Sunteți pe pagina 1din 19

Structura unui PC

Calculatorul este o unitate componenta a unui sistem de calcul, care


contine:
- Memoria - locul unde este executat programul.
- Hard Discul - locul unde este inregistrata toata informatia unui
calculator.
- Procesorul - are rolul de prelucrare (procesare) a informatiei.
- Monitorul - este unitatea de afisare a informatiilor. Imaginea de pe
ecran este prelucrata anterior de o placa video specializata, care este
incorporata in calculator.
Calculatorul personal este folosit acasa, la birou, in laborator, etc.
Laptop–ul este de dimensiuni mult mai mici, este mai usor, seamana cu
o geanta diplomat, este mai usor de transportat si prezinta avantajul ca
poate fi alimentat de la baterii.
Structura calculatorului
Un calculator se caracterizeaza prin hardware si software.
Hardware–ul reprezinta totalitatea componentelor fizice ale unui
calculator. Acestea sunt inutile fara existenta software–ului. El
reprezinta totalitatea programelor care faciliteaza accesul utilizatorului si
efectueaza operatiile de prelucrare a datelor. Pentru a introduce date in
calculator in vederea prelucrarii, cat si pentru a intra in posesia
rezulatatelor, calculatorul se conecteaza la diferite echipamente de
intrare (tastatura, scaner, mouse, etc) respectiv, echipamente de iesire
(monitor, imprimanta, etc)
Elementele componente ale unui
calculator:
STANDARDELE CARCASELOR UNITATII
CENTRALE
Carcasa calculatorului este o cutie din
metal in interiorul careia se se afla
componentele de baza ale unui echipament de
calcul. Forma carcasei poate fi de mai multe tipuri.
În continuare sunt specificate cateva tipuri mai des intalnite:
• Desktop
• Minitower
• Midtower
• Full Tower
• Slim Book
Pe panoul frontal al carcasei se afla urmatoarele elemente:
• Butonul POWER: permite punerea sub tensiune a echipamentului de
calcul, cat si deconectarea acestuia
• Butonul RESET: permite reincarcarea sistemului de operare; memoria
de lucru este stearsa ca si cum echipamentul ar fi fost scos de sub
tensiune. Este util in cazurile in care echipamentul de calcul s-a blocat
sau pentru efectuarea anumitorconfigurari.
• Butonul TURBO: permite comutarea intre cele doua frecven]e de lucru
ale calculatorului. Apasarea sa este corelata cu afisajul electronic care
indica viteza efectiva de lucru. Se prefera lucrul la viteza cea mai mare.
• Afisajul electronic: indica frecventa de lucru (masurata in MHz)
curenta a calculatorului; se coreleaza cu butonul TURBO. La unele
echipamente de calcul nu este afisata viteza ci cuvintele HI (viteza cea
mai mare) si LO (viteza cea mai mica).
• Lacasul KEY LOCK: in acest lacas se introduce cheita prin care poate
fi blocata tastatura. Se utilizeaza ca masura de securitate pentru a
impiedica accesul persoanelor neautorizate la calculator. Nu este o
masura foarte eficienta deoarece cheile mai multor calculatoare nu difera
intre ele si este foarte probabil ca cinevaninteresat in a accesa
echipamentul de calcul sa isi faca rost usor de o cheita.
• Unitatea pentru discheta: lacas pentru introducerea dischetelor
• Unitatea pentru CD-ROM: lacas pentru introducerea discurilor CD-
ROM

PLACA DE BAZA (Motherboard)

