Decizie nr.

1206/2013 din 21-feb-2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Decizie
din 21 februarie 2013
1206/2013
Text speţă
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamanta SC A. SA Codlea a
solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., anularea Deciziei nr. 27945 din 17 decembrie
2010 prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantei, a procesului – verbal de constatare din
12 noiembrie 2010 privind proiectul "Modernizare abator păsări Codlea, judeţ Braşov”, a
notificării din 17 noiembrie 2010 privind constituirea unui debit, precum şi suspendarea
executării acestor acte administrative până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei,
cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a acţionat pentru accesarea unor fonduri
S.A.P.A.R.D., conformându-se prevederilor legale aplicabile, pentru realizarea proiectului
"Modernizare abator păsări Codlea, judeţ Braşov”.
Între reclamantă şi Agenţia S.A.P.A.R.D. s-a încheiat contractul cadru din 23 septembrie
2005, valoarea totală a investiţiei fiind de 10.463.197 lei, din care 5231598 lei, respectiv
50%, finanţare nerambursabilă, implementarea proiectului realizându-se în perioada 2005 –
2008, proiectul fiind finalizat la acest moment.
În cursul anului 2009, D.L.A. a efectuat o acţiune de control de fond privind modul de
obţinere, derulare şi utilizare a fondurilor aferente proiectului "Modernizare abator păsări
Codlea, Judeţ Braşov”, finalizat prin rezoluţia din 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 3/P/2010.
Reclamanta a menţionat că la data de 20 noiembrie 2010 a primit notificarea din 17
noiembrie 2010 privind constituirea unui debit şi titlul executoriu din 16 noiembrie 2010,
constând în procesul-verbal de constatare încheiat la data de 12 noiembrie 2010.
În cuprinsul procesului – verbal şi al notificării se arată că, prin utilizarea unei oferte
falsificate, reclamanta a încălcat condiţiile de eligibilitate ale contractului de finanţare,
reţinându-se nereguli privind selecţia, solicitarea ofertanţilor pentru producerea şi furnizarea
utilajelor şi ofertele acestora şi existenţa unor conflicte de interese între ofertanţi.
Prin decizia contestată se recunoaşte, a mai susţinut reclamanta, lipsa prejudicierii în vreun
mod a bugetului C.E., făcându-se referire la faptul că beneficiarul este singurul răspunzător în
faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului.
Pârâta A.P.D.R.P. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca
neîntemeiată.
Pârâta a arătat că între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă şi SC A. SA, în
calitate de beneficiar, s-a încheiat la data de 23 septembrie 2005 un contract , având ca obiect
acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 5231598 lei, pentru realizarea
proiectului "Modernizare abator păsări Codlea, judeţ Braşov” şi durata de valabilitate a
contractului de 5 ani calculaţi de la data ultimei plăţi, conform art. 2 alin. (2) parag. final din
contractul cadru finanţat. Această finanţare nerambursabilă este constituită din două
componente: contribuţia financiară a CE în proporţie de 75% şi contribuţia publică naţională
în proporţie de 25%, ambele gestionate de Ministerul Finanţelor Publice, potrivit O.U.G. nr.
63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către
Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente acestora.
Contractul de finanţare s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului
Multianual de Finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţii Europene, semnat
la Bruxelles la 02 februarie 2001 stabilind cadrul administrativ legal şi tehnic de
implementare a programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală
S.A.P.A.R.D., adoptat prin Reglementarea Comisiei din 21 iunie 1999 privind suportul
Comunităţii pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale în
ţările candidate din centrul şi estul Europei în perioada de preaderare.
Pârâta a mai arătat că prin nota de informare din 27 septembrie 2010 privind proiectul
"Modernizare abator păsări Codlea, judeţ Braşov” finanţat din programul S.A.P.A.R.D.,
O.L.A.F. a adus la cunoştinţa A.P.D.R.P. că există o serie de nereguli cu privire la
implementarea de către SC A. SA a proiectului arătat.
