MINISTERUL EDUCAȚIEI 

ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
LICEUL TEORETIC "MIHAI EMINESCU" CAHUL

REFERAT
la disciplina: Geografie

Tema: AFRICA

Profesor: Efrosinia DÎRLEA

Elev:Victor CHIRONACHI,
clasa VI-C

Cahul, 2021
 Cuprins:

1. Caracterizare geografică………………………………………………….. 3

2. Istoria Africii…………………………………………………………....... 4

3. Relieful……………………………………………………………………. 5

4. Hidrografia………………………………………………………………... 6

5. Clima…………………………………………………………………….... 7

6. Arta Africană……………………………………………………………… 8

7. Cultura Africană…………………………………………………………... 8

8. Locuitorii Africii………………………………………………………….. 9

9. Mâncarea Africană………………………………………………………... 10

10. Educația din Africa..................................................................................... 10

11. Limbiile din Africa………………………………………………………. 11

12. Atracții Turistice……………………………………………………….... 11

Bibliografie…………………………………………………………………... 13

1.Caracterizare geografică
2
 Africa este cel de-al doilea continent ca și mărime de pe Pământ şi cel mai populat după Asia.
În Africa găsim cel mai lung fluviu din lume, Nilul (6671 km lungime), şi cel mai mare deşert
numit Sahara (8,8 mil. km2) și cea mai întinsă savană. Cel mai înalt punct al continentului este
Muntele Kilimanjaro din Tanzania (5.895 m), Dar și cel mai jos punct este lacul Assal situat în
micuţa ţară Djibouti (156 m sub nivelul mării). Africa are o suprafaţă de 30,244,050 km 2. Aceasta
reprezintă 6% din suprafața totală a Pământului și 20,4% din suprafața totală de uscat și cuprinde o
şeptime din populaţia totală de pe glob, având peste 800 milioane locuitori în 54 de ţări. Africa este
continentul cu cea mai caldă climă de pe glob. Africa este un continent al contrastelor care are
păduri ecuatoriale, luxuriante şi de nepătruns. Africa este continentul unora dintre cele mai mari
bogăţii de pe glob, dar şi a celor mai multe ţări sărace, cu un nivel de trai al populaţiei
necorespunzător: petrol (locul II pe Glob), aur (60% din cantitatea expluatată pe Glob), diamante.
Africa este cea mai puternică forţă de regenerare, înregistrând cea mai ridicată pondere a tinerilor în
totalul populaţiei pe fondul natalitatii ridicate. Clima este ecuatorială.

Africa reprezintă un
continent bine individualizat,
extins în cea mai mare parte
între cele două tropice (75% din
suprafață).

Uscatul african devine

înconjurat în totalitate de ape
odată cu inaugurarea Canalului
Suez (1869), săpat în lungul
istmului cu același nume.
Spre deosebire de Asia,
Africa are un contur distinct, cu
limite clare, fiind mărginită în
totalitate de ape: Oceanul
Atlantic (în V), Marea
Mediterană (în N), Canalul Suez, Marea Roșie și Oceanul Indian (în E). Deși pare mult alungit de la

3
nord la sud, distanțele dintre extremitățile continentului sunt foarte puțin diferite: 8 012 km pe
direcția N-S și 7 400 km pe
direcția V-E.

