MICROECONOMIE

CURS NR. 1 – Introducere în Microeconomie

Economia este ştiinţa care se ocupă cu modul de utilizare a resurselor limitate pentru acoperirea unor
nevoi nelimitate.
Nevoile sunt:
- dinamice ce evoluează în mod permanent
- nelimitate
- concurenţiale ( datorită faptului că resursele sunt limitate, indivizii nu-şi pot satisface
toate nevoile în acelaşi timp şi din această cauză nevoile concurează între ele)
- regenerabile
- limitată în capacitate ( ex. mănânc până mă satur)

Raţionabilitatea se ocupă cu modul de utilizare eficientă a resurselor economice. Intervine întotdeauna

un cost al alegerii sau cost de oportunitate (Cop) care arată cea mai bună alternativă sacrificată.
Exemple:
1. Dacă avem un venit (V) de 100 u.m. şi două bunuri A şi B, pA= 100, pB = 100.
- dacă aleg o unitate din bunul A, atunci Cop 1A = 1B.
- dacă aleg o unitate din bunul B, atunci Cop 1B = 1A.
2. pA = 10 u.m.
pB = 5 u.m.
- dacă cumpărăm 5 u.m. din B ⇒ 5B = 5 x 5 = 25 u.m. ⇒ A = ? ⇒ A = 25/10 = 2,5 u.m. din A
- dacă cumpărăm 5 u.m. din A ⇒ 5A = 5 x 10 = 50 u.m. ⇒ B = ? ⇒ B = 50/5 = 10 u.m. din B

Cop ‗ – ∆ y y = bunul care este sacrificat

∆ x x = bunul a cărui cantitate o să crească

Presupunem că o economie poate produce doar două bunuri în următoarele variante:

y
70 A X E

Variante X Y 60 B Frontieră
A 0 70 40 C
B 10 60 În pct. A;B;C;D
X F resursele sunt
C 20 40
D 30 10 10 D folosite eficient

0 x
În punctul E nu se poate produce, 10 20 30
nu sunt resurse suficiente În punctul F resursele sunt
folosite ineficient

Punctele A, B, C, D sunt situate pe o curbă concavă care poartă denumirea de Frontiera posibilă de
producţie, front care ne arată diferite combinaţii de două bunuri care pot fi produse în condiţiile utilizării
eficiente şi la maxim a resurselor.

1
 Un punct din interiorul frontierei ne arată că resursele nu sunt folosite în mod eficient ( producţia din
ambele bunuri ar mai putea să crească până când ne situăm pe frontieră.
Un punct situat în afara frontierei ne arată faptul că o economie nu poate produce în acel punct, deoarece
nu are resurse suficiente. Ar putea ajunge în acel punct numai pe termen lung, datorită progresului economic
sau datorită unei creşteri ecomomice.
Ca o economie să producă în punctul E (exterior), ar trebui ca frontiera să se deplaseze în exterior. Dacă
frontiera se deplasează în exterior putem vorbi de creştere economică. Dacă se deplasează la stânga, este
criză economică.

Costul de oportunitate de la A la D (tabelul de mai sus)

Cop ‗ – ∆ y ‗ – ( y1 – y0 ) x1; y1 = perioada curentă din bunul x; y
∆ x x1 – x0 x0: y0 = perioada anterioară din bunul x; y

Cop B ‗ – ( 60 – 70 ) ‗ 1 ; Cop C ‗ – ( 40 – 60 ) ‗ 2 ; Cop D ‗ – ( 10 – 40 ) ‗ 3

10 – 0 20 – 10 70 – 60
Observaţii:
1. Costul de oportunitate este crescător, adică pe măsură ce vrem să producem o cantitate dintr-un bun
va trebui să sacrificăm o cantitate din ce în ce mai mare din celelalte bunuri.
2. Semnul ,, – ’’ nu are însemnătate matematică, ci ne arată care este bunul substituit.

Costul de oportunitate de la D la A (tabelul de mai sus)

Cop ‗ – ∆ x
∆ y
Cop C ‗ – ( 20 – 30 ) ‗ 10 ‗ 1 ‗ 0,33
40 – 10 3 3
Cop B ‗ – ( 10 – 20 ) ‗ 10 ‗ 0,5
60 – 40 20
Cop A ‗ – ( 0 – 10 ) ‗ 10 ‗ 1
70 – 60 10

CONSUMATORUL
1. Utilitatea totală şi cea marginală
2. Constrângerea bugetară
3. Curba de indiferenţă
4. Echilibrul consumatorului

1. Utilitatea totală şi cea marginală

Prin utilitate înţelegem capacitatea unui bun de a satisface o anumită nevoie.

Utilitatea intrinsecă derivă din proprietăţile bunului respectiv.
Utilitatea economică ne arată satisfacţia obţinută de un individ atunci când consumă o anumită
cantitate dintr-un bun economic în anumite condiţii de timp şi de loc.
Utilitatea totală ne arată satisfacţia unui individ în urma consumării unor bunuri economice.
Utilitatea marginală ne arată cum se modifică utilitatea totală dacă cantitatea din bunul ,, X ’’ creşte
cu o unitate.

2
 Umg ‗ ∆ ut ‗ Ut1 – Ut0
∆ x x1 – x0

X Ut Umg Rezolvare
1 10 – –
30 – 10 = 20
2 30 20 2–1
40 – 30 = 10
3 40 10 3–2
45 – 40 = 5
4 45 5 4–3
45 – 45 = 0
5 45 0 5–4
40 – 45 = – 5
6 40 –5 6–5

Observaţii:
1. Utilitatea marginală este descrescătoare.
2. Utilitatea totală creşte cu o rată descrescătoare ( 30 – 10 ; 40 – 30 ; 45 – 40 ; 45 – 45 ) până în
punctul în care utilitatea marginală este ,, 0 ’’
3. Când utilitatea marginală este ,, 0 ’’ atunci utilitatea totală este ⇒ maximă!
4. Când utilitatea marginală este ,, – ’’ , utilitatea totală ⇒ scade! Umg = ,, – ’’
⇒ Ut ↓
Ut Ut ↑ cu o rată ↓ A
Umg ‗ ∆ Ut
∆ x

x ⇒ Umg = ( Ut )′ x
Umg = 0 ⇒
Umg ⇒ Ut = max

B x
Dacă ,, X ’’ se modifică foarte puţin, atunci Utilitatea marginală
se poate calcula ca fiind derivata utilităţii totale în raport cu bunul ,, X ’’
Punct de saturaţie
Aplicaţii:
1. Ut ( x ) = 5 + 3x
Umg = 3 – ( Ut )′ x
2. Ut ( x; y ) = 5 + 3x² + 6y
Umgx = ( Ut)′ x = 6x
Umgy = 6
m , m-1
a = m·a
Proprietăţile derivatelor
a² = 2a²¹‫־‬
( a · b )′ = a′ · b + b′ · a
a ′ ‗ a′ · b – a · b′ ‗ ( a )′ ‗ 1
b b²

3
 Utilitatea este subiectivă. Aceasta înseamnă că fiecare individ apreciează subiectiv satisfacţia pe care o
obţine în urma consumării unui bun.

2. Constrângerea bugetară
În alegerile sale, un individ trebuie să ţină cont de venitul pe care îl are la dispoziţie.
Să presupunem că un individ are de ales între două bunuri x; y, unde Px; Py = Preţul x; y;
dreapta bugetului ne arată cantitatea care poate fi achiziţionată din cele două bunuri ( x; y ) ţinând cont de
preţul lor şi venitul consumat.
Db ⇒ V = Px · x + Py · y
Px · x + Py · y ≤ V ⇒ constrângere bugetară
Consumul unui individ nu ar trebui să depăşească venitul său.
Py · y = V – Px · x  Py
y ‗ V _ Px . x
Py Py
Panta dreptei bugetului

Panta dreptului bugetului arată cum evoluează o variabilă ca urmare modificării altei variabile. În
analiza economică vom considera panta în valoare absolută.
– Px ⇒ Px
Py Py
y
Aplicaţii: 25 A
Se dă Px = 20 şi Py = 40
15 B Panta
X Y Răsp.→ V=Px·x + Py·y
0 25 V = 0 · 20 + 25 · 40 = 1.000
20 15 V = 20 · 20 + 15 · 40 = 1.000 10 C
30 10 V = 30 · 20 + 10 · 40 = 1.000 B′
40 5 V = 40 · 20 + 5 · 40 = 1.000 5 D
50 0 V = 50 · 20 + 0 · 40 = 1.000 E
0
20 30 40 50 x
X Y
B 20 15
C 30 10

Panta ‗ B · B′ ‗ 10 – 15 ‗ - 5 ‗ - 1 ‗ - 0,5 V′ y
B′ · C 30 – 20 10 2 Py
X ‗ ∆ y V
∆ x Py creşte
Panta ‗ Px ‗ 20 ‗ 0,5
Py 40 V"
V = Px · x + Py · y Py"
Dacă x = 0 ⇒ y ‗ V ⇒ cantitatea maximă din y scade
Py
Dacă y = 0 ⇒ x ‗ V ⇒ cantitatea maximă din x
Px V" V V' x

4
 Py" Py Py'

Variaţia dreptei bugetului

1. V ↑
Px şi Py = constant DB ↑ ⇒ se deplasează la dreapta
V ↑
Px

2. V ↓
Px şi Py = constant DB ↓ ⇒ se deplasează la stânga
V ↓
Px

Aplicaţii:
1. Când utilitatea marginală ( Umg ) este descrescătoare dar pozitivă, utilitatea totală:
a. devine negativă
b. creşte cu o rată crescătoare
c. scade
d. creşte cu o rată descrescătoare
e. rămâne neschimbată
2. Prin consumul succesiv a unor unităţi dintr-un bun economic până la saturaţie, utilitatea totală
( Ut ) este:
a. pozitivă şi descrescătoare
b. negativă
c. 0
d. descrescătoare
e. pozitivă şi crescătoare
3. Dacă utilitatea marginală ( Umg ) a unui bun este ‚, 0 ” atunci utilitatea totală ( Ut ) este:
a. 0
b. negativă
c. crescătoare
d. descrescătoare
e. maximă şi constantă

3. Curba de indiferenţă
Curba de indiferenţă ne arată o combinaţie y
de produse care oferă aceeaşi satisfacţie consumatorului.
Un consumator este indiferent între combinaţiile indicate yo A A ( xo; yo ) ~ B ( x1; y1 )
de două puncte oarecare de pe curba de indiferenţă.
Satisfacţia consumatorului este constantă.
Cu cât curba de indiferenţă se îndepărtează mai
mult de origine, cu atât nivelul de utilitate ( satisfacţie ) y1 B Ut = constant
o să crească.
Cu cât curba de indiferenţă se apropie,
cu atât nivelul de utilitate ( satisfacţie ) o să scadă. 0 xo x1 x
Panta curbei de indiferenţă este rata marginală de substituţie unde y este bun substituit, iar x
5
este bunul care substituie.

Rmg s ‗ - Δ y ‗ Umg x
Δx Umg

Umg x ‗ Δ Ut Δ Ut
Δx Umg x ‗ Δ x ‗ Δ y
Umg y ‗ Δ Ut Umg y Δ Ut Δx
Δy Δy
Semnul ,, – ’’ ne arată bunul care este substituit.
Rata marginală de substituţie este descrescătoare. Din această cauză curba de indiferenţă este
convexă.

