Ordinul Scrophulariales (Solanales)

Cuprinde în general plante ierboase, cu frunze nestipelate, întregi sau divizate, alterne sau
opuse. Florile sunt hermafrodite, pe tipul 5, gamopetale, zigomorfe sau actinomorfe. Fruct capsulă,
achenă sau bacă.
Familia Scrophulariaceae
Această familie cuprinde plante ierboase (mai rar lemnoase), ale căror frunze sunt
nestipelate, întregi sau divizate și cu dispunere alternă sau opusă. Din punctul de vedere al alcătuirii
gineceului și fructului, familia este omogenă, însă organizarea corolei și androceului este
neomogenă. Florile sunt hermafrodite, pe tipul 5 și formează inflorescențe racemoase, mai rar fiind
solitare. Învelișul floral este gamosepal și gamopetal, corola zigomorfă formând, de regulă, două labii
(labiul superior din 2 petale, iar cel inferior din 3). Androceul este format din 4 stamine (didinam),
rareori din 5 sau 2. Gineceul este superior, iar ovarul bicarpelar și bilocular. Fructul este capsulă
sau, mai rar, bacă.
Verbascum L. (Lumânărică, Coada vacii)
Acest gen cuprinde plante ierboase bienale sau perene, care au tulpinile erecte și acoperite
de peri tectori plurietajați. Plantele au frunze bazale mari, dispuse în rozetă, și frunze tulpinale mai
mici, ovate sau eliptice, dispuse altern. Florile au corola galbenă sau violetă, slab zigomorfă, rotată
și cu tubul scurt, și staminele (în număr de 5) cu filamentele lanat-păroase (uneori cele două
inferioare sunt glabre). Florile formează inflorescențe racemoase terminale. Fructul este capsulă
septicidă ovoidală.
Verbascum phlomoides L. (Lumânărică, Coada vacii)
Plantă înaltă de 1.5 m, ierboasă, bisanuală, dens păroasă, cu frunze eliptice (cele inferioare
decurente pe tulpină și cele superioare nedecurente sau slab decurente). Florile, de culoare galbenă,
sunt grupate câte 2–7 în axila bracteilor. Florile au staminele superioare alb sau gălbui păroase, cele
inferioare glabre, iar anterele sunt neuniforme. Este înflorită pe toată perioada verii, crescând
spontan, de la câmpie până în zona montană, prin locuri uscate, necultivate.
Verbascum thapsus L.
Specie bisanuală, a cărei înălțime ajunge la 2 m, cu frunzele rozetei bazale pețiolate, iar
frunzele tulpinale (atât cele inferioare, cât și cele superioare) lung decurente pe tulpină. Florile sunt
grupate câte 2–7 în axila unei bractei, cu corola galbenă, staminele cu antere neuniforme, cele
inferioare cu filamente glabre, iar gineceul cu stigmat capitat. Plantele sunt înflorite în perioada

1
lunilor de vară și sunt frecvente prin margini de păduri, locuri pietroase și însorite, din zona
pădurilor de stejar până în etajul boreal.
Verbascum densiflorum Bertol. (V. thapsiforme Schrad.)
Plante de 1.2 m înălțime, bisanuale. Frunzele bazale sunt pețiolate, iar cele tulpinale lung
decurente. Florile sunt grupate câte 2–7 în axila unei bractei nemembranoase, iar stigmatul este
spatulat. Înflorirea are loc în lunile iulie–august, plantele găsindu-se sporadic prin tufișuri, pe
locuri pietroase sau pajiști, de la câmpie până în zona montană.
Verbascum speciosum Schrad.
Specie ierboasă bisanuală, de 1–2 m înălțime. Frunzele bazale și cele tulpinale inferioare
au limbul întreg sau slab crenat, treptat îngustat în pețiol, dens tomentos. Florile sunt grupate câte 2–
7 în axila unei bractei ovat-lanceolate și au corola galbenă și staminele cu filamente cu peri albi sau
gălbui. Înflorită în perioada lunilor de vară. Crește prin locuri însorite, tufișuri sau pajiști, din zona
de silvostepă până în etajul gorunului.
Florile recoltate de la Verbascum sp. formează produsul vegetal Verbasci flos, cu acțiune
demulcentă (mucilagii), expectorantă (mucilagii, saponozide). Intră în compoziția Ceaiului
pectoral (Species pectorales, Plafar).

Digitalis L. (Degețel, Degetar)

Specii de plante ierboase bisanuale (rar perene), care formează o rozetă de frunze bazale, din
mijlocul cărora, în anul al doilea, se formează tulpina cu frunze și flori. Frunzele sunt întregi sau cu
incizii mici, de formă eliptică sau lanceolată, cele tulpinale fiind dispuse altern. Florile sunt
gamopetale, zigomorfe, cu aspect de degetar și dispuse pendent într-un racem terminal. Corola este
tubuloasă sau urceolat-campanulată, fără pinten, bilabiată și cu dinții răsfrânți, având culoare
purpurie, gălbuie, brun-gălbuie sau brun-roșcată. Androceul este didinam, format din patru
stamine. Fructul este capsulă valvicidă biloculară.

 Digitalis purpurea L. (Degețel roșu)

Specie cu plante ierboase bisanuale sau perene, spontane în Europa de Vest, care înfloresc
în perioada de vară (iunie–august), fiind cultivate pentru ornament, datorită frumuseții lor, dar și în
scop medicinal. Tulpina crește drept, în anul al doilea de vegetație ajungând la înălțimea de 1 m.
Frunzele sunt late, păroase și au formă ovat-eliptică până la eliptic-lanceolată. Florile sunt nutante,
mari (4–5 cm), purpurii (rar albe sau roze), dispuse într-un racem unilateral lax. Învelișul floral este

2
format din caliciu, cu lacinii ovat-eliptice și corolă cu lobul median (al labiului inferior) scurt și lat.
Frunzele (Digitalis purpureae folium) conțin heterozide cardiotonice, utilizate în afecțiuni
cardiace cronice. Produsul vegetal are și acțiune diuretică. Preparatele orale se elimină lent, în 24–
48 ore de la administrare; pentru acest motiv, se recomandă așa-numita „pauză interdigitalică” (două
zile pe săptămână).
Digitalis lanata Ehrh. (Cucență)
Specie ierboasă bisanuală sau perenă, cu înălțimea de 30–70 cm. Frunzele sunt glabre (cel
puțin pe fața inferioară), cu formă oblong-lanceolată. Florile, de culoare alb-
gălbuie (cu reticulații brune sau violete), de 1.5–3 cm, formează inflorescențe racemoase terminale
dense. Axa inflorescenței este glandulos păroasă. Caliciul are laciniile lanceolate și glandulos-
păroase, iar corola are lobul median (al labiului inferior) mult mai lung decât ceilalți. Spontană în
România, prin rariști și margini de păduri, de la câmpie până în zona colinară.
Produsul vegetal Digitalis lanatae folium are un conținut de 0.3–0.7% heterozide
cardiotonice și prezintă acțiune cardiotonică și diuretică. Glicozidele cardiotonice sunt
administrate sub forma unor produse farmaceutice industriale: Lanatozid C comprimate sau
drajeuri 0.25 mg, Deslanozid (Lanimerck) fiole 2 ml, cu 0.4 mg substanță activă, Digoxin
comprimate 0.25 mg și soluție injectabilă – fiole 2 ml, cu 0.5 mg substanță activă.

Scrophularia nodosa L. (Bubernic, Iarbă neagră)

Specie ierboasă perenă, înaltă de 30–80 cm, cu rizom tuberizat. Tulpinile aeriene sunt
tetramuchiate, glabre, cu frunze pețiolate, dispuse opus, glabre, nedivizate și cu marginea dublu-
serată. Florile sunt mici, sepalele au marginea membranoasă, corola este tubuloasă, umflată, și are
doi lobi scurți și rotunjiți, de culoare verzuie (labiul superior este brun-roșcat). Androceul este
didinam, fiind prezente și staminodii (stamine sesile) solziforme. Fructul este capsulă septicidă.
Înflorește în perioada iunie–august. Frecventă prin locuri umede, margini de păduri și zăvoaie, de
la câmpie până la munte.
Partea aeriană a speciei (Scrophulariae herba) prezintă mai ales acțiune antiinflamatoare.

Veronica officinalis L. (Ventrilică, Strătorică)

Specie perenă, cu tulpini lung târâtoare și frunze pețiolate, eliptice, cu margine serată.
Florile sunt pe tipul 4 și formează raceme axilare dense. Corola, de culoare albastră, este rotată și are

3
tubul scurt, iar androceul are două stamine fertile și nu prezintă staminodii. Frecventă în țara noastră,
de la câmpie până în zona montană, prin pajiști și tufișuri, precum și prin margini de pădure sau
poieni.
Partea aeriană înflorită este recomandată în medicina populară pentru tratamentul litiazei
renale și al litiazei biliare, în boli hepato-biliare, catar respirator, reumatism, leziuni cutanate.