Pârâta a precizat că procesul-verbal de constatare din 16 noiembrie 2010 s-a emis ca urmare a
încălcării dispoziţiilor din contractul de finanţare, respectiv a art. 1 alin. (1) din Anexa I -
Prevederi Generale, precum şi a dispoziţiilor cuprinse în Anexa IV ale instrucţiunii de
achiziţii pentru beneficiari privaţi ai programului S.A.P.A.R.D. la contractul de finanţare.
Pârâta a menţionat că emiterea procesului – verbal de constatare şi a titlului de creanţă s-au
realizat potrivit O.G. nr. 79/2003 şi că acestea reprezintă rezultatul conduitei defectuoase a
reclamantei în derularea contractului de finanţare, societatea nerespectând obligaţiile asumate
prin semnarea contractului.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 90/ F din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Braşov, a fost respinsă acţiunea în
contencios administrativ, formulată de reclamanta SC A. SA Codlea, în contradictoriu cu
pârâta A.P.D.R.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 23 septembrie 2005 s-a
încheiat între reclamantă şi A.P.D.R.P. contractul cadru pentru realizarea proiectului
"Modernizare abator păsări Codlea, judeţ Braşov”, în valoare de 10.463.197 lei, din care
5231598 lei, respectiv 50% reprezintă finanţare nerambursabilă, acordată din fonduri
provenind din bugetul U.E. şi din bugetul naţional în proporţie de 75% respectiv 25%.
Pentru realizarea acestui proiect, reclamanta a solicitat oferte de la producătorii internaţionali
de linii tehnologice pentru utilaje destinate abatorului de păsări.
În urma controlului efectuat de O.E.L.A. s-au constatat mai multe nereguli privind ofertele şi
firmele care au comunicat aceste oferte. Astfel, s-a constatat, pe de o parte, că o ofertă nu era
autentică, iar, pe de altă parte, faptul că există un conflict de interese între firmele ofertante.
În urma acestor constatări, O.L.A.F. a solicitat recuperarea întregului ajutor nerambursabil
acordat.
Instanţa a reţinut că în aceste împrejurări, în care O.L.A.F. a constatat neregulile menţionate,
pârâta în calitate de autoritate contractantă a procedat potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003,
în vigoare la data emiterii actelor contestate şi a clauzelor contractuale cuprinse în contractul
cadru încheiat cu reclamanta.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că Programul S.A.P.A.R.D. este un instrument financiar
oferit de U.E., pentru a cărui accesare trebuie îndeplinite o serie de criterii şi condiţii impuse
de legislaţia comunitară, cunoscute de beneficiari înainte de semnarea contractului de
finanţare.
Potrivit acestui contract, reclamanta avea obligaţia de a depune toate diligenţele pentru a
respecta procedura de achiziţie pentru utilajele destinate abatorului de păsări, inclusiv pentru
evitarea unui posibil conflict de interese între ofertanţi.
A reţinut instanţa de fond că din adresa emisă de O.L.A.F. a rezultat existenţa unei legături
între ofertantul câştigător S.N. şi O.F. SA, aspect ce face dovada unui conflict de interese
existent între aceste două companii internaţionale.
Potrivit obligaţiilor asumate prin contract, reclamanta trebuia să acţioneze astfel încât să evite
existenţa unui conflict de interese între firmele producătoare de utilaje, destinate abatorului
de păsări şi de la care a solicitat oferte pentru linia tehnologică, pe care a intenţionat să o
achiziţioneze.
Instanţa de fond a înlăturat apărările formulate de reclamantă, iar aprecierea potrivit căreia
bugetul U.E. nu a fost prejudiciat, a fost considerată de instanţă ca neîntemeiată, având în
vedere că banii destinaţi realizării unor proiecte de modernizare au fost folosiţi în mod
defectuos, respectiv prin încălcarea obligaţiilor contractuale asumate.