4. Echilibrul consumatorului y
Consumatorul se găseşte la echilibru atunci când
curba de indiferenţă devine tangentă la dreapta bugetului. Vt
În punctul A, panta dreptei bugetului este egală Py
cu panta curbei de indiferenţă. A → punct optim
Px ‗ Rmg s ⇒ Px ‗ - Δy ‗ Umg x A
Py Umg
Py y Δx Umg y y0

În punctul de optim
0 x0 Vt x
Px
Aplicaţii:
1. Ut ( x; y ) = x · y
Px = 10
Py = 10
V = 100
Să se calculeze cantitatea din x; y la echilibru
Rezolvare:
Umg x ‗ Px Umg x = ( Ut )'x = y y ‗ 10
La echilibru ( Ut max ) Umg y Py ⇒ ⇒ x 10 ⇒
V = Px · x + Py · y Umg y = x 100 = 10x + 10y

y ‗ 1
⇒ x ⇒ y = x ⇒ 2x = 10 ⇒ x = 5; y = 5
10 = x + y

2. Dacă produsul dintre Umg x şi preţul unui bun substituibil

y = 48;
Px = 8 ;
Ut = max, atunci:
Umg y = ?

6
 Rezolvare:
Umg x ‗ Px
Ut max ⇒ Umg y Py ⇒ Umg y ‗ Umg x · Py ‗ 48 ‗ 6
Umg x · Py = Px · Umg y Px 8
Utilitatea totală este suma utilităţilor marginale.

Ut = Σ Umg Umg ‗ Δ Ut ; Δx = 1
Δx
Ut ‗ Ut1 – Ut0 + Ut2 – Ut1 + Ut3 – Ut2
x1 – x0 x2 – x1 x3 – x2

1 1 1
Ut = Ut3 – Uto

Aplicaţii:
1. Utilitatea marginală pentru primele 5 unităţi din punctul x este 12; 10; 8; 5; 1. Să se calculeze
utilitatea totală pentru primele 3 unităţi.
Răspuns:
Ut = 12 + 10 + 8 = 30

2. Bunurile x şi y sunt bunuri pereche care pot fi combinate programul de consum A; B; C; D

echivalente după cum urmează:
Legendă:
Program x y Rms Rms = rată marginală substituţie
A 20 10 - Rmg = rată marginală
B 15 12 2,5
C 10 14,5 2
D 5 18,50 1,25 Rmg ↓ descrescătoare

Răspuns:
Rms ‗ - Δy
Δx
B ‗ - ( 15 – 20 ) ‗ 5 ‗ 2,5
12 – 10 2
C ‗ - ( 10 – 15 ) ‗ 5 ‗ 2
14,5 – 12 2,5
D ‗ - ( 5 – 10 ) ‗ 5 ‗ 1,25
18,5 – 14,5 4

3. Dacă: V = 20 u.m.
Px = 1; Py = 2
Umg x = 10 – x
Umg y = 28 – 2y
Să se calculeze cantităţile din x; y la echilibru.
Răspuns:
Umg x ‗ Px 10 – x ‗ 1 a. 28 – 2y = 20 – 2x
Ut max Umg y Py ⇒ 28 – 2y 2 ⇒
V = Px · x + Py · y 20 = 1x + 2y b. x + 2y = 20

7
 a. 2x – 2y = 20 – 28 b. x + 2y = 20
2x – 2y = - 8 x – y = - 4 | ( -1 )
x–y=-4 x + 2y = 20
-x+y=4
/ 3y = 24 ⇒ y = 8 ; x = 4
4. Ut max atunci când:
a. Umg a = Umg b
b. Umg a ‗ Umg b
Pb Pa
c. Umg a ‗ Pa
Umg b
d. Umg a ‗ Umg b Răspuns corect d. formula este Ut max ‗ Umg a ‗ Pa
Pa Pb Umg b Pb

5. Utilitatea marginală este întotdeauna:

a. pozitivă
b. negativă
c. crescătoare
d. descrescătoare
e. egală cu utilitatea totală

6. Curba costurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii se numeşte:

a. linie a bugetului
b. curbă de indiferenţă
c. curbă a cererii

7. Dacă Ut = 3x · y ; V = 16 ; Px = 1 ; Py = 2 să se calculeze cantitatea optimă din x ; y.

Răspuns:
V = Px · x + Py · y
16 = x + 2y
Umg x = ( Ut )'x = 3y
Umg y = ( Ut )'y = 3x
1 ‗ 3y ⇒ 2y = x ; 16 = 2y + x ; 16 = 2y + 2y ; 16 = 4y ; y = 4 ; x = 8
2 3x

8. Fie următoarea ecuaţie a bugetului 100 = 2x + 4y. Să se reprezinte grafic şi să se calculeze panta
dreptei în valoare absolută
Răspuns: y
100 = 2x + 4y ⇒ Px = 2 ; Py = 4
Px ⇒ panta
Py
V = Px · x + Py · y
Dacă y = 0 atunci 100 = 2 · x + 4 · 0 ⇒
⇒ 100 = 2x ⇒ x ‗ 100 ⇒ x = 50
2 25
Dacă x = 0 atunci 100 = 2 · 0 + 4 · y ⇒
⇒ 100 = 4y ⇒ y ‗ 100 ⇒ y = 25
4
8
 Panta ‗ Px ⇒ 2 ‗ 1 0 x
Py 4 2 50

9. Dacă Umg x < Umg y cum se va modifica cantitatea din x şi cantitatea din y pentru a
Px Py
ajunge la echilibru.
Răspuns:
Umg x < Umg y
Px Py
la echilibru Umg x ‗ Umg y ⇒ Umg x ↑ → x ↓
Px Py Umg y ↓ → y ↑

10. Venitul disponibil unui consumabil este 360. El poate cuprinde x; y. Px = 12 ; Py = 9. Dacă
preţul lui x creşte de la 12 la 20 atunci:
a. linia bugetului pentru acest consumabil se deplasează spre stânga
b. linia bugetului pentru acest consumabil se deplasează spre dreapta,
c. linia bugetului pentru acest consumabil nu se modifică
d. cantitatea din bunul x se reduce
Răspuns:
V = 360 ; Px = 12 ; Py = 9 y
a. Dacă Px = 12
360 = 12x + 9y 40
Dacă y = 0 ⇒ x ‗ 360 ‗ 30
12
Dacă x = 0 ⇒ y ‗ 360 ‗ 40
9
b. Dacă Px = 20
360 = 20x + 9y
Dacă y = 0 ⇒ x ‗ 360 ‗ 18
20
Dacă x = 0 ⇒ y ‗ 360 ‗ 40 0 x
9 18 30

Cazuri particulare ale curbei de indiferenţă

y
1. Pentru bunurile perfect substitutibile
curba de indiferenţă devine o dreaptă.
Panta în acest caz este egală cu 1
şi este constantă. 0
x
2. Pentru bunurile complet complementare y
Sunt acele bunuri care se consumă în cantităţi fixe Rmg s ‗ - Δy ‗ ∞
şi simultane.Ex.: pantofii stâng + drept. Δx
În acest caz curba de indiferenţă se repre- 0
zintă cu ajutorul literei ,, L ’’ y1
Panta poate să fie ,, ∞ ’’
9
- Δx ‗ Δy = constant; x variază pe panta ∞ y0
Δy Δx = 0 ⇒ p. = c.

Δx = constant, y variază pe panta ∞ 0 x0 x1 x

Δy = 0 ⇒ p. = c.
Curba venit consum
V' y
Py' curba venit consum
Curba de venit consum se obţine prin
unirea punctelor de optim ale consumatorilor V V↑
adică: Py B Px; Py = ct.

x
0 V V'
y Px P′ x
V Curba preţ consum
Py

y'' C V = ct.
y A B ⇒ V ‗ ct.
y΄ Py = ct. Px

Px ↓ ⇒ V ↑
0 V V' V'' x Px
Px Px' Px''
Px

A′
B′ C′ curba preţ consum

0 x x' x'' x

CEREREA
1. Definiţia cererii
2. Factorii care influienţează cererea
3. Elasticitatea cererii
4. Factorii care influienţează elasticitatea cererii

10
 1. Definiţia cererii
Cererea reprezintă cantitatea care poate fi achiziţionată de un consumator la un moment dat în
funcţie de preţul existent pe piaţă. Legea cererii ne arată relaţia inversă dintre preţ şi cantitatea cerută, adică
dacă preţul creşte cantitatea cerută scade.

a. preţul creşte = cererea scade P↑= Qc ↓ P scade cererea

b. preţul scade = cererea creşte P↓= Qc ↑

P0 A C creşte cererea
B
P1

0 Q0 Q1 Q2 Q

Cantitatea cerută depinde de preţ, pe când cererea depinde de următorii factori:

a. venitul consumatorilor V cons. = V ↑ → C ↑ - panta se mută spre dreapta
b. numărul consumatorilor Nr. cons. ↑ → C ↑
c. preferinţele consumatorilor ↑ → C ↑
d. preţurile altor bunuri
e. bunuri substituibile → x; y Px ↓ = Qx ↑ → Cy ↓
f. bunuri complementare → x; y Px ↓ = Qx ↑ → Cy ↑
Diferenţa dintre cantitatea cerută şi cerere
- cantitatea cerută depinde de preţ
- cererea depine de pct. a; b; c; d

Elasticitatea cererii
1. în funcţie de preţ = Ec/p
2. în funcţie de venit = Ec/v
3. încrucişată = El/încr.
Elasticitatea ne arată cum se modifică cantitatea cerută dintr-un bun ca urmare a creşterii preţului.
Ec/p ‗ - Δ%Q ‗ - ΔQ . Po ‗ - ( Q1 – Qo ) . Po
Δ%P ΔP Qo P1 – Po Qo
Po = 10 → Qo = 100
P1 = 20 → Q1 = 80
Ec/p ‗ - ( 80 – 100 ) . 10 ‗ 20 . 10 ‗ 2 ‗ 0,2
20 – 10 100 10 100 10
În funcţie de coeficientul de elasticitate putem avea următoarele situaţii:
a. Ec/p > 1 - cerere elastică ⇒ Δ%Q > Δ%P ⇒ P↑ cu 10% → Q↓ cu 20%
b. Ec/p < 1 - cerere inelastică ⇒ Δ%Q < Δ%P ⇒ P↑ cu 10% → Q↓ cu 5%
c. Ec/p = 1 - cerere unitară ⇒ Δ%Q = Δ%P ⇒ P↑ cu 10% → Q↓ cu 10%
d. Ec/p = ∞ - cerere perfect elastică ⇒ ΔP = constantă
e. Ec/p = 0 - cerere perfect inelastică ⇒ ΔQ = constantă
P Ec/p=1 Ec/p<1 Ec/p = 0
Elasticitatea într-un punct
Ec/p ‗ - ΔQ . Po ‗ -dQ ( Q )' . Po Ec/p>1

11
 ΔP Qo dP Qo Ec/p=∞
Dacă preţul se modifică foarte puţin, atunci P‫٭‬
putem calcula elasticitatea într-un punct. A