Linia țărmului african este lipsită

de sinuozitate și e monotonă, cu
doar câteva golfuri, peninsula și
insule. Istmul nisipos care unea
Africa de Asia a fost tăiat de un
canal, punându-se astfel în
legătură Marea Mediterană cu
Marea Roșie. Prin două strâmtori,,
uscatul african se separă de Europa
(Gibraltar, cu lățimea minimă de
14 km) și de Asia (Bab el-Mandeb,
26,5 km lățime minimă). Aspectul
monoton al țărmurilor este dat și
de faptul că majoritatea sunt joase,
nisipoase, cu delte (Nil, Niger),
limanuri și lagune ori cu
mangrove.
Africa este continentul cu cele mai puține insule, majoritatea fiind de dimensiuni reduse
(exceptând Madagascar, cele mai extinse insule nu depășesc 2 000 – 3 000 km2) și grupate
în arhipelaguri:
• Canare, Capul Verde, São Tomé, Principé, Bioko în vest (în Oceanul Atlantic);
• Comore, Seychelles, Mascarene (Mauritius), Réunion, Zanzibar etc. în est (în Oceanul
Indian).
După origine, insulele africane sunt tectonice (continentale), vulcanice (cele din Oceanul
Atlantic fiind dezvoltate în general la contactul dintre crusta oceanică atlantică și cea continentală
africană) și coraligene (atoli) formate, în condițiile de climat tropical, prin acumularea coloniilor de
corali pe unii vulcani al căror vârf rămâne puțin sub nivelul oceanului (mai ales cele din Oceanul
Indian).
Cea mai întinsă este Insula Madagascar (589 840 km2, locul 4 pe glob), situată la aproximativ
400 km de coasta sud-estică a Africii, de care se separă prin Strâmtoarea Mozambic. Desprinsă din
Africa acum aproximativ 100 milioane de ani, această insulă este deseori numită de ecologiști „al
optulea continent al Terrei“, deoarece găzduiește circa 4% din speciile de plante și animale ale
planetei, dintre care 80% sunt endemice. Renumită este și Insula Tenerife, din Arhipelagul Canare,
unde se află vulcanul Teide care are o altitudine de 3 718 m deasupra nivelului apei și 7 500 m sub
nivelul acesteia, fiind considerat cea mai înaltă formă de relief din Atlantic (11 218 m).

2. Istoria Africii
Africa este unul dintre cele mai vechi continente locuite. În Africa îşi are originea rasa umană.
În secolul al XIX-lea, chiar pe parcursul secolului XX, antropologii descoperă fosile şi multe alte
dovezi care atestă prezenţa în Africa, de-a lungul văii Marelui Rift African ce traversează Etiopia şi
Kenya, a unor schelete ale înaintaşilor oamenilor de azi de acum 7 milioane de ani.

4
 Numele Africa a fost introdus în vocabularul vestic de către Romani, care foloseau denumirea
Africa terra - "pământul Afri-lor" (plural, sau "Afer" singular) - pentru partea nordică a
continentului, provincia Africa, cu capitala la Cartagina, localizată în Tunisia contemporană.
Originea cuvântului Afer poate proveni din:
 feniciană, `afar (praf);
 Afri, un trib - posibil berber - din nordul Africii, în apropiere de Cartagina;
 cuvântul grecesc aphrike (fără frig)
 sau din cuvântul latin aprica (însorit).

Acum două milioane de ani, oamenii își duceau traiul

culegând plante sălbatice și hrănindu-se cu resturi de carne din
vânatul ucis de animale mai puternice.
Acum 1,9 milioane de ani, aceștia au început să folosească
uneltele de piatră.
În urmă cu 800.000 de ani, au început să folosească focul.
În anul 6.000 î.Hr, oamenii din Africa s-au apucat de
agricultură.
Până în anul 3.000 î.e.n, Africa era atât de populară, încât
oamenii s-au organizat în regate. Primul regat african a apărut în
Egipt unde faraonii au construit piramidele.
Africa în anul 1828
3. Relieful
Africa este cel mai masiv continent al Globului, cu ţărmuri nefragmentate şi un relief puţin
variat, reprezentat mai ales prin podişuri cu înălţime medie.
Africa reprezintă un bloc continental
masiv, cu un contur puţin articulate, lipsit de
golfuri care să poată oferi adăpost navelor.
Ţărmul spre Atlantic este rectiliniu, cu plaje,

iar în
faţa sa valurile au acumulat o “bară” continuă
de nisip, ce face imposibilă apropierea de uscat a
ambarcarcaţiunilor grele. În Golful Guineei,