Referitor la cererea de suspendare a executării acestor acte administrativ fiscale, instanţa a
constatat că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, după analiza pe fond a actelor
atacate.
3. Recursul declarat de SC A. SA Codlea
Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs reclamanta SC A. SA Codlea, invocând
dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9, precum şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii, susţinând că:
- considerentele fondului sunt contradictorii, pe de o parte instanţa afirmă că reclamanta a
respectat prevederile O.G. nr. 79/2003, pe de altă parte reţine că nu a depus toate diligenţele
pentru respectarea procedurii de achiziţie;
- s-au interpretat şi aplicat greşit prevederile O.G. nr. 79/2003 şi cele cuprinse în art. 969 şi
art. 970C. civ., cu raportare la clauzele contractului-cadru, în condiţiile în care prin Rezoluţia
din 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dată în Dosarul
nr. 3/P/2010 nu s-a reţinut de către organul de urmărire penală nicio neregulă în legătură cu
toate aspectele cercetate;
- presupusele nereguli invocate nu există şi, în orice caz, nu pot fi imputate recurentei; s-a
invocat utilizarea unei oferte falsificate de către societatea italiană Cattaruzzi, fără a se indica
modalitatea falsului şi pe autorul său şi probele pe care aceasta se bazează; cât priveşte
structura acţionariatului SC O.F. SA, arată că nu avea posibilitatea de a o cunoaşte, întrucât
era organizată ca o societate anonimă pe acţiuni;
- nu s-a examinat corespunzător apărarea referitoare la inexistenţa unui prejudiciu în bugetul
C.E.; proiectul a fost implementat integral, fiind pe deplin funcţional la un nivel ridicat de
productivitate, de mai mulţi ani;
- s-a ignorat inexistenţa unui raport final de control şi nu s-a sancţionat neefectuarea unor
constatări proprii de către D.C.A. din cadrul A.P.D.R.P. care s-a mărginit să preia unele
considerente ale O.L.A.F; în acest context se invocă scrisoarea din 14 martie 2011 prin care
Guvernul României – D.L.A.F. nuanţează modul în care trebuie să procedeze autorităţile
naţionale pentru recuperarea debitelor respective;
- cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate a fost greşit soluţionată,
fiind îndeplinite condiţiile impuse prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările A.P.D.R.P.
Prin întâmpinarea înregistrată la 25 mai 2012, intimata A.P.D.R.P. a solicitat respingerea
recursului ca nefondat, arătând că nu există argumente pentru modificarea hotărârii atacate.
În esenţă, intimata a susţinut că:
- nu există nicio contradicţie în sentinţă, recurenta este în eroare cu privire la calitatea de
"pârâtă autoritate contractantă”;
- în calitate de beneficiar al finanţării, recurenta este singura răspunzătoare în faţa autorităţii
contractante pentru implementarea proiectului, incluzând modul de desfăşurare a procedurilor
de selecţie şi achiziţii;
- recurenta nu a fost diligentă deşi avea posibilitatea de a solicita ofertanţilor orice fel de
informaţii care să asigure respectarea rigorilor Programului S.A.P.A.R.D.;
- referitor la prejudiciu, arată că este aplicabilă ipoteza a doua a pct. 5 alin. (131) lit. b) din
Secţiunea F a Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia
Comunităţilor Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, respectiv a avut loc "un efect de
prejudiciere asupra Comunităţii sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială”; citează
jurisprudenţa C.J.U.E., subliniind că obligaţia de recuperare a fondurilor U.E. intervine
automat, la constatarea neregulilor şi fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui
prejudiciu;
- verificarea sa a fost una documentară, bazată pe concluziile O.L.A.F. din 27 septembrie
2010, prin care organismul european a solicitat înregistrarea sumei totale plătite acestui
beneficiar ca neregulă în Registrul Debitorilor;
- concluziile raportului fiscal nu pot fi diferite de cele exprimate în nota menţionată,
redactarea acestuia fiind întârziată de faptul că vizează 62 de dosare ale unor beneficiari din
sectorul industriei de procesare a cărnii.
