AML 2020

ANATOMIA
ŞI
FIZIOLOGIA
DANIELA DOBRE
OCHIULUI
 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL

OCHIUL

Analizatorii sunt sisteme complexe şi unitare care au rolul de a recepţiona, conduce şi

transforma în senzaţii, excitaţiile adecvate primite din mediul extern şi intern. Ei contribuie la
realizarea integrării organismului în mediu şi la coordonarea funcţiilor organismului.

Prin intermediului analizatorului vizual organismul primeşte cele mai multe informaţii
despre lumea exterioară. Vederea furnizează informaţii asupra mediului înconjurător; ea ne
permite să recunoaştem obiectele şi vieţuitoarele din jurul nostru, distanţa dintre ele şi cea care
ne separă de ele; de aceea are o importanţă fiziologică considerabilă, nu numai în diferenţierea
luminozităţii, formei şi culorii obiectelor, dar şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echilibrului şi a
tonusului cortical. Cercetările arată că aproximativ 80% din amintirile pe care le păstrăm sunt
înregistrate prin vedere.

Analizatorul vizual, ca si ceilalti analizatori ai organismului, este un sistem functional unitar, care
din punct de vedere morfologic si functional cuprinde trei segmente:

1. Un segment periferic sau receptor, care primeste excitatiile exterioare specifice;

2. Un segment de conducere (caile nervoase) care conduc influxul nervos de la
segmentul periferic catre scoarta cerebrala.
3. Un segment central sau cerebral, unde excitatia este transformata in senzatie
vizuala.

1.SEGMENTUL PERIFERIC
Segmentul periferic este format din globul ocular si anexele sale.

Globul ocular este o formatiune aproape sferica, situata in partea anterioara a orbitei,
cu diametrul antero-posterior de aproximativ 25-26 mm, cel transversal de 24,5 mm, iar cel
vertical numai de 23,7 mm. Deosebim un ax antero-posterior, un ecuator si merdiane. Polul
anterior corespunde centrului corneei, iar cel posterior se afla pe sclera, corespunzator zonei
dintre papila si macula. Linia care uneste cei 2 poli este axul optic al globului ocular. Linia
vizuala este linia care uneste obiectul privit si macula, trecând prin centrul optic al ochiului.
Unghiul dintre axul optic si linia vizuala are 5 grade si este numit unghi alfa.

Ecuatorul este circumferinta cea mai mare de pe suprafata globului, in planul

perpendicular pe axul antero-posterior. El imparte globul ocular in doua jumatati, numite
emisfere. Meridianele sunt curbele care trec prin ambii poli ai axului antero-posterior, unul
fiind vertical si altul orizontal.
Masa globului ocular variaza intre 7 si 7,5 g, volumul este de 6,5 cm3. Consistenta
ferma este data de catre tunicile globului puse in tensiune de catre continutul intraocular.
 Axul globului ocular formeaza cu axul orbitar un unghi de aproximativ 350. Prin
intermediul peretilor orbitei, globul ocular este in vecinatate in sus cu sinusul frontal, in jos cu
sinusul maxilar, medial cu celule etmoidale si lateral cu fosa temporala si pterigo-maxilara.

Globul ocular este format din trei straturi suprapuse care formeaza peretele lui si din
medii transparente cuprinse in interiorul lui.

Cele trei straturi sunt:

1. Stratul fibros
2. Stratul vascular
3. Stratul nervos (retina).
 In interiorul globului ocular sunt cuprinse umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros,
care alcatuiesc mediile transparente si care, impreuna cu corneea, reprezinta sistemul optic
al ochiului.

1.STRATUL FIBROS

Stratul fibros sau extern are rolul de a forma un invelis protector globului ocular. El
este format din doua portiuni distincte: cornee, situată anterior, si sclera, situată posterior.

Corneea este partea anterioara a stratului fibros. Pe lânga rolul sau protector, are rol optic
insemnat datorita transparentei sale, lasând sa intre razele luminoase in interiorul ochiului.
Împreuna cu sclera, datorită structurii si rezistentei sale are rol în mentinerea formei globului
ocular. Corneea este constituita in mare parte din lame de tesut fibros, asemanatoare cu cele ale
sclerei, insa corneea este transparenta datorita dispozitiei regulate a fibrelor care o compun şi
cantitatii constante a lichidelor interstiale.
Corneea are forma unei calote sferice. Diametrul orizontal este mai mare (11 mm) decât cel
vertical (10 mm). Grosimea sa variaza: la periferie este de 1 mm, iar spre centru se subtiaza
pâna la 0,55 mm.

Fata anterioara, convexa, are o forma elipsoida datorita faptului ca sclera depaseste
marginea corneei, atât in partea superioara, cât si in cea inferioara. Fata posterioara este
concava, formeaza peretele anterior al camerei anterioare si este in contact permanent cu
umoarea apoasa.

