European al Băncilor
Centrale(SEBC). BCE stabilește cadrul cooperării dintre băncile centrale ale
celor 19 state membre care au adoptat moneda unică și alcătuiesc
împreună zona euro. Cooperarea existentă la nivelul acestui grup restrâns
poartă numele de „eurosistem”. 
Banca Central Europeană (European Central Bank) este în prezent,
pilonul central al Sistemului Băncilor Centrale Europene și instituția
monetară cu autoritatea cea mai pronunțată în Europa, exercitându-și
atributele de guvernantă la nivelul cel mai înalt în planul politicilor monetare
și financiare comunitare europene.8
BCE are ca obiectiv menținerea inflației la un nivel inferior, dar
apropiat de 2%. BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de
bancnote, drept obținut prin Tratatul de la Maastricht. Stabilitatea prețurilor
este definită ca o creștere anuală a indicelui armonizat al prețurilor de
consum (IAPC) din zona euro de sub 2%, stabilitatea prețurilor trebuie
menținută pe termen mediu.
Moneda unică
Semnificația și rolul unei monede unice stă în faptul că are puterea de
circulație în teritoriul geografic și spațiul comercial unde a fost emis. În
Antichitate moneda romană este, dintre toate monedele antice, cea care a
cunoscut cea mai îndelungată și mai mare expansiune geografică, devenind,
pentru mai multe secole, moneda comună a lumii occidentale și
mediteraneene. După începuturi fruste bazate pe bronz, imitând greutatea și
metoda de batere a monedelor grecești, ea s-a constituit, la sfârșitul secolului
al III-lea î.Hr., într-un sistem monetar fondat pe bimetalismul argint și bronz.
La începutul Imperiului, sub Augustus se adaugă moneda de aur, creându-se
un sistem cu trei metale, care rămâne stabil timp de aproape două secole și
jumătate. Criza militară și economică din secolul al III-lea, precum și spirala
inflaționistă care o însoțește, văd prăbușirea monedelor de argint și de bronz.
În secolul al IV-lea, reforma lui Dioclețian, care încearcă să revalorizeze
monedele de argint și de bronz, nu va reuși să oprească inflația, însă
Constantin I reușește să creeze un sistem monetar dominat pe solidus,
stabilizat la 4,5 grame de aur și fără paritate fixă față de celelalte monede
care se devalorizau. Solidus-ul cunoaște, în continuare, o excepțională
stabilitate în Imperiul Roman de Răsărit, iar din secolul al VI-lea, prin
succesoarea sa nomisma, până în secolul al XI-lea.9
8
Dacian C.D.- Uniunea Europeană. Institutii. Mecanisme; Editura All Back, București, 2005, p. 38
9
https://ro.wikipedia.org/wiki/Monedă_romană
 5

De asemenea o monedă unică a circulat și în Imperiul Austro-Ungar.

Coroana: Österreichisch-Ungarische Krone / osztrák-magyar korona a fost
monedă oficială în Imperiul Austro-Ungar, din 1892, când a înlocuit
Guldenul austro-ungar / Florinul austro-ungar / Forintul austro-ungar, ca
urmare a adoptării etalonului-aur și până în 1918, la dizolvarea imperiului.
Între 1892 și 1900, cele două monede (Coroana și Guldenul / Florinul) au
circulat paralel. După 1900, coroana a fost unica monedă cu putere de
circulație în Imperiul Austro-Ungar. Sub-unitatea era a suta parte dintr-o
coroană și era numită în germană Heller, iar în maghiară Fillér. După
prăbușirea imperiul, Coroana a fost monedă oficială a Austriei până 1924, și
monedă oficială a Ungariei până 1927.
Primele monede erau 1, 2, 5 coroane, iar primele bancnote erau 10, 20, 50,
100 coroane.
Coroana austro-ungară a circulat oficial și în Liechtenstein.10
Moneda euro11
La întemeierea Uniunii Europene, în 1957, statele membre au luat în
calcul posibilitatea creării unei „piețe comune” pentru comerț. Însă cu
timpul a devenit clar că este nevoie de o cooperare economică și monetară
mai strânsă pentru ca piața internă și întreaga economie a Europei să se
poate dezvolta mai mult, cu toate beneficiile asociate – locuri de muncă,
prosperitate și nu numai. În 1991, statele membre au aprobat Tratatul
privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht), prin care au decis
că Europa va avea o monedă puternică și stabilă, potrivită secolului XXI.
Moneda euro a fost creată pentru că o monedă unică prezintă multe
avantaje și beneficii față de situația precedentă, în care fiecare stat membru
avea propria sa monedă. Pe lângă faptul că elimină riscurile de fluctuație
valutară și costurile de schimb valutar, ea consolidează cooperarea dintre
statele membre, în interesul stabilității monedei și a economiei – un
obiectiv important pentru fiecare dintre noi.
Avantajele monedei euro sunt variate. Le resimțim atât la scară mică
(ca întreprindere sau cetățean), cât și la nivelul întregii economii. Iată
câteva dintre ele:

 Consumatorii (persoane fizice sau juridice) au acces la o gamă mai

largă de produse și servicii, la prețuri mai stabile
 Întreprinderile au mai multe oportunități de afaceri, în condiții de
siguranță

10
https://ro.wikipedia.org/wiki/Coroană_austro-ungară
11
https://europa.eu/european-union/about-eu/euro_ro
 6

 Înregistrăm o mai bună stabilitate economică, iar condițiile sunt

propice pentru creștere economică
 Piețele financiare sunt mai bine integrate
 UE joacă un rol mai important în economia mondială
 Euro este un simbol tangibil al identității europene

Toate statele membre ale Uniunii Europene fac parte din uniunea
economică și monetară (UEM) și își coordonează politicile economice
pentru a îndeplini obiectivele economice ale UE. Unele dintre ele au decis
însă să meargă și mai departe, înlocuind monedele lor naționale cu moneda
unică, euro. Aceste state formează zona euro.
Când a fost introdusă moneda euro, în 1999 (inițial doar ca monedă
scripturală), zona euro includea 11 din cele 15 state membre ale UE. Grecia i
s-a alăturat în 2001, cu un an înainte de data la care bancnotele și monedele
euro au devenit mijloc legal de plată. Au urmat Slovenia în 2007, Cipru și
Malta în 2008, Slovacia în 2009, Estonia în 2011, Letonia în 2014 și
Lituania în 2015. În prezent, zona euro numără 19 state membre ale UE.
Statele membre din zona euro: Austria, Belgia, Cipru, Estonia,
Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Tările de Jos, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania.
Statele membre din afara zonei euro: Bulgaria, Croația, Republica
Cehă, Ungaria, Polonia, România, Suedia.
Statele membre care au ales să nu participe: Danemarca, Regatul Unit.
Protocoalele anexate la tratat includ clauze de neparticipare în cazul
Danemarcei și Regatului Unit. Aceste țări au ales să nu participe la zona
euro, dar au totuși posibilitatea să adopte moneda euro în viitor, dacă își
doresc acest lucru. Suedia nu îndeplinește deocamdată condițiile pentru a
deveni parte a zonei euro.
Celelalte state membre din afara zonei euro se numără printre țările
care au aderat la Uniune în 2004, 2007 și 2013, după lansarea monedei euro.
La momentul aderării, ele nu îndeplineau condițiile pentru a intra în zona
euro, dar s-au angajat să adopte moneda comună atunci când reușesc să le
îndeplinească. La fel ca și Suedia, aceste țări sunt state membre cu
„derogare”.
Câteva state din afara UE au adoptat euro ca monedă națională în
temeiul unor acorduri monetare cu UE. Ele pot emite propriile monede euro,
în anumite limite. Totuși, nefiind state membre ale UE, aceste țări nu fac
parte din zona euro.
Guvernanța zonei euro
 7

Odată cu adoptarea monedei euro, economiile țărilor din zona euro au

devenit mai integrate. Pentru a beneficia de toate avantajele monedei unice,
această integrare economică trebuie să fie gestionată corespunzător. Prin
urmare, zona euro aplică un model de gestionare economică diferit de cele
din celelalte state membre, în special în ceea ce privește politicile monetare
și economice.
• Politica monetară din zona euro este condusă de Eurosistem, o
autoritate independentă formată din Banca Centrală Europeană (BCE), cu
sediul la Frankfurt (Germania) și din băncile centrale naționale ale statelor
membre din zona euro. Prin Consiliul guvernatorilor, BCE definește politica
monetară pentru toată zona euro. Avem astfel o autoritate monetară unică și
o politică monetară unică. Obiectivul numărul 1: menținerea stabilității
prețurilor.
• În zona euro, politica economică rămâne în mare măsură
responsabilitatea statelor membre. Totuși, guvernele naționale trebuie să își
coordoneze politicile economice pentru a atinge obiectivele comune:
stabilitate, creștere economică și ocuparea forței de muncă. Coordonarea se
face cu ajutorul câtorva structuri și instrumente, Pactul de stabilitate și de
creștere (PSC) aflându-se în centrul acestora. PSC prevede reguli convenite
de comun acord cu privire la disciplina bugetară, cum ar fi cele care solicită
limitarea deficitului public și a datoriei naționale. Aceste reguli trebuie
respectate de toate statele membre ale UE, însă în cazul țărilor din zona euro,
nerespectarea lor poate atrage sancțiuni financiare sau de altă natură.
• Implementarea guvernanței economice a UE este organizată anual
într-un ciclu cunoscut sub numele de „semestrul european”.
Beneficiile monedei euro
Zona euro înseamnă economii integrate care formează o economie
amplă, cu noi oportunități și puncte forte. Datorită ei, piața unică
funcționează mai eficient.
Înainte de introducerea monedei euro, schimbul valutar și tranzacțiile
transfrontaliere presupuneau costuri și riscuri suplimentare, în condiții lipsite
de transparență. Datorită monedei euro, schimburile comerciale din zona
euro sunt mai rentabile și mai puțin riscante.
În plus, posibilitatea de a compara prețurile cu ușurință încurajează
comerțul și investițiile transfrontaliere de orice tip – de la consumatorii
individuali care caută cel mai scăzut preț sau întreprinderile care au nevoie
de servicii la cel mai bun raport preț-calitate, până la marii investitori
instituționali care pot investi mai eficient oriunde în zona euro, fără a se
expune riscurilor asociate fluctuațiilor ratelor de schimb valutar. Avem acum
 8