Gratiola officinalis L. (Veninariță)

Plantă perenă, cu tulpina erectă (de 20–60 cm înălțime), tetramuchiată, și frunze sesile,
lanceolate, serate. Florile sunt bilabiate, albe, dispuse solitar, cu dou ă stamine fertile și 2–3
staminodii. Crește spontan prin locuri umede sau pe marginea apelor.
Planta este folosită în tratamentul gutei și al reumatismului.
Euphrasia officinalis L. (Silur)
Plantă anuală, cu tulpini de până la 35 cm înălțime. Frunzele sunt opuse, uniform-
ascuțit-dințate, des păroase. Florile bilabiate, de culoare albă sau palid-liliachie, sunt grupate
multilateral, la baza unor bractei. Caliciul și bracteile sunt dens păroase, iar androceul este didinam.
Întâlnită frecvent prin pajiști umede și tufișuri, între etajul gorunului și cel subalpin.
Partea aeriană (Euphrasiae herba) este recomandată în afecțiuni ale tractului
gastrointestinal, în diabet, conjunctivite și blefarite.
Familia Solanaceae
Această familie botanică grupează în principal plante ierboase, rar fiind subarbuști, cu
frunze nestipelate, simple sau compuse, dispuse altern. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, pe
tipul 5, formând inflorescențe cimoase, dispuse axilar sau terminal; numai rar florile sunt solitare.
Învelișul floral este gamosepal și gamopetal, androceul are 5 stamine concrescute cu corola, iar
gineceul este format din 2 carpele (rar mai multe) și are ovarul superior. Fructul este bacă sau capsulă
și conține numeroase semințe albuminate.
Speciile familiei Solanaceae sunt răspândite în regiunile cu climat temperat și în zonele
calde.
Atropa belladonna L. (Mătrăgună)
Plantă ierboasă perenă, înaltă (50–150 cm), cu frunze întregi, pețiolate, cu limbul ovat-
eliptic, decurent în pețiol. Florile, grupate câte 1–2 la axila frunzelor, au caliciul persistent, corola
tubulos-campanulată și anterele cu dehiscență longitudinală. Caliciul prezintă 5 lacinii foliacee și
este persistent la baza fructului, fără să-l închidă. Corola are lungimea de 2–3 cm și culoarea brun-

4
violetă până la brun-roșietică. Înflorirea are loc în lunile de vară. Mătrăguna este o specie spontană
prin locuri umede și umbroase, fiind frecventă în zona montană prin făgete.
Rădăcinile (Belladonnae radix), respectiv frunzele (Belladonnae folium), conțin alcaloizi
tropanici (predominant hiosciamină). Datorită hiosciaminei, produsele vegetale au acțiune
relaxantă la nivelul musculaturii netede (antispastică), inhibitorie a secreției glandelor exocrine și
midriatică. Ca antispastice, produsele sunt folosite pentru efectul antivomitiv în „răul de
deplasare”. Atropina prezintă utilizări limitate, ca antiemetic și midriatic, pentru examinarea
fundului ocular. Intră în compoziția unor produse farmaceutice: Distonocalm, Calmogen plant,
Foladon, Fobenal, Bergonal, Lizadon, Carbocif, Laxatin, Calmogastrin.

Hyoscyamus niger L. (Măselariță)

Plantă ierboasă bisanuală, cu tulpina erectă (30–80 cm înălțime), glandulos-
păroasă. Frunzele sunt sesile, semiamplexicaule, cele de la bază putând fi pețiolate, cu limbul lobat
sau fidat, cu nervațiune penată. Florile sunt sesile, au caliciul acrescent, campa-
nulat, și corola de culoare galben-murdar, cu nervațiune reticulată roșie-violacee,
infundibuliformă. Fructul este capsulă, dehiscentă printr-un căpăcel aflat la partea superioară
(pixidă), acoperită de caliciul acrescent, mai lung decât aceasta. Pixida conține numeroase semințe
mici, brunii, reniforme. Perioada de înflorire este similară cu a mătrăgunei. Măselarița este o plantă
frecventă de la câmpie până la munte, prin locuri ruderale.
Frunzele (Hyoscyami folium), sursă de alcaloizi tropanici (hiosciamină), prezintă acțiune
relaxantă la nivelul musculaturii netede (antispastică), inhibitorie a secreției glandelor exocrine,
midriatică și sedativă la nivelul SNC (de intensitate mai mică față de Belladonnae folium și
Belladonnae radix).

Datura stramonium L. (Ciumăfaie)

Buruiană anuală înaltă (120 cm), cu tulpinile glabre, fistuloase și ramificate dichazial.
Frunzele sunt pețiolate, cu limbul ovat și neregulat-sinuat, cu lobii ascuțiți. Florile au caliciul
tubulos (cade după înflorire) și corola albă, infundibuliformă, cu lungimea de 5–10 cm. Fructul este
capsulă dehiscentă prin patru valve. Capsula este ovoidală și spinoasă, conținând numeroase
semințe mici, negre și reniforme. Înflorirea are loc în intervalul iunie–septembrie. Specie
cosmopolită, originară din America de Nord, spontană prin locuri cultivate și ruderale, de la câmpie

5
la munte, unde se găsește frecvent.
Frunzele (Stramonii folium) prezintă acțiune relaxantă la nivelul musculaturii netede
(antispastică), inhibitorie a secreției glandelor exocrine, midriatică, sedativă SNC, hipnotică.
Constituie sursă industrială pentru extracția atropinei și a scopolaminei.

Scopolia carniolica Jacq. (Mutulică)

Specie perenă, cu rizom gros, dispus orizontal. Planta are partea aeriană înaltă de 60 cm,
glabră, cu frunze pețiolate, eliptice, întregi. Florile sunt solitare, nutante, au caliciul campanulat
slab lobat și corola cilindrică, de culoare violacee la exterior și brun-
gălbuie la interior. Fructul este pixidă. Plantele, care înfloresc din aprilie până în iunie, cresc
spontan prin locurile umede și umbroase aflate în pădurile montane.
Rizomul (Scopoliae rhizoma), datorită conținutului de scopolamină, prezintă acțiune
parasimpatolitică (spasmolitică, midriatică, hiposecretoare exocrină), depresoare a SNC
(hipnotică, psihotropă, halucinogenă), analgezică. Produsul reprezintă sursă pentru extracția
industrială a scopolaminei.
 Nicotiana tabacum L. (Tutun)
Specie ierboasă anuală, originară din America tropicală, cultivată pe scară largă. Plantele,
înalte de 1–3 m, au frunzele mari, sesile, cu limbul de formă ovată sau eliptică, întreg. Florile au
caliciul tubulos și corola, de culoare roșietică sau, mai rar, albă, tubuloasă sau infundibuliformă, de
5–6 cm lungime. Staminele sunt inserate în treimea inferioară
a corolei. Inflorescențele au numeroase flori și sunt paniculiforme. Plantele sunt înflorite în
perioada iunie–septembrie. Fructul este capsulă valvicidă.
 Nicotiana rustica L. (Mahoarcă)
Specie ierboasă anuală, cultivată, de talie mai mică (0.5–1.5 m) decât N. tabacum, originară
din America Centrală. Înflorește în aceeași perioadă cu tutunul. Frunzele sunt pețiolate, nearipate,
întregi, ovate sau eliptice. Florile, grupate în inflorescențe, au corola de culoare galben-verzuie, cu
tubul scurt (1.5 cm) și cilindric.

Physalis alkekengi L. (Păpălău)

Plantă perenă, cu tulpini erecte (60 cm înălțime), cu frunze pețiolate, simple, cu limbul ovat
și cu baza îngustată. Florile au caliciul veziculos, persistent, umflat la fructificare, de culoare roșie-
portocalie, și corola rotată, ciliată pe margini, de culoare alb-murdar. Fructul este bacă sferică (cu

6
diametrul de cel puțin 1 cm), lucioasă, de culoare roșie-portocalie, înconjurată complet de caliciul
acrescent (cu lungimea de 3–4 cm). Specia este înflorită în cele trei luni de vară. Crește prin tufișuri,
rariști de pădure sau plantații de salcâm, la câmpie și deal.
Fructele (Physalidis fructus) sunt utilizate ca diuretice uricozurice și laxative.
 Datura innoxia Mill. (Laur păros)
Plantă erectă, de 1.5 m înălțime, originară din Mexic, cu frunze mari, întregi, cordiforme
și păroase. Florile sunt solitare, cu corola lungă, infundibuliformă, de culoare albă. Fructul este
capsulă, de formă sferică și cu țepi, cu numeroase semințe mici, brune și reniforme. Planta este
cultivată în scop ornamental și medicinal.
Partea aeriană a plantei (Daturae innoxiae herba) este sursă pentru obținerea industrială
a bromhidratului de scopolamină, prin semisinteză.
 Capsicum annuum L. (Ardei)
Plantă ierboasă anuală, cu tulpini erecte, ramificate, care ajung la 30–50 cm sau chiar la
1 m înălțime. Originară din America de Sud și America Centrală, specia este cultivată într-un
număr mare de soiuri și varietăți (caracterizate prin fruct diferit ca formă, culoare, proprietăți), ca
plantă alimentară și condimentară. Frunzele sunt pețiolate, întregi, ovate sau lanceolate. Florile sunt
dispuse axilar, la ramificările tulpinii, câte 1–2. Învelișul floral este format din caliciu persistent și
acrescent pe fruct, respectiv corolă rotată, de culoare albă sau ușor gălbuie. Fructul este de tip bacă
mare, umflată și goală la interior, cu numeroase semințe. Pericarpul este lucios la exterior,
suculent, uscându-se la maturitate. Forma fructului este variabilă, iar culoarea poate fi verde,
galbenă, roșie sau violetă (inclusiv culori intermediare). Plantele înfloresc în intervalul iunie–
septembrie.
Prin conținutul de capsaicină și derivați, fructul (Capsici fructus) este stimulent gastric,
excitant general, diuretic activ, antifermentativ intestinal. Produsul vegetal este folosit extern
pentru efectul iritant, rubefiant și vasodilatator local.
 Solanum tuberosum L. (Cartof)
Specie perenă, originară din America de Sud, cu tulpini aeriene ramificate, care ating
înălțimea de 0.5–1 m. Plantele sunt cultivate, în culturi anuale, pentru obținerea tulpinilor
subterane tuberizate (tuberculii) cu utilizări în alimentație. Tuberculii apar prin transformarea
mugurilor terminali ai stolonilor. Frunzele sunt întrerupt-imparipenat-
compuse (au foliole mari care alternează cu foliole mai mici). Florile au corola albă sau cu nuanțe

7
de violet și formează inflorescențe cimoase. Fructul este bacă sferică, de culoare verde sau cu nuanțe
de violet.
 Solanum melongena L. (Pătlăgele vinete)
Specie ierboasă anuală, din India, introdusă în cultură, pe scară largă, ca plantă
legumicolă. Plantele ajung la 70 cm înălțime și au frunze păroase, pețiolate, ovate și lungi de până la
15 cm. Florile, dispuse axilar, sunt solitare (rar sunt grupate câte 2 –5) și au corola albastră-
violacee. Fructul este bacă lungă, comestibilă, cu formă cilindric-obovoidală și culoare violetă (sau
roșcat-galbenă). În România, pătlăgelele vinete sunt cultivate în zona de câmpie și deal din sudul
țării.
Solanum nigrum L. (Zârnă)
Buruiană segetală anuală, de 60 cm înălțime, cu frunze ovat-lanceolate, dințate până la
lobate. Florile, albe cu antere aurii, sunt grupate câte 5–10. Fructul este bacă sferică de culoare
neagră, mai rar culoarea poate fi verde. Înflorește din iunie până în septembrie. Crește prin culturi
prășitoare sau prin locuri ruderale, fiind foarte frecventă de la câmpie la munte.