Sclera alcatuieste cea mai mare parte a invelisului exterior al ochiului, cca 5/6. Este formata
dintr-un tesut fibros dens, este dura si inextensibila la adult. Fibrele conjunctive au un
aranjament neregulat, printre ele se gaseste si o fina reta de fibre elastice.
Are o culoare alba-sidefie si nu poate fi strabatuta de razele luminoase. Culoarea
sclerei la copil este albastruie, la batrani usor galbuie. Grosimea ei variaza cu regiunea:
peste 1 mm in jurul papilei, 0,6 mm la nivelul limbului, 0,3 mm la locul de insertie a muschilor
drepti.
Sclera are doua doua fete: fata externa, convexa, pe care se insera muschii drepti si
cei oblici, vine in contact cu capsula lui Tenon. Prin intermediul episclerei vine in contact cu
conjunctiva de la fundurile de sac la limb. Fata interna, concava, este bruna si rugoasa,
adera de coroida si poarta numele de lamina fusca.
Sclera este strabatuta de o serie de orificii, prin care trec vase si nervi care ies sau
patrund in interiorul ochiului. Orificiul de iesire al nervului optic este situat la 4 mm medial de
polul posterior al ochiului. La acest nivel sclera subtiata este perforata de numeroase orificii
foarte mici formand lama ciuruita (lamina cribosa) prin care trec fibrele nervului optic.

2.STRATUL VASCULAR- UVEEA. ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Al doilea strat ocular este stratul vascular, numit si uvee, situat sub sclera. Este intens
vascularizat, bogat in celulele pigmentare de culoare inchisa. Uveea este compusa din trei
parti anatomice si functionale distincte: irisul, corpul ciliar si coroida.

Irisul formeaza partea anterioara a uveei, este situat înapoia corneei si înaintea
cristalinului, delimitand astfel camera anterioara. Are forma unui diafragm prevazut cu un
orficiu mic in centru, pupila. Pe fata lui anterioara la 2-3 mm de marginea pupilara, circular, se
deosebeste o linie numita micul cerc arterial irian, care imparte aceasta fata in doua zone: una
periferica mai larga, numita zona ciliara, si una mai ingusta centrala, zona pupilara.
 Zona ciliara prezinta un relief radiar, datorita numeroaselor vase iriene care merg de la
periferie spre centru. Zona pupilara este mai neteda. Irisul este felurit colorat, datorita
cantitatii de celule cromatofore aflate in stroma iriana care variaza de la individ la individ si cu
varsta.

PUPILA - ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Pupila este un orificiu circular situat in centrul diafragmului irian. In conditii normale,
pupila are urmatoarele caracteristici:
-este de culoare neagra la examenul direct si portocalie la examenul oftalmoscopic;
-are o forma rotunda, regulata;
-pozitia sa este aproximativ centrala (usor deplasata in jos si spre nas fata de axa
ochiului);
-cele doua pupile sunt sensibil egale, putând exista o mica diferenta (anizocorie)
fiziologica.
Diametrul pupilei variaza in stare normala intre 2 si 5 mm in raport cu varsta (mai
mare la copii, mai mic la vârstnici) si cu luminozitatea la care este expus ochiul, sau in raport
cu anumite stari functionale ale ochiului.
Din punct de vedere functional, pupila are doua proprietati fundametale: este optic
perfect transparenta si are posibilitatea de a-si modifica continuu, anatomico-reflex, diametrul
in raport cu necesitatile vizuale. Modificarea dimensiunilor orificului pupilar reprezinta
fenomenul functional esential al pupilei, Funcţia pupilei este de a regla cantitatea de lumina
care intra in ochi.
Pupila sta sub dependenta a doi muschi antagonisti, sfincterul pupilar si dilatatorul
pupilar, inervati de sistemul neuro-vegetativ, primul de parasimpatic si al doilea de simpatic.
 3. STRATUL NERVOS- RETINA. ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Retina alcatuieste stratul intern, tunica nervoasa a globului ocular, fiind situata intre
coroida si corpul vitros. Ea captuseste interiorul globului ocular de la papila pâna la orificiul
pupilar. Retina, stratul receptor pentru lumina al globului ocular, reprezinta o portiune
exteriorizata a sistemului nervos central. Este o membrane foarte subtire, perfect
transparenta. “In vivo”, retina are culoare roz. Culoarea rosie- portocalie a fundului de ochi
este data de coroida subiacenta care contine o mare cantitate de vase sangvine si celule
pigmentare. Din punct de vedere anatomo- functional, retina se continua in nervul optic.