5
cordoane de nisip barează în spatele lor lagune. Ţărmul estic este predominant coraligen.Africa
ocupă un soclu din roci dure, format acum peste 500 de milioane de ani. El impune un relief de
podiş.
Fracturarea scoarței a dus la apariția unui imens șanț tectonic (Marele Rift Est-African), marcat de
un aliniament de lacuri, și a fost însoțită de un intens vulcanism din care au rezultat numeroase
aparate vulcanice (vulcani stinși: Ras Dashen, Elgon, Kenya, Kilimanjaro, Camerun) și activi:
Nyiragongo, Nyamuragira, Meru). Singurele catene muntoase rezultate prin încrețirea și înălțarea
scoarței se desfășoară la cele două extremități ale continentului (Munții Atlas și Munții Capului).
Munții din sud-est (Scorpiei) sunt rezultatul îndelungatei ridicări a podișului în est și a coborârii
altimetrice lente spre vest.
Câmpii sunt puţine şi însoţesc mai ales
coasta nord-estică şi litoralul Oceanului
Indian. Altitudinile platourilor africane nu
depăşesc 500 m în nord. La sud de o linie
imaginară ce are unui Golful Guineei de
Marea Roşie altitudinile urcă la peste
1000 m.

6
 4. Hidrografia
Africa este un continent al contrastelor hidrografice, cu mari sisteme fluviale dar și cu regi-
uni areice și endoreice (aproape 50% din suprafața continentului), având atât lacuri dulci cu
suprafețe impresionante, cât și lacuri sărate (șoturi). Lacurile însumează un volum ridicat de apă
dulce, dar repartiția lor neuniformă se răsfrânge asupra calității vieții africanilor. În Africa există și
importante acumulări de ape subterane, cele din subsolul Saharei condiționând formarea oazelor.
Chiar dacă ocupă suprafețe reduse, ghețarii montani (aflați la peste 5 000 m) prezintă o varietate de
forme, majoritatea formându-se în craterele vulcanilor stinși (de exemplu ghețarii din masivele
Kilimanjaro, Kenya, Ruwenzori).
În Africa se află mari fluvii ale lumii atât după
lungime (Nil), cât și după volumul de apă transportată și
întinderea bazinului hidrografic (Congo). În funcție de
relief, rețeaua hidrografică s-a organizat în trei mari
sisteme hidrografice teritoriale: spre Oceanul Atlantic,
spre Oceanul Indian și spre Marea Mediterană. Râurile
tributare Mării Roșii sunt foarte puține, scurte, cu debite
scăzute și nu se impun într-un sistem. Majoritatea
fluviilor africane sunt doar parțial navigabile, ca urmare a
numeroaselor praguri și cascade (Victoria, pe Zambezi),
dar prezintă un ridicat potențial hidroenergetic.

Tanganyika reprezintă simbolul lacurilor Africii. Este cel mai vechi lac african, format acum
aproximativ 12 milioane de ani, cel mai adânc (1 470 m, locul 2 pe glob, după Baikal) și totodată cel
mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent, de el depinzând viața a peste 10 milioane de
oameni din cele patru țări riverane. Cu o lungime de aproximativ 800 km și 50 km lățime, lacul este
alimentat de numeroși afluenți și se remarcă printr-o mare biodiversitate, apa și malurile sale
găzduind 4 500 de specii de plante și animale, dintre care aproape jumătate sunt endemice. Aspectul
natural al lacului este amenințat de diferitele deșeuri, deversate direct în apele sale sau aduse prin
intermediul afluenților.
Continentul african are puține lacuri naturale,
majoritatea fiind de origine tectonică (Ciad, Turkana,
Victoria, Albert, Edward, Kivu, Tanganyika, Malawi
ș.a.). În afara lacurilor cu apă dulce, în Africa sunt și
lacuri sărate (de exemplu șoturile din Sahara, lacul
vulcanic Assal din Triunghiul Afar ș.a.). Dintre lacurile
antropice mai importante sunt lacurile de
acumulare/hidroenergetice, precum cele amenajate pe
fluviile Nil (lacul Nasser, în spatele barajului de la