în zona euro o piață integrată de mari dimensiuni, care utilizează aceeași

monedă.
Trecerea la utilizarea unei singure monede aduce în primul rând
avantajul evitării riscului valutar - al deprecierii monedei de încasat pentru
exportatori sau al scumpirii monedei de plata pentru importatori - existent
ori de câte ori se pune problema convertirii monedelor ale căror cursuri se
pot modifica în timp într-un sens sau altul. Acoperirea riscului valutar, mai
ales în cazul unei mari instabilități a cursurilor, presupune operațiuni
speciale de acoperire (hedging, gestionarea structurii deținerilor în devize
prin operațiuni de swap etc.) ale căror costuri sunt ridicate. Costurile
tranzacțiilor sunt mai ridicate în cazul statelor mici, deschise, ale căror
monede sunt puțin sau deloc utilizate. Asemenea monede înregistrează si
diferențe mari (spread) între cursul de vânzare și cel de cumpărare, tocmai
datorita folosirii lor puțin frecvente.12
Beneficii la scară globală
Dimensiunile zonei euro și ale economiei acesteia înseamnă în același
timp mai multe oportunități la nivel mondial. Pentru că are o monedă unică,
zona euro reprezintă o regiune atractivă pentru oamenii de afaceri din țările
terțe, fapt care încurajează comerțul și investițiile. Mai mult, prudența cu
care este gestionată economia zonei face ca moneda euro să reprezinte o
alegere atractivă pentru rezervele de valută ale țărilor terțe. Astfel, zona euro
are un cuvânt mai greu de spus în economia mondială.
Pe de altă parte, stabilitatea economică pe care o aduc dimensiunea și
gestionarea prudentă a zonei euro ne protejează de așa-numitele „șocuri”
economice externe. Este vorba despre schimbările economice bruște care pot
apărea în afara zonei euro și pot afecta negativ economiile naționale – de
exemplu, creșterea prețului petrolului sau turbulențele de pe piețele valutare
internaționale. Zona euro are dimensiunile și forța care îi permit să atenueze
astfel de șocuri externe, pentru a evita pierderea de locuri de muncă sau
încetinirea creșterii economice.
Ce facem pentru a ajunge la aceste beneficii?
Moneda euro nu aduce stabilitate și creștere economică de una
singură. Acest lucru se realizează în primul rând prin gestionarea eficientă a
economiei din zona euro, în temeiul regulilor din Tratat și din Pactul de
stabilitate și de creștere (PSC), o componentă centrală a uniunii economice
și monetare (UEM). În al doilea rând, moneda euro a devenit parte
integrantă din structurile economice, sociale și politice ale Uniunii Europene
de azi. Ea este principalul mecanism care sporește avantajele pieței unice,
ale politicii comerciale și ale cooperării politice.
12
Dacian C.D.- Uniunea Europeana. Institutii. Mecanisme; Editura All Back, București, 2005, p. 58
 9

