Sunteți pe pagina 1din 41

Turismul culinar

Turismul culinar este o specie aparte din domeniul călătoriilor. Scopul ce ii animă pe adeptii
săi este descoperirea frumuseţilor lumii sub raportul secretelor specifice bucătăriei diferitelor ţări.
Pasionaţii sunt în căutarea comorilor culinare. Satisfacţia nu mai vine din plăcerea analizatorului
visual ci din cea a papilelor gustative. Nu mai sunt căutate relicve ale trecutului istoric sau peisaje
luxuriante ci restaurantele cu tradiţie în care poţi gusta ceva din ceea ce poporul respectiv are mai
autentic în materie de gastronomie.¹
Turismul culinar a început pe vremea când europenii călătoreau ani de zile în căutarea
mirodeniilor asiatice. Astazi face parte din agroturism şi pune accent pe degustarea de preparate
alimentare şi băuturi locale. "El promovează experienţele gastronomice unice şi impresionante,
nu doar pe cele care au castigat patru stele", subliniaza Erik Wolf, preşedintele Asociatiei
Internaţionale de Turism Culinar. "Deşi neglijat în trecut, turismul culinar este o piaţă importantă
care susţine dezvoltarea economică şi a comunitaţii, oferind totodata turistului o imagine mai
amănunţită asupra diverselor culturi". Acest tip de turism, continua el, este practicat atât în zonele
rurale, cât şi în orase, şi ar trebui sa fie o activitate constantă, accesibilă pe tot parcursul anului.
Rich Harrill, directorul Institutului International de Cercetare în Turism, adaugă că el devine o
ramură importantă a turismului cultural. "Oamenii care practica turismul culinar sunt pensionari
cu bani şi timp, precum şi cu un anumit nivel de sofisticare", explica el. "In principiu, sunt
oameni educati, interesati de mancare şi vin".Wolf considera că viitorul stă in produsele
traditionale: "Oamenii caută lucruri proaspete, pline de savoare şi sănătoase. Din ce în ce mai
mulţi oameni sunt preocupaţi de provenienţa produselor. Se simte o tendintă de creştere pentru
mâncărurile tradiţionale".²
Dintotdeauna, în locurile în care a călătorit,turistul a trebuit să servească masa, să-şi asigure
hrana, adică să servească fie o masă axată pe o alimentaţie obişnuită, fie pe o alimantaţie
ceremonială şi festivă(de nuntă şi de naştere).

¹ www.egirl.ro
²www.theinvestormagazine.ro

1
Însă, evolutiv vorbind, atractivitatea şi preferinţa pentru servirea mesei în anumite
zone(felurile de mâncare, modalitaţile de preparare a mâncărurilor, întreaga ambianţă a mesei
etc)au venit mai mult tocmai din faptul că mediul sociocultural( şi cel natural în general) îşi pune
amprenta în mod vizibil asupra hranei.Astfel, “modele de alimentaţie” specifice zonal, desprinse
din cunoaşterea mediului(amintit) modele care s-au perpetuat cu mici variaţii, din generaţie în
generaţie³ au ajuns să fie în unle situaţii cheia actului turistic.
Când puterea de influenţă a tradiţiei se manifestă în alimentaţie obişnuită şi, cu deosebire în
cea ceremonmială şi festivă, credem că avem de a face cu un turism culinar sau gastronomic, ca
subtip al celui cultural.De ce? “Sistemul alimentar al unei colectivităţi reflectă, în genere, tradiţia
ei cultural” aspect remarcat prin cercetarea ştiinţifică, opinează Ofelia Văduva sau “totodată el
poate fi un concept ca o transpunere în domeniul material a unor elemente ale sistemului cultural,
devenind în acest fel parte integrantă a culturii unui popor”, ori după G. Wiegelmann(Bonn,
1971)” el poate fi un indicator pentru analiza profilului cultural sau pentru aprecierea tendinţelor
moficărilor cultural în cadrul grupului respectiv”.4

Aspecte zonale din practica culinară a poporului român

De-a lungul veacurilor,sub incidenţa cadrului natural şi a condiţiilor istorice ale tării s-a
format o bucătărie specifică, în care în afară de alimente proveniten din cereale şi legume, au
dominat sortimentele de carne(pescuit şi vânat)care alături de produsele lactate au creat faima
gastronomiei româneşti.Un rol important în diversificarea bucătăriei tradiţionale l-a avut
contactul dintre populaţia autohtonă de sorginte românească cu alte populaţii care au fost
asimilate spaţiului ramânesc.Astfel ruşii-lipovenii, ucrainienii, grecii, evreii, turcii,maghiarii care
locuiesc pe aceleaşi meleaguri de multă vreme au contribuţia lor în dezvoltarea reţetelor culinare
tradiţionale.

³ Romulus Vulcănesu(coordonator ştiinţific),Introducere în etnologie,Editura Academiei


RSR,Bucureşti, 1980,p.99
4
Apud.Romulus Vulcănescu(coordonator ştiinţific),Introducere în etnologie,Editura Academiei
RSR,Bucureşti, 1980,p.107

2
S-a născut o bucătărie tradiţonal românească cu puternice influenţe etnice, ceea ce e de
necontestat şi astăzi pentru că a rămas regionalizată cu toate reuşitele în importirile
culinare.Totuşi un merit, al gastonomiei romăneşti, în ceea ce priveşte influenţa altor preparate
stăine, constă în faptul că şi-a însuşit acele preparate care s-au putut adapta gusturilor şi
preparatelor româneşti.5 Astfel aproape toate preparatele după reţete străine au fost modificate şi
adaptate ca atare6 . De aceea bucătăria românească se poate plia foarte uşor după preferinţele
turiştilor străini.7
Practica culinară a poporului român oferă un tablou variat din acest punct de vedere.Fiecare
regiune a tării este recunoscută pentru diferite feluri de măncare.Vom începe cu Dobrogea.In
această zonă mai exact între Dunăre şi Marea Neagră s-a născut o bucătărie românească,
deopotrivă aspră şi catifelată, puternic influenţată de bucătaria turcească şi tătară, grecească, ruso-
lipoveancă, bulgărească, etc; grecii au lăsat moştenire preparatul aluatului cu drojdie şi cel în foi,
abundenţa uleiurilor vegetale;8 tătarii şi turcii au îmbogăţit modalităţile de preparare a
mâncărurilor din carne de miel şi oaie;ruşii-lipoveni prin ocupaţia lor de bază, pescuitul, au creat
reţetele cele mai delicioase de preparare a peştelui.Turmele de oi, cirezile de vite, cerealele,
legumele şi fructele acestui spaţiu ne anunţă care sunt ingredientele mâncărurilor şi
băuturilor.Bucătăria Dobrogeană se mândreşte cu musaca de vinete(inventată de greci), mocan
ştrudel,ghiudem(ghiudemul şi babicul i se mai spune şi sugiuc sunt mezelicuri de mestecat
îndelung, sunt de excelenţă sudice şi semilunice) , sarmuzac(un amestec în care usturoiul,după ce
la fel ca peste tot, e pisat cu sare până se face pastă, e frecat apoi îndelung cu ulei bun, de măsline
pînă se face maioneză), Şaşlâc(frigărui cu bucăti mici de carne slabă, însoţite de rosii ,ardei şi
felii de ceapă),baclava(regina dulciurilor orientalo-levantine-mediteraneene,”aparţine de drept
culturii antice, de unde a ajuns peste tot, la arabi şi la greci , la turci şi la armeni la tătari”, bine
menţinută şi azi de bucătăria etniei turceşti şi tătare.),plăcinta dobrogeană(„cea mai celebră
plăcintă românească)dintre mâncăruri şi cu mied(vin de miere, băutură magică, ca şi cidrul a
antichităţii şi a feudalităţii europene miedul nu se mai bea decât rar pe la noi, şi asta numai pe la

5
http://WWW.gstehnic.multinet.ro/noutăţi/Revistă%20tehnica/bucătaria.htm
6
http://WWW.gstehnic.multinet.ro/noutăţi/Revistă%20tehnica/bucătaria.htm-Articol-
Caractesisticile principalelor bucătării ale lumii
7
http://WWW.gstehnic.multinet.ro/noutăţi/Revistă%20tehnica/bucătaria.htm
3
8
www.moldova.orgbragă

airan(băutură care se consumă rece,un iaurt gros amestecat în tot atâta apă),
prisacă.), airan(băutură care se consumă rece,un iaurt gros amestecat în tot atâta apă), braga (este
o băutură tulbure , de culoarea cafelei cu lapte, dulce-acrişoară, care se face din cereale sparte
gros, dospite în apă şi un pic de miere) dintre băuturi.
Se detaşează Delta Dunării, o lume extraordinar de frumoasă şi generoasă vara, un loc unic în
România recunoscut prin diversele mâncăruri pe bază de peşte, de la borş pescăresc, scrumbie de
Dunăre, ştiucă umplută de Caraorman, la sarmalele din peşte, saramură de burtă de crap, peşte
prăjit, icre negre etc.Sunt specii renumite pentru gustul lor deosebit, datorat şi modului în care
sunt preparate bucatele.
Ardealul, neunitar sub aspect cultural, al reliefului al climatului etc are o bucătărie
tradiţională. Aşa cum fiecare dintre etnii(români, saşi , secui etc) a ştiut să o facă şi să o
păstreze.Una dintre faţetele ardeleneşti şi cea caracteristică zonei este prezentată extrem de plăcut
de Radu Anton Roman în lucrarea”Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”.Citatul ce urmează, de
fapt o incursiune în gastronomia tradiţională indică diferite feluri de mâncare din locuri
variate:”Oamenii locului sunt gazde bucuroase şi înlesnite.Ar fi păcat să nu încercaţi un rasol de
viţel cu sos dulce de roşii, niste clătite monumentale şi o supă de găluşti, la Braşov o cană de
lapte cald de bivoliţă, o bucată de slană cu ceapă roşie şi pâine proaspătă cu cartofi, la Făgăraş, un
bulz şi o tigaie de rotogoale prăjite şi cartofi săraci din Mărginime, un sloi de oaie cu usturoi şi o
farfurie de vişli iuţi de Haţeg.Gustaţi apoi din mersul maşinii o pomană a porcului la Aiud, cu
pogăci şi vărzări, o varză ca la Cluj, o omletă cu creier la Oradea sau o tocană de purcel la Zalău,
o mămăliguţă cu lapte şi caş la Sighet şi un gulaş ori un papricaş, în secuime la Miercurea Ciuc
ori la Sfântul Gheorghe”(Bucureşti,2001,p 485,486).
Ardelenii sunt specializaţi în prepararea porcului domestic, din care fac tot felul de jamboane,
cârnaţi ,piftii şi diferite mâncăruri calde, dar nu s-au lăsat mai prejos nici în preajma
mistreţului.Aici oamenii preferă supele de porc, de vită sau miel, cu oţet şi condimente şi nu
borşurile, acestea din urma nu sunt bine apreciate.De asemenea preferă sosuri din ardei iute,
ceapă şi făină.In loc de ulei ardelenii folosesc untură.Mesele ardelenilor se termină întotdeauna
cu un desert ales parcă dintr-o listă impresionantă de prăjituri.Băuturile renumite sunt palinca şi
câteva vinuri:Fetească albă, Fetească Regală,Muscat Ottonel etc.

4
Moldova este „tara” celor mai gustoase borşuri( cel „acru tare, sărat şi chipărat” e mai
preferat), a slăninii afumate care nu lipseşte din pivniţele gospodarilor, a pîrjoalelor, a
sarmalelor,a tochiturii,a cozonacilor, a poalelor în brâu,a turtelor, a papanaşilor.In Bucovina
smântîna este „regina” meselor, fiind indispensabilă pentru orice mâncare în special pentru
borşuri, sarmale şi mămăligă,cărnuri tocate.
Tochitura moldovenească(făcute din ficat şi rinichi de porc tăiate mărunt şi prăjite în untură, la
care se adaugă un pahar de vin, piper şi usturoi) diferă de cea preparată în alte zone ale ţării şi
este servită cu mămăliguţă.Mămăliga „acompaniază”, de asemenea , şi sarmalele, o mâncare
românească renumită, servită în restaurantele româneşti din toată lumea 9.Şi legumele sunt
transformate în mâncăruri apetisante în bucătăria moldovenească;ciorba de fasole,varza călită
sau iahnia sunt mâncărurilr preferate ale moldovenilor; dintre ciobele şi supele moldovenilor se
remarcă ciorba de potroace, făcute din măruntaie de pui fierte cu morcov, cepă, pătrunjel, orez şi
borş.In general, la prepararea deserturilor se face apel la fructe, la miere de albine şi smântână.
În Banat, chiar dacă bucătăria tradiţională a acestui ţinut a fost influenţată profund de
bucătăria sârbească, totuşi şi-a păstrat personalitatea.Este „ o bucătărie opulentă, asemănătoare
celei transilvane, cu unele particularităţi:sosuri şi ciobe îndulcite, fripturi savante şi pilafuri drese
cu verzeturi şi paprică.(...)Şi apoi lucru ştiut este:Bănatu-i fruncea berii şi meşterul cârnaţilor,
maşterea tuturor porcăriilor de nu şti neam la ce să te aştepţi şi cu ce o să înceapă 10.Vestite sunt
cotletele de Jimbolia, ciorba de iepure,supa de pui, ghiveciul bănăţean,checul cu nuci şi stafide şi
plăcinta cu griş.Vinurile în Banat sunt de asemenea „abundente şi deosebite, iar unele chiar
unice:Creaţa Galbenă ori Verde,Cadarcă,Musosă, Majarcă.
Muntenia
Bucătăria tradiţională a acestei zone absoarbe în patrimoniul său, al sec. XIX, reţete specifice
lumii orientale(turceşi, greceşti) şi occidentale.

