ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA

APARATULUI GENITAL MASCUL

3.1. Descrierea aparatului genital la taur

Aparatul reproducător la taur are rolul de a produce

gameţi masculi (spermatozoizi), hormonul androgen
(testasteronul) şi de a depune spermă în organele
genitale la vacile în călduri.

Părţile componente ale aparatului genital la taur sunt

- testiculele care produc spermatozoizii şi hormonul

testosteron;

- căile de eliminare a spermei: epididimul, canalul

deferent, canalul ejaculator şi uretra;

- organul copulator sau penisul;

- glandele anexe: glandele seminale, prostata şi

glandele bulbo-uretrale, cu rol în elaborarea plasmei
seminale.

Fig 6. Aparatul reproducător la taur:

1.- rect; 2 - testicul; 3 - epididim; 4 - burse

testiculare; 5 - canal deferent; 6 - S-ul penien; 7 -
penis; 8 - glandele lui Cowper; 9 - prostata; 10 -
glandele seminale; 11 - m. retractor al penisului; 12 -
vezica urinară; 13 - ampulele lui Henlé
Testiculele sunt organe pare, situate în regiunea
ingvinală în poziţie aproape verticală. Dimensiunile şi
greutatea testiculelor variază cu vârsta, rasa şi
starea de întreţinere. Astfel, la taurul adult testiculul
are o lungime de 10-12 cm cu o lărgime de 5-6 cm şi
o greutate de aproximativ 500 g.

Ca structură testiculele sunt formate din ţesut

parenchimatos, vase sanguine şi nervi, toate acestea
fiind protejate la exterior, de o membrană fibroasă
numită albuginee (tunica albugineea). Faţa internă a
albugineei vine în contact cu parenchinul testicular
care prin septumurile pe care le emite îl împarte în
200-300 lobuli (fig. 6).

Fig. 6 Secţiune sagitală prin testicul şi epididim:

a - albugineea; b -perete interlobular; c - lob

testicular; d- tub seminifer; e - tub drept; f - corpul lui
Highmore; g -rete testis; h - conuri eferente; i - capul
epididimului; f - vas din reţeaua lui Haller; k - coada
epididimului;l - canal deferent.

În fiecare lobul testicular se găsesc 3-4 tubi

seminiferi , iar între 2-3 tubi seminiferi se găsesc
celulele interstiţiale ale testiculului (celulele lui
Leydig) care constituie glanda cu secreţie internă a
acestuia şi secretă hormonul sexual masculin -
testosteronul.

În interiorul fiecărui tub seminifer se găseşte o

membrană bazală hialină pe care se sprijină epiteliul
seminal. Celulele seminale se găsesc în diferite stadii
de evoluţie: spermatoganie, spermatocit de ordinul I,
spermatocit de ordinul II, spermatidă, spermatozoid.

Căile de eliminare a spermei.

Epididimul este unul din cele mai importante

segmente ale aparatului reproducător la mascul. La
taur epididimul este alungit şi inserat pe partea
posterioară a testiculului. Din punct de vedere
anatomic este format din 3 părţi: cap, corp şi coadă.
Epididimul este învelit la exterior de albuginee, care
se continuă cu albugineea testiculului, iar la interior
conţine canalele deferente şi canalul epididinar. Din
punct de vedere morfo-funcţional epididimul
îndeplineşte următoarele funcţii: de transport, de
concentrare, de maturare şi de depozitare a
spermatozoizilor.

La nivelul epididimului, spermatozoizii sunt

imobili datorită temperaturii mai scăzute comparativ
cu temperatura corpului şi a pH-ului uşor acid.
În epididim, spermatozoizii suferă procesul de
maturare, fenomen ce constă în formarea unei
capsule lipoproteice protectoare pe întreaga
suprafaţă a spermatozoidului.