0 Q‫٭‬ Q
Aplicaţii:
1. Q = 5 – 2p
P=1
Ec/p = ?
Răspuns: Ec/p = - ( - 2 ) . 1 ‗ 2 < 1 - cerere inelastică
3 3
2. Q = 10 – p
P = 10
Ec/p = ?
Răspuns: Ec/p = - dQ . Po ‗ - ( - 1 ) . 10 ‗ ∞ - perfect elastică
dP Qo 0

Elasticitatea cererii se modifică în fiecare punct

Q = a - bp

Panta ‗ ΔQ . dQ ‗ -b
ΔP dP
Dacă P = 0 ⇒ Q = a
Dacă Q = 0 ⇒ P ‗ a
B
Ec/p = 1 ⇒ Ec/p ‗ - dQ . Po ‗ - ( - b ) . Po ‗ b . Po ‗ 1 ⇒ b · Po = a – b · Po ⇒
dP Qo Qo a - b· Po
Po ‗ a ,
⇒ a = 2b · Po ⇒ ⇒ Q = a – bp
2b
Q = a – b · Po = a – b . a ‗ a
2b 2 Ec/p > 1
a P
b Ec/p = 1
P2
Relaţia dintre elasticitate, preţ şi venitul P1
producţiei a P0 Ec/p < 1
2b
P2
Ec/p > 1 Ec/p = 1 Ec/p < 1 P1
P0
P↑ Vt ↓ Ct. Vt ↑ 0
a a Q
Vt 2
P↓ Vt ↑ Ct. Vt ↓ Vt = venit total

12
 0
V2 V1 V0 a V2 V1 V0 Q
2
În funcţie de coeficientul elasticităţii cererii în raport cu venitul, putem stabili natura bunurilor.
Acest coeficient ne arată cum se modifică cererea datorată modificării venitului.
Ec/v ‗ Δ%Q ‗ ΔQ . Vo
Δ%V ΔV Qo
a. Dacă Ec/v > 0 ⇒ Bunuri normale
b. Dacă Ec/v < 0 ⇒ Bunuri inferioare ( V ↑ → C ↓ )
c. Dacă Ec/v > 1 ⇒ Bunuri de lux ( Δ%C > Δ%V )
d. Dacă Ec/v∈ ( 0; 1 ) ⇒ Bunuri de strictă necesitate ( Q )'x
Dacă venitul se modifică foarte puţin ⇒ Ec/v ‗ dQ . Vo
dV Qo
Aplicaţii:
Qx = 10 – Px + 2v
P=5
V = 10
a. natura elasticităţii ?
b. natura bunului x ?
Răspuns: ( Q )'P
a. Ec/p ‗ - dQ . Po ‗ - ( - 1 ) . 5 ‗ 1 ‗ 0,2 - cerere inelastică
dP Qo 25 5

( V )'Q
b. Ec/v ‗ dQ . Vo ‗ 2 . 10 ‗ 20 ‗ 4 ‗ 0,8 - bunuri normale şi de strictă necesitate
dV Qo 25 25 5

Elasticitatea încrucuşată ne arată cum se modifică cererea din ,, X ’’ în raport cu bunul ,, Y ’’

Ecx/py > 0 ⇒ x; y sunt substituibile
Ecx/py < 0 ⇒ x; y sunt complementare

Aplicaţii:
1. Qx = 100 – 3Px + 2Py + V
Px = 10
Py = 10
V = 100
a. să se stabilească natura elasticitaţii
b. natura bunului
c. relaţia dintre x şi y
Răspuns:
a. Ec/p ‗ - ΔQ . Po
ΔP Qo
Qx = 100 – 30 + 20 + 100 = 190
13
 Ec/p ‗ - dQx . Pox ‗ - ( 3 ) . 10 ‗ 30 ‗ 0,15 - cerere inelastică
dPx Qox 190 190
b. Ec/v ‗ dQx . Vox ‗ 1 . 100 ‗ 10 ‗ 0,4 - bun normal şi de strictă necesitate
dVx Qox 190 19
c. Ecx/py ‗ dQx . Pyo ‗ 2 . 10 ‗ 20 ‗ 2 ‗ 0,11 > 0 - x; y sunt substituibile
dPy Qxo 190 190 19
2. Cererea pentru punctul x este elastică iar preţul înregistrează o scădere. Ca rezultat, venitul
obţinut de vânzător:
a. creşte
b. scade
c. rămâne neschimbat

3. Bunurile x; y sunt complementare.

Px – scade
Py – constant
cererea de bunuri x:
a. creşte
b. scade
c. este constantă
d. nu putem determina modificarea

4. Curba cererii unui bun se deplasează spre dreapta dacă:

a. preţul creşte
b. preţul scade
c. venitul consumatorului creşte
d. preferinţele consumatorului scad

5. Dacă cererea din punctul x creşte cu 10%, iar venitul cu 20%, atunci stabiliţi natura bunului.
Răspuns:
Ecv ‗ Δ%Q ‗ 10 ‗ 0,5 ∈ ( 0; 1 ) ⇒ bunuri normale, de strictă necesitate
Δ%V 20

6. Dacă la o creştere cu 30% a preţului o firmă pierde 50% din cantitatea vândută, atunci cererea
este:
a. inelastică
b. elastică
c. cu elasticitate unitară
d. perfect elastică
e. perfect inelastică
Răspuns:
ΔP = 30% ⇒ Δ%P = 0,3
Q↓ cu 50% ⇒ Δ%Q = - 0,5
Ec/p ‗ - Δ%Q ‗ - - 0,5 ‗ 5/10 ‗ 5 ‗ 1,66 > 1 - cerere elastică
Δ%P 0,3 3/10 3
Explicaţii:
a. ΔQ – modificare absolută
ΔQ = Q1 – Qo
ΔP = P1 – Po

14
 pa↑ cu 10 u.m. ⇒ ΔP = 10
pa↓ cu 10 u.m. ⇒ ΔP = -10
b. indicele de modificare
Qa↑ de 3 ori
IQ = 3 ⇒ Q1 ‗ 3 ⇒ Q1 = 3Qo
Qo
Indice de modificare
c. modificare procentuală
Δ%Q ‗ ΔQ . 100 ‗ Q1 – Qo . 100
Qo Qo
Qa ↑ cu 50% ‗ Q1 _ Qo . 100 ⇒ Qa ↑ cu 50% ‗ Q1 _ 1 . 100
Qo Qo Qo ⇒
se înlocuieşte Qa ↑ cu 50% cu Δ%Q şi Q1 cu IQ
Qo
⇒ Δ%Q = IQ – 1 · 100

7. Bunurile x; y sunt substitutibile. Dacă preţul lui x va creşte, cum se modifică cantitatea cerută
din x şi cererea din y ?
Răspuns:
Qx ↓ - cantitatea cerută din x scade
Px ↑ =
Cy ↑ - cererea din y creşte

8. Din punct de vedere al elasticităţii cererii în funcţie de venit, bunurile pot fi:
a. normale
b. inferioare
c. substituibile
d. complementare

9. Care sunt factorii care influienţează cererea:

a. modificarea veniturilor consumatorilor
b. modificarea preţului bunului respectiv
c. numărul de cumpărători
d. preferiţele cumpărătorilor

10. Fie ecuaţia cererii de forma P = 20 – 4Q. Pentru Q = 4 cererea este:

a. elastică
b. inelastică
c. unitară
d. perfect elastică
e. perfect inelastică
Răspuns:
P = 20 – 4Q ⇒ P = 20 – 16 ⇒ P = 4
Q=4
P = 20 – 4Q ⇒ Q ‗ 20 – P ‗ 20 _ P = 5 – 0,25P ⇒ Ec/p = - ( - 0,25 ) . 4 ‗ 0,25 ⇒
4 4 4 4
Ec/p ‗ - ΔQ . Po ‗ - dQ . Po ⇒ cerere inelastică
ΔP Qo dP Qo

15
 11. Venitul total încasat de vânzător unui bun x a crescut ca urmare a creşterii preţului cu 15%. În
acest caz cererea pentru bunul x este:
a. elastică
b. inelastică
c. unitară
d. perfect elastică
e. perfect inelastică
PRODUCĂTORUL
Scopul oricărui producător este maximizarea profitului ţinând cont de constrângerea bugetară.
Firma poate fi definită ca fiind o entitate economică care produce bunuri şi servicii. Pentru a
produce bunuri şi servicii are nevoie de factorul de producţie. Principalii factori de producţie sunt:
1. Munca ,, L ’’ care se referă la resursele umane,
2. Capitalul ,, K ’’ care se referă la materii prime, utilaje, terenuri etc. Capitalul se
împarte în:
- Capital fix ,, Kf ’’
- Capital circulant ,, Kc ’’
Capitalul fix ,, Kf ’’ cuprinde terenuri, clădiri, utilaje etc. şi participă la mai multe cicluri
economice care le consumă treptat, înlocuindu-se după mai mulţi ani de utilizare.
Capitalul circulant ,, Kc ’’ cuprinde materii prime şi participă la un singur ciclu de producţie,
înlocuindu-se la fiecare ciclu de producţie şi se consumă în întregime în cadrul fiecărui ciclu de producţie.
Amortizarea ,, A ’’ se referă la consumul de capital fix în formă valorică. Prin amortizare,
producătorul încearcă să-şi recupereze cheltuiala cu capitalul fix.
valoarea capitalului fix
A ‗ Kf
n numărul de ani de utilizare a capitalului
Exemplu:
Kf ‗ 10.000 ‗ 1.000 Ra ‗ 1 . 100 ‗ 1 . 100 ‗ 10% Ra – rată de amortizare
10 10 10
3. Pământul este principalul factor de producţie în agricultură. Este un factor de producţie
regenerabil, dar mai greu.

Relaţia dintre producător şi factorii de producţie implicaţi poate fi descrisă cu ajutorul unei
funcţii de producţie:

Q=f(K;L)

În analiza economică, trebuie să facem deosebirea între termenul lung şi termenul scurt.
Pe termen scurt avem un singur factor de producţie care este variabil, munca, restul fiind
constanţi.
Pe termen lung, toţi factorii de producţie sunt variabili.

Producţia pe TERMEN SCURT

Pe termen lung, putem vorbi de legea randamentului marginal descrescătoare.

Dacă cantitatea dintre factorii variabili creşte din ce în ce mai mult, producţia o să crească până
la un anumit nivel după care o să înceapă să scadă.

16
 Productivitatea medie a muncii ,, Wml ’’ ne arată contribuţia factorului de muncă la
realizarea producţiei.
Wml ‗ Q Wmk ‗ Q Wmp ‗ Q
munca L K P preţ
capital

Productivitatea marginală ,, Wmg ’’ ne arată cum se modifică producţia, dacă factorul de

muncă creşte cu o unitate.