9
www.travelguide_romania.ro
10
Radu Anton Roman,Bucate,vinuri şi obiceiuri româneşti, Editura Paideia,Bucureşti,2001,p 451

5
După revoluţia din 1848, se resimt din plin influenţele gastronomiei franceze, când
devenise o modă în această regiune să se gătească franţuzeşte.Însă bucătăria muntenească a
piedut treptat din specificul oriental, dulce şi parfumat, din care nu lipsea mierea, sofronul,
scoţişoara etc.Aluaturile sunt foarte puţine aici.Felurile de mâncare tradiţionale şi preferate
sunt:borşul de perişoare,borşul cu leuştean sau urzici ori fasole, ciorba de burtă,scordolea(un sos
balcanic întâlnit în est), pilaf de găină, friptură de pui cu gutui,friptură cu prune uscate,pastramă
de mânzat,alviţa şerbet etc.Vestite sunt şi plăcintele cu răvaşe, cu bilete, care se fac cu ocazia
sărbătorilor şi sarmalele munteneşti(se fierb în oale de lut, adăugându-de fo de dafin, vin şi pastă
de ardei gras.)
Oltenia „deţine o bucătărie zemoasă, picantă. Pestriţă, senzuală, plină de prospeţime”.Este
o oltenie de legume, campioană absolută a fierturilor de verdeţuri, a prazului ca simbol, a
zarzavaturilor şi legumelor de cultură şi strânsură”.Acreli neobişnuite-tagrin, aguridă, agrişe,
corcoduşe verzi-însoţesc ciorbe din teci de legume şi orice fel de carne.Printre mâncărurile
renumite se află si cârnaţii olteneşti afumaţi( din carne de porc şi vită).

Arta culinară este singura care vorbeşte tuturor celor cinci simţuri (şi chiar şi celui de-al
şaselea simţ - femeile ştiu de ce!). Experienţele gastronomice se pot transforma în adevărate
momente memorabile, mai ales într-o ţară straină. Este şi motivul pentru care turismul culinar a
devenit o piaţă de nişă cu mare potenţial. Numai în Statele Unite, numărul turiştilor pe acest
segment au totalizat 27 de milioane, în ultimii trei ani (Asociatia Industriei de Turism). Când o
singură ţară promite un val de turişti care depăşeşte populaţia propriei tale ţări, este clar că nu
poţi ignora asta.
Când vine vorba de mâncare, românii au cu ce se lauda. Problema, spune Vintilă Mihăilescu,
directorul general al Muzeului ţăranul Roman, este "marketingul traditiilor". "O activitate
cotidiană pe cale de a se pierde trebuie transformată într-o activitate turistică. Asta se poate face
printr-un marketing al tradiţiilor. Ceea ce era spontaneitate trebuie sa devină învăţătură. Dacă din
aceasta îndeletnicire nu se castigă, ţăranii vor renunţa să o mai practice". In Franţa, continuă el,
unde există un cult al gastronomiei locale, aproximativ 77% din populatia rurală se ocupă cu
turismul gastronomic. In România, cu o populaţie rurală în proporţie de peste 50% (cel mai mare
procentaj din Europa), aproape o treime din locuitorii acestor zone au activităţi legate de turismul
6
culinar. Mihailescu atrage atenţia că nu este important ceea ce caracterizează România în general,
ci ceea ce caracterizează specificul zonelor - sudul Vrancei, de exemplu, sau Maramureşul.
"Sarmaua se gateste in 70 de feluri diferite. Provocarea turistului culinar este tocmai de a
redescoperi mancarurile locale".
Reîntoarcerea la tradiţie ca stimulent al industriei turistice este o soluţie prezentată recent la
Festivalul Filmului European, organizat în Romania sub sloganul "Diversitate cinematografică şi
gastronomică europeană". Initiaţiva se încadrează în conceptul european Slow Food, care a
revoluţionat continentul în ultimii ani. (Slow Food a apărut ca reacţie la mancarea de tip fast food
şi la viaţa trăită într-un ritm mult alert. A fost iniţiat în mediul universitar din Italia şi este o
mişcare de recuperare care a luat amploare, având în prezent aproximativ 80.000 de membri in
peste 50 de tari). Muzeul Ţăranului Român a găzduit expoziţia gastronomică din timpul
festivalului. Directorul general Mihailescu povesteste cum s-a nascut acest proiect.
"Ideea de a combina cele două concepte apartine reprezentanţilor din România ai Comisiei
Europene. Organizarea de anul acesta a urmărit să ne transmită un mesaj: 'Nu vă speriaţi, Europa
nu înseamnă numai uniformizare şi foaie de parcurs, ci şi diversitate. Voi aveţi diversitate, nu o
distrugeti!'." Reacţia a fost pozitivă, consideră Mihailescu, dovedind astfel că există un mare
interes pe piaţă. Mişcarea este susţinută şi de specialişti din străinătate. Rosemary Barron,
preşedintele Asociaţiei Internationale a Profesioniştilor în Arta Culinară, s-a arătat interesată de 
"gustul" Romaniei.  A venit aici în luna mai pentru a susţine seminarul "Turism culinar
tradiţional pe Valea Ariesului". Acum pregateşte pe site-ul ei (rosemarybarron.com) o rubrică
special dedicată gastronomiei din Transilvania. "România are potenţial pentru că la noi încă nu s-
a pierdut arta de a găti", subliniază Mihăilescu. Slow Food a apărut datorită unor intelectuali care
au realizat că ceva de valoare se pierde si că trebuie recuperat. La noi,încă nu este cazul. Dar dacă
vom mai aştepta cinci - şase ani, se va întampla şi în Romania acelaşi lucru. Deocamdată, cu toţii
avem o bunică sau o mamă care ştie să gătescă cât se poate de 'slow'" 11

11
www.theinvestormagazine.ro

Mâncăruri tradiţionale europene

7
Nu se poate să călătoriţi în străinătate și să nu luaţi la cunoștinţă, alături de muzee, tradiţii
sau frumuseţi naturale, de bucătăria locală, componentă obligatorie a imaginii pe care ne-o facem
despre cutare colţ din Europa. Turismul gastronomic nu e ceva nou și nici măcar ieșit din
comun.Există sejururi specializate,cu degustări, cu ghid,cu… tot tacâmul, și la propriu și la
figurat. Dar chiar dacă nu ne axăm vacanţa în totalitate pe deliciul gustative olfactiv,merită să
știţi, înainte de a pleca la drum, cam cu… ce se mănâncă ţara respectivă.
Danemarca
Componentele de bază ale unei mese la Copenhaga sunt în special peștele, carnea și cartofii.
Însă nimic nu reprezintă mâncarea tipic daneză mai mult ca „smorrebrod“ (pâine cu unt). Trebuie
neapărat să încercaţi și „frikadeller“ - un fel de chiftele din carne de porc, „kogttorsk“ - cod fiert
cu sos și muștar sau „floeskesteg“ – friptură din carne de porc, cu șorici.
Grecia
În restaurantele și tavernele din întreaga Grecie se gătește relativ simplu, fără prea multe
sosuri, dar cu mult ulei de măsline și preparate la grătar. Putem comanda: „melitzanosalata
(vinete zdrobite, cu ulei demăsline, lămaie și usturoi),„dolmadakia“ (sărmăluţe în foide viţă), de
obicei servite cu„tzatziki“ (castravete, iaurt și usturoi).Felurile de mâncare ca„dolmades“ sau
„moussaka“(preparată din vinete) cu carnede miel, scorţișoară, vin roșu șiulei de măsline,
„avgolemono“(carne de pui cu orez, ou, sareși suc de lămâie), „taramosalata“- caviar servit cu
pâine, ceapă,ulei de măsline și suc delămâie și o mare varietate defructe de mare, în special
calamar,sunt și ele excelente. Deserturile,cum ar fi „tyropitakia“(ștrudel cu brânză), baclava,
kataifsau „loukoumades“ sunt delicioase. Cât privește băuturile,cele mai cunoscute sunt
vinul„retsina“ și „ouzo“. Cafeaua se aseamănă cu cea arăbească,se servește tare, nefiltrată și are
denumiri specifice: „pikro“(cafea amăruie), „metrio“(semi-dulce) și „gliko“ (dulce).
Marea Britanie
Venind din Italia și, mai ales, Franţa, Anglia este poate cea mai neplăcută destinaţie pentru un
gurmand, europenii neînţelegând mai nimic din gusturile britanice într-ale mâncării.„Fish &
chips“ (cartofi prăjitiși pește, înveliţi în hârtie)este poate singurul fel pe careîl puteţi savura cu
plăcere, înafară de mic-dejunul specificbritanic, așa numitul „EnglishBreakfeast“, care conţine
șuncă, ouă, fasole și tomate
Austria

8
Este de la sine înţeles că, odată ajunși în Austria, trebuie să încercaţi șniţelul vienez,una dintre
celebrităţile gastronomice ale lumii. Un alt preparat tradiţional este carnea fiartă sau „Tafelspitz“.
Friptura de gâscă, servită în special la ocazii festive, poate fi comandată în orice perioadă a
anului,nu ezitaţi deci să comandaţi„eine gute Fettgans“ – o gâscă bună și grasă. Dacă preferaţi
însă o mâncare mai ușoară și fără grăsimi, căutaţi„Spatzle“ - tăiţei cu cartofi sau„Steinpilze“ -
ciuperci specific zonei. O altă specialitate sunt ștrudelele prezente într-o gamă variată. Austriecii
excelează când este vorba de desert.La Viena, nu ezitaţi, încerca şi renumitul tort „Sacher“ șicu
siguranţă nu veţi regreta. Înceea ce privește vinurile, suntpreferate de regulă vinurilealbe celor
roșii. Cel mai cunoscutși apreciat este „Gumpoldskirchen“, însă călugăriide la Klosterneuburg - o
vechemănăstire pe malul dreptal Dunării, fac cel mai bun vinalb al Austriei. Pentru amatoriide
vin roșu, cel mai căutatsortiment este Vöslauer de laVöslau. Berea cea mai cunoscută este
Gösser, produsă în Styria. În Salzburg în schimb,probabil toată lumea o să vă recomande
Augustiner Brau.
Franţa
Renumită în toată lumea pentru rafinamentul ei, bucătăria franceză este principalul reper al
gastronomiei mondiale.Cine nu a auzit de „foiégras“, „truffe“, „bouillabaisse“,„coq au vin“ sau
renumitele„crępes“, fie ele și Suzette? Și,firește, nu trebuie să uităm de brânză! Franţa este ţara
încare veţi găsi câte un fel diferit pentru fiecare zi a anului, chiar și bisect fiind. Camembert,Brie,
Roquefort, Reblochon,Bresse sunt doar câteva dintrecele mai renumite. Cea maipopulară băutură
din Franţaeste, bineînţeles, vinul. Diferitede la regiune la regiune,sortimentele sunt aproapetoate,
foarte cunoscute, fie căse numesc Bordeaux, Burgundy,Loire, Rhone sau
Champagne.Recomandabile suntși lichiorurile Charteuse,Framboise și Genepi (făcutdin plante
aromate).
Portugalia
Fără a fi foarte sofisticată,mâncarea portugheză are un gust excelent. Unul din felurile
principale (și preferate) demâncare ale portughezilor,este supa. Puteţi opta pentru -moluște gătită
și servită cu vin,sau „caldo verde“ - supa cucarne și legume. Un alt aliment apreciat este codul
uscat, gătit- spun portughezii - în 101 defeluri, deci nu ezitaţi să încercaţi măcar una din aceste
specialităţi.Nu uitaţi de „caldeirada“- un ostropel de pește, înăbușitcu ceapă și roșii, sau de„carne
de porco á Alentejana“ -bucăţele de carne de porc acoperitecu sos de scoici, înăbușitela rândul lor