Solanum dulcamara L. (Lăsnicior)

Specie ierboasă perenă, urcătoare, care poate avea tulpinile lignificate la bază și poate
atinge 2 m lungime. Frunzele sunt ovat-lanceolate. Florile au culoare violetă, iar fructele sunt bace
ovoid-elipsoidale, de culoare roșie. Plantele acestei specii sunt întâlnite de la câmpie la munte, prin
locuri umede și umbroase.

 Solanum laciniatum Ait. (Zârnă australiană)

Plantă ierboasă perenă, în mediul natural din care este originară (Australia și Noua
Zeelandă), devenind anuală în climatul temperat. În România este cultivată în grădinile botanice,
unde crește ca plantă anuală viguroasă (poate atinge 2 m înălțime). Frunzele sunt pieloase, glabre,
pețiolate, penat-sectate, cu lobi ascuțiți. Florile, de culoare violetă, sunt grupate câte 7–15, formând
axilar inflorescențe racemoase. Fructul este bacă sferică, de culoare galben-portocalie.
Partea aeriană a plantei (Solani laciniati herba) se recoltează în perioada de înflorire și
reprezintă sursă de solasodină pentru industria farmaceutică, în scopul obținerii prin semisinteză a
hormonilor corticosteroizi, a hormonilor gonadotropi feminini și gonadotropi masculini, a
testosteron-derivaților și a derivaților cortizonici.

8
 Familia Pedaliaceae
Plante ierboase, cu răspândire în regiunile calde. Florile sunt hermafrodite, pe tipul 5,
zigomorfe, gamopetale (cu corola tubuloasă, ușor bilabiată). Androceul este format din 2 sau 4
stamine (când sunt 4 este didinam), iar gineceul este format din 2 (mai rar 4) carpele, cu ovarul 2
(mai rar 4) locular, inferior sau superior. Fructul este capsulă sau achenă. Semințele sunt
albuminate, oleaginoase. Familia are în jur de 50 de specii.
 Sesamum indicum L. (Susan)
Plantă anuală păroasă, cu tulpina muchiată. Frunzele sunt lanceolate, cu mar-
ginea întreagă sau inegal-dințată, dispuse opus (cele din partea superioară a plantei au dispoziție
alternă). Florile au corola de culoare violetă, roză sau albă și sunt dispuse, solitare sau până la 5,
în axila frunzelor. Fructul este capsulă ovată, păroasă. Semințele sunt ovale, aplatizate, de culoare
galbenă.
Datorită uleiului de calitate superioară, extras din endospermul seminal, planta este
cultivată pe suprafețe întinse din numeroase țări cu climat cald, dintre care amintim China, India,
Mexic, dar este introdusă în cultură și în România. Uleiul gras, obținut prin presarea semințelor de
susan (Sesami oleum), are acțiune emolientă și ușor laxativă.
În industria farmaceutică și cosmetică, se folosește ca vehicul pentru soluțiile injectabile uleioase
și bază de unguent. În alimentație, este considerat cel mai bun ulei pentru gătit.

 Harpagophytum procumbens (Burch.) DC. ex Meisn. (Gheara diavolului)

Plantă perenă, cu rădăcini tuberizate, adaptată la condițiile din savanele semi-
deșertice din Africa, în zonele de origine cu soluri bogate în oxizi de fier, introdusă în cultură și în
Europa. Plantele au tulpini târâtoare, cu ramuri radiare, cu frunze opuse. Florile sunt solitare, mari,
cu corola de culoare roșie-violacee. Fructul este capsulă lignificată, care poartă o coroană de țepi
ascuțiți și curbați.
Rădăcina (Harpagophyti radix) conține iridozide și prezintă acțiune antiinflamatoare,
antireumatică, analgezică, antispastică, fiind recomandată în tratamentul gutei, artritei, artrozelor.

Ordinul Campanulales
Plante ierboase, rar lemnoase, fără cârcei, cu flori hermafrodite, pe tipul 5, actinomorfe sau
zigomorfe. Staminele sunt unite prin antere, ovarul este inferior, elementele florale fiind dispuse
pe patru cicluri. De menționat că plantele acestui ordin au, în mod frecvent, substanțe de rezervă

9
(inulină), laticifere articulate și fascicule conducătoare bicolaterale.
Familia Campanulaceae
Plante ierboase, cu laticifere, mai rar subarbuști, cu răspândire preponderentă în regiunea
temperată, grupate în peste 1000 de specii. Frunzele sunt simple, întregi, nestipelate, alterne. Florile
sunt hermafrodite, pe tipul 5, actinomorfe sau zigomorfe, solitare sau grupate în inflorescențe
racemoase. Corola gamopetală este campanulată (uneori incizată sau chiar dialipetală), staminele sunt
libere sau unite prin antere, iar ovarul este inferior, 3-locular. Fructul este capsulă; poate fi fruct
fals sau, rar, bacă. În România există 42 de specii încadrate în nouă genuri, genul reprezentativ
fiind Campanula L. (cu 25 de specii), dintre care menționăm:  C. medium L. (Clopoței de grădină),
C. carpatica Jacq. (Cădelniță, endemism carpatic), C. rapunculoides L., C. persicifolia L., C. alpina
Jacq. (Clopoței de munte), C. glomerata L. (Ciucure), C. trachelium L.
Familia Lobeliaceae
Specii de plante ierboase, anuale sau perene, mai rar lemnoase. Tulpinile sunt erecte,
lignificate la bază, cu frunzele dispuse într-un buchet terminal și florile, pe tipul 5, zigomorfe și
hermafrodite. Sunt încadrate peste 400 de specii de plante răspândite în regiunile tropicale ale
Globului.
Genul Lobelia este format din specii care cresc în America, Australia și Africa tropicală,
unele specii ajungând și în România să fie cultivate ca plante ornamentale
( L. inflata L.,  L. erinus L.).
 Lobelia inflata L. (Lobelia)
Plantă ierboasă, anuală sau bisanuală, originară din America de Nord. Tulpina muchiată,
pubescentă, cenușiu-verzuie la bază și violacee spre vârf, ajunge la 50 cm înălțime. Frunzele sunt
sesile, ovate, cu marginea dințată și dispuse altern. Florile sunt mici, gamosepale, gamopetale,
grupate în raceme terminale. Corola, de culoare albastră-
violacee, este bilabiată, androceul este format din 2 stamine unite prin antere, iar gineceul este
bicarpelar, sincarp, cu ovarul inferior. Fructul este capsulă.
Partea aeriană a plantei (Lobeliae herba) conține lobelină, cu acțiune analeptică
respiratorie. Lobelina, condiționată sub formă injectabilă sau în produse administrate oral, era
folosită pentru tratamentul simptomatic al unor afecțiuni respiratorii sau în cura
de dezintoxicare tabagică. Din produsul Lobeliae herba se preparau: extract, tinctură (Tinctura
Lobeliae), sulfat de lobelină (fiole injectabile, tablete, comprimate).

10
  Lobelia erinus L. (Lobelia)
Plantă ierboasă anuală, glabră, scundă (cel mult 30 cm înălțime), originară din Africa de
Sud, cultivată în România ca plantă ornamentală, la fel ca și specia precedentă. Frunzele sunt
lanceolate, iar florile au corola alb-rozee sau albastră-cerulee.
Ordinul Rubiales
Plante lemnoase sau ierboase cu frunze opuse. Florile sunt hermafrodite, actino morfe sau
zigomorfe, pe tipul 4–5, 4-ciclice, gamopetale, cu ovar inferior. Fructul este drupă, capsulă, bacă
sau achenă.
Familia Rubiaceae
Deși în această familie botanică sunt încadrate predominant plante lemnoase (arbori sau
arbuști), în România familia este reprezentată doar de specii ierboase. Frunzele sunt simple, întregi,
prezintă stipele interpețiolare și sunt dispuse decusat-opus. Când stipelele sunt asemănătoare cu
frunzele, datorită dispunerii lor între pețiolii frunzelor, creează senzația unor verticile de 4–9
frunze la noduri. Florile, grupate în inflorescențe cimoase sau racemoase, sunt pe tipul 4 sau 5, și
pot fi hermafrodite sau unisexuate, respectiv actinomorfe sau zigomorfe. Învelișul floral este
format dintr-un caliciu dialisepal (care uneori lipsește), iar corola este gamopetală, tubuloasă sau
infundibuliformă. Androceul este format din stamine inserate alternativ pe petale și având același
număr cu acestea. Ovarul este inferior (rar superior sau semi-inferior). Fructul este achenă, bacă,
drupă sau capsulă.
Cinchona L.
Arborii de chinină sunt originari din America de Sud, unde cresc pe versanții vestici, înalți
de 1500–3000 m, ai Anzilor Cordilieri (Cordilierii de Nord), de o parte și de alta a Ecuatorului
(Ecuador, Columbia, Peru, Bolivia, Venezuela).
 Cinchona succirubra Pav. (Cinchona pubescens Vahl.)
(Arbore de chinină)
Arbore (15–20 m înălțime) originar din Ecuador, considerat specie oficinală, cu scoarță
roșie („cinchona roșie”). Crește pe versanții Munților Anzi, la altitudini de 1500–3500 m, fiind și
cultivat pe suprafețe întinse din America de Sud, Africa, Asia
(în zonele calde). Frunzele sunt lat-ovate, coriacee, cu dispoziție opusă. Florile, grupate în
inflorescențe cimoase terminale, sunt pe tipul 5, cu corola gamopetală, hipocrateriformă, de
culoare albă sau roză. Fructul este capsulă septicidă.