Wmg ‗ ΔQ ‗ Q1 – Q0 ‗‌‌ [ Q ]' L Wmgk ‗ ΔQ Wmgp ‗ ΔQ

ΔL L1 – L0 ΔK ΔP

Aplicaţie:
Să se calculeze productivitatea muncii şi productivitatea marginală
Răspuns:
Wml ‗ Q Wml ‗ ΔQ
L ΔL
L K Q Wml Wmgl
1 10 20 20/1 20 x x
2 10 40 40/2 20 40-20/2-1 20
3 10 65 65/3 21,6 65-40/3-2 25
6
4 10 75 75/4 18,7 75-65/4-3 10
5
5 10 80 80/5 16 80-75/5-4 5
6 10 80 80/6 13,3 80-80/6-5 0
3
7 10 70 70/7 10 70-80/7-6 -10
8 10 60 60/4 7,5 60-70/8-7 -10

Relaţia dintre Producţie ( Q ), Productivitatea medie ( Wml )

şi Productivitatea marginală ( Wmgl)
1. O→A 2. A→E
- între O şi A producţia creşte cu o rată crescătoare - între A şi E producţia creşte cu o rată descrescătoare
- productivitatea marginală a muncii creşte şi devine - Wmgl scade
maximă în punctul B - Wml creşte până în punctul C; în C Wml = Wmgl ⇒
- productivitatea marginală L creşte ⇒ Wm = maxim; după punctul C Wml scade şi devine
- Wmgl > Wml mai mare decât cea marginală.

Q
3. Punctul E
- în punctul E producţia este maximă ( Q = max )
- productivitatea marginală în pct. D= 0 ( Wmgl = 0 )

E 3. După Punctul E
- producţia scade ( Q↓ )
- productivitatea muncii scade (Wml↓)
17 - productivitatea marginală este negativă
Wmg = ,, – ’’
 A Wm = max Q

B Wml > Wmgl

C Wml

0 D L
Wmgl
Aplicaţii:
1. Dacă productivitatea marginală este mai mare decât cea medie atunci:
a. creşte
b. scade
c. rămâne constantă

2. Când productivitatea marginală creşte, producţia:

a. creşte cu o rată constantă
b. creşte cu o rată descrescătoare
c. creşte cu o rată crescătoare
d. creşte cu o rată constantă

3. Când productivitatea marginală este 0 producţia:

a. creşte
b. este constantă şi maximă
c. scade

4. Când producţia medie a muncii este mai mare dacât cea marginală aceasta din urmă:
a. creşte
b. scade
c. nu se modifică

5. Când producţia medie a muncii este egală cu cea marginală cea medie este:
a. creşte
b. maximă şi constantă
c. scade

6. Productivitatea medie devine mai mare dacât cea marginală atunci când:
a. producţia creşte cu o rată crescătoare
b. producţia creşte cu o rată descrescătoare
c. după punctul de maxim al productivităţii medii a muncii

Costurile pe TERMEN SCURT

1. Costurile fixe sunt costurile care nu depind de volumul producţiei (chirii, amortizare,
iluminat, salariile personalului administrativ). Costurile fixe sunt constante.
2. Costurile variabile sunt costurile care depind în mod direct de producţie (materii prime,
salariile, energia folosită în producţie).
18
 - Q ↑ ⇒ Cv ↑
- Q ↓ ⇒ Cv ↓
3. Costuri totale = Costuri fixe + Costuri variabile ⇒ Ct = Cf + Cv
4. Costurile irecuperabile sunt costurile determinate de achiziţionarea unei tehnologii de
producţie specifice unei singure firme sau unui singur produs. Tehnologia nu mai poate fi revândută.
Cost
Cost total final
Cost total pentru o Ctm ‗ Ct Cfm ‗ Cf
unit. de producţie Q Q
Cost fix mediu

Q ↑ ⇒ Cfm ↓
Q ↓ ⇒ Cfm ↑

Exemplu:
Cfm = 100
Dacă Qo = 10 ⇒ Cfm = 10
Dacă Q 1 = 20 ⇒ Cfm1 = 5
Cost variabil
Cost variabil mediu Cvm ‗ Cv
Q

5. Costul marginal este costul care ne arată cum se modifică costul total atunci când
producţia creşte cu o unitate.
Cmg ‗ ΔCt ‗ Ct1 – Cto
ΔQ Q1 – Qo
Ct1 = Cf1 + Cv1 Ct1 = Cf + Cv1 ⇒ Cmg ‗ Cf + Cv1 – Cf – Cvo ‗ ΔCv
Cto = Cfo + Cvo ⇒ Q1 – Qo ΔQ
Cf = constant Cto = Cf + Cvo

Dacă Q se modifică foarte puţin atunci ⇒ Cmg = ( Ct )' Q

Aplicaţie:
1. Se dă: Ct = 5 + 3Q
Să se afle:
Cf = ? ; Cv = ? ; Cvm = ? ; Cfm = ? ; Ctm = ? ; Cmg = ?
Rezolvare:
1. Cf = 5 deoarece formula este Ct = Cf + Cv
2. Cv = 3Q deoarece formula este Ct = Cf + Cv
3. Cvm ‗ Cv ‗ 3Q ‗ 3
Q Q
4. Cfm ‗ Cf ‗ 5 ‗ 1,66
Q 3
5. Ctm ‗ 5 + 3Q
Q
6. Cmg ‗ ΔCt ‗ ( Ct )'Q = 3
ΔQ
2. Se dă următorul tabel. Să se calculeze: Ct: Cmg; Cfm; Cvm; Ctm

19
 Q Cf Cv Ct = Cf + Cv Cmg ‗ Ct1 – Cto Cfm = Cf/Q Cvm = Cv/Q Ctm = Ct/Q
Q1 - Qo
0 50 0 50 + 0 = 50 X 0 0 0
1 50 50 50+50=100 100-50/1-0=50 50/1=50 50/1=50 100/1=100
2 50 78 50+78=128 128-100/2-1=28 50/2=25 78/2=39 128/2=64
3 50 98 50+98=148 148-128/3-2=20 50/3=16,66 98/3=32,66 148/3=49,33
4 50 112 50+112=162 162-148/4-3=16 50/4=10,55 112/4=28 162/4=40,50
5 50 130 50+130=180 180-162/5-4=18 50/5=10 130/5=26 180/5=36
6 50 150 50+150=200 200-180/6-5=20 50/6=8,33 150/6=25 200/6=33,33
7 50 175 50+175=225 225-200/7-6=25 50/7=7,14 175/7=25 225/7=32,14
8 50 204 50+204=254 254-225/8-7=29 50/8=6,25 204/8=25,5 254/8=31,75

Observăm din primul grafic că, costul fix Ct Ct Cv

este constant indiferent de evoluţia producţiei Cf
Costul variabil este crescător Cv
Costul total este costul fix + costul
variabil, fiind mai mare decât costul variabil

50 Cf

0 1 Q
Relaţia dintre Cmg; Cvm; Ctm
Cvm Cmg
1. Observăm cum costul marginal Cm mai Cmg
întâi scade, atinge punctul minim apoi începe să Ctm Ctm
crească datorită Legii randamentelor marginale A
descrescătoare. Ctm = minim
fs L = factorul muncă variază Cvm

Ct1 = P1 ⋅ L1 + Pk ⋅ K B Cvm = minim

Cto = P1 ⋅ Lo + Pko ⋅ K
Pl1 ; Pk = constanţi Cmg = minim
K = constant 0 Q
ΔCt = Ct1 – Cto ⇒ P1 ⋅ L1 + Pk ⋅ K – P1 ⋅ Lo – Pko ⋅ K ⇒ pL ( L1 – Lo ) = pL ⋅ Δ1 : ΔQ
ΔCt = PL ⋅ ΔL
ΔCt ‗ PL . ΔL
ΔQ ΔQ

Cmg = PL . 1 ⇒ Cmg ‗ PL ,
Wmgl Wmgl

2. Cmg > Ctm ⇒ Ctm ↑

Cmg < Ctm ⇒ Ctm ↓
Cmg = Ctm ⇒ Ctm minim

20
 3. Cmg > Cvm ⇒ Cvm ↑
Cmg < Cvm ⇒ Cvm ↓
Cmg = Cvm ⇒ Cvm minim

Aplicaţii:
Fie costul total de forma Ct = 10 + 2Q + Q². Să se calculeze: Cf; Cv; Ct; Cfm; Cvm; Ctm; Q
Răspuns:
1. Cf = 10
2. Cv = 2Q + Q² = 2Q + 2Q = 4Q
3. Ct = 10 + 4Q
4. Cfm = Cf/Q = 10/Q
5. Cvm = Cv/Q = 2Q + Q²/Q = Q( 2+Q)/Q = 2Q
6. Ctm = Ct/Q = 10+2Q/Q
7. Q = Ctm minim ⇒ Cmg = Ctm ⇒ 2+2Q = 10/Q+2+Q ⇒ 2Q² = 10+Q² ⇒
⇒ Q² = 10 ⇒ Q = √ 10 = 3,16
Cmg ‗ ΔCt ‗ ( Ct )'Q = 2+2Q
ΔQ

PROFITUL ,, Π ”

π = Vt – Ct

Vt = PQ
Dacă π = 0 ⇒ Vt = constant ⇒ PQ = ct. : Q
P ‗ Ct ⇒ P = Ctm
Q
Pragul de rentabilitate ne arată acel nivel al producţiei pentru care profitul este ,, 0”.
Condiţia care se impune este Vt = constant sau p = Ctm
π = Vt – Ct : Q ⇒ π ‗ Vt _ Ct ⇒ π ‗ PQ _ Ct ⇒ π u = p – Ctm Profit
Q Q Q Q Q Q unitar

Aplicaţii:
1. Firma A are o producţie de 1.000b pe care o vinde la P = 10 u.m. Dacă Cf = 5.000 şi
Cv = 2.000, să se calculeze:
a. π = ?
b. π u = ?
Răspuns:
a. π = Vt - Ct
Ct = Cf + Cv
Ct = 5.000 + 2.000 = 7.000
Vt = PQ = 10 ⋅ 1.000 = 10.000
π = 3.000
b. π u = p – Ctm ⇒ π u = 10.000 – 7.000 = 3.000
sau
21
 π u ‗ π ‗ 3.000 ‗ 3
Q 1.000
2. Ct = 10 + 2Q
P = 10
Să se calculeze pragul de rentabilitate ( acel nivel al productivităţii pentru care profitul
este 0).
Răspuns:
Vt = PQ ⇒ Vt = 10Q
10Q = 10 + 2Q
8Q = 10 ⇒ Q = 10/8 = 1,25

Gradul de rentabilitate al firmei îl putem determina cu ajutorul ratei de profit

r π ‗ π . 100 rπ ‗ π . rπ ‗ π .
Ct sau 100 sau 100
Vt K
Producţia pe termen lung

1. Dreapta izocostului ne arată cantităţile de capital şi de muncă care pot fi achiziţionate ţinând
cont de preţul capitalului si resursele firmei, preţul muncii.
Ct = pl ⋅ L + pk ⋅ K
pkK = Ct - pl ⋅ L : Pk
K ‗ Ct _ Pl . L Panta dreptului izocostului
Pk Pk