9
cu ceapă șiroșii. În privinţa băuturilor, debază rămâne vinul, cele maipopulare sortimente locale
fiindDao - dacă preferaţi vinroșu, și Bucelas sau Calares,dacă vă place vinul alb.
Rusia
Specialităţile culinare rusești nu sunt poate foarte numeroase,dar compensează prin
celebritate: „kașa“ (laptecu ovăz), borș (supa de sfeclăroșie, acrită), „stroganov“ (vităînăbușită cu
smântână și cartofiprajiţi), „blini“ (gogoșeleumplute cu caviar, pește, unttopit sau smântână) sunt
cunoscuteaproape pretutindeni.Ca desert, aveţi de ales între„morojnie“ (îngheţată) sau„ponciki“
(gogoși pudrate cuzahăr). Ca băuturi, tradiţionalesunt ceaiul (fără lapte), darmai ales, firește,
numeroaselesortimente de vodcă.
Spania
Uleiul de măsline, o mare varietate de legume, orezul și usturoiul joacă un important rolîn
pregătirea preparatelor tradiţionale.Veţi găsi în mai toate regiunile specialităţi din pește,legume și
carne de porc. În orice restaurant sau terasă puteţi savura preparatele tradiţionale spaniole,
„tapas“ și „sangria“.Primele sunt platouri cu gustăriservite ca aperitive, însoţite deun pahar de
vin. De la cele maisimple variante, care conţin șuncă, cârnaţi și brânză, pânăla cele mai rafinate,
cu pește,creveţi, caracatiţă și fructe demare, însoţite de sosuri tradiţionale,platourile „tapas“
concentrează gusturile nenumărate aleSpaniei. Una dintre cele maipopulare băuturi, „sangria“
esteun amestec răcoritor de vin, coniacși suc de fructe exotice, cubucăţele tăiate mărunt de
kiwi,portocale, lămâie, ananas saumango. Vinul este la mare înălţime,aminitind de soiurile
deRioja, de Ribera del Duero, Penedes,La Mancha, de Jerez șiAndaluzia.
Turcia
Combinaţii simple, câteva ingrediente și produse proaspete,cam asta este esenţa bucătăriei
turcești de astăzi.Carnea de miel este de bazăîn preparea mâncărurilor, întâlnitămai des în „șiș
kebab“sau „doner kebab“. Peștele și preparatele din fructe demare sunt foarte proaspete,cele mai
savuroase fiind „barbunya“și „kilic baligi“. Unele restaurante permit oaspeţilor accesul în
bucătărie și aceștia pot alege din oale dacă nu înţeleg numele mâncărurilor tradiţionale, de pildă
„dolma“sau „karniyarik“.
Ungaria
Bucatele specifice ale arteiculinare maghiare suntsăţioase și au o savoare cutotul particulară, fiind
preparatecu boia, ceapă, roșii, ardei,amintind aici de celebrulgulaș unguresc, tocăniţa depui cu
găluște. Supele specificesunt ciorba de pește șisupa de carne de găină„Újhazi”. Deserturile

10
caracteristicesunt tăiţeii cu brânză,ștrudel cu vișine, brânză sau mac, gălușca de Somlo
și„vargabéles“. Amatorii debere au la dispoziţie sortimenteleDreher, Aranyászok,Kőbányai,
Soproni sau Bak.Alături de celebra șampaniemaghiară Törley amintim șivinurile Tokaj - cel mai
renumit- și Tokaji Aszú - cel maivaloros.
Belgia
Bucătăria belgiană este foarte asemănătoare cu cea franceză, dar fiecare regiune din ţară are
specialitatea sa.Ceea ce i-a asigurat Belgiei celebritatea este însă ciocolata produsă aici. Marii
producători,„Godiva“ și „Leonidas“,au magazine în principalele orașe, pralinele și trufele
preparate de ei fiind unul din motivele pentru care merită să vizitaţi Bruges, Anvers sau Liége.
Berea locală este foarte populară, printre cele mai cunoscute fiind„Lambic“ (nume generic dat
berii fabricate în apropiere deBruxelles) și „Trappist“.
Germania
Dacă zăboviţi măcar câteva zile pe malul Rinului, trebuie neapărat încercate „Rheinischer
Sauerbraten“ (carne de vită marinată în ceapă cu mirodenii),sau „Leberkas“ (cârnat din porc și
vită). În toată Germania puteţi comanda popularii„Spatzle“ (tăiţei) sauWurst (celebrii crenvurști).
Felul trei vă este asigurat de ștrudele în tot atâtea variante ca în Austria, sau de
„NürnbergerLebküchen“, vestita turtă dulce nemţească. Germania este renumită și pentru vinurile
sale aromate, turiștii având posibilitatea de a le degusta în crame special amenajate
Finlanda
În vecinătatea Cercului Polar,omniprezent este renul. Ca atare, din când în când, finlandezii
îl mai deshamă de la sania lui Moș Crăciun și îl folosesc pe post de… specialitate culinară. Așa se
face că de la masă nu pot lipsi „poro“ sau „poronkaristys“ - chiftelele și, respectiv, tocana de ren.
O altă mâncare tradiţională este „riekkopaisti“, adică friptură de muikku- pește mic și alb,
specific„Ţării celor 1 000 de lacuri“.
Italia
Greu de găsit o bucătărie naţională mai eterogenă decât cea italiană, pentru că fiecare regiune
își are mâncărurile specifice. În Piemont, de exemplu, se mănâncă mai mult fazan, iepure de
câmp și trufe. Lombardia este recunoscută pentru „Risotto alla Milanese“, carne de viţel gătită în
toate felurile,precum și „panettone“.Trentino - Alto Adige este regiuneasupelor cu găluște,
Umbria este renumită pentru fripturile din carne de porc și pentru trufele negre, iar Toscana
este locul unde poţi comanda castane și carne de mistreţ. În fine, Napoli este patria brânzeturilor

11
Mozarella, a pizzei și a fructelor de mare, în timp ce Sicilia este paradisul dulciurilor.
În rest, cu cât călătorești mai mult spre sud, mâncarea devine mai condimentată, iar vinul mai
tare. La orice restaurant italian puteţi comanda, fără teama de a greși, „Tortellini“- paste făinoase
umplute cu cașcaval, spanac sau carne, „Bistecca alla Fiorentina“ - friptură marinată în ulei de
măsline, oţet de vin, usturoi, „Funghi trifolati - sote de ciuperci cu usturoi și pătrunjel“, „Fave in
salsa di limone“ – fasole boabe în sos de lămâie, „Burida alla Genovese“ – supă de caracatiţă,
calmar, midii, creveţi și moluște sau „Cassata siciliana“ - un pandișpan dulce umplut cu brânză
ricotta sau cremă de fistic.12

12
Fig 1.(Sursa:Ionica Soare,”Turism,Tipologii şi Destinaţii”Editura Transversal Târgovişte,2007)

12
www.agenda.ro-documentar,p11

Mâncăruri cu specific australian


Australia, una din cele mai mari ţări din lume, în acelaşi timp singura ţară care alcătuieşte
singură un continent, face parte din punct de vedere administrativ din Regatul Unit al Mării
Britanii. Deşi este considerat cel mai secetos continent, este un punct de atracţie pentru turism,
pentru ca acoperă în mare mai multe zone climatice, are numeroase plaje numai bune pentru surf
si rezervatii care adapostesc o fauna si flora unică in lume.
Ţinand cont de toate acestea este de înţeles că turistul gurmand se poate regala cu produse
din cele mai diverse, de la bifteck-uri şi în general carne preparată în cele mai diferite moduri, fie
că vorbim de aici de vită, de cangur, de oaie, de capră, de emu sau chiar crocodil până la cele mai
inedite meniuri cu peşte, de apa dulce, de oceanic şi mai ales fructe de mare ce se găsesc doar in
zonele de corali.
Există multe voci care afirmă că nu se poate vorbi despre o bucătarie australiană deoarece din
punct de vedere cultural în mare parte tradiţiile au fost preluate de la primii colonisti englezi, de
aceea există o tradiţie a fish and chips si a bifteack-ului înecat în bere, multă bere. Mai mult
datorită situării geografice şi mai apoi a numeroşilor imigranţi la nivelul localurilor, a
restaurantelor, Australia de astazi este un adevarat Turn Babel, cu influenţe mai ales asiatice,
malaieziene şi polineziene dar şi cu multe localuri unde influenţa europeană te face să te îndoieşti
că ai părăsit bătrânul continent.
Daca ar fi totuşi să ne referim la ceva specific australian trebuie să amintim ceea ce localnicii
numesc barbies adică mai pe româneşte grătare, care sunt ridicate la rang de cult. Fie că e vorba
de dispozitive cu cărbuni, preferate pentru savoarea pe care o ofera cărnii (care am vazut ca poate
fi practic din orice fel de animal peşte sau fruct de mare şi care nu neaparat foarte prajită) până la
cele cu gaz, mai practice. Dintre reţetele locale ce ar trebui încercate se numara Meat pie sau
Sausage Pie o tartă cu carne sau cârnţi, o mâncare foarte foarte saţioasa; Vegemite este o pastă pe

13
bază de drojdie, foarte sărata care se pune, într-un strat foarte subtire, pe pâinea cu unt, se
manancă de obicei la micul dejun. Beetroot, adică salată de sfecla roşie, foarte populară, de altfel
sfecla este una din legumele preferate ale australienilor, de multe ori chiar şi hamburgerii sau
sandviciurile au cate o felie de sfeclă proaspată în compozitie.
Deserturile au la bază de cele mai multe ori fructele, şi în Australia gaseşti cam orice fel de
fruct ţi-ai putea imagina, de la papaya, kiwi până la capşuni sau zmeură. Fructele sunt servite fie
proaspete fie în compoziţii dintre cele mai diverse, crema, ingheţata, prăjituri cu fructe, celebra
fiind banana bread, adică paine cu banane care este la limita dintre pâine şi prăjitura şi se serveşte
şi la micul dejun cu unt.
Având în vedere originile primilor descendenţi ai australienilor era normal ca berea sa fie la loc
de cinste. Foster’s, Castlemaine şi Swan au cucerit piţtele mondiale dar există şi numeroase beri
locale la fel de bune, cum ar fi Victoria Bitter (inchisa la culoare) sau Cascade. Relieful şi clima
le-au permis australienilor să dezvolte una din cele mai importante industrii viticole recunoscute
şi apreciate de maestrii oenologi, cele mai reuşite sortimente sunt Chardonnay, dar şi Pinot Noir
sau Cabernet Sauvignon.
Cu toate acestea băutura tradiţională a australienilor era romul fabricat din melasa. Astăzi se
produce mai ales în Queensland, cea mai apreciată marcă fiind Bundaberg.
Încercând o scurtă concluzie, putem spune că din punct de vedere gastronomic Australia este
fara indoială o experienţa ce merită traită. Dacă vrei senzaţii culinare inedite ai de unde alege,
restaurante de cea mai bună calitate cu produse şi reţete pe care nu le poti găsi altundeva, dacă nu
vrei să faci experimente, te poţi bucura de o bucătărie rafinată rămânând în cadrul culturii
gastronomice europene. 13

Mâncăruri cu specific American


Bucătăria clasică americană se împarte în două perioade: perioada precolonizare (până în
1492, cu sfânta trinitate compusă din porumb, fasole şi dovleci) şi perioada de după descoperirea
Americii, când influenţele europene şi-au pus amprenta masiv.
Ea este asociată în prezent cel mai des şi constant cu conceptul de fast-food. Şi-a căpătat acest
renume doar în ultimii 50-60 de ani, graţie dezvoltării economice fără precedent. Dar bucătăria
Statelor Unite nu e nici pe departe sinonimă cu fast-foodul...

14
Statele Unite Ale Americii
Bucătăria americană este, probabil, bucătăria care a primit cele mai mari influeţe. Sudul
Statelor Unite este dominat în prezent de influenţe culinare din Mexic, Franţa sau chiar Africa
(graţie sclavilor care au fost aduşi la muncă din ţările africane).