Canalul deferent este un organ par, ca şi

epididimul şi are o structură histologică
asemănătoare cu acesta. Se găseşte situat între
coada epididimului şi canalul ejaculator. Are rolul de
a transporta spermatozoizii de la coada epididimului
până la canalul ejaculator.

Canalul ejaculator, este un canal foarte scurt

(sub 1 cm) care se deschide în uretră printr-un
orificiu elipsoidal.

Uretra este un canal comun, atât pentru

aparatul genital cât şi pentru aparatul urinar.
Prezintă o porţiune membranoasă (intrapelvină) şi
una cavernoasă (extrapelvină). Pe lungimea porţiunii
intrapelvine sunt situate glandele anexe ale
aparatului reproducător.

Organul copulator (penisul) la taur este extrem

de lung (1-1,3 m) cu aspect cilindroid, uşor turtit
dorso-ventral, constituit din două segmente erectile:
corpul cavernos şi corpul spongios al uretrei.

Înainte de a pătrunde printre cele două burse

testiculare, penisul prezintă o dublă inflexiune, aşa
numitul "S" penian, caracteristic stării de repaus.

Glandele anexe

Glandele seminale sau veziculele seminale în

număr de două, sunt dispuse pe pereţii laterali ai
ampulelor canalului deferent. Ele secretă un lichid
bogat în proteine, acid citric şi fructoză, care
reprezintă cca 50 % din volumul ejaculatului.

Prostata este o glandă localizată pe partea

dorsală a uretrei pelvine şi prezintă mai multe
canalicule de eliminare în uretră. Secretă un lichid
bogat în lecitină.

Glandele bulbo-uretrale (glandele lui Cowper)

sunt organe pereche, de forma şi mărime unor nuci,
şi sunt situate deasupra uretrei. Produsul de secreţie
este un lichid vâscos, de natură albuminoidă, cu rol
în diluarea spermei şi facilitarea expulzării acesteia
în momentul ejaculării.

3.2. Procesele de formare a spermatozoizilor

Întregul proces de formare a spermatozoizilor

la nivelul epiteliului seminifer poartă denumirea de
spermatogeneză. Acesta cuprinde procesele de
transformare a spermatogoniilor trecând prin stadiile
de spermatocite de gradul I şi II, spermatide,
spermatozoizi şi celule Sertoli.

Spermatogeneza se instalează complet odată

cu maturitatea sexuală; la naştere epiteliul seminal
la taur cuprinde numai spermatogonii şi celule de
susţinere (celulele Sertoli).

Transformarea spermatogoniilor până la

stadiul de spermatidă se numeşte
spermatocitogeneza iar a spermatidei în
spermatozoid se numeşte spermiogeneză.

Durata procesului de spermatogeneză,

respectiv intervalul de timp cuprins între apariţia
spermatogoniilor primare şi eliminarea
spermatozoizilor rezultaţi este de aproximativ 52-55
zile.
 3.3. Sperma şi structura spermatozoizilor

Sperma reprezintă produsul biologic elaborat

de testicule şi glandele anexe şi se compune din
spermatozoizi şi plasmă seminală.

Plasma seminală sau lichidul seminal oferă un

mediu favorabil supravieţuirii spermatozoizilor,
menţine viabilitatea şi capacitatea lor fecundantă. De
asemenea, plasma seminală este un mediu care
protejează spermatozoizii contra agenţilor
nefavorabili.

Spermatozoizii sunt celule filiforme, cu nucleul

condensat şi citoplasma redusă, dotate cu capacitate
de mişcare prin prezenţa unui organit special numit
flagel (coada) (fig. 7). Spermatozoidul este o celulă
ultraspecializată, care odată formată, nu creşte şi nu
se multiplică, în schimb participă la formarea unei noi
fiinţe în procesul fecundaţiei. Morfologic,
spermatozoidul este format din trei părţi principale:
cap, gât şi coadă.

Capul spermatozoidului este format în principal

din: nucleu, capuşon, acrozom şi membrana externă
(fig. 8).