11
 În scop medicinal, scoarța se recoltează și de la alte specii de Cinchona, arbori de chinină: 
C. officinalis L.,  C. calisaya Wedd.,  C. ledgeriana (Howard) Bern. Moens ex Trimen. C.
officinalis, originară din Columbia și Peru, plantă aromatică cu scoarță cenușie („cinchona gri”),
este utilizată la prepararea unor lichioruri. C. calisaya, specie originară din Peru și Bolivia, are
scoarță de culoare galbenă („cinchona galbenă”) și conținut ridicat de alcaloizi. C. ledgeriana,
considerată de unii autori ca varietate a C. calisaya, are scoarța galbenă și este cultivată pentru
extracția chininei. În zonele tropicale ale Africii și Asiei, în India, Java, Ceylon, Burundi, Camerun,
Kenya etc. se cultivă atât speciile sus-menționate, cât și numeroși hibrizi ( C. robusta Howard,  C.
× hybrida), care au concentrații ridicate de alcaloizi.
Produsul vegetal Cinchonae cortex se recoltează cu ajutorul cuțitelor de os sau de inox,
prin decorticarea ramurilor, trunchiului și rădăcinilor de la plante cu vârsta de 3–4 ani. Acesta este
sursă industrială pentru extragerea alcaloizilor (chinina, chinidina).
Chinina are acțiune antipiretică și antimalarică, fiind folosită drept chimioterapic
antimalaric. Scoarța de chinină se administrează sub formă de băuturi aperitive, pentru stimularea
poftei de mâncare, ca tonic amare. Chinina prezintă efect ocitocic, iar chinidina este antiaritmică.
 Coffea arabica L. (Arbore de cafea)
Specie lemnoasă (5–6 m), originară din Africa (Etiopia), cultivată în America de Sud,
America Centrală, Asia și Africa. Frunzele sunt simple, sempervirescente, coriacee, cu limb ovat,
întreg, și dispoziție opusă. Florile, de culoare albă, sunt grupate în glomerule axilare. Fructul este
drupă roșie, cu două semințe.
Se recoltează semințele mature și se supun unui proces de fermentație și spălare, în scopul
îndepărtării epicarpului roșu și a mezocarpului cărnos al fructului. Semințele de culoare galben-
verzui se prăjesc, devenind brun-roșcate și aromate.
Produsul vegetal Coffeae semen are acțiune stimulentă a SNC și este materie primă pentru
extracția industrială a cafeinei.
 Cephaelis ipecacuanha (Brot.) A.Rich. (Uragoga ipecacuanha (Brot.) Baill.;
Psychotria ipecacuanha (Brot.) Stokes) (Ipeca)
Subarbust din America de Sud (Brazilia), cu rădăcinile având strangulări regulate ale
parenchimului cortical, cu aspect de șirag de mărgele. Frunzele au limb ovat și stipele divizate.
Florile sunt pe tipul 5, cu corola de culoare albă și grupate în capitule terminale.
Rădăcina acestei specii, recoltată și uscată, formează produsul Ipecacuanhae radix

12
(rădăcină de Ipeca). Sortul comercial Ipecacuanhae inelatae minoris radix, ipeca „de Rio”, „de
Brazilia” sau „de Mato Grosso”, este cel mai bun din punct de vedere calitativ. Conține până la 70%
emetină și are proprietăți expectorante și emetice.
Administrată pe cale injectabilă, emetina este chimioterapic antidizenteric față de
Entamoeba histolytica (Schaudinn, 1903) (Entamoebidae). În rădăcină sunt prezente și substanțe
toxice, alergizante, care pot provoca șoc anafilactic și colaps cardio-respirator.
 Rubia tinctorum L. (Roibă)
Liană de 50–80 cm, originară din zona mediteraneană, prezentă în cultură pentru scopuri
tinctoriale și devenită subspontană. Planta înflorește din iunie până în august, florile având corolă
rotată, cu cinci lobi, de culoare palid-galbenă.
Produsul medicinal Rubiae radix (rădăcina de roibă) are proprietăți coleretic-
colagoge, laxativ-purgative, tinctoriale și antilitiazice renale, prevenind formarea calculilor de natură
oxalică și fosforică, probabil prin complexarea ionilor de Ca 2+ și de Mg2+. Produsul vegetal se
găsește în compoziția următoarelor preparate medicamentoase: Cystenal soluție, Rowachol,
Rowatinex, Uralyt.

Galium odoratum (L.) Scop. (Asperula odorata L.) (Vinariță)

Specie perenă, cu tulpină tetramuchiată, cu înălțimea de 15–35 cm. Frunzele sunt eliptic-
lanceolate, cu stipele asemănătoare, rezultând verticile cu 6–9 elemente. Florile sunt grupate în
inflorescențe terminale, corola este de culoare albă, laciniile acesteia fiind mai lungi decât tubul.
Fructul este achenă, care prezintă peri uncinați.
Planta se folosea la aromatizarea vinului, datorită mirosului odorat pe care îl degajă
înainte de înflorire.

Galium verum L. (Sânziene, Drăgaică)

Specie perenă, păroasă, frecventă prin fânețe, având înălțimea cuprinsă între 30 și 80 cm.
Frunzele sunt puternic revolute, au stipele asemănătoare, formând verticile de 8–12 elemente. Florile
sunt de culoare galbenă și au miros de miere. Fructul este achenă netedă.
Părțile aeriene (Galii veri herba) se recomandă în tratamentul gutei, reumatismului,
hidropiziei, cistitei.

13
 Ordinul Dipsacales
Plante ierboase sau lemnoase, ale căror frunze sunt nestipelate și dispuse, de regulă, opus.
Florile sunt hermafrodite, actinomorfe sau zigomorfe, pe tipul 4–5, cu corola gamopetală și gineceu
inferior. Fructul este bacă, drupă, capsulă sau achenă.

Familia Caprifoliaceae
În această familie predomină plantele lemnoase care cresc sub formă de arbuști (rar sunt
încadrate plante ierboase sau arbori). Frunzele nu au stipele, sunt simple (întregi sau incizate) sau
compuse și dispuse opus. Florile sunt hermafrodite, pe tipul 5, actinomorfe sau zigomorfe. Corola
este rotată, infundibuliformă sau bilabiată, petalele fiind unite. Gineceul este 2–5 carpelar, cu ovar
inferior. Fructul este bacă, drupă, achenă sau capsulă.
Sambucus L.
În acest gen sunt încadrate plante lemnoase sau ierboase, cu frunze imparipenat-
compuse și flori hermafrodite, actinomorfe, cu corola rotată, grupate în inflorescențe cimoase.
Fructul este drupă baciformă, cu 1–3 semințe.
Sambucus nigra L. (Soc negru)
Arbust de 2–7 m, cu măduva alburie și flori cu corola albă și anterele galbene. Florile
formează inflorescențe corimbiforme sau umbeliforme. Fructul este de culoare neagră. Înflorește
în luna mai, fiind o specie comună prin păduri, tufișuri sau zăvoaie.
Florile de soc se recoltează când 75% din inflorescențe sunt deschise; se usucă, formând
produsul vegetal Sambuci flos. Acesta prezintă următoarele acțiuni: diuretică și sudorifică
(flavonozide, saponozide), antitusivă (sambunigrozida), expectorantă (saponozide), emolientă și
imunostimulatoare (mucilagii), ușor laxativă, antireumatică. Intră în compoziția Ceaiului sudorific
(Plafar).
Sambucus racemosa L. (Soc roșu)
Arbust de 1–4 m, cu măduva brun-roșcată. Florile au corola și anterele gălbui și sunt
grupate într-o inflorescență ovoidală de tip panicul. Fructul este de culoare roșie. Frecvent prin
pădurile montane, unde înflorește în lunile aprilie–mai.

Sambucus ebulus L. (Boz)

Specie perenă, de 0.5–2 m înălțime, cu frunze imparipenat-compuse, cu 7–11 foliole ovat-
lanceolate și stipele evidente. Florile, grupate în inflorescențe corimbiforme, au culoare albă la

14
interior și roșietică la exterior, cu antere purpurii. Fructele sunt negre. Înflorește în lunile de vară
și este comună prin locuri ruderalizate.
Partea subterană a plantei (Sambuci ebuli radix) are acțiune antimicrobiană și diuretică.
Viburnum opulus L. (Călin)
Arbust de 1.5–4 m înălțime, având frunzele cu 3–5 lobi. Florile, de culoare albă sau alb-
roșcată, formează inflorescențe umbeliforme dense, cu numeroase flori, cele marginale fiind sterile
și mai mari. Fructul este drupă de culoare roșie. Înflorirea are loc în lunile mai–iunie. Arbust frecvent
prin tufișuri, zăvoaie sau margini și tăieturi de pădure.
Lonicera xylosteum L. (Caprifoi)
Arbust erect, pubescent, de 1–2 m înălțime, cu frunze ovat-eliptice. Florile sunt zigomorfe,
cu corola bilabiată, de culoare alb-gălbuie, pubescentă la exterior, grupate câte 2 pe un peduncul
comun, axilar. Pedunculul inflorescenței are aceeași lungime ca și florile. Fructul este bacă de
culoare roșie. Înflorirea este în perioada mai–iunie. Specie întâlnită frecvent prin pădurile montane
și submontane.
Familia Valerianaceae
Această familie grupează, în general, plante ierboase cu frunze nestipelate, întregi sau
divizate (penat-divizate), dispuse opus pe tulpină. Florile sunt zigomorfe, pe tipul 5, și formează
inflorescențe cimoase. Florile pot fi hermafrodite sau unisexuate. Învelișul floral este format dintr-
un caliciu sub formă de papus (sau cu aspect denticulat) persistent pe fruct (achenă), cu rol în
diseminarea anemofilă, respectiv din corolă gamopetală, tubuloasă sau infundibuliformă. La baza
corolei sunt inserate filamentele staminale. Gineceul tricarpelar și trilocular are ovarul inferior.
Fructul este achenă cu papus la un capăt.
Valeriana officinalis L. (Odolean)
Specie ierboasă perenă, fără stoloni, dar cu rizom gros. Tulpina este glabră și poate ajunge
la 0.5–1.5 m înălțime. Toate frunzele sunt penat-sectate, cele tulpinale mijlocii având 5–8 perechi
de segmente dințate. Florile sunt hermafrodite, de culoare roșie-liliachie până la albă. Planta este
frecvent întâlnită prin locuri umede din întreaga țară, înflorind în perioada iulie–august.
Partea subterană a plantei se recoltează toamna, de la exemplare în vârstă de 2–3 ani,
obținându-se produsul medicinal Valerianae rhizoma cum radicibus. Conține iridoide
(valepotriați), ulei volatil, alcaloizi, și prezintă acțiune sedativă, antitumorală, antihipertensivă și
potențatoare a medicamentelor antispastice (papaverina, atropina). Dacă se asociază cu barbiturice,