13
http://www.ifeel.ro/c_mancaruri-traditionale-australiene-sau-bucatarie-mondiala.html
In afara regiunilor, influeţele imigranţilor au facut ca în prezent să existe alte clasificări,
precum bucătăria euro-asiatică, bucătăria italo – americană, americano – chinezească. Bucătăria
nativă americană este, practic, bucătăria de dinaintea invaziilor altor popoare, si se remarcă prin
simplitatea gusturilor şi a aromelor folosite.14
Mâncarea cea mai înrădăcinată în cultura americană este de exemplu curcan umplut, cartofi
dulci sau sos de răchiţea, servite la Ziua Recunoştinţei, adică Thanksgiving Day. Toata familie se
adună atunci la masa de sărbătoare pentru a mânca împreuna.
Acesta se asociază cu tradiţiile recunoştinţei a culegerilor de agricultori. Un prilej pentru
întâlnire în familie este şi barbecue - adică grătar sau petreceri făcute în grădină – Garden Party.
La grătar se poate face aproape tot – începând de carne până la legume şi fructe. Cele mai
populare sunt coaste sau aripi de pui cu diferite sosuri.Des întâlnite sunt şi salate. Printre cele mai
cunoscute sunt: salata Cesar cu salată romană şi sos vinaigret, salata Şefului – Chef’s salad, cu
legume şi ouăle fiarte, salata Coleslaw pe baza verzei şi a morcovului precum şi Waldorf – salată
cu frunze de ţelină, mere şi nuci. Amestecul de culturi, rase şi regligii din diferite părţi ale lumii
este reflectat în varietatea bucătăriei americane. Bucătăria americană îşi datorează diversitatea
influenţelor indiene, africane precum şi a emigranţilor din Europa şi Asia.
În regiunile respective cultura culinară a fost influenţată de tradiţiile triburilor băştinaşe. În
plus imensitatea acestei ţării şi-a pus amprenta puternică pe diversitătea bucătăriei.
Fără îndoială, prima mâncare legată cu bucătăria americană care ne vine în gând este Fast
Food, adică „mâncarea rapidă”, aceasta fiind departe de orice celebrare culinară. Ca urmare, ne
gândim la cele mai populare mâncăruri precum: hot-dog-uri, hamburgeri sau buffalo wings.
Mâncărurile acestea sunt acum populare aproape în fiecare ţară. Bucătăria americană este
considerată ca fiind în primul rând rapidă, destul de bogată în calorii şi nu întotdeaună sănătoasă,

15
iar stilul american de pregătire, servire şi consumare este legat cel mai des cu mâncare grabnică,
puţin valoroasă nutritiv, servită în afara casei în timpul unei pauze scurte la servici.

14
http://www.americana.bonduelle.ro/

Pe de altă parte tradiţionalele: ciorbe, prăjituri, gemuri sau salate făcute pe baza fructelor şi a
legumelor s-au înscris adânc în cultura culinară americană. Ne mai pomenit este rolul legumelor,
ca de exemplu a porumbului sau dovleacului. Diferite soiuri de porumb sunt întâlnite fie ca
ingrediente în specialităţi diferite, fie separat. Ştiuleţii de porumb fierţi cu unt şi cu sare sau
popularul popcorn, adică seminţele de porumb prăjite în ulei, sunt cunoscute în întreaga lume.
Italienii,în America anilor 20 (secolul XX), au fost primii care au servit Salată Cesar pe acest
continent. Această se poate întâlni în mai multe variante – numai cu crutoane, cu pui sau cu
anchois.Untul catifelat şi porumbul dulce conferă un gust deosebit acestei specialităţi. Salata
Sefului este alcătuită în primul rând de frunzele de salată cu o bogaţie de adaosurile variate.
Reţeta de bază poate fi modificată în diferite feluri – adaugănd carne, peşte sau înlocuind sosul
vinaigrette pe cel cu adaos de maioneză15.Cele mai renumite feluri de mâncare sunt:
Hamburger – cel mai cunoscut produs american, de inspiratie germana insa, dar in Statele Unite
a fost comercializat prima oara sub aceasta denumire; la origini a reprezentat o chiftea de carne
care a fost presata, fripta si apoi servita intre doua felii de paine;
Crab cake – ajunsa in prezent o delicatesa mondiala si intalnita in consecinta in multe tari,
consta intr-o chiftea din carne de crab amestecata cu paine, oua, lapte si ceapa; statul Maryland
este leaganul crab cake;
Buffalo wings – reprezinta aripiorele de pui prajite si apoi stropite cu sosul buffalo, pe baza de
otet amestecat cu sos de piper iute si unt sau margarina;
Banana split – cel mai cunoscut desert al Statelor Unite; consta intr-o banana sectionata pe
lungime, peste care se pun inghetata de vanilie, ciocolata si capsuni, iar deasupra se toarna
siropuri de ananas si de ciocolata si se presara nuci, totul apoi fiind acoperit cu frisca;

16
Bananas Foster (banane flambate) – cel mai nou produs american, inventat in 1951, reprezinta
banana taiate felii, prajite alaturi de unt, zahar brun, scortisoara, rom si lichior de banana, tot
acest continut fiind turnat apoi peste inghetata; este un produs servit, deobicei, in restaurantele de
lux;16

15
http://www.dietetik.ro/articole/1262/bucataria-americana.html
16
http://www.americana.bonduelle.ro/

 Canada

Bucătăria canadiană este apropiată în general de bucătăria americană sau de cea britanică, însă
are şi influenţe franceze în estul ţării, în partea vorbitoare de limba franceză. Peste toate acestea,
multitudinea de etnii de pe teritoriul canadian au facut din această ţară un paradis mondial
culinar. Siropul de arţar este poate produsul cel mai cunoscut oferit lumii întregi. Există însă mai
multe particularităţi, care ar putea intra cu uşurinţă la categoria de extravaganţe culinare, cum ar
fi consumul cărnii de focă.Feluri renumite de mâncare sunt:
Poutine – este cel mai cunoscut fel de mâncare canadian, regăsit cu preponderenţa în partea
franceză, în regiunea Quebec; constă din cartofi prăjiţi peste care se pun bucatele de brânză
proaspătă de vacă şi sos din carne de vită sau din carne de pui (gravy); este cunoscut drept
elementul central al bucătăriei fastfood din Canada; est extrem de caloric şi de energizant;
Tourtiere – este o placintă de carne servită în zona Quebec şi constă dintr-un amestec de carne
tocată mărunt de porc, viţel sau de vita, alături de ţelina tăiată mărunt şi acoperită cu o crustă de
cocă; se face apoi la cuptor, la foc mic;
Soupe aux pois jaunes – este o supă pe bază de mazăre galbenă, un soi special de mazăre; este
servită alături de bucatele mărunţite de carne de porc sărată;
Toutin – este o specialitate din provincia Newfoundland şi reprezintă bucăţi de cocă de paine
prăjite în ulei;
Jigg’ Dinner – reprezintă un adevarat festin culinar din nordul Canadei, consumat duminica şi
care constă din carne de vită sărata, cartofi fierti, morcovi, varză, şi servită alături de budinca de
mazăre sau de piure de mazăre;
Flipper Pie – este o inedita placintă facută din înotatoarele focilor, servită de Paşte;

17
Nanaimo Bars – este cel mai cunoscut desert canadian; reprezintă o prajitură triplu stratificată,
din biscuite cu cacao la bază, apoi din budinca de vanilie sau unt de vanilie iar deasupra se toarnă
ciocolata topită; se serveste rece;17

17
http://www.dietetik.ro/articole/1262/bucataria-canadiana.html

Mexic

Conchistadorii spanioli şi-au marcat prezenţa în diferite domenii, inclusiv în cel culinar...
Înainte de sosirea spaniolilor în Mexic nu erau cunoscute nici grăsimea nici uleiul de măsline.
Hrana era coaptă, fiartă în apă sau aburi, câteodată coacerea fiind făcută în gropi săpate în
pământ. Colonizatorii spanioli s-au „americanizat” foarte repede începând să trăiască şi să se
hrănească la fel ca indigenii. Întâlnirea celor două culturi a rezultat într-o bucătărie strălucitoare
şi aromatizată. Noile tehnici culinare – prăjirea, coacerea etc. – au condus la apariţia unor reţete
neobişnuite.
Cea mai populară băutură alcoolică mexicană este tequilla. Totuşi nu există nici o reţetă de
băutură care să amestece această băutură cu laptele. Elementele chimice care se află în alcătuirea
laptelui accentuează efectul tequillei provocând chiar în condiţiile consumului de cantităţi mici.  
Înainte de sosirea spaniolilor alimentul de bază în Mexic era porumbul. Conform mitologiei
maiaşe oamenii au fost creaţi dintr-un amestec de porumb şi sânge de zeu, şi din această cauză
porumbul era obiectul unei veneraţii aproape zeeşti. Porumbul a devenit elementul de bază al
pâinii şi plăcintelor.
Din porumb se coace pâinea mexicană – tortilla. Un alt tip de plăcinte erau totopos – plăcinte
înguste tăiate în bucăţele preparate din maczki, porumb copt şi măcinat amestecat cu sare şi chili.
Americanii le-au popularizat sub denumirea de „Nachos”. 
  Cele mai cunoscute feluri de mancare sunt:
cheviche – peşte maritim crud cu garnitură. În fiecare din ţările Americii de Sud această
mâncare se serveşte în alt fel. În Peru cheviche se serveşte cu felii subţiri de ceapă verde cu care
se garniseşte cheviche în ultima clipă înainte de servire. În caz contrar ceapa schimbă gustul
mâncării. 

18
tortilla cu masa harina – în Mexic aceasta este cea mai importantă garnitură pentru orice
mâncare, fiind în acelaşi timp un ingredient alimentar de bază, un fel de pâine a Mexicului. Dacă
dorim să ne simţim ca un adevărat locuitor al Mexicului, nu ajunge doar Tequila şi Sombrero-ul..
burrito – o mâncare adorată de amatorii de bucătărie mexicană. După o salsa fierbinte, plină de
pasiune, deliciosul burrito vă va astâmpăra foamea.
macho de fasole- Din Mexic provin cca. 20 de soiuri de fasole. Fasolea împreună cu porumbul
asigură dietei o cantitate corespunzătoare de aminoacizi ce sunt necesari producerii albuminei şi
indispensabil pentru o hrănire corectă. Fasolea poate fi consumată pregătită din plante
aromatizante sau sub formă de pastă după gătire folosită ca umplutură pentru tortilla.18

Brazilia
Preparatele braziliene sunt renumite pentru nenumăratele sortimente din carne (vita, peşte, pui) şi
garnituri în care predomina orezul şi fasolea. Se spune că în Brazilia numai carnea de vită cunoaşte în
jur de 50 de feluri de preparare. În renumitele restaurante tradiţionale ("churrascaria") carnea
prajită pe gratar şi jar este prezentă în tot felul de meniuri. Alături de carne, creveţii şi fructele de
mare sunt nelipsite din mâncărurile tradiţionale braziliene.Fantezia bucătarilor nu cunoaşte
margini în combinaţiile cu legumele "cararu", cu lapte de cocos sau condimente, de altfel
obişnuite (ceapa, piper roşu şi verde).
Sucurile naturale din fructe proaspete constituie baza aperitivelor, iar sucul verde din nucă de
cocos este una dintre cele mai populare băuturi, comercializată de vânzatorii ambulanţi.
Cafeaua şi ciocolata sunt, de asemenea, tradiţionale şi inegalabile. Este aproape imposibil sa
definesti in cateva cuvinte bucataria braziliana. La originile bucatariei braziliene stau vechile
retete ale indigenilor combinate si adaptate de colonisti portughezi. Odata cu aducerea sclavilor
din Africa, bucataria braziliana se imbogăşteste.
      Deşi fiecare regiune are particularitătile sale, "fejioada"(tocana de fasole) este considerată
mancarea tradiţională braziliană. In general fasolea se serveste separat de carne, alături de varză
călita si felii de portocale proaspete. Cea mai renumita bautura este caipirinha: "cachaça"
(brandy), lamaie si zahar.19

