CENTRUL DE STUDII EUROPENE PIATRA NEAMT

AUTISMUL ÎN TERAPIA ŞI MEDICINA ROMANESCĂ

MANOLE RALUCA GEORGIANA

PETCU MANUELA MARIA

1
 CUPRINS

I ISTORICUL AUTISMULUI……………………………………………….3

II CUM DEFINIM AUTISMUL?…………………………………………….3

III AUTISMUL ÎN ROMÎNIA……………………………………………… 3

IV DIAGNOSTICAREA AUTISMULUI……………………………………4

V REPERE DE DIAGNOSTICARE PRECOCE ALE

AUTISMULUI………………………………………………………………4-6

VI TRATAMENTUL……………………………………………………….6-7

VII 10 SEMNE DE
ALARMĂ…………………………………………………………………….7

VIII
ETIOLOGIE…………………………………………………………………7-8

IX VINDECAREA AUTISMULUI………………………………………… 8

X BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………..9

2
 I Istoric

Termenul de autism , etimologic vorbind , provine din grecescul „AUTOS” , care

inseamnă „pentru sine insuşi”. Acest termen a fost introdus pentru prima oara in psihiatrie in
anul 1911 de catre E. Bleuler , in lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”.
In anii '40, doua publicaţii, care la acea epocă au fost trecute cu vederea, descriau cazul unor
copii prezentînd dificultaţi foarte mari de adaptare pe plan social, parînd indiferenţi sau prea
puţin ataşaţi de cei apropiaţi, preferînd lumea necuvintelor si singurătatea. Redescoperit un
deceniu mai tîrziu, studiul lui Leo Kanner (1943), pediatru american, care descrie
comportamentul a 11 copii autişti, devine celebru. Celălalt studiu, mai puţin cunoscut, ii
aparţine austriacului Hans Asperger.
Cel mai tulburător fapt al acestor referinţe este acela că doi cercetatori au ales, fara a se
consulta, acelasi termen, autism, pentru a numi tabloul dezinteresului social, imprumutînd
conceptul utilizat in psihiatrie de Bleuler, pentru circumscrierea momentelor de retragere in
sine ale unor schizofreni

II Cum definim autismul?

Definim autismul ca find un sindrom ce constă în izolarea psihosocială, în închiderea

în
sine patologică şi în indeferenţă faţă de orice tip de comunicare, ca urmare a autoconcentrării
extreme a întregii activităţi psihice a individului.
Autismul este un sindrom manifestat prin repliere totală asupra universului psihic propriu
şi prin mod de gândire necritică axată pe subiectivism şi detaşare de realitate, dominată de
revenire şi fantazare. ,, Subiectul refuză contactul cu persoanele şi obiectivele externe şi se
refugiază în lumea sa lăuntrică în care î-şi satisface dorinţele în plan imaginativ, se
compensează
afectiv prin fantasme care în cazuri patologice pot duce până la delir halucinatoriu.”
În autism se constată o ,, decuplare” a eului de la realitate concomitent cu introvertirea
extremă a acestuia.Autismul poate fi interpretat şi ca o formă atipică de narcisism, conţinutul
gândirii autiste fiind de natură endrogenă

III Autismul in România

In Romînia autismul a,apărut in anul 2003. La nivelul anului 2012, erau inregistrate 7.179 de
persoane diagnosticate cu autism (conform Ministerului Sanatatii) însa numărul real al
acestora este mult mai mare – specialiştii estimează cel putin 15.000 de persoane, majoritatea
nefigurînd in evidenţa oficială.

3
 IV Diagnosticarea

O diagnosticare completă implică o echipă multidisciplinară de medici: logoped,

pediatru, neurolog pediatru, pedopsihiatru, fizioterapeut, psihoteraput specializat în terapie
ocupaţională, medic orl-ist, etc.Rolul testelor de diagnostic şi a evaluării clinice este de a
ajuta la stabilirea naturii, localizarii si tipurilor de deficiente prezente la persoanele care
suferă de tulburări din spectrul autismului. Diagnosticul autismului include un proces
complex. Printre metodele de diagnostic şi investigaţiile care pot fi
realizate se pot număra:

- testarea genetică mai ales daca în cazul familiei există un istoric familial de dizabilităţi
intellectual
- istoricul medical al copilului încă din viata intrauterineă
- screeningul pentru depistarea a diverse probleme medicale asociate cu tulburările din
spectrul autismului cum ar fi tulburările de somn, modificarea raspunsului la durere, unele
tipuri de boli gastro intestinale, convulsii
- evaluarea neurologica care va include şi encefalograma sau chiar RMN dacă sunt suspectate
diferenţe de structura la nivelul creierului
- realizarea de teste auditive pentru a se exclude probabilitatea prezenţei unei probleme de
auz care ar putea cauza întarzieri în dezvoltare
- examenul fizic şi stabilirea gradului de normalitate a nivelului de creştere si dezvoltare a
copilului
- evaluarea vorbirii, limbajului receptiv si expresiv, a capacitaţii de comunicare a copilului
(deseori copilul preferă singuratatea şi manifestă indifereţa faţă de persoanele din jurul sau,
nu are contact vizual cu acestea)
- testarea abilităţilor sociale şi a celor non-verbale
- evaluare senzoriala şi motorie (dezvoltarea motricităţii generale, a motricităţii fine, a
echilibrului static si coordonării mişcărilor, capacităţii de percepţie, orientare si organizare
spaţio-temporală, percepţia corectă a schemei corporale etc.
De asemenea, specialiştii în diagnosticarea autismului au constatat că la copii care suferă de
autism sunt mai frecvent întalnite problemele gastrointestinale cum ar fi: intoleranţa la
lactoză, esofagitele, colitele, duodenitele, gastritele etc. Printre manifestările acestor boli se
numara: diareea, constipaţia, mâncarea nedigerată în scaun, sensibilitatea la anumite produse
alimentare etc. De aceea, este recomandat sa se realizeze şi un consult de către medicul
gastroenterolog.

V REPERE DE DIAGNOSTICARE PRECOCE ALE

AUTISMULUI:
Nu reactionează (râde, vocalizează, întinde mânuţele) atunci când îi acordaţi atenţie;
Zâmbeşte foarte rar sau deloc.Nu întinde mâinile atunci când vreţi să il luaţi în
braţe ;Evita de cele mai multe ori contactul vizual atat cu dumneavostra cat si cu
ceilalti; Este dificil de calmat atunci când plange;
Incepe sa plangă fară un motiv pe care sa-l puteţi depista, iar acest episoade de plâns durează

4
o perioada îndelungată;
Are o hipersensibilitate la sunete, unele dintre ele provocând crize de plâns şi nimic din cece
faceâi nu il calmează
Nu urmăreste cu privirea persoanele sau obiectele care se miscă în campul lui visual
Are comportamente repetitive fatâ de anumite obiecte (exemplu: învarte roţile de la maşinut
foarte mult timp);
Nu va aduce obiectele indicate de dumneavostra;
Nu raspunde la instructiuni simple (hai la mama, vino la mine);
Işi fixeazî privirea spre un punct fix si o menţine mai mult de 1 minut
Nu imita ceea ce faceţi
Nu raspunde atunci cand este strigat pe nume
Nu priveşte spre un obiect pe care il indicaţi;
Nu se uita la lucrurile pe care le priviţi si dumneavoastra;
Nu incearcă să vă atragă în activitaţile lui
Lipseşte comunicarea non-verbală
Nu imită expresiile faciale sau gestuale
Uneori aveţi impresia că nu aude atunci cînd vorbiţi cu el;
Nu reacţionează la anumite tonalitaţi ale vocii;
Are anumite reacţii corporale repetitive cum ar fi batutul din palme sau legănatul;
Manifesta aversiune faţă de schimbări şi se manifestă prin crize de plîns
Cand este dus intr-un loc necunoscut nu manifestă interes pentru explorarea mediului;
Are reactii anormale faţa de stimuli normali
Nu manifestă nevoia de afecţiune
Uneori manifestă teama nejustificată;
Uneori este autoagresiv sau agresiv cu cei din jur;
Işi acoperă urechile cu mîinile atunci cînd se aud anumite zgomete;
Este in cea mai mare perioadă a timpului anxios si speriat
Adopta posturi bizare;
Nu ii place sa fie atins sau luat în braţe;
Uneori pare insensibil la durere;
Copilul nu răspunde la solicitările adultului (decît cînd "vrea") şi pare că nu aude sau inţelege
ceea ce i se cere;
 Copilul protestează în momentul în care i se cere ceva si se insistă pentru primirea unui
răspuns; Jocul ii este marcat de un caracter stereotip (foloseşte obiectele sau jucăriile mereu
in acelaşi fel, de exemplu: le închide/deschide, bate cu obiectele în anumite locuri, le invîrte
etc Prezintă probleme de alimentaţie, şi probleme ale somnului;
Merge pe vîrfuri;
  Poate să nu observe cînd pleacă şi cînd vine părintele de la serviciu.
Un copil autist poate să fie afectuos cu parinţii şi apropiaţii lui. Mama poate spune "Eu mă
inţeleg bine cu copilul meu, inţeleg ce vrea" - însă intrebarea este dacă şi ceilalţi il inţeleg,
dacă işi poate face cunoscute dorinţele, nevoile, dacă împărtăşeşte cu ceilalţi modul în care se
simte.
Daca va regasiţi copilul că prezentînd cîteva din simptomele de mai sus şi dacă asta se
intamplă cu o frecvenţă şi o intensitate mica, motivele de îngrijorare sunt minime, dar dacă