Aceasta reprezinta cea mai importanta


componenta aflata in carcasa; mai este
denumita si placa principala (motherboard).Pe
ea se afla aplicate urmatoarele componente:
micropocesorul, memoria, alte placi necesare
functionarii unor echipamente inserate in locase speciale, numite Sloturi.
Printre alte placi exista: placa video, placa de sunet, modemul, placa
de retea, etc . Pe langa acestea, porturile seriale si paralele servesc la
conectarea unor dispozitive periferice, cum ar fi: mouse–ul, imprimanta,
modem – ul.
Placa de baza pastreaza legatura si cu celelalte componente ale
calculatorului care nu sunt amplasate direct pe ea, prin magistrale (cum
ar fi CD-ROM, HDD, FLOPPY DISK).
PROCESORUL – CPU
Unitatea centrala de prelucrare (CPU) este, in
ingineria calculatoarelor, un set de circuite
microscopice care reprezinta procesorul cu
informatiile principale dintr-un calculator. CPU
este in general un singur microprocesor creat de
obicei dintr-un disc subtire de material
semiconductor, de obicei siliciu, cu milioane de
circuite electrice pe suprafata sa. Pe un nivel mai inalt, CPU este de fapt
un numar de unitati de prelucrare interconectate care sunt fiecare
responsabile pentru un aspect al functiei unitatii centrale de prelucrare.
Unitatile centrale de prelucrare standard contin unitati de prelucrare
care interpreteaza si implementeaza instructiunile software-ului,
realizeaza calcule si comparatii, fac decizii logice (determinand daca o
propozitie este adevarata sau falsa dupa regulile Algebrei Booleene),
inmagazineaza temporar informatii pentru utilizarea ulterioara de catre
alta unitate de prelucrare a CPU, tin evidenta pasului curent in executia
programului si permit CPU sa comunice cu restul calculatorului.
Principalele caracteristici ale puterii unui procesor sunt:
- cantitatea de memorie ce poate fi citita la un moment dat
- viteza de executie a operatiilor
- numarul de instructiuni diferite ce pot fi executate

PLACA VIDEO (Video card)

Este responsabila cu afisarea imaginilor pe ecranul


monitorului. Ea este a doua componenta, dupa
procesor, care determina puterea unui calculator si de aceea si in cazul ei
este recomandat sa nu facem economie atunci cind dorim sa o
cumparam. Daca nu dispunem de resurse financiare foarte mari este mai
degraba recomandat sa avem un calculator cu un procesor puternic si o
PV cu performante medii decit sa avem un procesor cu performante
medii si o PV puternica.
PV contine un procesor specializat numit GPU (Graphical Processing
Unit) sau VPU (Video Processing Unit) care face o parte din calculele
necesare pentru afisarea imaginilor, cealalta parte a acestor calcule fiind
facuta de procesorul calculatorului (CPU). Fiecare PV are si o cantitate
de memorie inclusa pe ea care este folosita de GPU (de exemplu pentru
a stoca texturile suprafetelor intilnite in jocuri).
Placa Video se fixeaza pe placa de baza intr-un slot alungit numit
slot. Acesta poate fi de tip AGP (cel mai frecvent) sau PCI (foarte putine
PV il folosesc in prezent). Modul de transfer a datelor video prin portul
AGP este de 1X, 2X, 4X sau 8X dar asta nu inseamna ca un mod de
transfer de 8X este de doua ori mai bun decit de cel 4X, ele avind
performante apropiate, evident cu un plus de performanta pentru 8X.
Placile Video sint construite de multe companii specializate in
producerea de piese pentru calculator insa in fapt cea mai mare parte
dintre aceste PV au un procesor grafic (GPU-VPU) fabricat fie de
NVIDIA, fie de ATI.