19
18
www.mexicana.bonduelle.ro

19
http://www.apropo.ro/news/util/bucataria-braziliana-2083152

Argentina
În bucătăria argentiniană se simt puternice influenţe ale ţărilor Americii Latine. Ele se
manifestă prin mâncăruri pe bază de porumb, în principal fierturi cum ar fi locro (o ciorbă pentru
zile răcoroase pe bază de porumb şi carne), humita (pe bază de porumb şi brânză dulce), tamales
(o mâncare din carne, porumb, legume, învelită într-o frunză de porumb şi fiartă). Una din
contribuţiile spaniole la arta culinară mondială este şi cunoscuta empanada - „acoperit cu pâine”,
un fel de colţunaş mare. Fiecare regiune argentiniană are propria sa empanada, diferenţele ţin în
primul rând de mărime şi de umplutură. Aceşti colţunaşi pot fi prăjiţi sau copţi. Dacă sunt prăjiţi,
se foloseşte neaparat untură. Empanada nu trebuie să fie neaparat cu carne. În Argentina se mănâncă şi
empanada cu brânză şi şuncă, cu spanac şi slănină sau cu carne de pui. Uneori se prepară şi cu umplutură
dulce dar atunci se numeşte pastel sau pastelito. Empanadas se mănâncă cu degetele, în acompaniamentul
unui vin argentinian roşu, sec. Argentinienii preferă carnea roşie dar consumă cu plăcere şi peştele sau
fructele de mare. În râurile Argentinei trăiesc peşti deosebiţi cum ar fi. dorado sau surubí. Preparaţi la
grătar, cu multe mirodenii, aceştia sunt delicioşi.
Argentinienii servesc deserturi minunate care sunt îndrăgite atât de adulţi cât şi de copii. Tradiţia
prăjiturilor a fost adusă aici de către spanioli. Cea mai faimoasă este dulce de leche – făcută din lapte şi
zahăr, similară cu caramelul, dar mai sunt şi alfajores, adică foietaj alternat cu dulce de leche şi acoperit cu
ciocolată sau flan – un soi de budincă acoperită cu dulce de leche. Un alt desert este o felie groasă de
brânză cu o bucată de jeleu de gutui sau jeleu de patate – queso con dulce. Evident, în funcţie de regiune,
la aceste deserturi se folosesc nenumărate soiuri de fructe a căror culoare, aromă şi gust adaugă varietate
sărbătorilor.
Băutura tradiţională argentiniană este ceaiul yerba mate, a cărui servire este un adevărat ritual.
Acest ceai se bea printr-un tub metalic prevăzut cu o plasă, din căni mici, făcute din dovleac
uscat, lemn sau porţelan.Cartea de vizită culinară a Argentinei este carnea de vită suculentă,
preparată la grătar, minunaţii colţunaşi fripţi pe untură şi excelentul vin roşu.Din păcate în

20
Argentina nu se practică arta culinară a vechilor ei locuitori. Cu timpul, bucătăria indienilor care
locuiau în pampas a fost dată uitării. Argentinienii au „moştenit” bucătăria conchistadorilor, pe
care de altfel au îndrăgit-o. În toate restaurantele de pe malul argentinian al Atlanticului se găsesc
fructe de mare, care sunt delicios preparate şi care nu se prea deosebesc de cele servite în
restaurantele de pe malul Mediteranei. Mâncărurile pregătite de argentinieni au aromă de
mirodenii şi de ulei de măsline. Reţetele tradiţionale recomandă folosirea multor condimente,
ceea ce face ca gustul să fie similar cu cel al bucătăriilor din alte părţi ale lumii, cum ar fi Italia
sau Franţa. 
Dacă un argentinian ne invită la o masă cu mâncarea sa preferată – grătarul – putem fi siguri că
porţiile vor fi enorme. Trebuie să ne pregătim de asemenea pentru întâlnirea cu alte părţi ale
animalului, cum ar fi testicolele sau burta, specialităţi care nu le plac tuturor.
Înainte de preparare, carnea se lasă pentru câteva ore în chimichurri – o marinată pe bază de
usturoi, frunze de pătrunjel, oregano, frunze de dafin, sare, ulei, un pic de oțet sau lămâie.
Aceeasi marinată se poate turna periodic peste carne în timp ce aceasta se frige pe grătar.  

Cateva feluri preferate în Argentina sunt:


Empanadas – pateuri mari argentiniene cu carne de vacă prăjite în untură. Mâncarea a fost
preluată de la indieni. Fiecare regiune are reţeta proprie pentru empanadas, acestea diferind prin
mărime şi umplutură. Umplutura tradiţională din carne de vacă se numeşte criolla, însă pateurile
pot fi umplute deasemenea cu caşcaval şi şuncă, carne de pui, porumb şi ceapă sau spanac şi
costiţă. Blatul trebuie să fie subţire. Empanadas se mănâncă cu mâinile
Alfajores – biscuiţi foarte populari în Argentina, umpluţi cu dulce de leche (“lapte dulce”, adică
toffi) sau cu gem, pot fi presăraţi cu zahăr pudră sau acoperiţi cu ciocolată neagră sau albă. În
multe ţări latino-americane şi în Spania se pot întâlni prăjituri cu acelaşi nume, însă reţetele sunt
absolut diferite.
Puchero – mâncare, pe care au adus-o cu ei în Argentina coloniştii spanioli. Este un gulaş din
diferite feluri de carne şi legume, care sunt înăbuşite împreună.
Argentinienii sevesc separat carnea, bulionul şi legumele.20

21
20
www.argentiniana.bonduelle.ro

Mâncăruri cu specific Asiatic

Numitorul comun al mâncărurilor asiatice este orezul, care se găseşte în multiple varietăţi,
diferite culori, forme şi mărimi. Cel mai des folosit condiment este sosul de soia.
Călătoria prin bucătăriile asiatice este impresionantă. Bucătăria asiatică are la bază obiceiuri
culturale din fiecare ţară în parte, diferite ingrediente, neobişnuite combinaţii ale gusturilor şi
arome ameţitoare. Un mare rol îl joacă de asemenea tradiţiile multor religii asiatice, conform
cărora mâncarea este hrană nu numai pentru corp ci şi pentru spirit. Atractivitatea acestei
bucătării rezultă din faptul că îşi are „izvorul” pe mesele marilor dinastii.

Thailanda

În bucătăria tailandeză toate felurile sunt pe bază de orez, care neutralizează gusturile, lucru
extrem de important în cazul mâncărurilor foarte picante. Merită subliniat că în timpul fierberii
orezului nu se adaugă sare. Orezul în bucătăria tailandeză îndeplineşte rolul pâinii şi al cartofilor
din bucătăria europeană.
În afara gustului mâncărurilor, foarte important este aspectul lor. De aceea tailandezii acordă
o atenţie foarte mare decorării, care în cazul tăierii legumelor şi a fructelor a devenit aproape o
artă. Deseori, felurile sunt împodobite cu arpagic sau felii de roşii sau castravete.
Odată cu apariţia civilizaţiei vestice, s-a renunţat la mâncatul exclusiv cu mâinile sau la băutul
direct din castroane, adoptându-se tehnica utilizării tacâmurilor. Datorită faptului că felurile
tailandeze sunt mărunţite în timpul preparării, cuţitele sunt inutile. Mâncărurile sunt consumate
prin adunarea de bucăţi în lingură cu ajutorul furculiţei.Bucătăria tailandeză, care reprezintă un
amestec de gusturi, se inspiră din tradiţiile bucătăriei chineze şi a celei hinduse. Însă
originalitatea ei constă în faptul, că tailandezii, în afara împrumuturilor, au creat de asemenea

22
reţete proprii, nemaiîntâlnite.  Această bucătărie se deosebeşte clar de cea chineză, oferă
posibilitatea alegerii ingredientelor, lucru prin care devine mai individuală, creează provocări
pentru bucătar.

21
http://www.dietetik.ro/articole/1628/bucataria-thailandeza.htm

Atât timpul de preparare cât şi condimentele folosite depind de fantezia bucătarului. În


bucătăria tradiţională tailandeză pentru stabilirea cantităţilor ingredientelor nu sunt folosite niciun
fel de măsuri. Bucătarii începători învaţă să gătească urmărind şi ajutând bucătarii mai
experimentaţi. Secretul unui fel reuşit constă în îmbinarea reuşită a tuturor gusturilor.21
Feluri renumite de mâncare în Tailanda sunt:
Pad Thai – unul dintre cele mai cunoscute feluri thailandeze în afara ţării, dar foarte popular şi
în Thailanda; constă din taitei de orez prajiti in sos de peste, cu oua, suc de tamarind, ardei iute,
mazăre, păstai, creveţi sau pui; se serveşte alături de o felie de lămâie verde;
Khao Pad – este orez prăjit în wok, alături de carne, ouă, ceapă şi roşii; pe deasupra se adaugă
apoi ceapa verde maruntita sau usturoi prajit; acest fel se serveste intotdeauna alaturi de o
garnitura verde, pe baza de felii de rosii si de castraveti si ceapa verde;
Tom yam kung – cea mai cunoscută supă thailandeză; este fierbinte şi acră şi este facută dintr-o
zeamă obţinută din iarba de lămâie, lamaie verde, ceapa, sos de peste, suc de tamarind, ardei iute
mărunţit, în care se fierb creveţi sau alte fructe de mare, sau piept de pui; la final, supa se
condimentează cu coriandru;
Gai phad met mamuang – este carne de pui prăjită alături de nuci caju; este un fel de mâncare
foarte populară printre turiştii care vizitează capitala Bangkok;
Kao niao ma muang – este un desert pe bază de orez, însă un anumit tip de orez, cu conţinut
ridicat de gluten, care devine lipicios şi dulce când este gătit, fiind servit alături de mango;
La masă, thailandezii consumă de obicei ceai, însă rece. Cel mai popular este cel pe bază de
seminţe de tamarind, având culoarea portocalie, fiind însă foarte dulce şi foarte tare. Urmează
apoi apa de cocos, obţinută din nucile de cocos mai tinere, servită şi ea rece. Alcoolul este
considerat un produs scump, însa localnicii prepară mai multe tipuri de whisky-uri, dar de o
calitatea inferioară.

23
Inedit despre bucătăria thailandeză:
- Thailandezii se laudă  a fi un popor de gurmanzi. De aceea, se spune că formele de salut între
doi thailandezi sunt urmate aproape mereu de intrebarea „ai mâncat?”;
- Laptele de cocos a fost introdus şi gătit în Thailanda de către străinii care au vizitat prima oara
Thailanda, însă în prezent a devenit un ingredient nelipsit în prepararea deserturilor sau a
anumitor tipuri de mâncare;
- Se spune că mirosul bucătăriei thailandeze este cel mai puternic dintre toate bucătăriile lumii;
- La o masa tradiţională la care se află mai multe persoane, doar bolul de orez este pentru fiecare,
restul mâncării este servit la comun în vase mari, de unde fiecare persoană mănâncă atât cât
poate;
- Spre deosebire de restul ţărilor din jur, în Thailanda mâncarea se consuma cu ajutorul furculiţei
şi a cuţitului, însa supa se mănâncă cu ajutorul beţigaşelor (cel puţin cele care au tăiţei), până
rămâne doar zeama, care se bea apoi!
- Despre capitala Bangkok, se spune că este „cel mai mare restaurant în aer liber din lume”, graţie
zecilor de mii de standuri în care se prepară la orice ora a zilei mancare caldă şi proaspată.
Bucătăria thailandeză este una după care tânjesc mulţi oameni. Este foarte creativă, graţie
tehnicilor de gătit şi a ingredientelor permisive (in special a tăiţeilor şi a orezului). Este
influenţată în timp de către chinezii care s-au mutat in Thailanda, şi de către exploratorii străini,
în primul rând cei portughezi, care au lăsat ca moştenire mai multe deserturi. Vegetarienii au
viaţă bună aici, trebuie să ştie doar să se ferească de sosul de peşte, omniprezent. Mai trebuie ştiut
că bucătăria thailandeză este uşoară, dietetica şi bogată în fibre.
Veţi găsi în numeroasele restaurante din Thailanda, şi în special din Bangkok, meniuri
impresionante, care oferă absolut orice specialitate imaginabilă a bucătăriei asiatice, iar listele
interminabile sunt însotite de fotografii color, pentru a face alegerea mai uşoară. Nu este însă
neobişnuit ca astfel de fotografii, de dimensiuni uriaşe, să orneze pereţii localului, făcând reclama
diverselor specialităţi. Veti găsi şi terase, restaurante în aer liber aflate la marginea râului,
aglomerate în fiecare seară de turişti şi localnici. Servirea este ireproşabilă şi rapidă, pe măsura
diversităţii ofertei, iar preţurile sunt acceptabile. In afara felurilor din intreaga Asie se acordă o
deosebita atentie prezentării şi preparării felurilor regionale tradiţionale. Dacă doriţi o cină mai
specială veţi putea mânca în timp ce vă plimbaţi cu barca pe râul Chao Phraya, având ocazia de a
intalni vânzători ambulanţi, care vând echivalentul thai al mâncării fast food direct din bărcile lor,

