CURS 7

3.3. Titluri comerciale de valoare

Titlu comercial de valoare poate fi definit ca un înscris în temeiul căruia
posesorul său legitim are dreptul să-şi exercite la o anumită dată un anumit drept
menţionat în înscris. Titlul comercial de valoare are următoarele caracteristici:
- caracter constitutiv – dreptul prevăzut în titlu poate fi exercitat doar în
temeiul înscrisului;
- caracter formal – trebuie să îmbrace o formă determinată de lege;
- conferă un drept autonom – drepturile şi obligaţiile născute din titlu sunt
independente de actul juridic din care decurg.
Principalele titluri de valoare sunt: cambia, biletul la ordin şi cecul.
a) Cambia
Cambia este un înscris prin care o persoană (trăgător) dă dispoziţie altei
persoane (tras) să plătească o sumă de bani unei a treia persoane (beneficiar) la o
dată scadentă sau la ordinul beneficiarului.
Subiectele raporturilor juridice sunt trei persoane, trăgătorul este cel care
emite titlul, trasul este persoana căreia i se dă dispoziţia de a plăti o sumă de bani
iar beneficiarul este persoana ce va intra în posesia sumei.
Pe lângă caracterele generale ale titlurilor de valoare cambia are câteva
trăsături specifice:
- este un titlu de credit – conferă posesorului legitim dreptul de a primii suma
de bani menţionată;
- are ca obiect plata unei sume de bani ;
- este un titlu complet – dreptul şi obligaţia corespunzătoare sunt menţionate
în înscris;
- este un titlu la ordin – dreptul cuprins în cambie poate fi exercitat de
beneficiar sau de o altă persoană căreia i s-a transmis cambia;
- este un titlu abstract - drepturile şi obligaţiile rezultate din cambie există
independent de cauza juridică ce le-a generat;
112
 - creează obligaţii necondiţionate – obligaţiile rezultate din cambie nu pot fi
afectate de o condiţie sau contraprestaţie;
Principala funcţie a cambiei este aceea de instrument de credit deoarece
suma de bani prevăzută în cambie nu trebuie achitată imediat ci la un anumit
termen acordându-se astfel debitorului un credit pe intervalul de timp până la
scadenţă.
Cambia reprezintă şi un instrument de plată asemănător monedei prezentând
avantajul că evită folosirea de numerar.
Pentru valabilitatea cambiei trebuie respectate condiţiile de valabilitate
generale ale actelor juridice prevăzute în Codul Civil neexistând condiţii speciale
de valabilitate.
După cum s-a prezentat în mențiunile anterioare, condițiile de fond sunt:
consimţământul, capacitatea, obiectul şi cauza.
Condiţiile de formă ale cambiei sunt date de faptul că reprezintă un titlu
comercial de valoare fiind necesar astfel sa aibă un caracter formal.
Cambia trebuie să fie făcută în formă scrisă şi să cuprindă anumite menţiuni:
denumirea de cambie, ordinul necondiţionat de plata unei sume de bani
determinată, numele tragătorului și trasului, scadenţa, locul unde trebuie făcută
plata, data şi locul emiterii cambiei şi semnătura trăgătorului.
Drepturile conferite prin cambie, fiind drepturi patrimoniale, pot fi transmise
unei alte persoane.
Deoarece drepturile sunt de creanţă pot fi transmise prin cesiunea de creanţă
reglementată de Codul Civil sau prin gir. Girul este un act juridic prin care
posesorul cambiei (girant) transmite altei persoane (giratar) printr-o declaraţie
scrisă toate drepturile izvorâte din titlul respectiv.
Obligaţia de a plătii suma de bani prevăzută în cambie nu se naşte din
ordinul dat de trăgător ci din manifestarea de voinţă de acceptare din partea trasului
care devine acceptant şi va fii obligat să plătească la scadenţă suma de bani
prevăzută.