Raportul dintre Pl şi Pk k
Ct' scade
Dacă resursele intreprinderii cresc, costul Pk Ct > Ct''
său de producţie o să crească. Dreapta izocostului Ct
se deplasează spre dreapta. Pk
O deplasare spre stânga, ne arată că resursele
o sa scadă. Dreapta izocostului se deplasează Ct'' dreapta izocostului
spre stânga. Pk
Dacă K = 0 ⇒ L ‗ Ct
Pl creşte
Dacă L = 0 ⇒ K ‗ Ct Ct' > Ct
Pk
0 Ct'' Ct Ct' L
Pl Pl Pl
Aplicaţie:
Se dă Ct = 4L + 2K
a. să se reprezinte grafic
b. să se determine panta izocostului L
Răspuns:
a. Dacă K = 0 ⇒ Ct = 4L ⇒ L ‗ Ct ⇒ 4L

22
 Pl
Ct = 100 ⇒ 4L ⇒ L ‗ 100 ‗ 25
4 25
Dacă L = 0 ⇒ Ct = 2K ⇒ K ‗ Ct ⇒ 2K
Pk
Ct = 100 ⇒ 2K ⇒ K ‗ 100 ‗ 50
2
0 50 K

2. Curba de izoproducţie ( izocuantă ) ne arată diferitele combinaţii de capital şi muncă pentru

care producţia este constantă.
Cu cât curba se îndepărtează mai mult de origine,
( spre dreapta ) cu atât nivelul de producţie o să crească.
Producţia scade
Cu cât curba se apropie de origine, ( spre
stânga ) cu atât nivelul de producţie o să scadă.
Panta curbei de izoproducţie poartă denumirea
de rată marginală de substituţie tehnică. Producţia creşte
factor substituit
Rmg st ‗ - ΔK
ΔL Q′ >
Q
Wmgl ‗ ΔQ ΔQ
ΔL ⇒ Wmgl ‗ ΔL ‗ ΔK Q = ct.
Wmgk ‗ ΔQ Wmgk ΔQ ΔL
ΔK ΔK Q′ ′ < Q
adică
Rmg st ‗ - ΔK ‗ Wmgl
ΔL Wmgk
K

3. Echlibrul producătorului. Producţia se

află la echilibru în punctul la care curba de isoproducţie În pct. A costul total
devine tangentă la dreapta izocostului. Ct este minim
În punctul A panta izoproducţiei este Pk
egală cu panta izocostului.
A
Rmg st ‗ PL Ko
PK

Rmg st ‗ - ΔK ‗ Wmgl ‗ PL 0 Lo Ct L
ΔL Wmgk PK Pl

Aplicaţii:

23
 1. Fie funcţia de producţie Q = L ⋅ K ; Pl = Pk = 10 ; Ct = 100. Să se calculeze:
a. cantitatea de muncă şi de capital la echilibru
b. dacă P = 10, π = ?
Răspuns:
a. Wmgl ‗ ΔQ ‗ ( Q )'L = K K ‗ 10 ‗ 1 K=L
ΔL ⇒ L 10 ⇒ ⇒
Wmgk ‗ ΔQ ‗ ( Q )'K = L 100 = 10L + 10K : 10 10 = K + L
ΔK
⇒ 2L = 10 ⇒ L = 5 ; K = 5
b. π = Vt – Ct Vt = 10 ⋅ 25 = 250
Vt = PQ ⇒
Q = L ⋅ K = 5 ⋅ 5 = 25 π = 250 – 100 = 150

Randamentele de scară

Conceptul de randament de scară arată cum evoluează producţia atunci când sporeşte cantitatea
celor doi factori de producţie ( k; l ) în aceeaşi proporţie.
K ‗ constant
L
Randamentele de scară pot fi:
1. crescătoare atunci când producţia creşte mai mult decât cantitatea de factori de
producţie utilizaţi.
2. constante atunci când producţia creşte în aceeaşi proporţie cu cantitatea de factori de
producţie utilizaţi.
3. descrescătoare atunci când producţia creşte mai puţin decât cantitatea de factori de
producţie utilizaţi.

Exemplu:
Funcţia COOB – DOUGLAS

α
β
Q=A⋅ K ⋅ L
A = mărimea firmei ( contribuţia fiecărui factor de producţie la creşterea dimensiunii )
K = capitalul
α = elasticitatea producţiei cu factorul capital
β = elasticitatea producţiei în raport cu factorul muncă
α β α β
Q=A⋅ K⋅ L ⇒ Q ( K; L ) = A ⋅ K ⋅ L
α β
α =EQ| :K Q ( mK; mL ) = A (mK) ⋅ (mL)
α β α β
β =EQ| :L = Am ⋅ m ⋅ K ⋅ L
α +β α β
α +β =1 =m ⋅ A⋅ K⋅ L
Q
α +β

24
 =m ⋅ Q
Randamente:
a. Dacă α + β > 1 ⇒ ↑
b. Dacă α + β = 1 ⇒ constant
c. Dacă α + β < 1 ⇒ ↓

Exemplu:
0,5 0,2
Q=K ⋅ L ⇒ 0,7 < 1 ⇒ ↓

OFERTA

Oferta reprezintă cantitatea dintr-un bun pe care un producător poate şi este capabil să o ofere
pe piaţă la un moment dat în funcţie de preţul existent pe piaţă
Legea ofertei. P
Dacă preţul creşte cantitatea oferită o să crească. scade
Dacă preţul scade cantitatea oferită o să scadă. B
P1
P ↑ ⇒ Of ↑
P ↓ ⇒ Of ↓
A
Preţul influenţează numai cantitatea oferită, nu Po
influenţează deplasarea ofertei.
Oferta poate să crească la dreapta sau la stânga. creşte

0
Qo Q1 Q

Factorii care influenţează deplasarea ofertei

1. costul de producţie – cu cât costul de producţie este mai mare, oferta scade
Ct ↑ ⇒ Of ↓
Ct ↓ ⇒ Of ↑
2. preţurile factorilor de producţie.
Pfdp ↓ ⇒ Ct ↓ ⇒ Of ↑
Pfdp ↑ ⇒ Ct ↑ ⇒ Of ↓
3. numărul de ofertanţi – cu cât numărul de ofertanţi pentru un anumit bun creşte, atunci
oferta o să fie mai mare.
4. taxele şi subsidiile ( ajutoarele pe care le primesc )
- dacă taxele ↑ ⇒ Ct ↑ ⇒ Of ↓
- dacă taxele ↓ ⇒ Ct ↓ ⇒ Of ↑
- subsidiile ↑ ⇒ Ct ↓ ⇒ Of ↑
- subsidiile ↓ ⇒ Ct ↑ ⇒ Of ↓
5. bunuri substituibile ( x; y ) – firma poate să producă cu aceleaşi resurse şi bunul x şi
bunul y.

25
 - x; y ⇒ Px ↑ ⇒ Of x ↑ ⇒ Of y ↓
Px ↓ ⇒ Of x ↓ ⇒ Of y ↑
6. bunuri complementare – firma nu poate să producă bunul x fără bunul y.
- x; y ⇒ Px ↑ ⇒ Of x ↑ ⇒ Of y ↑
Px ↓ ⇒ Of x ↓ ⇒ Of y ↓
7. previziunile privind evoluţia preţului. Dacă se anticipează o creştere a preţului
bunului x, atunci oferta prezentă scade şi creşte oferta viitoare. Dacă se anticipează o scădere a preţului, oferta
prezentă o să crească.

Elasticitatea ofertei ne arată sensibilitatea evoluţiei cantităţii oferite ca urmare a modificării

preţului.
Eo/p ‗ Δ% Q ‗ ΔQ . Po
Δ%P ΔP Qo
În funcţie de elasticitatea ofertei avem următoarele cazuri:
1. Eo/p > 1 ⇒ ofertă elastică – modif. cantităţii > modif. preţului – Δ%Q > Δ%P
P ↑ cu 10 % ⇒ Q ↑ cu 20 %
2. Eo/p = 1 ⇒ ofertă unitară – Δ%Q = Δ%P
P ↑ cu 10 % ⇒ Q ↑ cu 10 %
3. Eo/p < 1 ⇒ ofertă inelastică – Δ%Q < Δ%P
P ↑ cu 10 % ⇒ Q ↑ cu 5 %
4. Eo/p = ∞ ⇒ ΔP = constant ⇒ ofertă perfect elastică
5. Eo/p = 0 ⇒ ΔQ = constant ⇒ ofertă perfect inelastică
Eo/p = 0
P Eo/p < 1
Eo/p ‗ ΔQ . Po Eo/p = 1
ΔP Qo Eo/p > 1
Dacă preţul se modifică foarte puţin se calculează
elasticitatea. P* Eo/p = ∞
Eo/p ‗ dQ . Po
dP Qo

( Q )′ P
Q = a + bp
Aplicaţii: 0 Q* Q
1. Q = 3 + 2P
P=1
Răspuns:
Eo/p = 2 . 1 ‗ 2 ‗ 0,4 ⇒ Q inelastic
5 5
2. Po = 10 ; Qo = 100 ; P1 = 20 ; Q1 = 150
Eo/p = ?
Răspuns:
Eo/p ‗ ΔQ . Po ‗ Q1 – Qo . Po ‗ 150 – 100 . 10 ‗ 50 . 10 ‗ 0,5 ofertă inelastică
ΔP Qo P1 – Po Qo 20 – 10 100 10 100
2. Q = 10 + 2P
P=5

26
 Eo/p = ?
Răspuns:
Eo/p = ( Q )′ P ‗ Po ‗ 2 . 5 ‗ 0,5 ofertă inelastică
Qo 20
3. Dacă preţul bunului x creşte atunci:
a. oferta se deplasează la dreapta
b. oferta scade
c. cantitatea oferită creşte
d. cantitatea oferită scade
4. Factorii care influenţează deplasarea ofertei la dreapta nu sunt:
a. creşterea costului de producţie
b. scăderea costului de producţie
c. scăderea numărului de ofertanţi
d. creşterea taxelor
Factorii care influenţează elasticitatea ofertei

1. Costul de producţie – cu cât costul de producţie este mai mare cu atât producţia scade.
Producţia şi oferta este inelastică.
Concluzie:
Între costul de producţie şi elasticitetea ofertei este o relaţie inversă.
2. Posibilitatea de stocare a bunurilor. Dacă posibilitatile de stocare a mărfii sunt posibile
( adică de depozitare a mărfii ), atunci oferta o să fie mai elastică.
Concluzie:
Între posibilitatea de stocare şi elasticitatea ofertei este o relaţie directă.
3. Costul de stocare. Cu cât costul de stocare este ridicat cu atât oferta este inelastică.
Concluzie:
Între costul stocării şi elasticitate este o relaţie inversă.
4. Perioada de timp.
Concluzie:
- termen scurt ⇒ ofertă inelastică
- termen lung ⇒ ofertă elastică

Echilibrul pe piaţă

Echilibrul pe piaţă se stabileşte atunci când cererea este egală cu oferta.