5. Procedura derulată în recurs
Ambele părţi au depus înscrisuri în recurs, în susţinerea punctelor de vedere exprimate, probă
admisibilă conform art. 305C. proc. civ.
La dosarul de recurs au fost astfel ataşate corespondenţa înregistrată din 2012 cu societatea
italiană C. SRL , Raportul final din 2008 emis de O.L.A.F. privind pe beneficiarul SC A. SA ,
documente care au stat la baza emiterii acestuia (incluzând rezultatul verificărilor la firma
italiană şi cea franceză, implicate în procedura de achiziţie a utilajelor), jurisprudenţă în
materie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentă, a apărărilor din
întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta
Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. 1 alin. (1). al prezentei decizii,
recurenta-reclamantă, beneficiară a unei finanţări nerambursabile în condiţiile S.A.P.A.R.D.,
a contestat procesul verbal de constatare din 16 noiembrie 2010 şi decizia de soluţionarea a
contestaţiei administrative din 17 ianuarie 2011 emisă de pârâtă, prin care, în urma unui
control efectuat potrivit O.G. nr. 79/2003, la sesizarea O.L.A.F. i s-a impus obligaţia de
restituire a ajutorului financiar nerambursabil acordat în temeiul contractului de finanţare
pentru proiectul intitulat "Modernizare abator păsări Codlea, judeţul Braşov”.
Cuantumul debitului datorat, indicat la Cap.11 din procesul-verbal de constatare, este de
5076323,67 lei, din care 3807242,75 lei (75%) către bugetul U.E. şi 1269089,92 lei (25%)
către bugetul public naţional, la care se adaugă majorările şi penalităţile de întârziere.
Neregulile care au generat obligaţia restituirii integrale a finanţării nerambursabile, prezentate
la Capitolul 6 al aceluiaşi proces-verbal, au vizat nerespectarea procedurii de atribuire a
contractului de achiziţie de bunuri către S.S.N. B.V.
În esenţă, preluând constatările controlului efectuat de O.L.A.F., intimata a reţinut că niciuna
dintre cele trei firme implicate în procedura respectivă: S.N. B.V., O.F. SA şi C. SRL, nu
îndeplinea condiţiile legale, câtă vreme primele două se aflau în conflict de interese, iar oferta
celei din urmă nu era autentică şi, în plus, o firmă cu acelaşi sediu, activase ca reprezentant al
S.N. B.V. şi a avut de asemenea, legături cu SC O.F. SA.
Prima instanţă a confirmat soluţia administrativă dispusă, reţinând că prevederile contractului
de finanţare au fost încălcate de reclamantă care nu a acţionat diligent pentru evitarea
conflictului de interese între firmele ofertante.
Această concluzie este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.
Reevaluând întregul ansamblu probator administrat în cauză, inclusiv în etapa recursului şi
răspunzând, în acelaşi timp, la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte reţine
următoarele:
Referitor la calitatea motivării sentinţei
Chiar dacă sunt succinte, considerentele fondului răspund exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5
C. proc. civ. şi art. 6 par.1 C.E.D.O.
Pretinsa contradicţie semnalată de recurentă nu există, câtă vreme în paragrafele citate de
aceasta este vorba, mai întâi de "pârâtă în calitate de autoritate contractantă” adică de
A.P.D.R.P. şi apoi de "reclamanta care avea obligaţia de a depune toate diligenţele pentru a
respecta procedura de achiziţie(…)”. Prin urmare, nu are nicio bază afirmaţia că instanţa ar fi
oscilat între a constata că reclamanta a procedat legal/ nelegal, considerentele fiind clare în
sensul încălcării obligaţiilor contractuale asumate de reclamantă.
Referitor la neregulile imputate
Aceasta este partea cea mai consistentă a recursului. Recurenta susţine că aspectele semnalate
de O.L.A.F. nu corespund realităţii şi, în plus, ele nu îi pot fi imputate, câtă vreme nu avea
nici un instrument prin care să le prevină ori depisteze.