15
tranchilizante sau cu antispastice, determină creșterea intensității efectelor farmacologice, prin
sinergism de potențare. Intră în compoziția unor produse farmaceutice: Bien dormir–valeriană
capsule (Fiterman Pharma), Calmogen plant capsule (GSK–Europharm), Extraveral comprimate,
Hepatobil comprimate.
Valeriana sambucifolia J. C. Mikan f. ex Pohl (V. officinalis L. subsp. sambucifolia (J.
C. Mikan f. ex Pohl) Čelak)
Plantă ierboasă perenă, care prezintă stoloni (atât subterani, cât și supraterani), având
înălțimea de 40–100 cm. Toate frunzele speciei sunt penat-sectate; frunzele mijlocii au 5–9
segmente, ultimul fiind mult mai lat. Florile sunt hermafrodite, de culoare rozeu-
liliachie până la albă. Această specie se găsește prin locuri umede din zona montană, fiind înflorită
în perioada mai–iunie.
Ordinul Asterales (Compositales)
Cuprinde doar o singură familie de plante, ale cărei caracteristici de recunoaștere sunt
descrise după cum urmează.

Familia Asteraceae (Compositae)

Plante în general ierboase, mai rar subarbuști, excepțional arbori (unele specii din zona
tropicală). Frunzele sunt nestipelate, simple (întregi sau penat-divizate) sau penat-compuse.
Dispoziția frunzelor este alternă sau opusă. Florile sunt grupate în inflorescență racemoasă specifică
(calatidiu sau antodiu). Receptaculul inflorescenței poate fi plan, convex sau alungit, în funcție de
specie, mărimea acestuia fiind, de asemenea, variabilă. La baza inflorescenței se găsesc bractei
involucrale variate ca mărime, formă sau consistență. Florile sunt pe tipul 5, hermafrodite sau
unisexuate, actinomorfe sau zigomorfe. Inflorescențele au, de obicei, ambele tipuri de flori, atât
hermafrodite, cât și unisexuate. Învelișul floral este format dintr-un caliciu redus (cel mai adesea
este format din papus persistent și pe fruct) și corolă gamopetală. Corola poate fi un tub terminat
cu 5(rar 8) dinți, caracteristică florilor tubuloase actinomorfe, sau poate fi formată dintr-un tub
care se continuă cu o prelungire liniară, lungă, pe una din părți (ligulă), terminată cu 3–5 dinți,
caracteristică florilor ligulate zigomorfe. Androceul este alcătuit din 5 stamine prinse de tubul
corolei prin filamente și cu anterele sudate sau aderente, formând un tub prin mijlocul căruia va
trece stilul (androceu sinanter). Gineceul este format din două carpele unite, ovarul fiind uniovulat
și dispus inferior, continuându-se cu un stil lung, cu două stigmate în vârf. La baza stilului se găsesc

16
nectarine, care secretă nectar abundent și foarte bogat în zahăr. Fructul este achenă (cipselă), care
poate avea papus persistent. Fiecare fruct are o singură sămânță. Numărul speciilor din această
familie este de aproximativ 20 000, grupate în circa 1000 de genuri, fiind familia cea mai bine
reprezentată din Dicotyledonatae. Răspândirea plantelor din această familie acoperă o arie
geografică și climatică foarte mare, din zona tropicală la cea arctică, însă, cele mai multe specii cresc
spontan în zonele stepice. În România se găsesc 320 de specii, încadrate în 53 de genuri, care cresc
din regiunea de câmpie până în regiunea montană. Datorită nectarului pe care plantele îl secretă,
fecundația este, în mare parte, entomofilă. Fructele ajung la distanță de locul unde s-au format,
prin intermediul vântului sau al animalelor. În cazul anemochoriei, prezența papusului ajută la
diseminare, iar în cazul zoochoriei, fructele au spinișori retrorși. Din multitudinea de specii încadrate
de această familie, doar un număr relativ mic are importanță practică (din punct de vedere
ornamental, industrial, alimentar, condimentar, medicinal).
Speciile familiei sunt subîmpărțite în două subfamilii: Asteroideae (Tubuliflorae) și
Cichorioideae (Liguliflorae).
Subfamilia Asteroideae (Tubuliflorae)
Plante fără latex și cu inflorescențele (antodiile sau calatidiile) formate numai din flori
tubuloase sau, marginal, și cu flori ligulate (femeiești sau sterile).

Eupatorium cannabinum L. (Cânepa codrului)

Plantă ierboasă perenă, cu tulpina înaltă de 50–150 cm. Frunzele sunt pețiolate, palmat-
compuse, cu 3–5 foliole lanceolate și cu marginea serată. Dispoziția frunzelor pe tulpină este opusă.
Florile sunt roșietice și formează calatidii mici (cu 4–6 flori). Antodiile sunt grupate în inflorescențe
de tip corimb compus, dens. Înflorește în perioada iulie–
septembrie. Specia este frecventă prin locuri umede, pe malul apelor, prin zăvoaie, din regiunea
de câmpie până în cea montană, fiind o buruiană comună.
Rizomii cu rădăcini (Eupatorii cannabini rhizoma cum radicibus), respectiv frunzele
(Eupatorii cannabini folium), se utilizează în tratamentul bolilor hepato-biliare, gastritelor acute,
inflamațiilor vezicii urinare.
Solidago virgaurea L. (Splinuță)
Plantă ierboasă perenă, de 1 m înălțime, cu frunze simple, nedivizate, dispuse altern.
Florile sunt de culoare galbenă, grupate în antodii pedunculate, lungi de 7–10 mm. Ligulele florilor
marginale sunt mari (4–9 mm). Antodiile formează raceme terminale. Fructele au 3 mm și prezintă

17
papus de 5 mm. Frecventă prin margini de pădure și pajiști, de la câmpie la munte.
Specia cuprinde două subspecii:
▪ subsp. virgaurea – antodii numeroase, mici;
▪ subsp. minuta (L.) Archang. (subsp. alpestris (Waldst. et Kit. ex Willd.) Gremli) – antodii
puține, mari.
Produsul vegetal Solidaginis herba conține saponozide triterpenice pentaciclice și are
acțiune diuretică saluretică, depurativă, antiinflamatoare, antiseptică.
Bellis perennis L. (Bănuței, Părăluțe)
Specie ierboasă perenă, cu rozetă de frunze bazale spatulate, din mijlocul căreia se
formează tulpina scapiformă terminată cu un antodiu. Inflorescența este formată din flori tubuloase
de culoare galbenă, situate în partea centrală, și flori ligulate, de culoare albă sau roșie, înguste și
dispuse marginal. Buruiană comună prin pajiști, locuri înierbate, de la câmpie la munte. Specie
europeană cultivată mult și ca plantă ornamentală, sub forma varietății hortensis L., caracterizată
prin antodii doar cu flori ligulate.
Florile sunt folosite în tratamentul unor afecțiuni respiratorii și dermatologice.
Helichrysum arenarium (L.) Moench (Siminoc)
Plantă ierboasă perenă, de 10–30 cm înălțime, cu frunze liniare până la oblong-
lanceolate, treptat îngustate spre bază. Florile sunt de culoare galben-portocalie, grupate în antodii
de 4–5 mm diametru. Specie sporadică prin locuri nisipoase, uscate, din zona de stepă și silvostepă.
Această specie cuprinde două subspecii:
▪ subsp. arenarium – frunze plane, oblong-lanceolate până la liniare;
▪ subsp. ponticum (Velen.) Nyár. – frunze puternic revolute, îngust liniare până la filiforme.
Florile stimulează secreția la nivel hepatobiliar, gastric și pancreatic.
Inula helenium L. (Iarbă mare)
Plantă perenă viguroasă, cu înălțimea de 60–150(200) cm, originară din Europa de Sud-Est
și Asia Centrală și de Vest. Frunzele tulpinale sunt mari (10–20 cm lățime), sesile, cu limb ovat-
eliptic, cenușiu-tomentos pe partea dorsală, cele superioare cordat-
amplexicaule. Antodiile au diametrul de 5–7 cm, cu flori de culoare galbenă, tubuloase central,
ligulate marginal. Florile ligulate sunt mari, îngust-liniare, cu lungimea de peste 1 cm, depășind
florile centrale, dar și involucrul (format din foliole mari, ovate, imbricate). Înflorește din iunie până
în septembrie. Specia este sporadică prin locuri umede, zăvoaie sau lunci, de la câmpie la munte.