113
 În cazul în care trasul refuză acceptarea cambiei declaraţia de refuz trebuie
constatată printr-un act întocmit de executorul judecătoresc, act denumit protest de
neacceptare.
Asigurarea obligaţiei cambiale poate fi sporită printr-o garanţie denumita
aval.
Avalul este un act juridic prin care o persoană (avalist) se obligă să
garanteze obligaţia asumată de unul din debitorii cambiali (avalizat).
În vederea achitării sumei de bani prevăzute în titlu cambia trebuie
prezentată la plată.
Prezentarea cambiei se poate face de posesorul legitim al titlului care poate
fi beneficiarul indicat de trăgător în cambie, cesionarul sau girantul. Plata cambiei
se poate cere în primul rând trasului dar poate fi cerută direct şi avalistului trasului.
În cazul în care cambia este refuzată la plată există mijloace de valorificare a
drepturilor cambiale ce se numesc acţiuni cambiale şi pot fi directe, când se
îndreaptă împotriva celor direct obligaţi şi de regres când se îndreaptă contra
oricărui alt obligat cambial.
Pe lângă aceste mijloace de valorificare a drepturilor cambiale posesorul
cambiei poate folosi şi calea executării nemijlocite a cambiei, printr-o procedură
simplificată cambia având valoare de titlu executoriu.
b) Biletul la ordin
Este un titlu comercial de valoare asemănător cambiei, fiind un înscris prin
care o persoană (emitent) se obligă să plătească unei alte persoane (beneficiar) o
sumă de bani, la scadenţă sau la ordinul acesteia.
Se poate observa că spre deosebire de cambie, care implică raporturi juridice
între trei persoane, biletul la ordin implică raporturi juridice între două persoane:
emitent şi beneficiar.
Emiterea biletului la ordin este determinată de existenţa între părţi a unui
raport juridic fundamental, biletul la ordin având următoarele caracteristici: este un

114
titlu de credit la ordin, este formal, complet şi încorporează o obligaţie abstractă,
autonomă şi necondiţionată.
Din punct de vedere formal, biletul la ordin trebuie să fie în formă scrisă şi
să cuprindă menţiunile prevăzute de lege: denumirea de bilet la ordin, promisiunea
necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată, scadenţa, locul unde trebuie
efectuată plata, numele persoanei la ordinul căreia se face plata, data şi locul
emiterii biletului, semnătura emitentului.
Datorită asemănărilor, biletului la ordin i se aplică dispoziţiile legale edictate
pentru cambie, mai puţin când legea prevede altfel.
Astfel, girul biletului la ordin este un act juridic prin care posesorul biletului
(girantul) transmite altei persoane (giratar) printr-o declaraţie scrisă şi semnată pe
titlu, toate drepturile ce rezultă din titlu.
Avalul biletului la ordin este actul juridic prin care o persoană (avalist) se
obligă să garanteze obligaţia asumata de unul din debitorii biletului la ordin
(avalizatul).
Plata biletului la ordin este guvernată de principiile stabilite pentru plata
cambiei, cu deosebirea că în acest caz nu există formalitatea prezentării biletului
spre acceptare, biletul la ordin prezentându-se emitentului direct pentru plată.
Neplata sumei de bani prevăzută în bilet dă dreptul posesorului titlului la
deschiderea acţiunilor directe sau în regres sau la executarea nemijlocita a biletului
la ordin.
c) Cecul
Cecul este un înscris prin care o persoană (trăgător) dă ordin unei bănci la
care are un disponibil bănesc (tras) să plătească la prezentarea titlului, o sumă de
bani, altei persoane (beneficiar).
Cecul, la fel ca şi cambia, implică trei subiecţi: trăgătorul, trasul şi
beneficiarul, cu observaţia că trasul poate fi doar o unitate bancară.
Deci, cecul este un titlu la ordin complet şi formal, încorporând o obligaţie
necondiţionată de plată a unei sume de bani menţionată în titlu.