7
Assuan), Volta (lacul Volta, în spatele barajului Akosombo), Zambezi (lacurile Kariba, Cahora
Bassa) etc.

5. Clima
Fiind situat aproape în întregime în
cuprinsul zonei calde, Africa este
continentul cu cele mai ridicate
temperaturi medii lunare.
Caracteristicile sale climatice fiind
determinate și influențate de:
• poziția geografică;
• masivitatea teritoriului și relativa
uniformitate a reliefului (absența unor
masive muntoase de mare desfășurare);
• specificul circulației atmosferice (la
Ecuator – zona calmelor ecuatoriale; la
tropice – alizeele; în extremitatea
nordică și în cea sudică – vânturile de
vest);
• specificul curenților oceanici din
vecinătatea țărmurilor. Ca urmare a
acțiunii acestor factori, pe teritoriul
Africii tipurile de climă (specifice zonei
calde și doar la extremitățile de nord și
de sud zonei temperate) se succed
aproape simetric de o parte și de alta a
Ecuatorului, dar au o repartiție relativ diferită, datorită extinderii neuniforme a continentului pe cele
două emisfere latitudinale. Regiunile muntoase înalte au o climă distinctă, etajată.
Climatele majore care se disting pe teritoriul Africii sunt:
1 Precipitațiile sunt foarte reduse (sub 150 mm/an) și foarte neregulate în timp, există diferențe
mari de temperatură de la zi la noapte și bat vânturi puternice uscate (alizeele).
2 Modificarea caracteristicilor elementelor meteorologice odată cu creșterea altitudinii impune
apariția etajelor de climă.
3 Chiar dacă temperaturile sunt ridicate tot timpul anului, înaintarea și restrângerea calmelor
ecuatoriale determină existența a două sezoane/ anotimpuri: unul ploios (vara) și unul secetos
(iarna), când bat alizeele.
4 Temperaturile sunt ridicate tot timpul anului, dar există contraste termice de la zi la noapte.
Precipitațiile sunt reduse (150-300 mm/an), iar perioadele de secetă foarte frecvente și îndelungate.
5 Este cald tot timpul anului (temperaturile medii lunare oscilează în jurul valorii de 25 °C),
cad cantități mari de precipitații (depășesc 2 000 mm/an) și nu bat vânturi.
6 De la vară la iarnă sunt diferențe atât de temperatură, cât și de precipitații. Dacă vara este
caldă și secetoasă, iarna este blândă, umedă, cu ploi bogate și ninsori foarte rare.

6. Arta Africană

8
 Arta Africană este creația oamenilor aflați la sud de Sahara. Arta este parte integrantă din viața
de zi cu zi a africanilor. Este folosită pentru a comunica, pentru terapie personală și pentru a intra în
legătură cu zeii și cu stămosii. Istoria artei
africane este foarte variată, având o bogată
colecție de forme artistice. Arta Africană a
luat naștere încă din anul 500 î.e.n, în Nigeria.
Sculpturile africane au fost descoperite odată
cu vase de olărit unice. Vechile forme artistice
africane sunt în marea lor majoritate măști și
figurine, folosite în ceremonii religioase.
Materialul folosit pentru majoritatea acestor
forme artistice africane este lemnul. Acesta
era ornat, cu lut, scoici, fildeș.
Arta Africană în piatră din Sahara şi Niger
păstrează sculpturi vechi de 6.000 de ani.