24
la preţuri modice. Sunt foarte populare şi restaurantele specializate pe preparate din peşte. In
afara mâncării în meniuri se gasesc şi diverse vinuri, locale sau de import. Restaurantele destinate
în special turiştilor oferă în afara unui bogat meniu tradiţional şi un program de muzică şi dansuri
populare thailandeze. Oaspeţii se asează în jurul unor masuţe joase, într-o ambianţă thai, cu
podele şi lambriuri din lemn de teak, tablouri clasice şi porţelanuri delicate.
Mâncarea thailandeză şi-a câştigat renumele internaţional prin intensitatea şi varietatea
gusturilor. Indiferent că este vorba de feluri foarte condimentate sau unele dulci, armonia este
principiul esenţial, bucătăria thai fiind în esenţa o combinaţie între tradiţia locală şi influenţele
orientale şi occidentale.Thailandezii au reuşit să adapteze reţele străine la stilul lor de a găti, dar
şi să introducă în bucătăria naţională tehnici străine sau să substituie în reţete anumite
ingrediente, pentru un plus de savoare. Spre exemplu în bucătăria thai se folosesc foarte mult
uleiul şi laptele de nucă de cocos în locul unor produse mai grase şi mai grele. In afară
mirodeniilor şi condimentelor se folosesc diverse ierburi şi plante proaspete. Specificul este că
felurile de mâncare thailandeză, deşi condimentate, sunt preparate în aşa fel incât senzaţia este
placută şi de scurtă durată. Mai mult, în loc de a servi fiecare fel pe rand, la o masă tradiţională
thai - şi mai ales la ocazii speciale - toate felurile sunt aduse odată la masa, iar musafirii pot alege
combinaţii îndrăzneţe, în funcţie de preferinţe.22
India

Bucătăria hindusă în ciuda popularităţii enorme, este cunoscut ca o mâncare a oamenilor


simpli. De aceea, unii hinduşi urăsc cuvântul curry, crezând că am putea critica ce ne-au servit.
Pentru numeroşi gurmanzi însă, acest fel este un miracol culinar. În ciuda numeroaselor variaţii,
în funcţie de bucătar, există o grupă de ingrediente(usturoi, ghimbir, ceapă, ardei iute şi iaurt),
care nu pot fi omise în prepararea curry. 
Rezultat al tradiţiei şi al condiţiilor istorice, bucătarii hinduşi au devenit maeştrii ai
condimentelor. Marea majoritate a populaţiei Indiei este vegetariană, de aceea, folosirea cu ştiinţă
a condimentelor a devenit o adevărată artă. Între nenumăratele condimente, care sunt
întrebuinţate în bucătăria hindusă trebuie amintite: chimenul, coriandrul, turmericul, păstăile roşii
şi verzi de ardei iute, scorţişoara, curcuma, cuişoarele, nucşoara, ghimbirul, anasonul, susanul sau
ceapa şi usturoiul.

25
Specialiştii sunt de acord, bucătăria hindusă este nu numai gustoasă, dar şi sănătoasă. O mare
influenţă o are modul hindus de consum al cărnii, - cantităţile mici amestecate cu legume sau
fructe, uşor prăjite sau înnăbuşite în cratiţă wok. Conform specialiştilor, previne formarea de
combinaţii cancerigene în organism, protejează de asemenea împotriva obezităţii şi a diabetului.

22
www.thailanda.bonduelle.ro

Mâncarea tradiţională hindusă trebuie consumată cu degetele, cu mâna dreaptă rupând o bucată
de ćapati, luând pe aceasta din orez cu legume sau carne. Bineînţeles, dacă cineva nu se simte în
largul său mâncând cu mâna, poate folosi furculiţa sau lingura.
Trebuie ţinut minte, că hinduşii nu beau alcool la masă, în schimb beau apă cu gheaţă sau iaurt
(dahi).
Mâncărurile bucătăriei hinduse sunt un adevărat rai pentru simţuri. Ochii se bucură de felurile
servite încântător, aromele mâncărurilor răsfaţă simţul olfactiv iar varietatea gusturilor taie
respiraţia. Masa este compusă din gustări, de cele mai multe ori constând în salate, felul principal,
paste, murături şi nemaipomenita pâine – ćapati, care se mănâncă cu legume şi orez. Conform
hinduşilor hrana este un dar al zeilor pentru oameni. De aceea, prepararea şi consumarea meselor
necesită seriozitate, respect şi concentrare. 
Bucătăria hindusă tratează în special legumele într-un mod creativ. Putem să găsim în cadrul ei
multe feluri interesante în care sunt folosite lintea, fasolea, vinetele, chiar roşiile, conopida sau
spanacul.Câteva mâncăruri cunoscute sunt:
Chapati – pâine indiană, asemănătoare ca formă cu o clătită, preparată din făină şi coaptă pe un
blat. Pâinea este servită la diferite mâncăruri cu legume, orez sau la supa dhal. Chapati este
folosită în loc de lingură, înfăşurând în ea felurile de mâncare. Dimensiunile pâinii diferă în
funcţie de regiune şi bucătărie, însă în medie mărimea ei este de aproximativ 10 cm în diametru.
Dhal – există un proverb care spune, că cel puţin odată pe zi în fiecare casă indiană se mănâncă
dhal. Este o supă-puree din diferite feluri de leguminoase: fasole, mazăre, linte, fasole mungo cu
adaos de curry şi garam masala – un amestec de diferite condimente.
Gulab Jamun – un desert popular în India, sunt nişte găluşti prăjite în sirop de zahăr. Acest desert va
reprezenta o gustare excelentă pentru prietenii tăi

26
Pui cu curry în stil indian23

23
www.bonduelle.ro

China

Una din cele mai populare bucătării asiatice este bucătăria chinezească, mai exact din regiunea
Guandong. În bucătăria chinezească domină orezul, legumele şi soia. Carnea şi peştele nu sunt
folosite în cantităţi aşa de mari ca în alte bucătării.
Arta sculpturii în legume şi fructe este întâlnită în bucătăriile chinezească, coreeană şi japoneză,
dar este specialitatea bucătăriei tailandeze. Minunatele opere din legume şi fructe sunt servite cu
ocazia recepţiilor şi a festivităţilor, şi sunt de asemenea oferite ca dar în mănăstiri.
În componenţa bucătăriei chinezeşti intră bucătăriile regionale. Restaurantele din întreaga lume
care servesc mâncăruri chinezeşti oferă cel mai des mâncăruri ale bucătăriei din regiunea
Guandong. Acest lucru este rezultatul faptului că, locuitorii acestei regiuni sunt foarte dispuşi să
deschidă  restaurante pe întregul glob. Datorită acestei situaţii fiecare poate verifica pe propria-i
piele faimoasa zicală ce confirmă diversitatea acestei bucătării: “Locuitorii Guandong mănâncă
tot ce are două picioare cu excepţia oamenilor; tot ce are patru picioare cu excepţia meselor şi tot
ce are două aripi mai puţin avioanele”.
Din cauza dimensiunilor ţării, este greu de vorbit despre o bucătărie uniformă. În China sunt
evidenţiate patru varietăţi regionale ale bucătăriei: şcoala nordică (Pekin, Shantung, Honan), de
coastă ( Fukien, Shanghai), continentală (Shechuan, Yunnan) şi sudică (Guandong).
În friguroasa regiune de nord alimentul de bază nu este orezul, ci grâul. Mâncărurile tipice sunt
macaroanele, găluştile de cartofi şi pierogi. În majoritatea lor aceste mâncăruri sunt uşoare şi
delicate. Garniturile cele mai des folosite sunt usturoiul şi ceapa verde, iar condimentele folosite
sunt uşoare. 
În regiunea de coastă predomină peştele şi fructele de mare precum şi supele uşoare. Cel mai
adesea se mănâncă preparatele din carne, carne de pasăre şi peşte, gătite împreună cu legume şi

27
foarte condimentate cu sos de soia – acest mod de preparare a mâncărurilor este denumit “gătitul
roşu”.
În regiunea continentală cele mai populare sunt mîncărurile picante şi foarte condimentate.
Domneşte ardeiul Shechuan – condiment picant cu gust mai iute decât al ardeiului iute. 
Majoritatea mâncărurilor chinezeşti cunoscute în lume provin din regiunea de sud, din
împrejurimile Guandong. Aceste mâncăruri sunt uşoare, delicat condimentate şi mai puţin grase
decât cele din celelalte regiuni ale ţării. Cele mai populare condimente sunt sosul de soia,
ghimberul proaspăt, sherry şi bulionul de pui. Nu sunt folosite foarte multe condimente iuţi,
pentru că este preţuit gustul ingredientelor principale ale mâncărurilor. Multe mâncăruri ale
bucătăriei Guandong sunt pregătite folosind tehnicile gătitului rapid. Acestea au fost născocite cu
mult timp în urmă, atunci când exista o lipsă de combustibil pentru bucătărie. Gătitul rapid constă
în prăjirea foarte rapidă a unor bucăţi mici, de mărimi identice de ingrediente în ulei fierbinte,
timp de câteva minute. În timpul prăjirii ingredientele trebuie energic amestecate şi aruncate în
sus.
În bucătăria chinezească nu există o diferenţiere clară între mâncărurile cu carne, legume etc., ci
sunt amestecate între ele diferite ingrediente, care în consecinţă creeză mâncăruri separate.
Caracteristică este armonizarea mâncărurilor, ceea ce înseamnă că niciodată la o masă nu se
servesc mâncăruri din acelaşi fel de carne, cu gust sau structură asemănătoare. Singura legătură
este credinţa în teoria propovăduită de către filozoful antic chinez Yi Yin, conform căreia fiecare
gust este legat de un alt organ intern – de aceea echilibrarea gusturilor într-o masă menţine
organismul la un nivel bun de sănătate.  
Un ingredient caracteristic al bucătăriei chinezeşti sunt ciupercile: negre, aşa numitele urechi de
pisică, uşor sticloase şi crocante sau ciupercile aromate cu gust delicat şi miros plăcut. Alte
ingrediente sunt: ghimbirul, germenii de soia care au o mare valoare hrănitoare, varza
chinezească care este un adaos la mâncărurile de peşte şi din carne, anasonul care are un gust
dulce-picant şi este folosit drept condiment la zarzavaturi, sosuri şi prăjituri. Populare sunt de
asemenea macaroanele, întâlnite în bucătăria chinezească în patru feluri: din ouă şi făină de grâu,
din făină de grâu (asemănătoare spaghetelor), din fasole mung (transparente) şi din făină de orez.
Cea mai importantă legumă în China este bineînţeles orezul. Din el se prepară între altele aluatul
din orez care sunt folosite ca garnitură la mâncărurile de peşte şi din carne, şi de asemenea stau la
baza pregătirii prăjiturilor dulci cu adaos de fructe uscate şi cremă. Este dificil de apreciat

28
însemnătatea orezului în cultura chineză. Pentru chinezi orezul reprezintă simbolul vieţii. Dacă
eşti oaspetele unei familii chineze, este lipsit de tact să laşi nemâncat chiar şi un bob de
orez.Conform mitului, oamenii au descoperit orezul datorită unui animal sălbatic. O lungă
perioadă de ploi şi inundaţii au provocat distrugerea tuturor culturilor şi a forţat oamenii să
vâneze animale. Odată către oameni a venit un câine sălbatic. De coada lui oamenii au observat
agăţate câteva grăunţe galbene. Recunoscători, oamenii nu au făcut rău câinelui, în schimb au
însămânţat grăunţele de pe coada lui şi în acest fel s-a început cultivarea orezului

Japonia
Bucătăria Japoneză este naturală şi armonioasă, este considerată una din cele mai sănătoase din
lume. Conţine puţine calorii, este bogată în proteine şi fier, fără a avea mult colesterol sau diverse
grăsimi.
În comparaţie cu alte bucătării se remarcă absenţa aproape totală a condimentelor, abundenţa
orezului, a produselor pe bază de soia (miso, tofu), a peştelui, fructelor de mare, algelor şi
legumelor. Este faimoasă pentru mâncărurile sale simple, minunat prezentate, în care nici unul
din ingrediente nu eclipsează gustul celorlalte.
sushi cu caviar – o mâncare din bucătăria japoneză care a cucerit lumea. În forma sa clasică,
sushi-ul conţine orez, peşte, fructe de mare, legume şi alte specialităţi (adesea locale), toate fiind
drese cu oţet. Actualmente, cele mai răspândite forme de sushi în lume sunt:
Nigiri-sushi (porţii de orez frământate cu mâna şi felii de peşte),
Oshi-sushi (sushi din Osaka – porţii de orez pătrate, presate, acoperite cu felii de peşte marinat
sau fiert),
Maki-sushi (bucăţi de peşte, fructe de mare şi legume rulate în orez dres cu oţet şi în alge uscate
nori),
Chirashi-sushi (orez dres cu oţet pe care se aşează diverse ingrediente).    
creveţi cu legume – creveţii, care l-au îmbogăţit pe Forest Gump, ocupă un loc de cinste în
meniul marin. Cu cât ne îndepărtăm de ţărm, cu atât creveţii devin un ingredient mai rafinat şi
mai scump al mâncărurilor.
O mâncare specifică pentru Japonia este bento. Sub această denumire ascunde o cutiuţă
paralelipipedică, în care se află compartimente mici cu porţii de mâncare reci ,aşezate frumos şi
cu grijă. Acestea pot fi de exemplu sushi, orez, peşte fript, legume în sos, bucăţi de fructe. Bento

29
se serveşte la picnicuri, în timpul călătoriilor şi de asemenea îndeplineşte funcţia de fast-food.
Conform tradiţiei nevasta pregăteşte bento soţului la muncă.