PLACA DE SUNET (Sound card)


Vocea din calculatorul tau care te anunta
cand ai primit un nou e-mail este facuta posibila
cu ajutorul placii de sunet. De dinaintea aparitii
placii de sunet, calculatoarele personale erau
limitate la beep-uri dintr-un mic difuzor de pe placa de baza. Spre
sfarsitul anilor ’80, placile de sunet au inceput sa lucreze in calculatorul
multimedia si au dus jocurile pe calculator la un nivel total diferit.
În 1989, Creative Labs a introdus placa de sunet Creative Labs
SoundBlaster®. De atunci, multe alte companii au introdus placi de
sunet, iar Creative a continuat sa perfectioneze placile Sound Blaster.
Anatomia unei placi de Sunet
O placa de sunet contine:
 Un procesor de semnal digital (DSP) care controleaza computatiile
 Un convertor digital-analog (ADC) pentru audio ce intra in
calculator
 Memorie read-only (ROM) sau memorie Flash pentru stocare de
date
 Interfata pentru instrumente muzicale digitale (MIDI) pentru
conectarea echipamentelor muzicale externe (pentru majoritatea placilor,
game portul este folosit de asemenea pentru conectarea unui adaptor
MIDI extern)
 Jack-uri pentru conectarea difuzoarelor si microfonului, la fel si
alte intrari si iesiri
 Un game port pentru conectarea a unui joystick sau gamepad
Placile de sunet curente deobicei se instaleaza in slot-ul PCI, pe
cand altele mai vechi si ieftine se instaleaza pe bus-ul ISA. Multe din
calculatoarele din ziua de azi incorporeaza placa de sunet ca un chipset
direct pe placa de baza. Aceasta lasa un slot liber pentru alte periferice.
SoundBlaster Pro este considerata factorul standard pentru placile de
sunet. Aproape toate placile de sunet de pe piata in ziua de azi includ cel
putin compatibilitate cu SoundBlaster Pro.
MEMORIA