1. Oferta este mai mare decât cererea P Q>C⇒ exces O

Q > C ⇒ exces de ofertă de ofertă

Q = 200 + 4P ( O ) cerere A
Q = 1.400 – 4P P*
La echilibru C = 0
200 + 4P = 1.400 – 4P ⇒ 8P = 1.200 ⇒
⇒ P* = 150
( O ) Q = 200 + 4 x 150 = 200 + 600 = 800 0 Q* C
( C ) Q = 1.400 – 4 x 150 = 800 Q
Dacă preţul este mai mare decăt cel de echilibru
P = 200 > 150 ⇒ cererea Q = 1.400 – 4 x 200 = 600 exces de ofertă ofertă
27
 oferta Q = 200 + 4 x 200 = 1.000
C>Q⇒ exces
2. Cererea este mai mare decât oferta P C de cerere O
C > Q ⇒ exces de cerere

P1 = 100 < 150 A

cererea Q = 1.400 – 4 x 100 1.000 exces de P* cerere
ofertă Q = 200 + 4 x 100 = 600 cerere ofertă

0 Q
Q*
3. Modificarea echilibrului 4. C ↑ > Of ↑
C ↑ ; Of = constant Q ↑; P ↑
P P O
O1
P1
P1 B
A
P P
C′ C′
creşte creşte creşte
C
C
0 Q Q1 Q 0 Q Q1 Q

5. Of ↓ ; C = constant 6. Cererea creşte mai mult decât

scade oferta C ↑ > Of ↓
P O1 P O1 O
O scade
B scade
P1
P
P A B
P1 A

creşte
C1
C C
0 0
Q1 Q Q Q1 Q Q
Aplicaţii:
1. Cererea creşte mai mult decât scade oferta. Se dau datele: Q = 10 + P şi Q = 16 – P. Să se
calculeze preţul şi cantitatea de echilibru . Dacă P = 5, să se calculeze excesul de cerere şi ofertă. Dar pentru
P = 2?
Răspuns:
28
( C ) Q = 10 + P ⇒ 10 + P = 16 – P ⇒ 2P = 16 – 10 ⇒ 2P = 6 ⇒ P = 3
( Of ) Q = 16 – P
Q = 10 + 3 ⇒ Q = 13
Dacă P = 5 ⇒ ( C ) Q = 10 + 5 ⇒ Q = 15 exces de cerere
( Of ) Q = 16 – 5 ⇒ Q = 11
Dacă P = 2 ⇒ ( C ) Q = 10 + 2 ⇒ Q = 12 exces de ofertă
( Of )Q = 16 – 2 ⇒ Q = 14

2. Presupunând că bunurile X şi Y sunt substituibile, dacă X ↑ atunci în această situaţie:

a. cererea pentru ambele bunuri creşte
b. cererea pentru X ↑ şi oferta pentru Y ↓
c. cererea pentru X ↑ şi oferta pentru Y ↓
d. cererea pentru X ↓ şi oferta pentru Y ↑
e. cererea pentru ambele bunuri scade
3. Dacă bunurile X, Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină:
a. scăderea cererii ambelor bunuri
b. creşterea cererii pentru bunul X şi scăderea cererii pentru bunul Y
c. creşterea cererii pentru ambele bunuri
d. menţinerea constantă a cererii bunului X şi bunului Y

4. Nu reprezintă caracteristica nevoilor economice:

a. limitarea
b. nelimitarea
c. complementaritatea
d. concurenţa

5. În cazul bunurilor normale, atunci când venitul creşte, cererea:

a. scade
b. creşte
c. este constantă
d. este întotdeauna nulă

6. Dacă preţul unui bun scade, cantitatea cerută din bunul respectiv:
a. creşte
b. scade
c. este constantă
d. este întotdeauna nulă

7. În cazul bunurilor inferioare, atunci când venitul scade, cererea:

a. scade
b. creşte
c. este constantă
d. este întotdeauna nulă

8. Coeficientul de elasticitate a cererii este mai ridicat la:

a. bunuri alimentare de primă necesitate
b. bunuri a cărui înlocuitori nu se găsesc pe piaţă
c. bunuri puternic substituibile
29
 9. Dacă preţul unei mărfi se reduce, vânzătorul va fi avantajat atunci când:
a. cererea este inelastică
b. cererea este perfect inelastică
c. cererea este de elasticitare inelară
d. cererea este elastică

10. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ este 3. Dacă preţul creşte cu 20%, cu
cât se modifică cantitatea cerută?
Răspuns:
P ↑ 20%
Ec/p = 3
Ec/p ‗ ∆ % Q ‗ − ∆ Q . P0 ⇒ 3 ‗ −∆% Q ⇒ 60% = − ∆ % Q ⇒ ∆ % Q = −
60%
∆% P ∆ P Q0 ∆% P

11. Dacă preţul pieţei este mai redus decât cel de echilibru:
a. creşte cantitatea produsă
b. scade preţul
c. creşte costurile de producţie
d. scade cantitatea produsă

12. Dacă preţul creşte de la 50 la 100 u.m. iar cantitatea oferită creşte de la 400 la 600. Să se
calculeze coeficientul de elasticităţii ofertei în funcţie de preţ.
Răspuns:
P0 = 50 u.m. Q0 = 400
P1 = 100 u.m. Q1 = 600
E0/p ‗ ∆ % Q ‗ ∆ Q . P0 ‗ 600 – 400 . 50 ‗ 200 . 50 ‗ 1 ‗ 0,5
∆ % P ∆ P Q0 100 – 50 400 50 400 2

13. Dacă oferta unui bun are elasticitate unitară iar preţul bunului creşte cu 10%, cu căt se
modifică cantitatea oferită?
Răspuns:
E0/p ‗ ∆ % Q ‗ 1 ⇒ ∆ % Q ‗ 1 ⇒ ∆ % Q = 10%
∆% P 10%
P ↑ cu 10%

14. Curba unei oferte perfect elastice este:

a. crescătoare
b. verticală
c. descrescătoare
d. orizontală

15. Nu este factor care determină care influenţează elasticitatea ofertei:

a. costul de producţie
b. posibilităţile de stocare
c. costul stocării
d. durata de timp pe care vânzătorii o au la dispoziţie pentru a ajusta preţul
30
 e. gradul necesităţii în consum

16. Cantitatea oferită dintr-un bun scade dacă:

a. se utilizează noi tehnologii de fabricaţie
b. creşte cererea
c. scade preţul
d. creşte preţul

17. Un exemplu de bunuri complementare este:

a. cafea cu ţigări
b. oi şi lână
c. lemn şi mobilă
d. imprimanta şi tunerul

18. Într-o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este determinat de:

a. preţul maxim pe care orice consumator este dispus să-l plătească
b. preţ minim pe care orice producător este dispus să îl accepte
c. intersecţia cererii cu oferta
d. preţul stabilit de cel mai mare producător

19. Dacă funcţia cererii este de forma:

Qa = 270 – 8Pa
Qa = 200 + 6Pa
în acest caz să se determine preţul şi cantitatea de echilibru.
Răspuns:
1. Qa = 270 – 8Pa ( cerere )
⇒ 270 – 8Pa = 200 + 6Pa ⇒ 14Pa = 70 ⇒ Pa ‗ 70 ⇒
Qa = 200 + 6Pa ( ofertă ) 14
⇒ Pa = 5
2. Qa = 270 – 8 ⋅ 5 ⇒ Qa = 230

20. Dacă cererea creşte mai încet dacât oferta, preţul de echilibru:
a. creşte
b. scade
c. nu se modifică
P O*
Q ↑; P ↓
creşte
A O1
P*
P1 B
C1
creşte
C*

0 Q* Q1 Q

21. Cănd cererea creşte mai mult decăt oferta, preţul de echilibru:

31
 a. creşte
b. scade
c. nu se modifică C1
P C* O*
Q ↑; P ↑ creşte
O1
P1 B
A
P*
creşte

0 Q* Q1 Q

22. Pe piaţa benzinei cererea şi oferta sunt:

Q = 100 – 10P
Q = 20 + 5P
dacă statul impune un preţ de 5 u.m., pe piaţă apare:
a. un surplus de 15 unităţi de Q
b. un surplus de 5 unităţi de Q
c. un deficit de 5 unităţi de Q
Răspuns:
Q = 100 – 10P ( cerere ) ⇒ Q = 100 – 10 ⋅ 5 ⇒ Q = 50 surplus de cerere
Q = 20 + 5P ( ofertă ) ⇒ Q = 20 + 5 ⋅ 5 ⇒ Q = 45

23. În cazul bunurilor substituibile, coeficientul elasticităţii încrucişate a cererii este:

a. mai mare ca zero ,, > 0 ’’
b. mai mic ca zero ,, < 0 ’’
c. mai mare ca unu ,, > 1 ’’
d. mai mic ca unu ,, < 1 ’’

24. Fie funcţia cererii de forma:

P = 15 – 2Q
Pentru Q = 2 cererea este:
a. elastică
b. inelastică
c. unitară
Răspuns:
P = 15 – 2Q
⇒ P = 15 – 2 ⋅ 2 ⇒ P = 15 – 4 ⇒ P = 11
Q=2
Ec/p ‗ −∆ Q . P0 ‗ Q ′ p . P0 ‗ _ _ 1 . 11 ‗ 11 ‗ 2,75 > 1 ⇒ cerere elastică
∆ P Q0 Q0 2 2 4

25. Fie funcţia de forma:

32
 0,9 0,2
Q=A⋅ K ⋅ L
Randamentele de scară sunt:
a. crescătoare
b. descrescătoare
c. constante
Răspuns:
0,9 0,2
Q=A⋅ K ⋅ L ⇒ Q = 0,9 + 0,2 ⇒ Q = 1,1 > 1 - randamente crescătoare

26. Costul total mediu este minim dacă:

a. costul marginal – Cmg > costul total mediu – Ctm
b. costul marginal – Cmg < costul total mediu – Ctm
c. costul marginal – Cmg = costul total mediu – Ctm

27. Dacă costul marginal Cmg este mai mare decât costul total mediu Ctm, atunci costul total
mediu este:
a. crescător
b. descrescător
c. constant

28. Dacă costul marginal Cmg este mai mic decât costul variabil mediu Cvm, atunci:
a. costul variabil mediu creşte
b. costul variabil mediu scade
c. costul variabil mediu este constant

29. Izocuanta ne arată:

a. ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care firma obţine un profit
maxim
b. ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care firma obţine un cost
total mediu minim
c. ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care firma obţine
aceeaşi producţie

30. Se dau următoarele date:

- Qo = 10
- în To, costurile fixe reprezintă 20% din costul total.
- în T1, la o dublare a producţiei, costurile variabile au sporit cu 115%
- costurile fixe au fost de 4 mld. lei
Să se calculeze:
a. costurile variabile
b. costurile totale
c. costul marginal

Răspuns:
Qo = 10

33
 Cfo = 0,2Cto
Q = 2Qo
Cv = 1,15
Cf1 = 4 mld.
Cv1 = ? ; Cmg = ? ; Ct1 = ?
a. Cv Cfo = Cf1 = constant = 4 mld.
⇒ Cto ‗ 4 mld. ‗ 20 mld.
Cfo = 0,2Cto 0,2
Cvo = Cto – Cfo = 20 mld. – 4 mld. = 16 mld.
∆% Cv = 1,15
∆% Cv = ICv – 1 ⇒ 1,15 + 1 = ICv ⇒ ICv = 2,15 ⇒ Cv1 ‗ 2,15 ⇒
Cvo
⇒ Cv1 = 2,15 ⋅ 16 mld. = 34,4 mld.
b. Ct Ct1 = Cv1 + Cf = 34,4 mld. + 4 mld. = 38,4 mld.
c. Cmg Cmg ‗ ∆ Ct ‗ ∆ Cv ‗ 34,4 – 16 ‗ 8,4 ‗ 0,84
∆Q ∆Q 20 – 10 10
Dacă Qo = 10 ⇒ Q1 = 20
Microeconomia se ocupă cu studiul economiei la nivelul fiecărui agent economic şi la nivelul
fiecărui consumator.
Macroeconomia studiază economia la nivel de ansamblu ( venitul naţional, şomaj, inflaţie, creştere
economică etc.)
Economia pozitivă descrie ceea ce este în economie.
Economia normativă ne arată ceea ce ar trebui să fie în economie.
Exemple:
1. Afirmaţia ,, rata şomajului în anul 2002 a fost de 9% ’’ este o afirmaţie:
a. pozitivă
b. normativă
c. implicită
2. Afirmaţia ,, rata şomajului ar trebui să scadă în România ’’ este:
a. pozitivă
b. normativă
c. implicită

Tipuri de economii
Economia naturală se bazează pe autoconsum ( consum ceea ce produc )
Economia planificată ( centralizată ) reprezintă acel tip de economie în care statul răspunde la
următoarele întrebări: ce?, cum?, cât?, pentru cine se produce?
Economia de piaţă reprezintă acel tip de economie în care agenţii economici privaţi răspund la
următoarele întrebări: ce?, cum?, cât?, pentru cine se produce?