Nucleul ocupă cea mai mare parte a capului

spermatozoidului şi conţine cromatina nucleară.

Acrozomul este o membrană densă, care

ocupă partea anterioară a corpului şi are rol în
procesul fecundaţiei.
 Capuşonul se prezintă ca o membrană în
partea cea mai anterioară a capului.

Membrana celulară a capului, nu este altceva

decât membrana spermatidei la acest nivel.

Gâtul este segmentul cel mai scurt al

spermatozoidului. La nivelul gâtului se află
centrozomul proximal de unde porneşte filamentul
axial, care străbate coada spermatozoidului în toată
lungimea lui.

Centrozomul proximal este centrul cinetic al

mobilităţii spermatozoidului. Regiunea gâtului
spermatozoidului este foarte fragilă, ceea ce
determină adesea detaşarea capului de coadă.

Coada are ca elemente structurale filamentul axial şi

filamentul spiralat.

Spermatozoidul conţine 25 % substanţă uscată şi 75

% apă. Capul şi coada au o compoziţie chimică
diferită. Astfel, capul conţine nucleoproteine cu acid
dezoxiribonucleic şi este foarte bogat în histamină, în
timp ce gâtul şi coada conţin numai proteine simple.

Spermatozoizii conţin de asemenea numeroase

enzime cu rol în coordonarea funcţiei de mişcare a
acestora.
3.4. Conservarea spermei

Aplicarea pe scară largă a însămânţărilor artificiale la

taurine a devenit posibilă prin diluarea şi
conservarea spermei de taur "in vitro" şi menţinerea
capacităţii fecundante a spermatozoizilor un timp
îndelungat, aproape nelimitat.

Conservarea spermei de taur poate fi realizată prin

următoarele procedee tehnice: refrigerare,
congelare, liofilizare.

Conservarea spermei prin refrigerare

Este o metodă de conservare a spermei la

temperatura realizată în frigider, de 0-40C. Prin
aplicarea acestei metode de conservare
spermatozoizii îşi păstrează capacitatea fecundantă
timp de 2-3 zile, astfel încât de la sperma unui taur
se pot însămnţa 1000-3000 de vaci pe an.

Diluarea spermei pentru conservarea prin refrigerare

presupune parcurgerea următoarelor etape:

- pregătirea diluanţilor, care se face diferit, în funcţie

de felul şi compoziţia acestora. În prezent,
prepararea mediilor de diluţie se face în cadrul
unităţilor specializate, iar comercializarea lor se face
sub formă de praf, la care se adaugă numai apă
distilată şi eventual gălbenuş de ou;

- diluţia propriu-zisă, care se realizează în două

etape: în prima se face prediluţia sau diluţia iniţială
în raport de 1:1 (adică la spermă se adaugă un volum
egal de diluant la temperatura de 370 C), şi etapa a
doua, diluţia finală, care constă în adăugarea
diluantului adus la temperatura camerei, în proporţie
stabilită, prin calcularea gradului de diluţie (1:20-
1:40);

- fracţionarea materialului seminal se face prin

repartizarea spermei diluate în fiole de sticlă de 1 ml,
care după umplere, se astupă la flacără şi sub
presiune, sau cu dop de plută. Fiolele astfel pregătite
sunt aşezate în cutii de baghelită cu capac;

- echilibrarea materialului seminal diluat la

temperatura de 0-50C timp de 1-2 ore;

- introducerea cutiilor de baghelită în lada izotermă

de transport, pe un strat de bulgări de gheaţă,
acoperite cu un alt strat de gheaţă. Transportul
cutiilor de baghelită se poate face şi cu ajutorul unor
termose cu gheaţă, în cazul în care distanţa nu este
prea mare;

- difuzarea dozelor de material seminal la punctele

de însămânţare artificială, prin scoaterea cutiilor de
baghelită codificate şi introducerea lor în termosul
zootehnic de la punctul de însămânţăre, între două
straturi de gheaţă. Înainte de folosire se recomandă
să se facă un examen microscopic al mobilităţii
spermatozoizilor, în condiţiile aducerii lor la
temperatura camerei.