Timpul maxim de raspuns se refera la intervalul


de timp care este necesar memoriei interne pentru a
citi sau scrie date. Mai exact, intervalul de timp ce
se scurge din momentul in care primeste de la
microprocesor comanda de citire si momentul in
care depune pe magistrala de date valoarea citita
(similar este si pentru scriere). Valoarea medie a
acestui parametru este de 70 ns. Cu cat aceasta valoare este mai mica,
cu atat calculatorul este mai rapid.În configuratia unui sistem electronic
de calcul in functie de modul in care se realizeaza accesul la memorie,
pot fi intalnite simultan doua mari tipuri de memorii: memorii ROM si
memorii RAM.
Memoria ROM (Read Only Memory – memorie care poate fi doar
citita) – este un tip de memorie nevolatila (informatia continuta de acest
tip de memorie nu se pierde la oprirea calculatorului). Este o memorie
de tip special, care prin constructie nu permite programatorilor decat
citirea unor informatii inscrise aici de constructorul calculatorului prin
tehnici speciale Memoriile de tip ROM se clasifica la in functie de
modalitatea de scriere a datelor in PROM si EPROM.
1. memorii PROM (Programabile ROM), memorii ROM programabile,
care permit o singura rescriere de programe;
2. memorii EPROM (Programabile Electric PROM), care pot fi sterse si
reprogramate din nou de mai multe ori, utilizand tehnici electronice
speciale.
Programele aflate in ROM sunt livrate odata cu calculatorul si
alcatuiesc asa numitul firmware. Calculatoarele din familia IBM – PC
contin si o memorie CMOS (de tip RAM, alimentata in permanenta de o
baterie pentru a nu-si pierde continutul informational. În aceasta
memorie se stocheaza informatii referitoare la configuratia hardware a
sistemului electronic de calcul.Daca accesul la memorie este permis atat
pentru citire cat si pentru scriere memoria se numeste RAM (Random
Access Memory - memorie cu acces aleator).
Memoria interna.
ROM (Read Only Memory - Memorie doar citibila) este o memorie
care contine informatii (de obicei programe) nemodificabile pe durata
utilizarii calculatorului. Memoria ROM este scrisa o singura data, de
obicei la fabricarea calculatorului. Acest tip de memorie nu poate fi
rescrisa ori stearsa. Avantajul principal pe care aceasta memorie il aduce
este insensibilitatea fata de curentul electric.
Continutul memoriei se pastreaza chiar si atunci cind nu este
alimentata cu energie. Memoria ROM este in general utilizata pentru a
stoca BIOS-ul (Basic Input Output System) unui PC. In practica, o data
cu evolutia PC-urilor acest timp de memorie a suferit o serie de
modificari care au ca rezultat rescrierea/arderea "flash" de catre
utilizator a BIOS-ului.
Scopul, evident, este de a actualiza functiile BIOS-ului pentru
adaptarea noilor cerinte si realizari hardware ,ori chiar pentru a repara
unele imperfectiuni de functionare. Astfel ca in zilele noastre exista o
multitudine de astfel de memorii ROM programabile (PROM-
Progamable Read Only Memory-, EPROM-Electricaly Eraseable
Programmable Read Only Memory-, etc) prin diverse tehnici, mai mult
sau mai putin avantajoase in functie de gradul de complexitate al
operarii acestora.
Componenta ROM-BIOS este livrata de catre firma producatoare a
calculatorului in memoria ROM a sistemului de calcul. Imediat ce se
porneste sistemul intra in lucru o rutina a acestei componente.Ca regula
generala ROM-BIOS egalizeaza toate diferentele constructive ale
sistemului de calcul fata de conventiile DOS.
BIOS-ul este un program de marime mica (< 2MB) fara de care
computerul nu poate functiona, acesta reprezinta interfata intre
componentele din sistem si sistemul de operare. Principiul fundamental
de realizare a interfetei ROM-BIOS sete acela ca el ofera niste rutine de
intrerupere prin care se realizeaza legatura cu toate perifericele legate la
sistem.
RAM (Random Access Memory - Memorie cu acces aleator) este o
memorie volatila, ceea ce face ca informatia continuta aici sa se piarda la
decuplarea calculatorului de sub tensiune. Aceasta este memoria care
poate fi citita ori scrisa in mod aleator, in acest mod putindu-se accesa o
singura celula a memoriei fara ca acest lucru sa implice utilizarea altor
celule.
In practica este memoria de lucru a PC-ului, aceasta este utila pentru
prelucrarea tempoarara a datelor, dupa care este necesar ca acestea sa fie
stocate (salvate) pe un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu
energie pentru a mentine informatia.In memoria RAM se incarca
sistemul de operare si programele de aplicatie.
Este o memorie cu viteza de acces foarte mare(actual 8-10 ns).Daca
in urma cu cativa ani ea era caracterizata dupa timpul de acces(60-70
ns), acum este caracterizata de viteza de bus la care lucreaza cu
procesorul(momentan existand memorie functionand pe bus de 66,
100,133 Mhz). Memoria RAM se clasifica in SRAM (Static) si DRAM
(Dynamic).

HARD-DISC-ul (HDD)