18
 Se recoltează rădăcina, toamna sau primăvara, obținând produsul vegetal Inulae radix, cu
acțiune antitusivă, expectorantă, coleretic-colagogă, antifermentativă, bacteriostatică.
Alantolactona (compus activ din Inulae radix) este antihelmintică.
Xanthium spinosum L. (Ghimpe, Holeră, Dracilă)
Buruiană anuală, înaltă de 20–80 cm, originară din America de Sud. Tulpina erectă și
ramificată are dispuse altern frunze pețiolate, cu limb alb-tomentos pe dos, trilobat-partit, cu lobul
terminal mai lung. La subsuoara frunzelor se găsesc spini trifurcați, de culoare galbenă, lungi de 2–
3 cm. Numele provine de la utilizarea plantei în etno-
medicină, pentru combaterea holerei. Înflorește în perioada iulie–octombrie. Specie cosmopolită,
răspândită prin locuri ruderale, ogoare sau pășuni neîngrijite, de la câmpie până în regiunea
montană.
Partea aeriană a plantei (Xanthii spinosi herba) se recoltează la înflorire. Prezintă acțiune
antiinflamatoare, în adenomul de prostată, epitelizantă, cicatrizantă, antiseptică, diuretică. Se
recomandă regim hiposodat și renunțarea la consumul de alcool și condimente. Se găsește în
compoziția produselor farmaceutice Adenostop soluție, Prosafin extract fluid, Proprin comprimate,
Prostafit comprimate.
Xanthium strumarium L. (Scaietele popii, Cornuți)
Buruiană anuală, cu înălțimea de până la 1 m, nearomatică, cu frunze pețiolate, cu limb
lat-ovat, ușor lobat, verde pe ambele fețe, cu marginea serată. Frunzele sunt lipsite de spini. Fructul
este compus, are formă ovoidală și prezintă un involucru cu spini lungi, subțiri, uncinați. Plantă
eurasiatică, frecventă prin aceleași locuri ca și specia precedentă.
Partea aeriană înflorită are proprietăți antitumorale (de tip citotoxic) și antibacteriene.

 Helianthus annuus L. (Floarea soarelui)

Specie anuală, originară din America de Nord, cultivată ca plantă oleaginoasă. Are
înălțimea de 1–3 m, cu frunze simple, pețiolate, dispuse altern. Limbul frunzei este cordat-ovat,
acuminat și dur-dințat. Tulpina are antodii mari, solitare, cu receptacul plan și diametru de până la
30 cm. Antodiile au flori tubuloase hermafrodite, mici, numeroase (1000–3000), galben-brune,
situate central, respectiv flori ligulate lungi (6 cm), sterile, de culoare galben -aurie, dispuse
marginal. Pe marginea receptaculului se găsesc bractei protectoare membranoase, ovat-lanceolate,
imbricate și de culoare verde-gălbuie. Fructul este achenă catifelat păroasă, fără papus. În funcție
de varietățile de cultură, achenele au mărime, formă și culoare diferită.

19
 Uleiul de floarea-soarelui (Helianthi oleum) se obține prin presarea la rece a semințelor.
Helianthi oleum are acțiune emolientă, fiind folosit în industria farmaceutică pentru obținerea
soluțiilor injectabile și a colirelor (F.R. X) cu principii active lipofile; de asemenea, este bază de
unguent și materie primă pentru prepararea vitaminei F.

 Tagetes patula L. (Crăițe, Vâzdoage)

Plantă ierboasă anuală, de 20–60 cm înălțime, originară din Mexic, cultivată pentru
ornament. Frunzele sunt opuse, penat-sectate, cu segmente liniar-lanceolate, cu dinți aristați.
Receptaculul este glabru, iar involucrul antodiilor este cilindric. Antodiile (de 3 –4 cm diametru)
au marginal flori ligulate numeroase, de culoare portocalie sau galben -brună, și central flori
tubuloase, de culoare galbenă, deseori fiind înlocuite de flori ligulate. Pedunculul inflorescenței
este îngroșat în zona superioară (sub antodiu). Înflorirea are loc în perioada iulie–septembrie.
 Tagetes erecta L. (Crăițe, Vâzdoage)
Plantă ierboasă anuală, de 40–80 cm înălțime, originară din Mexic și cultivată în scop
ornamental. Frunzele au segmentele lanceolate și slab serate pe margini. Antodiile, mai mari decât
la T. patula (cu diametrul de 5–8 cm), au involucrul muchiat. Pedunculul fistulos pe care se găsește
antodiul este puternic îngroșat în partea superioară (sub antodiu). Înflorește în aceeași perioadă cu T.
patula.
Florile recoltate de la cele două specii de Tagetes formează produsul vegetal Tagetes flos.
Carotenoidele (heleniena) din Tagetes flos determină creșterea adaptabilității oculare nocturne și
regenerarea rodopsinei.
Achillea millefolium L. (Coada șoricelului)
Plantă ierboasă perenă, de 10–60 cm înălțime, cu frunze alterne, lanceolate, de 2(3) ori
penat-sectate, verzi, uniform păroase sau subglabre, cu rahis nedințat (1 mm lățime). Calatidiile sunt
mici și formează inflorescențe corimbiforme (corimb cu calatidii). Florile ligulate sunt albe sau
roșietice, în număr de 5–6. Hipsofilele sunt scvamiforme, membra-
noase, imbricate și cu margine brună evidentă. Achenele nu au papus. Spontană prin pajiști, locuri
înierbate, până în zona subalpină.
De la coada șoricelului se recoltează florile, reprezentând produsul vegetal Millefolii flos,
iar prin hidrodistilare se obține uleiul volatil (Millefolii aetheroleum) de culoare albastră. Millefolii
flos are acțiune stomahică, hemostatică și antiinflamatoare (azulene), proprietăți tonic amare,
coleretice, expectorante, carminative, spasmolitice. Uleiul volatil este folosit ca antimicotic, în unele

20
paste de dinți. Intră în compoziția unor ceaiuri de tip Plafar: Gastric nr. 2, Hepatic, Laxativ -
antihemoroidal.
Matricaria recutita L. (M. chamomilla L. p.p.; Chamomilla recutita (L.) Rauschert)
(Mușețel)
Plantă ierboasă anuală, de 10–50 cm înălțime, cu un miros specific, plăcut, intens, având
frunzele de 2–3 ori penat-sectate, cu lacinii liniare. Antodiile au diametrul de 1.5–
2 cm și receptaculul conic, gol la interior, f ără bractee persistente. Florile centrale sunt galbene,
numeroase, mici, tubuloase, 5-dințate, iar cele marginale ligulate, albe, în număr de 12. Specie
eurasiatică, frecventă prin pajiști, locuri ruderale sau sărăturoase, din regiunea de câmpie până în cea
montană.
De la mușețel se recoltează florile, obținând produsul medicinal Chamomillae flos. Din
flori, prin antrenare cu vapori de apă, rezultă un ulei volatil de culoare albastră (azulene), cu miros
specific. Chamomillae flos prezintă acțiune antihistaminică, epitelizantă, carminativă, antiseptică,
emolientă, demulcentă, stomahică. Uleiul volatil este antiinflamator (antiflogistic) puternic și
antiulceros, prin activarea biosintezei prostaglandinelor protectoare la nivelul mucoasei gastrice.
Infuzia din Chamomillae flos nu se recomandă a fi administrată seara, deoarece are efect excitant
al sistemului nervos central și produce insomnii. Intră în compoziția următoarelor rețete de tip
Plafar: Ceai gastric nr. 2, Ceai anticolitic nr. 2, Ceai contra colicilor pentru copii, Ceai pentru
gargară, Ceai sudorific.
Matricaria discoidea DC. (M. suaveolens (Pursh) Rydb.;
M. matricarioides (Less.) Porter p.p.)
Plantă ierboasă anuală, de 10–30 cm înălțime, cu frunze de 2–3 ori penat-sectate și antodii
cu receptaculul conic, gol la interior, f ără flori ligulate. Florile tubuloase, de culoare galbenă, au
corola 4-dințată. Specia apare sporadic prin locuri ruderale, margini de drumuri, de la câmpie la
munte.
Matricaria perforata Mérat (M. inodora L. nom. illegit.)
(Romaniță nemirositoare, Mușețel prost)
Plantă ierboasă anuală, nemirositoare, mai viguroasă decât precedentele specii, înaltă de
30–80 cm. Frunze de 2–3 ori penat-sectate, cu lacinii liniare. Antodiile, de 3–5 cm diametru, au
receptaculul semiglobulos și compact. Florile tubuloase, centrale, galbene, 5-laciniate, iar florile
ligulate, marginale, albe, în număr de 15–25 pe fiecare antodiu. Achenele, cu papus ca o coronulă,

21
au o coastă pe fața inferioară. Frecvent întâlnită prin aceleași zone ca și mușețelul.
 Tanacetum balsamita L. (Chrysanthemum balsamita (L.) Baillon) (Calomfir,
Calompăr)
Specie perenă, de 40–100 cm înălțime, originară din Asia de Sud-Vest, cultivată ca plantă
ornamentală și aromatizantă. Frunzele sunt alterne, simple, ovat-eliptice, divizate numai spre bază,
crenat-serate. Frunzele sunt persistente și au un miros aromat, plăcut. Florile tubuloase, galbene,
centrale, iar florile ligulate, albe, lipsesc sau sunt rudimentare. Antodiile sunt mici și formează
raceme corimbiforme. Cultivată prin gospodăriile din România, planta înflorește în lunile iulie și
august.
Partea aeriană a plantei (Balsamitae herba) este utilizată în insuficiențe hepatobiliare,
bronșite cronice, dispepsii, iar uleiul volatil (obținut din Balsamitae herba) intră în compoziția
unor unguente miorelaxante.
 Tanacetum vulgare L. (Chrysanthemum vulgare (L.) Bernh.) (Vetrice)
Plantă ierboasă perenă, de 50–120 cm înălțime, frecventă prin locuri ruderale, defrișări,
zăvoaie, de la câmpie la munte. Cultivată ca plantă medicinală și aromatică, dar introdusă și prin
gospodării, ca plantă ornamentală. Frunzele sunt 1–2 penat-sectate, cu segmentele serate până la
lobate. Florile sunt galbene, doar tubuloase, dispuse pe antodii grupate în raceme corimbiforme
mari și dense. Plantele înfloresc începând din iulie până în septembrie.
Tinctura preparată din inflorescențe este folosită pentru acțiunea antihelmintică, în
tratamentul infestărilor cu Giardia.
 Tanacetum cinerariifolium (Trev.) Sch.-Bip. (Chrysanthemum cinerariifolium
(Trev.) Vis.; Pyrethrum cinerariifolium Trev.)
(Piretru, Floarea raiului)
Specie ierboasă perenă, de 20–40 cm, originară din vestul regiunii balcanice, cultivată în
România ca plantă ornamentală. Plantele sunt păroase, argintii, cu tulpina aproape fără frunze, în
partea superioară. Frunzele sunt de 1–2 ori penat-sectate, cu segmentele primare depărtate și cele
secundare liniare. Florile sunt tubuloase și galbene, situate central, respectiv ligulate, albe și situate
pe marginea antodiilor solitare. Înflorirea are loc în iunie–iulie.
Produsul Pyrethri flos (florile uscate după recoltare) are acțiune insecticidă,
antihelmintică și antimicotică. Este utilizat, în principal, ca insecticid de contact.