Trăsăturile economiei de piaţă

- preţul se formează liber pe baza cererii şi a ofertei
- relaţiile dintre agenţii economici sunt relaţii de concurenţă
- implicarea statului este limitată
- relaţiile în ecomonie dintre producători şi consumatori sunt realizate prin intermediul banilor
În economie putem întâlni două tipuri de fluxuri:
- fluxuri reale ce se realizează prin intermediul bunurilor
34
 - fluxurile monetare ce se realizează prin intermediul banilor
Totalitatea fluxurilor reale şi monetare formează circuitul economic de ansamblu.

Concurenţa

A. Concurenţa perfectă
B. Concurenţa imperfectă
- concurenţă monopolistă
- monopol
- oligopolul
- olicopson
- monopson

A. Concurenţa perfectă este acel tip de concurenţă care nu există în realitate, însă studierea ei
ne ajută să înţelegem celelalte forme de concurenţă.

A1. Trăsăturile concurenţei perfecte

a. atomicitatea cererii şi a ofertei – aceasta înseamnă că pe piaţă avem numeroşi
producători şi numeroşi consumatori;
b. omogenitatea bunurilor – aceasta înseamnă că bunurile sunt identice;
Notă: Din atomicitatea cererii şi a ofertei şi omogenitatea bunurilor (pct. a şi b), preţul se
formează liber pe piaţă pe baza cererii şi a ofertei şi nu poate fi influienţat de nici un
producător. Rezultă deci că preţul este constant.
c. transparenţa perfectă – aceasta înseamnă că între consumatori şi producători există o
informaţie perfectă;
d. perfecta mobilitate a factorilor de producţie – aceasta înseamnă că factorii de
producţie se vor deplasa uşor de la o firmă la alta sau dintr-o regiune în alta;
e. libera intrare sau libera ieşire de pe piaţă – oricare produs poate intra şi ieşi de pe
piaţă când doreşte.

A2. Cererea pieţei şi cererea la nivelul unei firme

P P
O

A Vm = Vmg
P*
P*

C
0 Q* 0 Q
35
 Cererea la nivelul pieţei Cererea la nivelul firmei ,, X ’’

Din graficul de mai sus observăm că preţul se formează pe piaţă pe baza cererii şi a ofertei.
Deoarece preţul nu poate fi influienţat de nici un produs şi în plus bunurile sunt identice, rezultă că firma X va
practica preţul care se formează pe piaţă. Indiferent de cantitatea Q produsă, preţul rămâne acelaşi iar cererea
este perfect elastică.

Venitul mediu = Vm

Vm ‗ Vt Vm ‗ P ⋅ Q ‗ P
Q ⇒ Q ⇒ Vm = P = constant
Vt = CA = P ⋅ Q P = constant

CA = capacitatea afacerii

Relaţia dintre Vm şi Vmg este aceeaşi ca relaţia dintre Wm şi Wmg (vezi legea randamentelor
marginale descrescătoare)
⇒ Vm = constant = Vmg
Deoarece Vm = constant ⇒ Vm = Vmg → Notă: a se vedea relaţia dintre Wm = Wmg

Vm = P ⇒ Vm = Vmg = P în concurenţă perfectă

A3. Concurenţa perfectă pe termen scurt.

Pe termen scurt, profitul este maxim dacă prima derivată a profitului este 0 iar a doua este
negativă.
Π′ = 0
Πmax
Π′′ < 0

Π = Vt – Ct
Π‌‌ ′Q = 0 ⇒ Vt ′Q − Ct ′Q = 0
Vmg ‗ ∆ Vt ⇒ Vt ′Q
∆ Q ⇒ Vmg − Cmg = 0 ⇒ Vmg = Cmg
Cmg ‗ ∆ Ct ⇒ Ct ′Q
∆ Q

Π ′′Q < 0
⇒ Vmg ′Q – Cmg ′Q < 0 ⇒ − Cmg ′Q < 0 ⇒ Cmg ↑
Vmg – Cmg = 0 Π ′ Vmg = P = constant

În concluzie, profitul este maxim pe termen scurt dacă Vmg = Cmg iar Cmg este crescător ↑
ts → termen scurt
Vmg = Cmg
⇒ ts : Vmg = Cmg = P = Vm
Vmg = Vm = P
36
 Aplicaţii:
1. Fie Ct = 4Q² + 4Q + 2Q
P = 36
să se calculeze producţia pentru care profitul este maxim.

Răspuns:
ts : Cmg = P
Cmg = Ct ′Q = 8Q + 4 ⇒ 8Q + 4 = 36 ⇒ 8Q = 32 ⇒ Q = 32/8 ⇒ Q = 4
P = 36

2. Dacă costul total Ct = 10Q + 2Q + 5, iar P = 12, să se calculeze producţia pentru care
profitul este maxim.

Răspuns:
Cmg = P
20Q + 2 = 12 ⇒ 20Q = 10 ⇒ Q = 10/20 ⇒ Q = 0,5
Cmg = Ct ′Q = 20Q + 2
A4. Concurenţa perfectă pe termen lung.
Deoarece pe piaţă firmele obţin profit pe termen scurt ts rezultă că pe piaţă vor dori să intre şi
alte firme, oferta o să crească. Oferta o să crească până când preţul este egal cu costul total mediu rezultând că
profitul este egal cu zero.
Preţul = Ctm ⇒ Profitul = 0

P P
O

O′ Cmg
P*
P* O′′ A1 Ctm1
P1 P1 Ctm2
P2 P2 A2

0 Q* Q1 Q2 Q 0 Q
Piaţa Firma ,, X ’’

mA ⇒ p = Ctm ⇒ π = 0

Pe TL Vmg = Cmg = Vm = P = Ctm

Pe tl ⇒ π=0

B. Concurenţa imperfectă

B1. Concurenţa monopolistă se caracterizează prin:

37
 a. atomicitatea cererii şi a ofertei (numeroşi consumatori şi numeroşi producători)
b. bunurile sunt puţin diferenţiate
c. există o bună informare între consumatori şi producători
d. există o bună libertate de intrare şi de ieşire de pe piaţă
e. factorii de producţie sunt mobili

B2. Monopolul se caracterizează prin:

a. atomicitatea cererii
b. un singur produs
c. bunul nu poate fi substituit
În realitate, există foarte puţine firme care deţin monopolul total asupra producţiei unui bun. În
schimb, există firme care au putere de monopol, adică controlează o mare parte din piaţa unui produs.
Cauze care duc la formarea monopolului:
a. atunci când statul le facilitează numai pe anumite firme
b. atunci când o firmă deţine o anumită tehnologie de producţie care nu este deţinută
de celelalte firme şi care îi facilitează obţinerea unui anumit produs.
c. atunci când costul de intrare pe piaţă este foarte ridicat (metrou; C.F.R.). În acest
caz putem vorbi de monopol natural.
Profitul este maxim în cazul monopolului Vmg = Cmg

Aplicaţii:
1. Fie funcţia cererii de forma:
Q = 2.200 – 20P iar
Ct = 0,5Q² + 5.000
Să se determine nivelul producţiei şi preţul de vânzare pentru care firma A aflată în
situaţia de monopol îşi maximizează profitul.
Răspuns:
Q = 2.200 – 20P
Ct = 0,5Q² + 5.000
Πmax ⇒ Vmg = Cmg
Cmg = Ct ′Q = 0,5 ⋅ 2Q = Q
Vmg = Vt ′ Q
⇒ 20P = 2.200 – Q ⇒ P ‗ 2.200 – Q ‗ 110 _ 1 Q ⇒
Vt = P ⋅ Q 20 20

⇒ Vt = P ⋅ Q = ( 110 _ 1 Q ) ⋅ Q = 110Q _ 1 Q² ⇒ Vmg = Vt ′Q = 110 _ 1 2Q = 110 – Q

2 2 2
Vmg = Cmg ⇒ 110 – Q = Q ⇒ 110 = 2Q ⇒ Q = 55
P ‗ 2.200 – Q ‗ 110 _ 1 Q ‗ 110 _ 1 . 55 = 110 – 2,75 = 107,25
20 20 20

B3. Oligopolul se caracterizează prin:

a. atomicitatea cererii (numeroşi consumatori)
b. câţiva producători
c. bunurile pot fi fie identice (ex. petrolul), fie diferenţiate (ex. automobilele)
În oligopol fiecare firmă urmăreşte în general ce face cealaltă firmă. Rezultă că firmele au un
comportament strategic.

38
 B4. Monopsonul înseamnă un singur cumpărător şi numeroşi vânzători.

B5. Oligopsonul înseamnă câţiva consumatori şi numeroşi producători.

În Oligopol firmele pot coopera între ele şi pot da naştere la carteluri. Ele apar atuni când mai multe
firme care produc aceste bunuri se înţeleg cu privire la preţ şi la cantitate. În cartel firmele îşi păstrează
autonomia.
În Trust avem mai multe firme care produc bunuri diferite şi care se găsesc sub aceeaşi conducere.