Serveste drept memorie non-volatila, mediu


de stocare pentru documentele, fisierele sau
aplicatiile utilizatorului. In 1954 IBM a inventat primul hard-disk cu o
capacitate, extraordinara pentru acea perioada , de 5MB impartita pe 24
de platane. Cu 25 de ani mai tarziu cunoscutul producator de HDD-uri,
Seagate introduce pe piata primul HDD pentru calculatoare personale ,
capabil sa inmagazineze panala 40 MB, ajungand la rate de transfer de
625KBps folosind modul de codare MFM (Modified Frequency
Modulation). Acest mod de codare era folosit de vechile FDD-uri
(floppy disk drive) sau sisteme de inmagazinare de date .Este destul de
greu de crezut ca daca in anul 1980, spatiu de 100 MB pe hard-disk era
considerat foarte generos in timp ce in zilele noastre ar fi cu totul
nefolositor chiar si numai pentru sistemul de operare. Constructia HDD-
ului Denumirea "hard-disk"(disc rigid) arata de fapt proprietatea fizica a
discurilor din interiorul carcasei. Aceste discuri se numesc platane si
sunt compuse dintr-un substrat si un mediu magnetic . Substratul sau
materialul de baza din care este facut platanul trebuie, prin natura lui sa
fie un material non- magnetic capabil sa fie prelucrat in forme foarte
subtiri (grosimea acestor platane este de ordinul milimetrilor sau chiar
mai mici).
Astfel, materialele alese pentru realizarea platanelor sunt aluminiul
sau o mixtura intre sticla si un material ceramic . Pentru a permite
stocarea datelor, ambele parti ale platanului sunt acoperite cu un strat
foarte subtire de material cu proprietati magnetice foarte bune (o
pelicula de oxid magnetic) sau, mai recent, cu un strat metalizat foarte
subtire. Platanul-este de fapt suportul magnetic pe care se stocheaza
datele .Dimensiunile (diametrul) acestuia pot fi de 3.5" sau 5.25", cele
mai intalnite fiind de 3.5". Materialul de baza din care sunt facute aceste
platane, este sticla deoarece este foarte maleabila usor de finisat la
dimensiuni mici si rezistenta (in ciuda dimensiunilor extrem de mici) la
fortele fizice care actioneaza asupra sa in momentul functionarii.
Interiorul hard-disk-ului trebuie ferit de actiunea prafului, presiunea
constanta a aerului din interior fiind pastrata cu ajutorul unor
filtre.Platanele sunt complet izolate fiind mentinute intr-un vacuum
partial. De regula exista doua sau trei platane asezate unul peste altul si
fixate de un ax ce roteste tot ansamblul de platane la mii de rotatii pe
minut(4000-10000 Rpm).Intre platane exista spatiu, ele nefiind lipite,
tocmai pentru a permite capului de citire/scriere (montat pe bratul ce il
antreneaza) sa se deplaseze pe toata latimea platanului.

UNITATI OPTICE (CD/DVD


R/RW):

Unitatile de stocare a datelor pe suport


optic sunt unitati CD (Compact Disc) sau DVD (Digital Versatile Disc).
Acestea pot doar citi (Read) datele stocate sau le pot citi, scrie si re-scrie
pe suportul optic (Read Write, Re-write). De retinut ca unitatile DVD
pot lucra si cu CD-uri, ceea ce, evident, nu este valabil invers.
Performanta unei unitati optice este data de viteza de transfer a datelor,
precizata prin numarul care precede "X" in descrierea parametrilor
unitatii: 1X, 2X, 4X, pana la 52X in cazul unitatilor CD si pana la 16X
in cazul unitatilor DVD. In cazul unitatilor CD, 1X este egal cu o rata de
transfer de 0,15 MB/secunda, iar in cazul unitatilor DVD, 1X este egal
cu 1,32 MB/secunda (echivalenta: 1X unitate DVD = 9X unitate CD).
De asemenea, capacitatea mediului pe care se stocheaza datele este
importanta, aceasta fiind de maximum 700 MB pentru CD si de 4,7 GB
pentru DVD single-layer (un singur strat), respectiv de 8,5 GB pentru
DVD double-layer (dublu strat). In cazul unitatilor optice, trebuie notata
importanta calitatii discurilor utilizate, care variaza intre producatori.
MONITORUL
Are rolul de a afisa imagini texte etc. Prin intermediul sau calculatorul
transmite mesaje si rezulate utilizatorului .Monitoarele sunt de doua
feluri:
A.Monitoare CRT,folosesc o tehnologie mai veche, dar care se
utilizeaza si astazi. Imaginile se obtin prin dirijarea unui fascicol de
electroni intr-un tub, care contine gaz inert aflat la o presiune foarte
scazuta, catre un dispozitiv cu sarcina pozitiva.In drumul lor acestia se
lovesc de o placa fosforescenta care produce imaginea.
B.Monitoare LCD au la baza o tehnologie bazata pe cristale lichide.Ele
echipeaza laptop-urile.Laptop-ul este un calculator portabil, extrem de
util pentru persoanele care se deplaseaza.