7. Cultura Africană
Vastul continent al Africii este foarte bogat şi diversificat în ceea ce priveşte cultura, care nu
diferă doar de la o ţară la alta, ci şi în cadrul fiecărei ţări în parte, unde se pot găsi multe tipuri de
cultură. Cea mai mare parte a activităţii culturale din Africa este concentrată asupra familiei şi a
grupului etnic. Arta,muzica şi literatura orală vin să întărească activităţile religioase şi sociale.
Minoritatea occidentală, colonizatoare
influenţă de cultura europeană şi de
creştinism, a respins la început cultura
tradiţională africană, însă o dată cu apariţia
naţionalismului african, cultura africaană a
reînviat. Guvernele din majoritatea statelor
africane sprijină grupuri folclorice şi
musicale,muzee, moduri de exprimare
africane băştinaşe prin muzică şi dans care
sunt păstrate prin viu grai. Cultura tribal
africană include o gamă largă de valori şi idealuri religioase. Mai mult, prezintă şi o mare diversitate
de arte vizuale şi muzică. De exemplu, măştile africane sunt vestite pentru frumuseţea şi folosirea
lor în timpul dansurilor şi ceremoniilor africane tradiţionale. Cultura tribală africană are o vastă
varietate de forme artistice.
8. Locuitorii Africii
Pe întreg continentul Africii există multe popoare şi triburi diferite,a căror cultură variază de le
trib la trib. Pe câteva dintre ele le enumerăm mai joc: Poporul Afar locuieşte în principal în Etopia şi
zonele din Eritrea, Djibouti şi Somalia, în Cornul Africii. Poporul Anlo-Ewe ocupă azi colţul sud-
estic al Rebublicii Ghana. S-au stabilit aici în jurul
anului 1474 după ce au fugit din Notsie, locul unde
tăiseră înainte. Poporul Amhara este grupul etnic
dominant din punct de vedere politic şi
cultural.Poporul Ashanti ocupă centrul Ghanei, în
9
vestul Africii, la aproximativ 300 km de coastă.
Poporul Bakongo trăiește de-a lungul coastei Densitatea Africii
4000
africane dinspre Atlantic, de la Pointe-Noire,
Congo până la Luanda, Angola. Poporul 3000
Bambara este un mare grup rasial Mande ce se 2000
află în mare parte în Mali. Secole întregi, 1000
poporul Bobo a locuit în partea de vest a țării 0
di or
e ti a
pi
a
dy
a
ca
r
Burkina Faso și în Mali. Boșimanii sunt cei mai run m bou tree o n a s
i i Eti Ke
Bu Co Dj Er ag
vechi locuitori din sudul Africii unde trăiesc de ad
M
cel puțin 20.000 de ani. Poporul Fang este
cunoscut în special pentru figurinele lor care înfățișează niște paznici. Poporul Fulani din vestul
Africii reprezintă cel mai mare popor nomad din lume.Masai, popor războinic și crescător de
animale, a fost cândva stăpân pe câmpiile din Africa de Est. Mandinka este un grup etnic care
trăiește în Africa de Vest, în principal în Senegal, Gambia și Guineea-Bissau, însă o parte trăiește și
în Burkina Faso, Mali și Coasta de Fildeș. Poporul Yoruba ocupă partea de sud-vest a Nigeriei și
Benin.

Africa centrală
Țări Capitală Populație
Camerun Yaounde 18.879.301
Republica Centrafricană Bangui 4.511.488
Ciad N’Djamena 10.329.208
Republica Congo Brazzaville 4.012.809
Republica Democrantă Congo Kinshasa 68.692.542
Gabon Libreville 1.514.993
Guineea Ecuatorială Malabo 633.441
Angola Luanda 12.799.293
Cea mai mare populatie: 633.441
Cea mai mica populație: 0
9. Mâncarea Africană

În Africa, mâncarea este la fel de diversificată precum este cultura. Bucătăria africană combină
fructele, legumele tradiționale și peștele. Mâncarea africană este o combinație de fructe locale,
grâne, legume, lapte și produse din carne. Obiceiurile, în ceea ce privește mâncarea, diferă mult de
la o regiune la alta. În unele regiuni, laptele, brânza de vacă și zerul constituie alimentele de bază ale
alimentației. Grânele reprezintă alimentul principal în alimentația din estul Africii.
Mâncarea țărilor ce se află de-a lungul Mării Mediterane este cea mai cunoscută dintre toate
țările africane, acest lucru datorându-se probabil constantei interacțiuni cu partea europeană a Mării
Mediterane. Măslinele și uleiul de măsline, șofranul, nucșoara, scorțioșoara, ghimbirul și cuișoara,
mirodenii tipice aduse de arabi, produse de panificație și patiserie aduse de turcii Imperiului
Otoman.