22
  Tanacetum parthenium (L.) Sch.-Bip. (Chrysanthemum parthenium (L.) Bernh.)
(Spiculețe)
Specie ierboasă perenă, de 30–80 cm înălțime, originară din zona est-mediteraneană și
din Asia Mică, cultivată în România ca plantă ornamentală. Frunzele sunt pețiolate, ovate, penat-
sectate, cu 3–6 perechi de segmente eliptic-lanceolate și inegal lobate. Antodiile de 1–2 cm
diametru (cu flori ligulate, albe, pe margine și flori tubuloase, galbene, în zona centrală) sunt dispuse
în inflorescențe corimbiforme laxe (cu maximum 30 de antodii). Plantele sunt înflorite din iunie și
până în august.
Florile sunt utilizate în terapeutică pentru acțiunea antimigrenoasă.
 Artemisia dracunculus L. (Tarhon)
Specie perenă, originară din Siberia și cultivată în România ca plantă aromatică și
medicinală. Tulpina este tufos ramificată, glabră, de 60–120 cm înălțime, cu frunze de 2–10 cm
lungime, întregi și liniar-lanceolate. Antodiile, numai cu flori tubuloase (florile centrale sunt
hermafrodite, iar cele marginale femeiești), sunt grupate în inflorescențe corimbiforme laxe.
Achene fără papus. Înflorirea are loc în lunile august și septembrie. Tulpinile tinere sunt folosite
ca aromatizante.
Artemisia absinthium L. (Pelin)
Specie ierboasă perenă, de 60–120 cm înălțime, având frunzele de aceeași culoare (alb-
păroase) pe ambele fețe, limbul fiind mai lung decât lat, bipenat-sectat (în zona inferioară a
tulpinii) sau bipenat-partit (în partea superioară a tulpinii), cu segmente de 2–4 mm lățime.
Antodiile au aproximativ 3 mm în diametru, hipsofilele involucrale fiind lat ovat-subrotunde.
Florile din zona internă sunt hermafrodite, iar cele din zona exterioară femeiești. Înflorirea are loc
din iulie și până în septembrie. Specie de origine eurasiatică, cu miros specific, frecventă prin locuri
ruderale, tufișuri, marginea drumurilor, de la câmpie la munte.
Partea aeriană se recoltează la înflorire, obținând produsul medicinal Absinthii herba. Prin
antrenarea cu vapori de apă a părții aeriene, se obține uleiul volatil (Absinthii aetheroleum) de
culoare verde. Absinthii herba este tonic amar, puternic coleretic, anti-
spastic. Se recomandă consumul în cure scurte, din cauza toxicității tuionei și absintinei.
Artemisia annua L. (Năfurică, Măturicea raiului)
Specie ierboasă anuală, de 50–150 cm înălțime, cu tulpina ramificată, glabră, cu frunzele
dispuse altern, limbul penat-divizat, ultimele segmente fiind liniar-lanceolate. Florile sunt galben-

23
portocalii. Înflorește în intervalul iulie–septembrie. Specie eurasiatică, sporadică prin locuri
ruderale, de la câmpie până în regiunea montană.
Partea aeriană a plantei este utilizată în terapeutică pentru proprietățile anti-
malarice și antihelmintice.

Artemisia vulgaris L. (Pelinariță)

Specie ierboasă perenă, de 50–150 cm înălțime, cu frunzele evident discolore, penat-fidate
până la penat-sectate. Frunzele au partea superioară glabră și de culoare verde închis, iar partea
inferioară alb-tomentoasă. Antodiile sunt grupate paniculiform. Înflorește din iunie până în
septembrie. Specie comună prin tufișuri, locuri ruderale sau zăvoaie, din regiunea de câmpie până
în cea montană.
Partea aeriană înflorită are proprietăți emenagoge.
 Artemisia abrotanum L. (Lemnul Domnului)
Arbust care poate ajunge la 1 m înălțime, originar din Europa Centrală și de Sud-Est;
cultivat în România, ca plantă aromatică, a devenit subspontan. Frunzele sunt penat-sectate, cu
lacinii filiforme. Frunzele bracteante de la baza antodiilor sunt liniare și depășesc de 2–3 ori
lungimea acestuia. Planta este înflorită în intervalul august–septembrie.
Partea aeriană a speciei (Artemisiae abrotani herba) este folosită ca tonic amar.
Artemisia maritima L. (Peliniță mare, Cătrănică sălbatică)
Plantă ierboasă perenă, cu lactone sescviterpenoidice (santonina, artemisina) și acțiune
antihelmintică.
Artemisia cina Berg et C. F. Schmidt (Imbricariță)
Semiarbust din Turkestan, ale cărui părți aeriene ierboase, mai ales frunzele, sunt folosite ca
antihelmintice și antifungice.
Planta conține lactone sescviterpenoidice (santonina, artemisina) și ulei volatil (bogat în
eucaliptol).
Tussilago farfara L. (Podbal)
Plantă ierboasă perenă, la care apare mai întâi tulpina floriferă, înaltă de 5–15 cm, foliată
(scvame verzi-purpurii) și cu antodiul (având 1 cm diametru) dispus terminal, cu flori de culoare
galbenă (marginal sunt flori femeiești, ligulate, iar central flori bărbătești, tubuloase). Frunzele
bazale apar după înflorire, sunt lung pețiolate, cu limbul suborbicular, cordat, lobat (lobi ascuțiți),
palmat-5-nervat, cu marginea serată, pe partea dorsală albicioase datorită prezenței perilor tectori.

24
Achenele cu papus format din peri. Înflorirea are loc în martie–aprilie. Crește prin locuri reavene,
pe malul apelor sau al șanțurilor, fiind chiar specie pionieră, din regiunea de câmpie până în cea
montană.
Florile și frunzele acestei specii (Farfarae folium et flos) au acțiune antitusivă,
antiastmatică, demulcentă, emolientă.
Petasites hybridus (L.) P.Gaertn. (Captalan, Brustur dulce, Cucuruz)
Plantă ierboasă perenă, cu rizomi groși și noduroși. Primăvara devreme (martie–
aprilie) apar tulpinile florifere, frunzoase (cu scvame alterne roșietice). Antodiile dispuse terminal,
pe tulpinile florifere, în raceme, au hipsofilele involucrale roșietice și florile de culoare roză.
Frunzele bazale sunt foarte mari, apar după înfrunzire, sunt lung-pețiolate (pețiol fistulos) și cu
limb cordat și slab tomentos pe partea dorsală. Crește pe terenuri umede, pe malul apelor, în
zăvoaie sau pe locuri înburuienate, în regiunea colinară și montană.
Rizomii (Petasitidis rhizoma) prezintă acțiune sedativă și antispastică.

Arnica montana L. (Arnică, Podbal de munte)

Plantă ierboasă perenă, cu rizom gros și cilindric, cu înălțimea de 20–50 cm. Frunzele
rozetei bazale sunt eliptice și aspre; cele tulpinale sunt mai mici și formează 2–3 perechi. Antodiile,
de 4–8 cm diametru, dispuse terminal, au flori ligulate, galbene, dispuse marginal și flori tubuloase,
galben-portocalii, dispuse central. Înflorește în cele trei luni de vară.
Din produsul medicinal Arnicae flos (flori de arnică) se prepară tinctura, care prezintă
acțiune antiinflamatoare, antiechimotică, cicatrizantă, de stimulare a vindecării fracturilor. Nu se
aplică pe răni deschise, din cauza efectului iritant.
 Calendula officinalis L. (Gălbenele)
Specie ierboasă anuală, de origine mediteraneană, cu înălțimea de 20–50 cm, cultivată în
România ca plantă ornamentală, tinctorială sau medicinală. Tulpinile au frunze întregi, spatulate,
dispuse altern. Antodii de 2–4 cm în diametru, dispuse pe un peduncul lung, cu flori de culoare
galben-portocalie, cele marginale ligulate, femeiești, lungi de 1–2 cm, iar cele dispuse central mai
mici, tubuloase și hermafrodite. Florile tubuloase pot fi substituite de către flori ligulate. Achenele
nu prezintă papus, au formă curbată, cu spini sau tuberculi pe partea dorsală. Plantele înfloresc din
iulie până în septembrie.
Florile de gălbenele se recoltează în timpul înfloririi, cu sau fără receptacul, formând
produsul Calendulae flos, care prezintă următoarele acțiuni: trofică, protectoare, cicatrizantă,