Mâncăruri cu specific African

Maroc

Bucătăria arabă cuprinde elemente ale bucătăriilor mediteraneene şi africane. Termenele de


referinţă ale acestei bucătării sunt cuscus, carnea de miel, năut, vinetele, măslinele, curmalele,
apa parfumată (de portocale şi de trandafir), cărbunele şi ceaiul de mentă. Mâncărurile bucătăriei
arabe sunt înainte de toate o ocazie de întâlnire în mijlocul familiei şi al prietenilor. Conform
tradiţiei se stă pe perne sau pe bănci joase, împrejurul unei mese rotunde. Felurile de mâncare
sunt consumate în tăcere, delectându-se cu fiecare îmbucătură. După masă este timp pentru ceai
şi discuţii.Bucătăria arabă era la început bucătăria nomazilor. Ingredientele necesare pregătirii
felurilor de mâncare trebuiau să fie uşor de transportat, de exemplu orezul, curmalele. Caravana
îşi diversifica meniul cu articole achiziţionate pe drum, de exemplu legumele. Din păcate în acele
vremuri nu era cunoscut miracolul conservei.24
Bucătăria marocană se remarcă prin amestecurile subtile de condimente şi prin reţetele exotice
care combină carnea cu diverse fructe. Întrucat majoritatea marocanilor sunt musulmani, alcoolul
şi carnea de porc sunt interzise. În schimb, se consumă carne de miel, vită, pui, peşte şi chiar de
camilă. Marocanii iubesc prajiturile, făcute în general din nuci şi miere. Bucătăria marocană are
puncte comune cu cea a Tunisiei şi Algeriei, fiecare având stiluri culinare proprii şi preparate
specifice.Specialităţi marocane sunt:
Cuşcuş – este cel mai cunoscut aliment marocan (sau nord-african) şi denumeşte nişte paste in
forma de bobiţe, obţinute din gris.
Bisteeya – specialitate marocană, din foi de aluat, între care se adaugă carne de porumbel,
migdale, ou, scortişoara şi zahăr.

30
Tagine – se referă la supele din carne cu legume, fructe, măsline şi condimente (scorţişoară,
şofran, ghimbir, usturoi), fierte în vase tradiţionale din lut, care poartă acelaşi nume.
Harira – este supa tradiţională marocană, facută din bucăţi mici de miel, legume, ouă şi suc de
lamâie. Harira este consumată de obicei în timpul lunii Ramadan, când musulmanii postesc de la
răsăritul până la apusul Soarelui

24
http://www.marocana.bonduelle.ro/

Harissa  - sos picant, care insoteşte alte preparate, precum supele tagine sau harira.
Ceaiul marocan – este un ceai foarte dulce, care conţine şi frunze de mentă şi este servit la cină
sau alături de prăjituri.25
Prepararea meniurilor în Maroc are două aspecte. În primul rand este vorba despre pregătirea
meniurilor pentru intâlnirile între bărbaţi, o muncă delicată, migăloasă. Ca bucătari nu sunt
acceptaţi decât adevăraţii maeştri şi, în nici un caz, femeile. Banchetul se adresează în special
bărbaţilor, aşezaţi pe perne,în jurul meselor mici, frumos împodobite. Fiecare invitat este
parfumat pe mână cu apa îmbietor mirositoare, dintr-un vas de argint. Gazda bate din palme şi
incepe festinul. Preparatele sunt servite unul după altul până când toată lumea atinge Chan -
satisfacţia. În final, vasul de argit este din nou umplut, pentru ca persoanele prezente să îşi cureţe
mâinile şi buzele. Masa este servită în onoarea fortelor atotputernice şi, de aceea, începe şi se
termină cu rugăciuni.
În a doua categorie se incadrează mâncărurile gătite de femeile din casă. În această zonă, unde
timpul nu este atât de presant ca în lumea occidentală, femeile petrec ore în bucătărie. Bucătăria
este pustie, fără scaune, pentru odihnă fiind disponibilă o carpetă. Femeia casei - Dada – este
îmbracata cu veştminte lungi, viu colorate. Îmbie mirosul de kebab, aroma condimentelor -
coriandru, chimen, marjoram - cea de ceapă sau de ulei de masline, mireasma mentei şi a
trandafirilor.
În Maroc, pregătirea unui ospăţ poate dura o săptămână, iar meniul poate ajunge până la 50 de
preparate. Numai o zi este necesară pentru prepararea specialităţii numită Bastilla - o plăcintă
foarte subţire, crocantă, umplută cu un amestec din carne de pui şi condimente dulci şi picante,
delicate şi puternice.26

31
25
http://dieta.romedic.ro/diete/Bucataria_marocana_0745.html
26
http://www.culinar.ro/articole/citeste/506/mese-bogate-marocane.htm

Tunisia
Bucătăria tunisiană face parte din familia mediteraneeană, însa are şi influenţe orientale
(evreieşti şi berbere), şi oferă ingrediente proaspete şi sănătoase, majoritatea dintre ele fiind rodul
puterii soarelui şi a climei calde: uleiul de masline, roşiile, peştele şi fructele de mare, verdeţurile
şi condimentele aferente. Spre deosebire de restul bucătăriilor nord-africane, cea tunisiană este
iute, graţie harissei, mirodenia minune şi complexă a tunisienilor.27

Feluri de mâncare specific tunisiene


Cuşcuş-ul este mâncarea naţională a tunisienilor şi poate fi preparat în nenumarate feluri. Este
gătit îtr-un vas special, dublu, numit cuşcusiera.Termenul „cuşcuş” provine din limba berberă
(„seksou”), în care inseamnă, pur şi simplu, hrană. Cuşcuş se găteşte în toată Africa arabă, dar cel
al tunisienilor diferă prin culoarea sa uşor roşiatică, datoraă pastei harissa şi a celei de roşii.
Bouza este o prajitura preparată din alune şi sorg.
Chakchouka este o tocană preparată din mazare, rosii, ardei, usturoi şi ceapă, servite cu ouă
ochiuri fierte in apa.
Harissa este un sos, sau pasta, iute, de culoare rosie, ce este servita la aproape toate mancarurile.
In timp ce tunisienii manancă iute şi condimentat, restaurantele şi hotelurile prepară meniurile
luand în consideraţie gustul clienţilor, aşa că harissa este servită separat. Harissa şi uleiul de
măsline sunt ingrediente aproape universale în bucătăria tunisiană.
Samsa este compusă din starturi subţiri de patiserie, alternate cu straturi de alune prăjite tocate
şi seminţe de susan, însiropate cu sirop de lămâie şi de apă de trandafiri.
Taginele, vestite deja in intreaga lume, sunt tocane gătite în vase de pământ, închise cu capac.

32
Painea este atotprezentă pe masa tunisienilor. De la baghetă până la painea ţărănească, coaptă în
cuptoare de lut numite ”tabouna”, fiecare regiune a tarii are specialitatile sale. Nici o masă nu
este completă fără pâine proaspată.
Masa la tunisieni este un eveniment social şi este cu atât mai bună cu cât durează mai mult.
Ca toate bucătăriile mediteraneene, tunisienilor le place să „necajeasca” palatul gurii cu o serie de
mici antreuri, care in Grecia, Turcia sau Liban se numesc mezze (de unde si termenul mezelicuri)
iar aici se numesc „kemia”: ton, scoici, mici caracatite, măsline, harissa, merguez.
O masă tipică ar incepe cu „chorba frik” – o supa de miel cu pasta de rosii, coriandru, patrunjel si
diferite condimente, in care verdeturile proaspete sunt fierte la foc mic, totul fiind apoi servit cu
feliuţe de lămâie. Urmează apoi delicioasele bucăti de „brik” (carne de miel, vită sau legume şi
ouă invelite intr-o foaie subţire de aluat şi apoi prajite în ulei) urmat de salata „mechouia” – ardei
verzi fripti la gratar, rosii si usturoi tocat marunt, la care se adauga condimente, peste, oua tari,
masline si capere. Urmeaza apoi o tocana, sau „tajina”, de miel sau vitel, sau o omleta bogata cu
carne tocata, legume si branza. Salate proaspete, patiserie, cafea si ceai intregesc masa.
Mesele de sarbatoare dau frau liber imaginatiei bucatarilor, desi ingredientele de baza nu se
schimba.
Cu ocazia Mouledului (cand se comemorează naşterea profetului Allah), în intreaga Tunisie se
serveste „zgougou”, un fel de budinca dulce preparată din seminte de pin cu crema de vanilie si
decorata cu alune sau fistic.
Air El Fitr, ziua ce marcheaza sfarsitul Ramadanului (postul musulman), este sarbatorita de
fiecare familie prin vizitarea familiilor prietene si prin schimb de produse de patiserie si prajituri
preparate in casa; cele mai populare sunt „makroudh” si „bakloua”.
Aid El Kebir (sarbatoare care marcheaza in fiecare an sfarsitul pelerinajului musulmanilor la
Mecca) aduce pe masa tunisienilor zeci de feluri preparate din carne de miel: „cuminia”,
„osbane”, „mechouia”. Ras El Am(sarbatoarea Anului Nou la musulmani) nu se sarbatoreste cu
sampanie, ci cu „mloukhia”, sau „mouloukhia”, care inseamna iuta. Mari amatori de dulciuri,
tunisienii au adoptat baclavaua turceasca – straturi de aluat foarte subtire intercalate cu seminte
de pin macinate, migdale, alune, nuci si fistic, imbibate cu unt, coapte in cuptor si insiropate cu
miere. Nu se poate concepe vreo sarbatoare sau o masa festiva fara ele.
„Makroudh”, o specialitate din Kairuan, preparata din aluat de semolina umplut cu curmale, pasta
de migdale, este extrem de populara. Ceaiul de menta este, alaturi de cafea, bautura cea mai

33
populara.Spre deosebire de celelalte tari nord-africane, Tunisia are intinse zone fertile, propice
pentru cresterea vitei-de-vie. Vinurile tunisiene acopera o larga paleta tipologica: rosii, albe, roze
si muscatel. Arta vinaritului dateaza aici din antichitatea timpurie; agronomul Magon, care a trait
in Cartagina pe timpul vechilor fenicieni, a inregistrat in Tratatul sau de viticultura, tehnici de
producere a vinului care se mai folosesc inca si astazi. 28

27
http://www.dietetik.ro/articole/1470/bucataria-tunisiana.html
28
http://www.reteteleluiradu.ro/2009/07/23/bucataria-tunisiana/

Egipt
Bucătăria egipteană are multe în comun cu cea turcească, arabă sau grecească, fiind
considerată a fi destul de grea. Acest lucru nu trebuie însă se ne descurajeze de la explorarea ei.
Bucătăria egipteană este foarte originală, ea nefiind pe gustul tuturor turuiştilor.
Fără îndoială însă, ea este demnă de atenţie. Felurile tradiţionale egiptene se compun cel mai
adesea din orez cu adaos de legume sau carne. Mâncărurile sunt drese cu ulei şi condimentate cu
sare, piper, ceapă şi usturoi şi plante aromatice, cum ar fi chimenul, mărarul sau menta.
Pâinea egipteană se regăseşte pe fiecare masă. Egiptenii rulează pâinea subţire în cornete, în care
introduc umplutură. De aceea, tacâmurile nu sunt folosite, decât – eventual – la supă. Supele şi
ciorbele au foarte mare trecere în Egipt. La prânz, se serveşte adesea supă moloheia sau ads – o
ciorbă densă de fasole. Legumele, cum ar fi vinetele sau roşiile sunt prăjite de obicei în suc de
roşii cu usturoi. Mâncărurile pe bază de paste făinoase, de exemplu lazanele cu carne măcinată în
sos beşamel, sunt şi ele populare. Vegetarienii apreciază musadze (musacaua) – un amestec de
vinete, roşii, usturoi, ulei şi condimente, copt la cuptor.
Egiptenii au şi un fel de pizza a lor, numită fiteer, care se coace pe aluat moale. Fiteer-ul se
pregăteşte în prezenţa clienţilor, ei putând să-i ceară bucătarului să adauge un ingredient sau altul,
după gust. La dispoziţie avem: ouă, brânză, roşii, carne şi diverse legume. Umplutura – fie ea iute
sau dulce – poate fi împachetată în aluat sau întinsă deasupra.