Euro €13
Euro (simbol EUR sau €) monedele Euro (și bancnotele euro) au intrat
în circulație pe 1 ianuarie 2002, dar anul emiterii lor poate să meargă înapoi
până în anul 1999, când moneda a fost lansată oficial. Un euro este divizat în
100 de cenți.
Toate monedele au pe fața comună valoarea monedei, printr-un desen
realizat de designerul belgian Luc Luycx. Desenul monedelor de 1, 2 și 5
cenți ilustrează poziționarea Europei pe glob în raport cu Africa și Asia.
Monedele de 10, 20 și 50 cenți, precum și cele de 1 și 2 euro prezintă fie
Uniunea Europeană înainte de extinderea sa de la 1 mai 2004, fie, începând
cu data de 1 ianuarie 2007, o hartă a Europei. Toate monedele conțin 12
stele în designul lor.
Fiecare țară participantă la Euro are propriul său design pe fața
națională a monedei, care variază de la prezentarea efigiei monarhului pe
toate monedele (ex. Belgia) până la un desen diferit pentru fiecare monedă
(ex. Italia). Totuși, cele 12 stele sunt prezente într-un fel sau altul și pe
această față.
Deși nu sunt state membre ale UE, Monaco, San Marino și Vatican au
de asemenea monede euro ce conțin o față națională, dar acestea nu sunt
destinate circulației, ci mai degrabă colecționarilor de monede. Existența
unor monede cu efigia unui lider religios (Vatican) a cauzat unele
controverse în anumite țări precum Franța.
Fiecare stat are dreptul să emită anual și câte o serie de monede cu
caracter comemorativ. Monedele au valoarea nominală de 2 euro și au putere
de circulație.
Se mai poate emite anual și câte o monedă comemorativă
suplimentară, dacă este emisă de toate statele, cu ocazia unui eveniment
internațional.
În afara monedelor de circulație, au fost emise, pentru scopuri
numismatice, monede cu valoarea nominală de 1/4 euro, 5 euro, 8 euro, 10
euro, 12 euro, 20 de euro, 25 de euro, 50 de euro, 100 de euro și 200 de euro,
în special din metale nobile.
Spre deosebire de monedele euro, bancnotele euro nu au o față
națională, ca să indice de unde provin. Această informație este însă conținută
într-un cod de pe reversul biletului. Prima literă indică în mod unic țara în
care a fost emisă, numerele rămase (adunate apoi și cifrele sumei și
readunate până ce rămâne o singură cifră) dând o cifră de verificare unică
pentru acea țară. Codurile W, K și J au fost rezervate pentru statele membre
UE care deocamdată nu participă la euro.
13
https://ro.wikipedia.org/wiki/Euro
 10

Undeva pe partea frontală a biletelor există o secvență în care prima

literă identifică chiar imprimeria ce a tipărit biletul. Codul imprimeriei nu
trebuie să coincidă cu codul de țară, pentru că se poate ca bancnotele emise
într-o anumită țară să fi fost imprimate într-o alta (de exemplu unele
bancnote finlandeze au fost produse de o imprimerie din Regatul Unit).
Codurile A, C și S au fost rezervate pentru imprimeriile care în prezent nu
imprimă bancnote euro.
Opinia publică despre euro14
Comisia Europeană organizează periodic sondaje de opinie, atât în
țările din zona euro cât și în noile state membre ale UE care ar urma să
adopte moneda euro. Fiecare sondaj Eurobarometru Flash include un
rezumat al informațiilor din fiecare țară participantă, începând din 2006, și
un raport de analiză detaliat.
Lansarea bancnotelor și monedelor euro, la 1 ianuarie 2002, a fost
precedată și urmată de ample acțiuni de monitorizare a opiniei publice.
Primele sondaje de opinie au început în 2000. În 2001 și în lunile imediat
următoare trecerii la euro, acestea au fost organizate aproape lunar. De
atunci, ele sunt realizate periodic, dar la intervale mai lungi. De la sfârșitul
anului 2002, Comisia măsoară și evaluează starea opiniei publice cel puțin o
dată pe an în țările din zona euro. Rezultatele acestor sondaje, împreună cu
datele din perioada 2000-2002, ilustrează cum au evoluat opiniile cetățenilor
din zona euro cu privire la noua lor monedă.
De asemenea, începând din 2004, Comisia realizează sondaje
semestriale în țările care au aderat la UE după această dată și care se
pregătesc să adopte moneda euro. Frecvența sondajelor poate crește în țările
care sunt pe cale să adopte moneda euro sau care tocmai au făcut acest lucru,
cum ar fi Letonia (2014) și Lituania (2015). În aceste cazuri, sondajele pot fi
realizate mai frecvent și pot aborda și alte probleme.
Majoritatea sondajelor se desfășoară sub formă de interviuri telefonice
și pot fi găsite pe site-ul Eurobarometru. Pe site sunt publicate și studii
calitative bazate pe interviuri directe și pe grupuri tematice, acestea fiind
realizate mai rar.

14
https://europa.eu/european-union/about-eu/euro_ro
 11

Surse și adrese utile din internet:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Comerț_cu_amănuntul
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Bancă_(instituție_financiară)
3. http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/ecb/index_ro.htm
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Banca_Centrală_Europeană
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Monedă_romană
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Coroană_austro-ungară
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Euro
8. Diego Varela: Guvernarea Uniunii Europene, Iași: Editura Institutul
European, 2008
9. Dacian C.D.: Uniunea Europeană. Instituții. Mecanisme; Editura All
Back, București, 2005
10. https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro_ro
11. https://europa.eu/european-union/about-eu/euro_ro