25
antiinflamatoare locală, antiedematoasă (saponozide, carotenoide, flavonozide), antibacteriană,
antifungică, hipolipemiantă, hipocolesterolemiantă, spermicidă (saponozide), imunostimulatoare
(poliine, mucilagii), estrogenică (steroli). Extractele de gălbenele se utilizează extern pentru
efectul cicatrizant, în plăgi, arsuri, degerături; intră în compoziția următoarelor preparate
farmaceutice: Epitelin cremă, Hemosan cremă [Exhelios (Timișoara)], Unguent cu extract de
gălbenele.
Arctium lappa L. (Brustur)
Buruiană bisanuală, cu tulpina frunzoasă, înaltă de 1–1.5 m. Frunzele bazale, care apar în
primul an de vegetație, sunt mari, lung pețiolate, cu limbul ovat-cordat, cu vârf acut sau obtuz,
des-păros pe partea dorsală. Antodiile sunt evident pedunculate, au diametrul de 2–3 cm, cu flori
de 2–2.5 cm lungime și involucrul glabru sau subglabru (cu aceeași lungime cu florile). Plantele
înfloresc în lunile iulie și august. Specie eurasiatică, frecventă prin locuri ruderale, de la câmpie la
munte.
De la această specie, în terapeutică se folosesc atât rădăcina (Bardanae radix), cât și
frunzele (Bardanae folium). Bardanae radix are acțiune antibacteriană, antimicotică, coleretică,
tonic amară, depurativă (laxativă, diuretică, diaforetică), antitumorală. Se utili-
zează în boli hepatobiliare, afecțiuni dermice, orale și urinare.
Rădăcina este consumată tradițional în Japonia, sub denumirea de gobo.
Produsul Bardanae folium este folosit local, în tratamentul unor boli dermatologice, dar
și în înțepături de insecte.
 Cynara scolymus L. (Anghinare)
Plantă ierboasă perenă, de origine mediteraneană, cultivată în scop alimentar și medicinal,
în sudul României. În primul an de vegetație, se formează rozeta de frunze bazale, mari (până la
80 cm), penat-partite, cu segmentele frunzelor mucronate, f ără spini. În anul al doilea de vegetație,
din mijlocul rozetei de frunze bazale apare tulpina floriferă, care poate ajunge la 2 m înălțime.
Antodiile (cu diametrul de 7–8 cm) au numai flori tubuloase, liliachii-albăstrui, și hipsofile
cărnoase, ascuțite și nespinoase. Achene cu papus în întregime plumos. Înflorirea are loc în
intervalul iulie–septembrie.
Frunzele de anghinare (Cynarae folium) sunt recoltate atât din rozeta bazală, cât și din
cele tulpinale. Cynarae folium prezintă proprietăți coleretic-colagoge, anti-
hepatotoxice (esterii cafeil-chinici), tonic amare (cinaropicrina), hipolipemiante și

26
hipocolesterolemiante, diuretice (luteol-derivați), antialergice (cinarina), antipiretice,
antibacteriene. Intră în compoziția produsului Anghirol drajeuri.

 Silybum marianum (L.) Gaertn. (Carduus marianus L.) (Armurariu)

Specie ierboasă bisanuală, de origine mediteraneană, cultivată ca plantă medicinală și
ornamentală. În primul an apare rozeta de frunze bazale, în al doilea an tulpina floriferă, erectă,
de 50–150 cm. Frunzele tulpinale sunt sesile, glabre, alungit-ovate, cu baza cordată, cu pete albe
de-a lungul nervurilor, slab sinuat lobate, spinoase. Antodiile, globuloase și solitare, au flori
tubuloase roșii și hipsofile involucrale spinoase. Fructul este achenă brună, cu papus alb.
Perioada de înflorire a speciei cuprinde intervalul iunie–septembrie.
Produsul vegetal Silybi mariani fructus reprezintă achenele fără papus, recoltate și uscate.
Are acțiune antihepatotoxică și hepatoregeneratoare. Se recomandă în intoxicațiile
medicamentoase, cu α-amanitină sau cu faloidină. Produsul vegetal se poate administra asociat cu
medicamente potențial hepatotoxice. Extractul standardizat intră în compoziția produsului Silimarină
(Biofarm).
Centaurea cyanus L. (Albăstrea, Vinețele)
Buruiană ierboasă anuală, înaltă de 30–70 cm, cu frunze liniar-lanceolate, de la penat-
divizate (tripartite în partea inferioară) la întregi (în zona superioară). Florile sunt de culoare
albastră. Achenele prezintă papus de lungime egală cu a fructului. Înflorirea are loc în iunie–
august. Întâlnită frecvent prin locuri ruderale și prin culturile cerealelor de toamnă, de la câmpie
la munte.
Se recoltează florile ligulate (Cyani flos sine receptaculis) și mai rar întreaga inflorescență
(Cyani flos cum receptaculis). Produsul medicinal are acțiune diuretică (flavonoide),
antiinflamatoare (flavonoide, poliuronide), antiseptică (poliine). Se folosește în tratamentul unor
afecțiuni urinare (cistite, nefrite, pielonefrite) și oculare (blefarite, conjunctivite). Intră în formula
Ceaiului diuretic nr. 2 (Plafar).
 Cnicus benedictus L. (Schinel, Scai amar)
Specie ierboasă anuală, spinoasă, de 30–60 cm înălțime, cu origine mediteraneană,
cultivată ca plantă medicinală. Frunzele au dinți țepoși și sunt dispuse altern. Antodiile au flori
galbene, iar foliolele involucrale au spini. Achenele au striuri și papus. Înflorește din iulie până în
august.

27
 Cardui benedicti herba (partea aeriană a plantei) este utilizată în tratamentul anorexiei,
dispepsiei, ca protector hepatic.
 Carthamus tinctorius L. (Șofrănaș, Șofrănel)
Specie ierboasă anuală, de 20–60 cm înălțime, originară din Asia de Vest, cultivată ca
plantă oleaginoasă și tinctorială. Plantele sunt aproape glabre, iar frunzele și foliolele involucrale
sunt spinos-dentate. Frunzele sunt sesile și au limbul ovat-lanceolat. Florile au culoare portocalie-
roșietică. Achenele nu au papus. Înflorește în lunile iulie și august.
Rădăcinile și frunzele plantei au proprietăți imunostimulatoare, iar florile sunt antitusive.
Echinacea Moench
Specii ierboase perene, originare din America de Nord, cultivate în Europa, mai ales ca
plante ornamentale. Rădăcinile sunt tuberizate. Florile sunt grupate în antodii mari, cu flori
tubuloase în centru și ligulate pe margine. Florile marginale sunt sterile, iar cele centrale
(tubuloase) sunt hermafrodite.
 Echinacea pallida (Nutt.) Nutt.
Planta ajunge la 1.5 m înălțime, frunzele sunt liniar-lanceolate, iar antodiile au flori
ligulate de culoare roz și flori tubuloase de culoare brun-portocalie.
 Echinacea angustifolia DC.
Plantă ce ajunge la 70 cm înălțime, cu tulpinile și frunzele îngust-lanceolate, moderat
păroase.
 Echinacea purpurea (L.) Moench
Plantă ce poate ajunge la 1.2 m înălțime, cu florile marginale purpurii.
De la aceste specii se recoltează atât rădăcinile (Echinaceae radix), cât și partea aeriană
(Echinaceae herba). Produsele medicinale au acțiune imunostimulatoare, anti-
biotică, virustatică. Se utilizează pentru proprietățile cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice,
regeneratoare hepatice.
Subfamilia Cichorioideae (Liguliflorae)
Plantele au latex (prezența vaselor laticifere articulate în toată planta) și antodii numai cu
flori ligulate.
Cichorium intybus L. (Cicoare)
Buruiană perenă, cu tulpina erectă care poate ajunge la 1 m înălțime. Frunzele bazale,
dispuse în rozetă, sunt oblanceolate, runcinate, iar cele tulpinale lanceolate. Antodiile sunt dispuse

28
terminal și axilar, solitare sau grupate câte 2–3, cu flori hermafrodite, ligulate, de culoare albastră.
Achenele au solzișori mici. Înflorirea are loc în intervalul iulie–
septembrie. Frecventă prin pajiști, locuri ruderale și cultivate.
Întreaga plantă (Cichorii radix et herba) este tonic amară, depurativă, stomahică,
hipoglicemiantă.
 Cichorium endivia L. (Cicoare)
Specie anuală sau bisanuală, cultivată pentru frunzele utilizate pentru salate, dar și pentru
proprietățile depurative.
Taraxacum officinale Weber ex F. H. Wigg. (Păpădie)
Specie perenă, cu rozetă de frunze bazale, oblanceolate, runcinate, inegal lobate, cu lobii
ascuțiți. Tulpina este un scap la capătul căruia se găsește un antodiu cu flori galbene. Fructele sunt
achene de culoare deschisă, cu un rostru de 2–3 ori mai lung decât achena și cu papus alb. Foarte
frecventă din regiunea de câmpie până la cea montană, prin locuri ruderale și cultivate.
Planta înflorește în perioada aprilie–iunie, când se recoltează produsul Taraxaci herba cum
radicibus; în intervalul iulie–octombrie se recoltează doar rădăcina (Taraxaci officinalis radix,
Ph.Eur. 10). Prezintă acțiune coleretic-colagogă, tonic amară, diuretică, ușor laxativă, depurativă.
Intră în diverse formulări de Ceaiuri de tip Plafar (dietetic, depurativ, gastric nr. 1, hepatic nr. 2),
dar și în produsele Normoponderol comprimate și Plavobil comprimate [PlantaVorel (Piatra
Neamț)].
 Lactuca sativa L. (Salată)
Plantă anuală, hibernantă sau bienală, cultivată ca plantă legumicolă, pentru frunzele sale
consumate în stare proaspătă. Frunzele bazale, glabre și obovate, sunt dispuse în rozetă. Tulpina,
albicioasă în partea superioară, are frunze eliptic-ovate, cu baza cordată, și calatidii mici cu flori de
culoare galbenă.
Hieracium pilosella L. (Vulturică)
Specie ierboasă perenă, cu stoloni. Perioada de înflorire este din mai până în august.
Frecventă în numeroase varietăți în întreaga țară, de la câmpie la munte, prin pajiști înflorite.
Planta prezintă acțiune diuretică saluretică, antimicrobiană și antiinflamatoare, cu
utilizare principală în insuficiența renală.

29