Aplicaţii:
1. Una din următoarele caracteristici nu aparţine concurenţei perfecte:
a. atomicitatea cererii şi a ofertei
b. omogenitatea produselor
c. transparenţa perfectă
d. informaţie asimetrică

2. Piaţa de oligopol se deosebeşte de piaţa de oligopson prin:

a. atomicitatea cererii
b. existenţa câtorva cumpărători
c. omogenitatea produselor
d. existenţa unui singur vânzător
e. existenţa unui vânzător şi unui cumpărător

3. Spre deosebire de monopol, monopsonul se caracterizează prin:

a. atomicitatea cererii
b. existenţa unui singur cumpărător
c. existenţa unui singur vânzător
d. omogenitatea bunurilor
e. existenţa mai multor cumpărători

4. O firmă monopolistă îşi maximizează profitul atunci când:

a. Ctm = Vmg
b. Cvm = Vmg
c. Cmg = Vmg
d. Ctm minim

5. Dacă Cmg = 3Q iar monopolistul se confruntă cu o cerere P = 20 – Q în scopul

maximizării profitului, producţia este:
a. 3
b. 4
c. 5
d. 10
Răspuns:
Cmg = 3Q
P = 20 – Q ⇒ Q = 20 – P
Cmg = Vmg
Vmg ‗ ∆ Q ‗ Vt ′Q
∆P ⇒ Vmg = Vt ′Q = 20 – 2Q ⇒
Vt = PQ = ( 20 – Q ) Q = 20Q – Q²
39
 ⇒ 3Q = 20 – 2Q ⇒ 5Q = 20 ⇒ Q = 4

6. Oligopolul presupune:
a. un număr mare de vânzători şi puţini cumpărători
b. un număr mare de cumpărători şi un singur vânzător
c. un număr mare de vânzători şi cumpărători
d. un număr mare de cumpărători şi câţiva vânzători mari.

7. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei
poate fi:
a. de monopol
b. monopolistă
c. de oligopol
d. oligopol bilateral

8. Trăsătura fundamentală din care concurenţa monopolistică se delimitează de concurenţa

perfectă este:
a. transparenţa informaţiei
b. omogenitatea bunului
c. intrarea liberă pe piaţă
d. diferenţierea bunurilor
e. atomicitatea

9. Dacă utilitatea marginală a unui bun este negativă, atunci utilitatea totală este:
a. 0
b. negativă dar crescătoare
c. crescătoare
d. descrescătoare
e. maximă

10. Când utilitatea marginală a bunului X este pozitivă, dar descrescătoare, utilitatea totală:
a. creşte
b. scade
c. rămâne neschimbată
d. este negativă

11. Prin consumul a şase unităţi succesive dintr-un bun, un consumator obţine următoarele
utilităţi marginale: 30, 28, 22, 13, 2, -11. Utilitatea totală a primelor cinci unităţi consumate este:
a. 95
b. 28
c. 84
d. 82
Răspuns:
Ut = 30 + 28 + 22 + 13 + 2 = 95

12. Dacă Umg x > Umg y consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă:
40
 Px Py
a. consumă mai puţine unităţi din bunul X
b. consumă în cantităţi egale din bunul X şi Y
c. consumă mai puţin din ambele bunuri
d. consumă mai mult din bunul X
Răspuns:
Umg ‗ ∆ Ut
∆ x
∆ Ut
∆ x ‗ ∆ y > Px
∆ Ut ∆ x Py
∆ y

13. Dacă utilitatea marginală a bunului X

Umg x = 10 – 2x iar
Umg y = 5 – y iar
Px = Py = 2
V = 14
să se calculeze cantităţile din X şi Y la echilibru:
Răspuns:
V = x ⋅ Px + y ⋅ Py ⇒ 14 = x ⋅ 2 + y ⋅ 2 ⇒ x ‗ 14 – 2y
2
10 _ 2 . 14 – 2y
Umg x ‗ Px ‗ 1 ⇒ 2 ‗1
Umg y Py 5–y
10 – 14 + 2y ‗ 1 ⇒ – 4 + 2y = 5 – y ⇒ 3y = 9 ⇒ y ‗ 9 ‗ 3 ⇒
5–y 3

⇒ x ‗ 14 – 6 ‗ 4 ⇒ x = 4 şi y = 3
2

14. Principalii factori de producţie sunt:

a. capitalul fix, capitalul circulant, banii
b. banii, munca, spiritul antreprenorial
c. munca, pământul, capitalul

15. Care din expresiile de mai jos este utilizată pentru măsurarea productivităţii muncii
a. K/L
b. Q/L
c. ∆ K/∆ Q
d. Q/K

16. Productivitatea marginală a unui factor de producţie exprimă:

a. productivitatea obţinută prin utilizarea unui factor de producţie
b. productivitatea medie a factorului dat
c. suplimentul de producţie obţinut cu ultima unitate utilizată dintr-un factor
de producţie când ceilalţi sunt constanţi
d. raportul dintre producţie şi factorul de producţie consumat
41
 17. Creşterea productivităţii muncii este:
a. un factor extensiv de creştere economică
b. un factor intensiv de creştere economică
c. un factor secundar de creştere economică

18. O firmă are 125 de salariaţi şi o producţie de 2.500. Câţi salariaţi trebuie să mai
angajeze firma pentru a-şi dubla producţia în condiţiile creşterii productivităţii mincii cu 25%
Răspuns:
Lo = 125
Qo = 2.500
Q1 = 2Qo
∆ %WL = 0,25
∆ L=?
WLo ‗ Qo ‗ 2.500 ‗ 20
Lo 125
IWL = ∆ %WL + 1 = 1,25
W1 ‗ 1,25
Wo
WL1 = 20 ⋅ 1,25 = 20 . 125 ‗ 25
100
25 ‗ Q1 ‗ 500 ⇒ L1 ‗ 5.000 ‗ 200
L1 L1 25
∆ L = L1 – Lo ⇒ ∆ L = 200 – 125 = 75

19. Când productivitatea medie a muncii este egală cu cea marginală, cea medie este:
a. creşte
b. este egală cu zero
c. minimă
d. maximă

20. Funcţia de producţie exprimă legătura între:

a. cantitatea şi calitatea factorilor de producţie folosiţi
b. factorii de producţie şi rezultatele obţinute
c. cost şi profit

21. Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de
producţie pentru a mări producţie de 3 ori, atunci funcţia de producţie are:
a. randamente descrescătoare de scară
b. randamente crescătoare de scară
c. randamente constante de scară

22. O creştere succesivă a bugetului generează:

a. curba costului marginal
b. dreapta expansiunii
c. curba costului total mediu

23. Scumpirea în aceeaşi măsură a factorilor de producţie:

42
 a. este echivalentă cu reducerea bugetului
b. este echivalentă cu rotaţia spre dreapta a dreptei bugetului
c. este echivalentă cu rotaţia spre stânga a dreptei bugetului
d. este echivalentă cu creşterea bugetului

24. Ieftenirea unui singur factor de producţie

a. este echivalentă cu reducerea bugetului
b. este echivalentă cu rotaţia spre dreapta a dreptei bugetului
c. este echivalentă cu rotaţia spre stânga a dreptei bugetului
d. este echivalentă cu creşterea bugetului

25. Scumpirea unui factor de producţie:

a. este echivalentă cu reducerea bugetului
b. este echivalentă cu rotaţia spre dreapta a dreptei bugetului
c. este echivalentă cu rotaţia spre stânga a dreptei bugetului
d. este echivalentă cu creşterea bugetului

26. Un producător produce 1.000 buc. dintr-un bun. Costul fix este de 20.000.000 iar costul
variabil de 22.000.000. Preţul corespunzător pragului de rentabilitate este:
a. 42.000
b. 20.000
c. 22.000
d. 4.200
Răspuns:
Cf = 20.000.000
Cv = 22.000.000
Q = 1.000
π = 0 ⇒ Vt = constant
PQ = Ct
Ct = Cv + Cf = 22.000.000 + 20.000.000 = 42.000.000
1.000 ⋅ P = 42.000.000 ⇒ P ‗ 42.000.000 ‗ 42.000
1.000

27. Se dau următoarele date:

Ct1 = 2.000
Cto = 0,75 ⋅ Ct1
Cvo = 3 ⋅ Cf
Să se calculeze:
Cf = ?
Cv1 = ?
Răspuns:
Cto = 0,75 ⋅ 2.000 = 1.500
⇒ 1.500 = 3 ⋅ Cf + Cf ⇒ 1.500 = 4 ⋅ Cf ⇒
Cto = Cvo + Cf
⇒ Cf ‗ 1.500 ‗ 375
4
Cv1 = 2.000 – 375 = 1.625
43
 28. Se dau următoarele date:
Q Cf Cv
1 300 300
2 300 440
5 300 500
10 300 560
Pentru Q = 5 costul total mediu este:
a. 100
b. 160
c. 180
d. 200
e. 220
Răspuns:
Ct = Cf + Cv
‗ 300 + 500 ‗ 800 ‗ 160
Ctm ‗ Ct 5 5
Q
29. În cazul în care costul total mediu este minim
a. costul marginal este crescător
b. costul marginal este descrescător
c. costul marginal este mai mare decât costul total mediu

30. Dacă costul total Ct = 3 + 7Q. Să se calculeze costul fix Cf, costul variabil Cv, costul
total marginal Ctm, costul marginal Cmg.
Răspuns:
Ct = 3 + 7Q
Cf = ?
Cv = ?
Cmg = ?
Din formula Ct = Cf + Cv se observă că:
Cf = 3
Cv = 7Q
Ctm ‗ Ct ‗ 3 + 7Q
Q Q
Cmg ‗ ∆ Ct sau
∆Q
Cmg = ∆ Ct ′Q = 7

31. Dacă preţul de vânzare estimat al unei firme este 25, iar costul final Cf este 10.000, iar
Cvm este 5. Să se calculeze pragul de rentabilitate pentru acel bun.
Răspuns:
Vt = constant
Ct = Cf + Cv = 10.000 + 5 ⋅ Q
⇒ 25Q = 10.000 + 5Q ⇒ 20Q = 10.000
Vt = P ⋅ Q ⇒ Vt = 25 ⋅ Q
⇒ Q = 500

44
 32. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:
a. costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale
b. încasările totale depăşesc costurile totale
c. profitul este nul

33. Când preţul bunurilor complementare în ofertă creşte, oferta poate să:
a. crească
b. scade
c. să rămână constantă

34. Atunci când firmele aflate în condiţii de oligopol decid să coopereze, rezultatul este:
a. o producţie mai mare, un preţ mai mic, un profit mai mic
b. o producţie mai mică şi un preţ mai mare
c. o producţie şi un preţ mai mare

35. Prin unirea succesivă a punctelor de optim, obţinem:

a. calea de expansiune a firmei
b. costul marginal
c. costul total mediu
0,3 0,5
36. Fie funcţia de producţie Q = K ⋅ L randamentele de scară sunt:
a. crescătoare
b. descrescătoare
c. constante
Răspuns:
0,3 0,5
Q = K ⋅ L ⇒ Q = 0,3 + 0,5 = 0,8 ⇒ Q < 1 – randamente descrescătoare

37. Dacă funcţia de producţie este de forma Q = L² + K², iar PL = PK = 5, iar Ct = 20. Să se
calculeze cantitatea optimă de K şi de L utilizată şi să se stabilească natura randamentrlor de scară.
Răspuns:
Q = L² + K²
RK = 5
Ct = 20
QK = ?
QL = ?
Wmg L ‗ PL
Wmg k Pk
Ct = PL ⋅ L + Pk ⋅ k
Wmg L ‗ ∆ Q ‗ Q ′L = 2L 2L ‗ 5 ⇒ L = K
∆L ⇒ 2K 5 ⇒
Wmg k ‗ ∆ Q ‗ Q ′ K = 2K 20 = 5L + 5K : 5
∆K

⇒ 4 = L + K ⇒ 4 = 2L ⇒ L = 2 ; K = 2

45
46