Ambele apărări trebuie înlăturate.
În această speţă au fost descoperite nereguli în legătură cu toate cele trei firme selectate în
procedura de achiziţie de utilaje.
Astfel, la controlul pe teren efectuat de O.L.A.F. la C. SRL s-a descoperit că la numărul
ofertei ,figura o altă operaţiune; unele bunuri din ofertă nu erau nici produse şi nici
comercializate de firmă; clauzele de transport erau diferite de cele utilizate în mod obişnuit;
la acelaşi sediu figura înregistrată şi SC C.I. SRL care avea acelaşi director şi reprezentant
legal ca firma ofertantă; această companie activase ca reprezentant al S.N. şi avusese legături
comerciale cu O.F. SA.
Potrivit recurentului, înscrisurile noi administrate în recurs ar face dovada că toate aspectele
semnalate ar fi simple erori materiale aparţinând societăţii ofertante, respectiv unui fost
angajat al acestuia.
Trecând peste schimbarea de optică a reprezentantului legal al SC C. SRL, care în faţa
reprezentanţilor O.L.A.F. a negat autenticitatea ofertei transmise SC A. SA pentru ca ulterior,
la solicitarea acesteia să-i confirme autenticitatea, Înalta Curte remarcă nerelevanţa acestor
dovezi, în contextul în care nu se contestă conflictul de interese în care se găsea
reprezentantul legal al firmei italiene, având aceeaşi calitate şi la SC C.I. SRL, firmă care
avusese legături cu celelalte două ofertante.
Cât priveşte conflictul de interese existent între SC O.F. SA şi S.N. BV, acesta a rezultat cu
evidenţă din constatarea că acţionarul majoritar (peste 90%) al primei societăţi, încă de la
înfiinţarea acesteia în 1995, este grupul S.N. BV.
Şi în acest caz, apărarea potrivit căreia informaţia privind structura acţionariatului nu îi era
accesibilă, SC O.F. SA fiind organizată ca o societate anonimă pe acţiuni, nu poate fi primită.
În conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi anexele acestuia, beneficiarul este
singurul răspunzător pentru implementarea proiectului, incluzând aici modul de desfăşurare a
procedurilor de selecţii şi achiziţii, având obligaţia să se asigure că societăţile invitate la
selecţia de oferte acţionau într-o manieră independentă şi erau eligibile să participe în calitate
de furnizori în cadrul unui proiect S.A.P.A.R.D.
Această răspundere nu este însă de natură obiectivă şi, contrar susţinerilor agenţiei intimate,
nu intervine automat, ci trebuie verificat dacă acţionând cu "maximum de profesionalism,
eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat” (conform
art. 1 alin. (2) din Anexa I – "Prevederi Generale” a contractului de finanţare) beneficiarul
contractului de finanţare putea evita abaterea de la legalitate.
Or, recurenta avea posibilitatea de a solicita ofertanţilor orice fel de informaţii pentru a se
asigura că ofertele depuse sunt în concordanţă cu rigorile Programului S.A.P.A.R.D., inclusiv
o declaraţie privind existenţa/ inexistenţa unor legături între firmele producătoare de utilaje
angrenate în procedura de achiziţie, structura acţionariatului, etc.
În concret, prin Declaraţia de eligibilitate dată de SC O.F. SA (fila 128, dosar fond, vol.1), la
pct. 1, fraza a doua, recurenta SC A. SA era autorizată expres să obţină informaţii despre
ofertantă de la "orice instituţie, societate comercială ori bancă”, însă aceasta nu a considerat
necesar să mai verifice documentaţia depusă.
Apare astfel ca fiind justificată concluzia Curţii de apel în sensul că reclamanta a acţionat
nediligent, expunându-se riscului de a pierde întreaga sumă acordată cu titlu de finanţare
nerambursabilă, cu titlu de sancţiune pentru încălcarea parag. 1, Anexa IV a Contractului de
finanţare, potrivit căruia "costurile eligibile ale oricăror servicii, bunuri şi lucrări care
valorează mai mult de echivalentul în lei a 10.000 euro sunt eligibile dacă beneficiarii privaţi
au obţinut oferte de la cel puţin 3 furnizori”.