TASTATURA
Este principala componenta prin care
utilizatorul da comenzi calculatorului si
introduce date.Comenzile sunt date prin
scrierea unor instructiuni specifice.

MOUSE-UL
Este folosit pentru ca utilizatorul sa dea
comenzi calculatorului. Miscarea mouse-ului pe o
suprafata plana determina ca un cursor grafic sa se
deplaseze pe ecranul monitorului.
Deplasarea mouse-ului determina o anumit miscare a unei mici bile
plasate in partea de jos.La randul ei, aceasta antreneaza in miscare niste
cilindri care transmit impulsuri catre calculator. Acestea sunt interpretate
drept comenzi de deplasare a cursorului pe ecran. Atunci cand acesta
ajunge in dreptul, unor anumite imagini, se dau comenzile prin apasarea
butoanelor mouse-ului.In finctie de tip, mouse-ul are doua sau trei
butoane. De regula se utilizeaza doar doua, cel stang si cel drept.

TUNERE TV
Pentru cei mai multi utilizatori de
calculatoare care doar isi doresc un televizor si
pentru care diagonala acestuia are o importanta
secundara, achizitionarea unui aparat propriu-
zis devine un nonsens. Este indiscutabil mai
convenabila cumpararea unei placi TV al carei
pret in general nu depaseste 70-80 USD si care ofera si o serie de
avantaje fata de televizoarele obisnuite. Tinand cont de aceste lucruri si
de maturizarea care tinde sa se instaleze si in acest segment de piata, am
decis ca este timpul pentru o evaluare de tunere TV.
Testul a fost impartit in doua categorii:tuner-e simple sub 100 USD si
placi grafice cu tuner integrat.Pentru acesta am ales un procesor Intel
Pentium III 500 MHz si 64 MB SDRAM PC 100, astfel incat tuner-ele
sa nu aiba nici un fel de limitare din partea sistemului.Placa de baza pe
care am montat componentele mentionate afost un MSI 6163, iar
harddisk-ul lct 8,4Gb.Monitorul pe care tuner-ele si-au etalat imaginile a
fost un CTX 1569SE, iar grafica a fost asigurata de un 3D
AGPhantom,placa bazata pe un chipset Nvidia Riva TNT2M64 si cu
16MB RAM.Trebuie sa mentionam ca am incercat sa folosim driverele
Detonator 3.68 (cea mai recenta versiune disponibila pe site-ul Nvidia la
momentul testului) insa toate tuner-ele –nu cele integrate pe placi
grafice- au afisat numai imagini “inghetate" in mod overlay,fara sa
blocheze sistemul.Singura solutie a fost folosirea unor drivere
anterioare.De asemenea, la sistem a mai fost atasat un CD-ROM drive
Creative 52x.
Deoarece imaginea pe care au afisat-o toate tuner-ele a fost de buna
calitate (practic nu au fost diferente) ele folosind parti de RF de la
Philips, LG si Temic, aportul principal la evaluare a ramas pe umerii
dotarii driverelor (care la unele placi au generat o instabilitate mai
mare,la altele mai mica sau chiar nula) si soft-ului care a insotit fiecare
placa in parte (capabilitati,comportare in lucru efectiv etc.).Astfel am
conectat fiecare tuner pe rand la un circuit de televiziune prin cablu si i–
am evaluat posibilitatile in ceea ce priveste receptia, scanarea automata a
canalelor, acordul fin, redimensionarea imaginii, dotarea, instalarea si
capacitatile software-ului, documentatia, precum si multe alte aspecte.