5
regăsiţi în comportamentul copilului multe din caracteristicile din lista, probabil are nevoie de
ajutor suplimentar.

VI TRATAMENTUL

Acesta este principalul motiv pentru care strategiile de tratament ar putea fi diferite in
funcţie de intensitatea bolii si manifestările acesteia şi uneori sunt adaptate nevoilor
individuale, dar şi resurselor disponibile ale familiei copilului autist.
In cele mai multe dintre cazuri, copii cu autism obţin cele mai bune rezultate in urma
tratamentelor structurate si specializate. Un tratament care va viza imbunătaţirea comunicării,
aspectelor sociale, comportamentale, adaptative si capacitaţii de invăţare ale copilului va avea
cel mai mare succes. Scopul principal al tratamentului este maximizarea capacitaţii copilului
de functionare prin diminuarea simptomelor autismului si sprijinirea dezvoltării copilului.
- Terapia ocupaţională şi fizioterapia ajuta la imbunătăţirea deficienţelor de coordonare si a
abilităţilor motorii, dar şi la procesarea şi gestionarea cu uşurinţa a informaţiilor senzoriale.
De asemenea terapia ocupatională se concentrează in mod special asupra functionalitătii
activităţilor şi are ca rol dobîndirea automoniei (cum ar fi cele de autoingrijire, de exemplu) şi
adaptarea la mediu şi sarcina.
- Logopedia este esenţială în cazul copiilor care suferă de abilităţi de comunicare ce implică
atît recepţia cît şi emsia de mesaje si cu ajutorul acesteia pot fi tratate tulburarile de vorbire
fiind stimulat actul vorbirii.
- Intervenţia comportamentală intensivă timpurie presupune implicarea întregii familii a unui
copil alături de colaborarea strînsă cu echipa de profesionisti, cel mai adesea specializaţi în
psihoterapie cognitiv-comportamentală. Terapiile pentru problemele comportamentale şi de
comunicare pot aborda dificultaţile sociale, lingvistice si cele de comportament asociate cu
tulburarile din spectrul autismului. Unele programe se pot concentra asupra invăţării de noi
abilitaţi şi înlăturării comportamentelor problematice, altele se concentrează pe insuşirea de
noi abilitaţi necesare acţionării în diverse situaţii sociale sau imbunătăţirea comunicării cu
alte persoane.
Analiza comportamentala aplicată (ABA) este un tip de terapie care presupune
observarea atentă, înregistrarea şi analiza comportamentului copiilor afectaţi de tulburări din
spectrul autismului şi modificarea acestora in functie de nevoile persoanei in cauza. Terapia
ABA presupune recomandarea a diverse tipuri de intervenţii pentru modificarea
comportamentelor nedorite şi imbunătăţirea celor pozitive, dar şi a stilului de viata. Analiza
comportamentală aplicată poate include mai multe tipuri de strategii şi metode de predare
cum ar fi:
- DTT (Discrete Trial Training) sau predarea prin incercări discrete - contine instructiuni
pentru fiecare tip de comportament in scopul obţinerii răspunsului dorit. Lecţiile sunt
împărţite in SD sau stimul discriminativ care reprezintă cerinţa pe care terapeutul o solicită