10
 Unele produse sunt din Lumea Nouă, cum ar fi: roșiile, zucchini, cartofi și ardeii iuți, toate
acestea defines bucătăria Africii de Nord.
“Matake”, un fel de mâncare din banane
verzi gătite la abur, reprezintă garnitura
principală ce însoțește mâncarea din Uganda.
Pătlagina și maniocul sunt ingrediente
principale folosite în Africa Centrală.
Alături de sos şi carne la grătar, se mai
adaugă şi o pastă solidă făcută din rădăcini
de manioc puse la fermentat. Popoarele din
vestul Africii adoră condimentele picante,
incluiv ardeii iuţi, probabil singura
influenţează din Lumea Occidentală, în afară
de alune şi alte ingrediente aduse din Lumea
Nouă. Africanii se pot lăuda că deţin „ boabe
din paradis” sau ardei de Guinea, condiment picante băştinaşe. Scorţişoara, nucşoara şi menta au
pătruns în Africa datorită comerţului cu ţărille arabe. Fructele de mare sunt consumate pe scară
largă, fiind amestecate, de obicei, cu carne de pui. Carnea de capră este cea mai des consumată carne
roşie, deoarece carnea de vită şi cea de oaie sunt tari şi nu foarte gustoase în acea regiune. Apa are o
simbolistică aparte, îndeosebi în regiunile foarte secetoase, şi va fi primul lucru oferit unui musafir.
Vinul de palmier este o altă băutură apreciată de către popoarele din vestul Africii.

10. Educația din Africa

Educația este elementul cheie în dezvoltarea Africii. Azi, mai mult de jumătate din adulții
africani au educație, iar 60% dintre copii merg la școală. Învățătura a devenit motorul principal în
creșterea și dezvoltarea Africii. Țările care dețin niveluri de calificare mai înalte sunt mai bine
pregătite să facă față noilor provocări și să stăpânească inovațiile tehnologice. În sudul Saharei,
numărul oamenilor calificați este mai mic comparativ cu nevoile de dezvoltare ale continentului.
Această situație împiedică creșterea și subminează baza unei dezvoltări susținute.
Deoarece bazele cunoștințelor economice
se pun în timpul celui de-al treilea nivel
educațional, îmbunătățirea acestui nivel ar
trebui să constituie o prioritate în agenda SSA.
Iar instituțiile educaționale terțiare din Africa și
cei care stabilesc regulamentele trebuie să facă
în așa fel încât forța de lucru să capete
aptitudinile necesare pentru a concura, a face
inovații și a corespunde situațiilor complexe
sociale, înconjurătoare și economice. În țările
din Africa, înscrierea la școală primară este
printre cea mai scăzută din lume.
Fondurile limitate, precum și lipsa unor cadre didactice pregătite, a sălilor de clasă și a
materialelor didactice afectează mediul educațional în cea mai mare parte a Africii. În Africa, fetele
reprezintă majoritatea din cei aproximativ 33 de milioane de copii de școală primară, care nu sunt
înscrise la o școală. Organizația “ Inițiativă în Educația din Africa” se străduiește să acopere această
deficiență oferind, până în anul 2010, 550.000 de burse școlare în principal fetelor africane care se
află la nivel de școală primară și liceu.
11
 11. Limbiile din Africa
11 limbii din Africa de Sud
În Africa există mii de limbi băștinașe
vobite și tot atât de multe dialecte. În fiecare țară
africană se vorbesc peste 12 limbi, chiar și în
țările mai mici. Însă, din cauza abundenței
diversității lingvistice, fiecare țară africană
deține o limbă oficială, care funcționează drept “
4% 3% 2% 0% 2%
2%
23% lingua franca” pentru o regiune destul de întinsă.
8%
La un moment dat, fiecare țară africană a
8% fost o colonie vorbitoare de engleză, portugheză,
16% olandeză, italiană sau franceză. Se estimează că
9% 10% 13% în Africa există aproximativ 2.000 de limbi
vorbite. În țările din nordul Africii se vorbește
Zulu Xhosa Afrikaans English
limba arabă.
Northern Sotho Tswana Sotho Tsonga
Swazi Venda Ndebele Sign languages
Other Languages

12. Atracții Turistice

Africa deține o natură uimitoare: animale și păsări, savane și deșerturi, păduri tropicale și
cascade. Kenya, Africa de Sud și Tanzania s-au dovedit a fi atracții turistice foarte căutate din
Africa. În Africa există multe rezervații naturale unde putem admira flora și fauna, îngrijite cu foarte
mare atenție. Cele mai frumoase locuri de vizitat din Africa sunt Masai Mari în Kenia, Serengeti de
pe Insula Zanzibar, Cascada Victoria din Zimbabwe, Okavangon în Botswana și Parcul Kruger din
Africa de Sud. Parcul Național Serengeti, Rezervația naturală Ngorongoro și Masai Mara ocrotesc
cel mai variat amestec de viață sălbatică de pe Pământ.