IMPRIMANTA
Cu ajutorul ei se listeaza documente si
imagini.In functie de tipul imprimantei, listarea
se poate face color sau alb negru. In practice se
folosesc trei tipuri de imprimante :
A.Imprimante matriceale – au un cap de
tiparire de tip mecanic care se deplaseaza inainte
si inapoi. Capul are, la randul lui, mai multe ace, prin care se realizeaza
tiparirea. Intre hartie si ace « circula » o banda impregnata cu cerneala
speciala. Atunci cand acele ating banda. Cerneala este transferata asupra
hartiei.
B.Imprimante cu jet de cerneala(inkjet) – scriu prin faptul ce arunca
un jet de cerneala catre hartie. Cerneala este pulverizata prin niste
duze(mici orificii).Mecanismul de tiparire este activat prin intermediul
unui cristal piezoelectric care se contracta la primirea unui impuls
electric si permite trecerea cernelii prin duza.
C.Imprimante laser – folosesc prin imprimare tehnologia laser. Initial
un tambur, realizat din substante speciale, are o animita sarcina electrica
pe toate suprafata. Asupra lui este dirijat un fascicol de lumina
corespunzator unei anumite imagini care urmeaza a fi tiparita.Sarcina
dispare de pe suprafetele atinse de lumina. In continuare asupra,
tamburului este imprastiat un colorant special.Acesta « umple »
suprafetele care au sarcina electrica. Ulterior el este transferat asupra
hartiei prin incalzire, obtinundu-se imaginea.

SCANNER-UL
Este un dispozitiv care permite sa fie citite
pagini obisnuite care contin imagini, texte.
Acestea sunt stocate in memoria
calculatorului si pot fi transmise prin posta
electronica, ca pot fi prelucrate, inserate in alte documente etc. Oricui ii
place sa foloseasca poze atunci cand lucreaza pe computer, desi nu are
neaparat nevoie de ele. E dificil de lucrat fara o imprimanta si imposibil
fara un monitor. Scannerul nu este neaparat necesar, dar, o data ce ati
intrat in posesia unuia, veti fi surprins de cat este de util.
Puteti crede ca un scanner este bun doar la adaugarea unor poze in
scrisori, articole sau proiecte scolare. Dar scannerul poate mai mult. Iata
cateva exemple: la transmiterea faxurilor, pentru fotocopiere ocazionala
sau pentru a depozita copii ale unor documente vechi. Puteti sa testati,
totodata, minunea tehnicii care este recunoasterea caracterelor optice
(OCR) - un sistem ce invata computerul sa va citeasca toate scrisorile.
Va vom prezenta in continuare diferitele tipuri de scannere existente,
pentru a-l alege pe cel care se potriveste cel mai bine nevoilor, spatiului
si posibilitatilor dumneavoastra financiare. Apoi va vom explica felul in
care puteti folosi la maxim proprietatile aparatului. Indiferent de tipul
scannerului ales, veti vedea ca acesta este unul dintre cele mai amuzante
accesorii pe care le puteti atasa PC-ului.
Desi exista scannere de toate formele si dimensiunile, totusi ele se
impart in trei mari categorii: scannere de mana, acannere pentru
documente si scannere plane.

MODEM-UL
Se foloseste pentru a avea acces la posta
electronica si, in general, la internet. El se
cupleaza la calculator si la cablul telefonic.
Modem-urile sunt de doua feluri :externe –
sunt plasate in afara unitatii cenrtrale si interne
– se gasesc in interiorul unitatii centrale. Ele
au rolul de a converti semnale analogice de pe reteaua telefonica, in
semnale discrete de pe caculator, si invers.