CONTINUTUL GLOBULUI OCULAR

Intre fata posterioara a corneei si fata anterioara a irisului se afla camera anterioara.
Camera posterioara este spatiul cuprins intre fata posterioara a irisului, corpul ciliar si fata
anterioara a cristalinului.
Ambele camere sunt umplute de umoarea apoasa, un lichid transparent, secretat de corpul
ciliar. Umoarea apoasa are rol în menţinerea presiunii intraoculare şi în transportul
substanţelor nutritive pentru cornee şi cristalin. Umoarea apoasă este secretată în camera
posterioară, apoi trece prin orificiul pupilar în camera anterioară şi se varsă în sistemul venos
al ochiului.

Cristalinul- Anatomie şi fiziologie

Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, perfect transparenta si elastica, cu masa de 2-
2,5 g, cu diametrul de 9 mm şi grosimea de 5 mm, cu fata posterioara mai convexa decât cea
anterioara. Este situat in plan frontal intre iris si corpul vitros, intr-o scobitura a vitrosului numita
fosa patellaris.
Zonula lui Zinn este un inel membraniform, format dintr-o serie de fibre ce se intind intre fata
interna a corpului ciliar si ecuatorul cristalinian, respectiv partile periferice ale cristalinului. Ea
are rolul de a mentine cristalinul in pozitia sa normala si de a-i modifica forma cu ajutorul
muschiului ciliar.
 Cristalinul are doua fete: una anterioara, alta posterioara. Fata anterioara are raza de
curbura de 10 mm, fata posterioara are raza de curbura 6 mm, astfel incât suprafata
anterioara a cristalinului este mai putin bombata decit cea posterioara. Diametrul antero-
posterior al acestuia este de aproximativ 4,5 – 5 mm, lungimea sa variind prin proprietatea
cristalinului de a-si modifica raza de curbura a suprafetelor in raport cu acomodatia.

Cristalinul se compune din apa (60%), proteine (35 %), din care unele solubile, altele
insolubile, grasimi, glutation, fermenti, vitamine etc.
Indicele de refractie variaza cu starea de acomodatie si cu varsta; in medie el este de 1,42.
Puterea de refractie a cristalinului este aproximativ 22 D.

Corpul vitros
Corpul vitros este o substanta gelatinoasa, care ocupa tot spatiul cuprins intre fata
posterioara a cristalinului si peretele globului ocular. Volumul vitros reprezinta sase zecimi din
volumul globului ocular.
Masa vitroasa este o substanta coloidala, cu rare celule migratoare. Substanta
vitrosului contine 98,6% apa. Vitrosul optic este omogen. Corpul vitros in totalitatea sa are un
rol insemnat in dezvoltarea si mentinerea formei globului ocular. Are rol optic, nutritiv, de
susţinere a retinei şi de mentinere a tonusului ocular.

ANEXELE GLOBULUI OCULAR:

Anexele globului ocular sunt:
 Orbita,
 Pleoapele,
 Aparatul lacrimal,
 Conjunctiva,
 Musculatura extrinsecă.

ORBITA - ANATOMIE

Orbitele sunt doua cavitati osoase situate de o parte si de alta a foselor nazale, intre
neurocraniu si viscerocraniu. Ele adapostesc: globul ocular si capsula sa (Tenon), muschii
oculari cu fasciile lor, muschiul orbitar Muller, corpul adipos al orbitei, artera oftalmica cu
ramurile ei, venele orbitei ( care nu prezinta valve, ceea ce favorizeaza propagarea infectiilor
la sinusul cavernos), limfaticele orbitei, nervii cranieni I, II, III, IV, Va, Vb, VI si cei vegetativi.
 Pleoapele sunt formatiuni cutanaeomusculomembranoase, mobile, care inchid inainte
orbita si protejeaza astfel partea anterioara a globului ocular. Circumscriu, intre marginile lor
libere, fanta palpebrala, limitata inauntru si in afara prin cele doua cantusuri, numite si unghiul
palpebral intern si palpebral extern.

APARATUL LACRIMAL - ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

Aparatul lacrimal asigura producerea, raspandirea pe suprafata corneo-conjunctivala

si drenajul lacrimilor spre cavitatea nazala. Este alcatuit dintr-un aparat secretor si un aparat
excretor.Aparatul secretor este alcatuit din:
-glanda lacrimala principala formata din glanda lacrimala orbitara, situată in unghiul supero-
extern al orbitei in loja lacrimala, si din glanda lacrimala palpebrala, cele doua glande fiind
separate printr-un tendon al ridicatorului pleoapei superioare glandele lacrimale accesorii situate
in structura pleoapei si a conjunctivei.

Secretia lacrimala este indispensabila mentinerii luciului si transparentei corneei, cât si

integritatii suprafetei conjunctivale. Ea este alcatuita dintr-o secretie permanenta “de baza”, care
formeaza “filmul lacrimal” rezultat din secretia glandelor lacrimale accesorii si dintr-o secretie
intermitenta denumita “reflexa” produsa de glanda lacrimala principala.
.