Masai Mara este cel mai potrivit loc din Africa unde
să-ți petreci vacanța. Este o regiune cu dealuri nu foarte
înalte, păduri și copaci de acacia. Este străbătută de
cursurile de apă Mara și Tale și se deschid spre
câmpiile Serengetia ale Tanzaniei. Sistemul ecologic
din Serengeti este unul dintre cele mai vechi de pe
Pământ. Clima și natura s-au schimbat foarte puțin în
ultimele milioane de ani.

12
Cascada Victoria este o moștenire care face parte din patrimoniul lumii, considerată a fi una dintre
cele Șapte Minuni ale Lumii. Cascada Victoria are cea mai mare perdea de apă căzătoare din lume.

Parcul Național al Lacului Malawi deține cea mai largă varietate de specii de pești decât
oricare lac din lume.

Grand bay este una dintre cele mai cunoscute stațiuni

din Mauritius. Și-a câștigat popularitatea datorită mării sale albastre și a facilităților oferite. Mai are
o mulțime de restaurante și o viață de noapte activă.
Rodriguez este o insulă mică. Are propriul său șarm specific. Rodriguez găzduiește mai multe
specii de floră și faună specifice pădurilor tropicale. O mare varietate de produse meșteșugite
manual sunt puse la dispoziția turiștilor drept suveniruri. Mormântul lui Moulay Ismail se află în
Meknes, sanctuarul ce conține mormântul fondatorului orașului, Moulay Ismail, este un exemplu
frumos de arhitectură. Constituie una dintre
principalele atracții turistice din Meknes. Insula
Mozambic este o moștenire din patrimoniul
UNESCO, această insulă a fost un pion principal în
viața de pe coasta estică a Africii, fiind cândva
capitala fostei colonii portugheze.
Muzeul Național din Nairobi- Încăperile interioare
ale muzeului au fost plănuite cu grijă. Una dintre

cele mai fascinante componente ale acestui

muzeu este pardoseala care conține urme de
pași umani păstrați chiar la începutul
civilizației.

13
 Citadela și Turnul
Cairo-Citadela
reprezintă locul
potrivit unde să-ți
petreci întreaga zi.
Construită pe o grindă
din calcar, aceasta
găzduiește în incinta sa numeroase muzee,
moschee vechi și alte construcții.

Sun City Resort

Cunoscută în întreaga zonă drept Regatul
plăcerii din Africa, Sun City Resort este un
complex turistic și un cazino de lux, aflat la două
ore de mers cumașina de Johannesburg. Aici se
află patru hoteluri, două terenuri de golf, două
cazinouri, o așezare culturală încarcată de
atmosfera și mai mult de 7000 de crocodili.
Rezervația Pilanesberg din apropiere este cea mai
populară rezervație din Africa de Sud.
Rezervatia Hluhluwe-Umfolozi
Singurul parc din KwaZulu Natal unde se vede “Marele Cinci” – lei, elefanți, leoparzi, bivoli
și rinoceri – Rezervația Hluhluwe Umfolozi oferă vizitatorilor săi oportunități unice de a admira
viața salbatică din aceste locuri. Aici poți vedea flora și fauna, în cadrul tururilor cu ghid, dar și pe
cont propriu, sau poți opta pentru o experiență unică la bordul unei bărci, de-a lungul barajului
Hluhluwe.

Bibliografie
1. Enciclopedia ilustrată pentru copii, Continentul Africa, Autori: Tripon
Cristina, Zănoagă Lenuța(consultant științific), Editura: Maxim Bit
2. Geografia continentelor extraeuropene, Autori: Octavian Mândruț, An
apariție: 2008, Editura: Corint
3. Geografie, Autori: Grigore Posea, Iuliana Armaș, An apariție: 1999, Editura:
All Educational
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Africa
5. http://geografilia.blogspot.com/2015/02/11-limbi-oficiale-in-africa-de-
sud.html
6. http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Africa%2C%FE%E3ri

14