SWITCH-urile
Opereaza la nivelul al 2-lea din sistemul
OSI. Swichul "invata" adresa MAC pentru
fiecare dispozitiv conectat. Switchurile mai
pot interconecta folosin protocolul spanning-
tree. Acesta permite gasirea celei mai bune
cai intre dispozitive formandu-se o strucutura de arbore. Switchurile
folosesc un plan de retrimitere al datelor, mult mai rapid decat alta
interfata si care da impresia existentei mai multor cai intre aceleasi
dispozitive. Odata ce un switch invata topologia retelei printr-un
protocol spanning-tree, acesta retrimite datele prin 2 metode. In total
exista 4 metode pe care un switch le poate folosi: • Stocheaza si trimite -
switch-ul actioneaza ca un buffer si, in mod uzual, realizeaza o insumare
pentru fiecare cadru retransmis. • Cut through - Switch-ul doar citeste
adresa hardware a cadrului inainte de a o trimite mai departe. Nu exista
detector de erori la aceasta metoda.
• Fragment free - Metoda incearca sa retina beneficiile ambelor
metode prezentate anterior. Se verifica primii 64 de octeti din cadru,
stocandu-se informatia legata de adresare. În acest fel cadrul isi va
atinge intotdeauna destinatia. Detectia erorilor este lasata in seama
dispozitivelor terminale de la nivelele 3 si 4, de obicei fiind vorba de
routere.
• Adaptive switching - Metoda comuta automat intre cele trei metode
precedente.
Metoda cut through apeleaza la "stocheaza si transmite" daca portul
destinatie este ocupat in momentul sosirii pachetului. Metodele nu sunt
controlate de utilizator, constituind sarcinile exclusive ale switch-ului.
Tipuri de switch-uri
1. Dupa forma
- Montate intr-un rack
- Nemontate
2. Dupa posibilitatea de configurare
- Neconfigurabile
- Configurabile
- Inteligente
Prima categorie nu poseda interfata de configurare. Ele se regasesc
uzual in mediile SOHO (LAN si Small office/Home office).
Optiunile de configuratie pentru switch-urile din a doua categorie
variaza in functie de producator si de model. Modelele mai vechi
utilizeaza o consola seriala. Dispozitivele mai recente folosesc o
interfata web (uneori se pot configura si prin intermediul propriilor
butoane, desi aceasta situatie nu este una tipica).
Switch-urile configurabile se regasesc in retele de dimensiuni
medii/mari si prezinta un pret si o calitate mai ridicate. Sarcina de
configurare necesita de obicei intelegerea nivelului 2 al retelelor.
Caracteristici ale switchului cu management
Hardware
De obicei pe panoul frontal al switch-ului sunt:
- N porturi Ethernet (uzual 10/100 Mbps)
- portul consola (port serial pentru configurare folosind CLI)
- unul sau mai multe porturi Gigabit Ethernet pentru conectarea switch-
ului la un port Ethernet de banda larga (backbone)
- unul sau mai multe sloturi pentru utilizarea unui transceiver mini-
GBIC pentru conexiunea prin fibra optica la backbone
Configurarea acestor switch-uri se poate face prin:
- pagina web de configurare, accesand cu un browser adresa IP a switch-
ului
- Command Line Interface (CLI), folosind o conexiune intre portul serial
al calculatorului si portul serial din switch, si aplicatia Hyper Terminal
cu datele de configurare furnizate de producatorul switch-ului.
VLAN
O retea fizica poate fi impartita in mai multe subretele logice
independente, numite VLAN-uri. Calculatoarele dintr-un VLAN pot fi
conectate in switch-uri diferite din reteaua LAN.
Switch-urile care folosesc VLAN-uri creaza o impartire a retelei in
domenii de broadcast separate dar fara a avea problemele de latenta ale
routerelor, fiind si mai putin costisitoare decat acestea.
ROUTER (repartitor)
O retea complexa necesita un dispozitiv
care nu doar sa cunoasca adresa fiecarui
segment, ci sa determine si cea mai buna cale
(ruta) pentru transmiterea datelor si filtrarea
traficului de difuzare pe segmentul local.
Routerele pot comuta si rula (dirija) pachete intre diferite retele.
Utilizarea unui router
In concluzie, routerul asigura urmatoarele operatiuni :
- Dirijarea traficului
- Securitatea datelor
- Filtrarea pachetelor

Bibliografie:
https://mitreacostel.weebly.com/structura-unui-pc.html

Student:Tudorică Dumitru Costinel


Specializare:Management
Anul I

S-ar putea să vă placă și