34
La micul dejun şi la prânz, egiptenii servesc cel mai adesea o ciorbă dintr-o plantă asemănătoare
spanacului, numită moloheia. Se serveşte de asemenea mahşi, un fel de mâncare similar cu
sărmăluţele. Umplutura conţine orez şi carne de vită, cu adaos de mirodenii. Această umplutură
poate fi „împachetată” în mai multe moduri. În frunze de viţă – mahşi kromb, în frunze de varză
– mahşi kromb.
Orezul cu carne poate servi de asemenea ca umplutură pentru roşii umplute – mahşi tomatom,
sau pentru dovlecei umpluţi – mahşi kusa, sau pentru vinete umplute – mahşi bitengen. Legumele
astfel preparate sunt coapte la cuptor şi servite imediat, deoarece atunci când se răcesc, îşi pierd
gustul.
De dimineaţă, egipteni servesc de asemenea un fel de tartine, numite taameia. Ele au forma
unei chiftele între două felii de pâine. Chifteaua folosită la prepararea tartinelor taameia se
pregăteşte din fasole sau din năut, cu adaos de condimente şi, înainte de a se introduce în pâine,
se ornează cu salată.Alt fel de mâncare tradiţional este umplutura foul. Ea se prepară din bob
măcinat şi prăjit. Umplutura se pune în pâine shammy, asemănătoare cu pâinea pita. În
restaurantele egiptene pot fi găsite multe versiuni de taamei şi de foul, servite cu unt, carne, ouă,
sau cu torshi – adică cu legume murate. Un aperitiv des întâlnit în Egipt est pâinea cu pastă.
Păinea, care poartă numele generic de a’aish, se găseşte sub multe forme. Cel mai adesea este
vorba de a’aish baladi, adică o pâine plată, de mărimea unei farfurii. Există de asemenea ’aish
fransawi, ceea ce însemnă pâine franţuzească: cu alte cuvinte – chifle. 
Pâinea se serveşte cu sos de susan - tahini, la care se adaugă suc de lămâie şi usturoi. Pâinea
este de asemenea servită cu sos babaganuk, care se prepară din vinete tocate cu adaos de usturoi
şi pătrunjel. Salatele, pâinea, carnea, cu multe garnituri – iată ingredientele de bază ale prânzului
egiptean. Printre mâncărurile pe care egiptenii le consumă cu predilecţie la prânz se numără
firekh – pui la proţap şi hamam – porumbel umplut cu orez şi mirodenii.
Totuşi, cele mai cunoscute şi populare feluri de mâncare sunt kofta şi kebab-ul, adică carnea
friptă la proţap sau la grătar. Kofta este de obicei preparată din carne măcinată, iar kebabul – din
carne de miel, servită cu pătrunjel sau cu roşii prăjite şi ceapă, uneori cu pâine, salată şi pastă de
susa. În Alexandria, cel mai mare port al Egiptului, sau în alte oraşe de pe malul mării, se prepară
numeroase mâncăruri de peşte şi din fructe de mare.29  Ca in orice tara musulmana, alcoolul este
interzis si in Egipt. Trebuie spus insa ca pe vremea Egiptului Antic, berea era consumata in mod
regulat. Acest obicei insa s-a pierdut odata cu introducerea Islamului, in anul 654.

35
In prezent, cafeaua este bautura servita constant la mesele familiilor egiptene. Si apa.
Bucataria actuala egipteana a ramas, in marea ei majoritate, neschimbata fata de cea din perioada
Egiptului Antic. Apartine marii familii mediteraneene si atunci este eclipsata de suratele ei mai
mari din aceasta categorie. Ca o caracteristica a bucatariei egiptene, putem vorbi despre tendinta
de a condimenta cat mai iute mancarurile pe baza de carne, cu orez iute sau cu ardei iute. 30

29
http://www.egipteana.bonduelle.ro/
30
http://www.dietetik.ro/articole/1628/bucataria-egipteana.html

 Africa de Sud

Bucataria sud-africana reprezinta un mix intre bucataria veche indigena si cea de dupa perioada
colonizarii, cu influente britanice si olandeze in principal, dar si indiene, gratie muncitorilor care
au fost adusi in Africa de Sud. Tot acest amestec poarta numele de "Rainbow Cuisine". Carnea,
pestele, legumele, fructele subtropicale si porumbul, iata elementele fara de care bucataria sud-
africana nu ar exista...
Feluri renumite de mancare
Frikkadel – sunt chiftelute, in principal din carne de porc, amestecata cu ceapa, paine, oua, otet si
mirodenii; sint facute la cuptor sau prajite in ulei; apartin culturii Afrikaner (imigranti europeni stabiliti in
Africa de Sud dupa secolul 17) si sunt foarte asemanatoare cu frikkadelle-le din Danemarca sau Olanda; in
multe cazuri, in familii sau in localuri traditionale, se servesc infasurate in frunze de varza;
Biltong – este o specialitate pe baza de carne uscata, conservata in mod natural, in principal cu multa
sare; se poate folosi cam orice tip de carne, insa sud-africanii pun preponderant pentru acest preparat
special carnea de vita sau de strut; se foloseste carnea pura, muschiul in principal;
Braai – reprezinta carnea facuta la gratar, si acesta avand aceeasi denumire; este apanajul
barbatilor; exista si o Zi Nationala pentru Braai, pe 24 septembrie; se prepara si o sumedenie de
carnati pentru braai;

36
Potjiekos – este o mancare complexa, facuta traditional doar in vase rotunde, adanci si solide de
fier, la foc natural (lemn sau carbune); reprezinta o tocana, in termeni romanesti, realizata din
carne, legume, orez si mirodenii speciale sud-africane, distinctive; se tine indelungat pe foc, iar
retetele pot varia, in sensul ca pot fi introduse chiar si fructe in compozitie;
Pap – este foarte asemanator cu porridge-ul britanic (fulgi de ovaz amestecati cu apa sau cu
lapte), doar ca in loc de ovaz se foloseste faina de porumb; este mancarea traditionala a celor de
culoare (in special a celor care apartin de tribul Bantu) sau a celor care apartin de cultura
Afrikaner;
Bobotie – reprezinta carne tocata si condimentata (cu ginger, curry, coaja de lamaie), acoperita cu
oua batute, si facuta la cuptor, la foc mic; in principal se folosesc carnea de oaie si cea de vita,
insa in regiunile cu acces la ocean se face si din peste; carnea se mai amesteca chiar si cu stafide
sau migdale;
Melktert – este cel mai important desert sud-african si consta dintr-o tarta umpluta cu crema de
lapte si de oua, amestecata cu faina, dar in care predomina laptele, iar pe deasupra se presara
scortisoara;31
Curiozitati gastronomice
 - sarpele afumat este cea mai mare delicatesa in Indonezia, spre deosebire de carnea de iepure, de
care localnicii nu se ating;
 - In Düsseldorf, Germania exista unul din cele mai originale restaurante din lume, unde se poate
manca friptura de elefant, tocana de tigru, salata de cactus sau ciorba din capete de serpi;
 - Bastinasii din Congo mananca termite;
 - Specialitatea mexicanilor este o delicatesa din flori de Yucca prajite in ulei;
 - Negustorii chinezi din Beijing isi ademenesc clientii in plina strada cu trufandale locale din
scorpioni si caluti de mare. Infipte in tepuse lungi, "delicioasele" gustari, care au inclusiv
proprietati medicale, costa mai putin de un dolar si sunt cautate indeosebi de turistii amatori de
gusturi deosebite, noi. Pentru a nu-si pierde clientela, bucatarii ambulanti recomanda ca inainte
de degustarea scorpionilor, turistii sa rupa acul veninos!32
In concluzie de ce este important turismul culinar?
1. Aproape 100% dintre turisti iau masa in oras;
2. A lua cina ramane una dintre primele trei activitatile preferate ale turistilor';
3. Cu cat e mai mare nota, cu atat mai probabil clientii sunt turisti;

37
4. Exista o corelare mare intre turistii interesati de vin/gastronomie si muzee, spectacole,
cumparaturi;
5. Turistii culinari isi dedica o mare parte din timp activitatilor recreative;
6. Interesul pentru turismul culinar se raspandeste la toate grupurile de varsta;
7. Gastronomia este singura forma de arta care vorbeste celor cinci simturi;
8. Turistii culinari sunt exploratori;
9. Atractiile culinare sunt disponibile pe tot parcursul anului;
10. Bucataria locala este primul factor de decizie.33

31
http://www.dietetik.ro/articole/1986/bucataria-sud-africana.html
32
www.theinvestormagazine.ro
33
Asociaţia Internaţională a Turismului Culinar

Ca o concretizare a turismului culinar s-au nascut festivalurile dedicate bucatelor, care atrag
numerosi pofticiosi din toate colturile mapamondului. Printre cele mai celebre manifestari de
acest gen sunt urmatoarele:
- Festivalul trufelor albe, este o intrecere a celor mai priceputi in prepararea trufelor si are loc in
fiecare an in localitatea Alba din Italia din septembrie pana in decembrie.
- Festivalul Conch-ului (delicatesa pe baza de fructe de mare), are loc in fiecare an in luna
noiembrie pe insulele Turks si Caicos din Caraibe.
- Festivalul Kona Coffee, din Hawai, cu ocazia caruia poti savura cele mai senzationale
sortimente de cafea, se desfasoara in luna noiembrie.
- Festival del Mar, ii invita in perioada 22-24 martie pe iubitorii de fructe de mare pe insula
Anguilla, Caraibe.
- Festivalul Trelawny Yam, are loc pe 24 martie in Jamaica si etaleaza specialitati culinare pe
baza de cartofi.
- Festivalul “Mondial de la Biere”, de la Montreal, lasa sa curga valuri de bere in intervalul
cuprins intre 28 mai si 1 iunie.
- Echivalentul din Europa este Oktober Fest, in ciuda numelui tinut in septembrie in fiecare an, o
sarbatoare a berii germane si distractiei fara limite
- Statele Unite te invita pe 26 iulie la o degustare grandioasa de branzeturi organizata de

38
Societatea Americana de Branzeturi .
- In India poti asista la Festivalul International de Mango si la Festivalul condimentelor
- La Salone del Gusto, Spania, vei putea savura alimente obtinute in mod ecologic si diverse
preparate traditionale.
- La Tragul Produselor Agricole din California, vei putea lua parte la o petrecere in cel mai
autentic stil American.34

34
www.egirl.ro

Bibliografie selectivă

1.Ionica Soare,”Turism,Tipologii şi Destinaţii”Editura Transversal


Târgovişte,2007)

2.Romulus Vulcănesu(coordonator ştiinţific),Introducere în etnologie,Editura


Academiei RSR,Bucureşti, 1980,p.99

3.Apud.Romulus Vulcănescu(coordonator ştiinţific),Introducere în


etnologie,Editura Academiei RSR,Bucureşti, 1980,p.107

4. Radu Anton Roman,Bucate,vinuri şi obiceiuri româneşti, Editura


Paideia,Bucureşti,2001,p 451

5. www.egirl.ro

6.www.theinvestormagazine.ro

7. http://WWW.gstehnic.multinet.ro/noutăţi/Revistă%20tehnica/bucătaria.htm

8.http://WWW.gstehnic.multinet.ro/noutăţi/Revistă%20tehnica/bucătaria.htm-Articol-

Caractesisticile principalelor bucătării ale lumii

39
9.http://WWW.gstehnic.multinet.ro/noutăţi/Revistă%20tehnica/bucătaria.htm
10.www.moldova.orgbragă

11. www.travelguide_romania.ro

12. www.theinvestormagazine.ro

13. www.agenda.ro-documentar,p11

14.http://www.ifeel.ro/c_mancaruri-traditionale-australiene-sau-bucatarie-
mondiala.html

15. http://www.americana.bonduelle.ro/

16. http://www.dietetik.ro/articole/1262/bucataria-americana.html

17. http://www.dietetik.ro/articole/1262/bucataria-canadiana.html

18. www.mexicana.bonduelle.ro

19. http://www.apropo.ro/news/util/bucataria-braziliana-2083152

20. www.argentiniana.bonduelle.ro

21. http://www.dietetik.ro/articole/1628/bucataria-thailandeza.htm

22. www.tailanda.bonduelle.ro

23. http://www.marocana.bonduelle.ro/

24. http://dieta.romedic.ro/diete/Bucataria_marocana_0745.html

25.http://www.culinar.ro/articole/citeste/506/mese-bogate-marocane.htm

26. http://www.dietetik.ro/articole/1470/bucataria-tunisiana.html

27.http://www.reteteleluiradu.ro/2009/07/23/bucataria-tunisiana/

28. http://www.egipteana.bonduelle.ro/

29.http://www.dietetik.ro/articole/1628/bucataria-egipteana.html

30. http://www.dietetik.ro/articole/1986/bucataria-sud-africana.html

40
41