Conservarea spermei prin congelare

Congelarea spermei de taur se bazează pe

descoperirea şi folosirea unor substanţe
crioprotectoare care protejează celula spermatică şi
permit menţienerea viabilităţii ei la temperaturi
foarte joase. Se folosesc următorii agenţi criogeni:
azotul lichid la -1960C, gheaţa carbonică la -790C,
aerul lichid la -1830C.

Diluarea spermei pentru conservare prin congelare

cuprinde următoarele etape:

- etapa iniţială, este asemănătoare celei de la

sperma refrigerată (raportul 1:1);

- diluţia intermediară se face după 20-30 minute,

când sperma a ajuns la temperatura camerei, cu
jumătate din cantitatea totală de diluant stabilită în
funcţie de gradul de diluţie. Gradul de diluţie a
spermei congelate se calculează în funcţie de
concentraţia spermatozoizilor, de mobilitatea lor şi
de procentul de supravieţuire la congelare şi este un
indice caracteristic pentru fiecare taur;

- diluţia finală se realizează cu cealaltă jumătate din

cantitatea de diluant la care se adaugă treptat
agentul crioprotector (glicerină anhidră). Deoarece
glicerina este toxică, pentru spermatozoizi este
necesar ca diluantul să fie adăugat în doze
fracţionate, la interval de 5 minute, pentru
obişnuirea spermatozoizilor;

- repartizarea materialului seminal în doze. Materialul

seminal se dozează şi se ambalează în fiole sau
paiete de material plastic, pe care se imprimă cu o
substanţă colorată codul taurului, data fabricaţiei şi
numărul şarjei;

- echilibrarea dozelor de spermă se realizează la

frigider, la temp. de +50C, într-un interval de timp de
la 4 la 18 ore, în funcţie de metoda folosită;

- congelarea propriu-zisă a dozelor de material

seminal ambalat. Congelarea spermei trebuie să fie
rapidă pentru a permite trecerea celulei spermatice
peste faza critică. De obicei, fiolele se aşează
orizontal în portfiole, iar paietele se pun în suporturi
speciale în poziţie verticală şi se menţin timp de 5-7
minute în vapori de azot lichid care se degajă din
containerele de congelare şi depozitare.

3.5. Forme de ambalare a materialului seminal

congelat (m.s.c.)

În prezent se cunosc trei posibilităţi de ambalare a

m.s.c.: în fiole, în paiete şi sub formă de granule
(pastile).

Fiolele de sticlă au fost folosite de la începutul

conservării spermei prin congelare. Ele asigură o
protecţie bună a materialului seminal, permit
individualizarea dozelor, însă ocupă mult loc în
containerele de depozitare.

Paietele din material plastic reprezintă principala

metodă de ambalare a materialului seminal de taur
datorită numeroaselor avantaje: asigură o perfectă
individualizare a dozelor, protejează spermatozoizii
contra agenţilor microbieni, permit depozitarea unui
număr de 10 ori mai mare de doze faţă de sperma
ambalată în fiole.

Granularea spermei constă în depunerea unor

picături de spermă, diluate în proporţii reduse, pe
blocuri de zăpadă carbonică obţinute prin presare.
Granulele astfel obţinute se introduc după congelare,
la temperatura de -790C timp de 2-3 minute, în
recipiente prevăzute cu orificii, după care se
scufundă în azot lichid la -1960C.

Metoda este rapidă şi asigură depozitarea în

containere a unui număr mare de doze, dar prezintă
multiple dezavantaje: nu permite individualizarea
dozelor, granulele sunt greu de manevrat, sunt
expuse contaminării cu germeni patogeni etc.