Împrejurarea că A.P.D.R.P. a avizat favorabil dosarele de achiziţii nu poate reprezenta o
cauză exoneratoare de răspundere, câtă vreme, în mod evident, prin aceasta nu s-a acordat gir
de eligibilitate celor trei ofertante, ci doar s-a confirmat depunerea documentelor impuse prin
Instrucţiunile de achiziţii la data respectivă nefiind cunoscute de agenţie constatările O.L.A.F.
În fine, nici împrejurarea că prin Rezoluţia din 31 mai 2010 dată în Dosarul nr. 3/P/2010 al
D.N.A. – Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.D. –
responsabilul de proiect, nu prezintă relevanţă pentru că această persoană a fost verificată în
legătură cu o altă ofertă, suspectată a fi falsă.
De altfel, cum s-a arătat, în cauza de faţă se reproşează conduita nediligentă iar nu aspecte
care converg către o vinovăţie de natură penală a reprezentanţilor recurentei.
Referitor la prejudiciu
În această privinţă, Curtea de apel a reţinut corect că existenţa prejudiciului nu poate fi
negată, câtă vreme s-a demonstrat că fondurile destinate realizării unor proiecte de
modernizare au fost defectuos folosite, prin încălcarea obligaţiilor contractuale asumate.
Teza recurentei, potrivit căreia proiectul a fost integral implementat şi este deplin funcţional,
ceea ce exclude prejudicierea bugetului U.E., reflectă o abordare simplistă a problematicii
cauzei.
În cauză, este aplicabilă ipoteza a doua a pct. 5 alin. (1310 lit. b) din Secţiunea F din Acordul
multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţii Europene aprobat
prin Legea nr. 316/2001, respectiv a avut loc un efect asupra unui punct nejustificat de
cheltuială.
Prejudiciul produs bugetului U.E. poate fi efectiv (real) sau potenţial, materializându-se în
toate cazurile prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii, fiind limpede că prin adoptarea
diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenţia legiuitorului a fost
să se asigure că cheltuielile efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la
agenţii care respectă regulile fixate.
Această concluzie se degajă dintr-o jurisprudenţă consecventă a C.J.U.E.
Referitor la procedura constatării neregulilor
În esenţă, recurenta reproşează instanţei de fond că nu a sancţionat inexistenţa unui raport
final de control al O.L.A.F. şi că în cuprinsul procesului verbal de control atacat se regăsesc
doar constatările acestui serviciu independent din cadrul Comisiei Europene, nu şi ale
organismelor de control naţionale.
Pe parcursul soluţionării recursului, intimata a ataşat Raportul final emis de O.L.A.F. la 12
septembrie 2012 prin care s-au menţinut toate constatările şi recomandările din adresa din 27
septembrie 2010, dar s-au identificat şi nereguli noi care, în raport de stadiul procedurii de
contestare şi de soluţia preconizată, nu se mai impun a fi analizate.
În acest context, este lipsită de finalitate critica referitoare la preluarea constatărilor O.L.A.F.
de către agenţia naţională, aceasta din urmă având obligaţia de a acţiona pentru recuperarea
creanţelor rezultate din nereguli, conform art. 8 alin. (1) şi aart. 11 alin. (1) din H.G. nr.
1306/2007.
Referitor la cererea de suspendare a executării
Urmare a celor expuse la punctele anterioare, Înalta Curte reţine că prima instanţă a stabilit
corect că în speţă nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, aşa încât nu poate fi
acordată suspendarea executării actului administrativ atacat, conform art. 15 din Legea nr.
554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312
alin. (1) din C. pro.civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA Codlea împotriva Sentinţei nr. 90/ F din 4 mai 2011
a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.