6
copilului autist si pe care aşteaptă să o rezolve, direcţionarea copilului de catre terapeut către
raspunsul corect, apariţia aptitudinii sau comportamentului solicitat prin SD, recompensarea
care apare pentru a creste motivatia copilului pentru ca acesta sa raspundă corect. Prin
intermediul acestei terapii copilul este ajutat sa se adapteze la mediul inconjurator pentru
consolidarea învăţării şi a creşterii nivelului sau de autonomie.
- Intervenţia timpurie şi intensivă asupra compotamentului - care este adresată mai ales
copiilor cu vîrste foarte mici, sub trei ani.
- Trainingul răspunsului fundamental sau PRT (Pivotal Training Response) - îşi propune să
contribuie la creşterea motivaţiei copilului de a învăta, ajută la monitorizarea
comportamentului copilului autist, dar şi la iniţierea comunicării cu cei din jur. Tehnica se
axează in special pe promovarea comunicarii si a comportamentelor specifice jocului.
Modificarile pozitive obtinute la nivelul acestor comprtamente ar trebui sa aiba efecte pe
scara extinsa asupra altor comportamente.
- Intervenţia comportamentală verbală- se concentrează asupra predării abilităţilor verbale.
- PECS (Picture Exchange Communication System) - este un sistem alternativ si
augumentativ de comunicare. Are ca scop ameliorarea dificultatilor de comunicare, cognitive
si fizice.
Acestea nu sunt singurele metode de tratament pentru tulburările din spectrul autismului, dar
sunt considerate a fi cele mai eficiente. Deseori este necesară combinaţia acestora, in functie
de diagnosticul stabilit si de evolutia persoanei afectate.

VII 10 SEMNE DE ALARMĂ

1.Copilul nu răspunde când îl strigi pe nume
2.Nu-ţi arată cu degetul ce vrea ,ce a văzut , ce l-a surprins.
3.Nu arată obictele uzuale
4.Nuse joacă normal cu jucăriile
5.Nu îşi arată părinţiila cerere sau alte persoane apropiate
6.Nu se uita unde îi arăţi,ce urmează indicaţii
7.Nu vorbeşte sau nu comunică
8.Nu imită la cerere sau spontancopii sau adulţii
9.Are mişcări receptive executate îndelung
10.Prefere obiectele în locul jucăriilor,iar jucăriile le analizează,le gagă în gură,le ănvărte sau
le răstoarnă.

VIII ETIOLOGIE
Până în prezent nu sa descoperit o cauză specifică a autismului.
Etiologia autismului este guvernată de ipoteze. De exemplu, incidenţa mult mai mare a
acestuia la subiecţi de sex masculine decât la cei de sex feminine.
Cauzele care determină apariţia acestor tulburări nu sunt clar precizate, dar se presupune
că poate exista fie o predispoziţie ereditară, fie un complex de factori ceare determină o serie
de

7
afecţiuni la nivelul creierului. Cea mai important descoperire din ultimii 25 de ani în
cercetarea
autismului a fost concentraţia crescută de serotonină descoperită la o treime din indivizii
autişti şi
faptul că, la unii dintre aceştia, în urma administrări unor medicamente care inhibă
serotonina, s -
a ameliorat în mod semnificativ comportamentul. Alte studii mai recente privind patogeneza
autismului şi – au îndreptat atenţia spre anumite deficite imunologice care, correlate cu
concentraţia anormală a unor substanţe chimice din creier (serotonina), pot avea un rol
important
în dezvoltarea anormală a creierului persoanei cu autism.

XI VINDECAREA AUTISMULUI

Cuvântul,,vindecare" poate avea diferite înțelesuri pt.fiecare pers în parte.

Autovindecarea nu constituie o prioritate în momentul în care sunteți copleșit(a) de faptul ca i
s.a pus diagnosticul copilului și va grăbiți sa găsiți un tratament.
Puteți rămâne în lumea Ta pt.toata viata,dar pe parcursul vremii perspectiva pe care o aveți se
va schimba..Ve.ti constata dintr.odata ca lumea străină în care ați intrat nu vi se mai pare atât
de străină..Începeți sa va familiarizați cu ea.
Primul pas către autovindecare îl reprezinta acela în care învățați sa va reevaluati
așteptările,sa acceptați ceea ce simțiți în condițiile date.
Una dintre cele mai importante etape a vindecării este aceea în care va veți accepta copilul
asa cum este acum.

,,Viaţa poate fii trăită în două moduri.

Putem găndi,pe de-o parte,că nimic nu este un miracol
Putem găndi,pe de altă parte,că totul este un miracol’’

ALBERT EINSTEIN

8
 BIBLIOGRAFIE

www.helpautism.ro

www.ateo.ro

www.desprecopii.ro

www.preferate.ro

www.scritub.ro

Să înteegem autismul ,, Exkorn, Karen Siff ‘’

EDITURA ARAMIS

9
10