115
 Emiterea cecului se poate face doar dacă trăgătorul are un disponibil de bani
la unitatea bancară (tras) şi dacă întrec cele două părţi există o convenţie privind
emiterea de cecuri.
Disponibilul bănesc necesar se numeşte acoperire şi poate fi un depozit
bancar sau o deschidere de credit ce trebuie să aibă cel puţin valoarea cecului, iar
suma de bani trebuie să fie lichidă și certă.
Emiterea cecurilor fără acoperire şi fără autorizarea băncii constituie
infracţiune şi se sancţionează conform legii.
Fiind un titlu de valoare are un caracter formal, fiind impusă forma scrisă ce
trebuie să conţină menţiunile prevăzute de lege.
Cecul se prezintă sub forma unui formular tipizat ce se completează de
trăgător respectându-se, sub sancţiunea nulităţii, menţiunile impuse de lege:
denumirea de cec, ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani, numele celui
care trebuie să plătească, locul unde se face plata, data şi locul emiterii cecului,
semnătura trăgătorului.
Cecul este un titlu de valoare plătibil la vedere, beneficiarul acestuia cerând
imediat plata dar putând să şi transmită titlul către o altă persoană.
Transmiterea cecului către o altă persoană depinde dacă acesta este la ordin,
la purtător sau nominativ.
Cecul care stipulează plata sumei către o persoană cu sau fără clauza expresă
„la ordin” este transmisibil prin gir, cecul plătibil la purtător se transmite prin
simpla tradiţiune a titlului iar cecul nominativ se transmite prin cesiune în
condiţiile dreptului comun.
Şi în cazul cecului plata acestuia se poate garanta printr-un aval, garanţia
putând fi pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea.
Avalul poate fi dat de o terţă persoana de semnatarul cecului dar nu se
admite ca aval banca ce urmează să efectueze plata. Avalul se dă pe cec şi trebuie
semnat de avalist şi trebuie să se menţioneze pentru cine este dat.

116
 Deoarece cecul este plătibil la vedere el nu este supus acceptării din partea
trasului aşa cum este în cazul cambiei, nefiind debitor de drept cambial trasul nu
răspunde pentru plata cecului această răspundere revenind trăgătorului.
Plata cecului se face prin prezentarea lui de către posesor la banca (tras)
pentru plată, legea stabilind termene scurte pentru prezentarea la bancă a cecului
emis şi plătibil.
Trasul este obligat să verifice îndeplinirea condiţiilor de formă ale cecului,
plata efectuată putând fi integrală sau parţială , posesorul cecului neputând refuza o
plată parţială.
Neprezentarea cecului pentru plată în termenele menţionate de lege are drept
consecinţă pierderea dreptului de regres împotriva giranţilor şi a garanţiilor dacă
trasul nu a făcut plata dar nu duce la pierderea dreptului beneficiarului de a cere
trasului plata sumei de bani menţionată in titlu.
Conform legii, cecul are valoare de titlu executoriu pentru capital şi
accesorii, competentă pentru a investii cecul cu formula executorie este
judecătoria, deci posesorul cecului are deschisă şi calea executării nemijlocite a
cecului în condiţiile legii.
3.4. Exercitarea comerțului în limitele legale
a) Protecţia consumatorului
Datorită dezvoltării şi diversificării pieţei producţiei şi serviciilor este
necesară reglementarea unor măsuri adecvate pentru protecţia consumatorilor,
pentru asigurarea unor produse şi servicii de calitate.
Astfel, consumatorii trebuie să fie corect informaţi asupra produselor sau
serviciilor, să aibă posibilitatea de a alege şi să fie apăraţi corespunzător dacă le-au
fost încălcate drepturile. Principale drepturi ale consumatorilor sunt:
- dreptul de a fi protejaţi contra riscului de a achiziţiona un produs sau
serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea;
- dreptul de a fi informaţi complet şi corect asupra caracteristicilor esenţiale
ale produselor şi serviciilor;

117
 - dreptul de a avea acces la o gamă variată de produse;
- dreptul de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile cauzate de calitatea
necorespunzătoare a produselor sau serviciilor;
- dreptul de a se organiza la asociaţii de protecţie a consumatorilor.
Statul este cel care trebuie să asigure protecţia consumatorilor prin cadrul
legislativ necesar, iar toate îndatoririle sale la acest domeniu se realizează prin
Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, ca organ al administraţiei
publice centrale.
Un rol important îl au şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor,
constituite ca persoane juridice, non profit, cu scop unic de apărare a drepturilor şi
intereselor consumatorilor.
Nerespectarea obligaţiilor privind protecţia consumatorilor atrage
răspunderea agenţilor economici, sancţiunile impuse putând fi contravenţionale sau
penale.
b) Sancţionarea operaţiunilor comerciale ilicite
Încălcarea dispoziţiilor legale privind desfăşurarea activităţilor comerciale
atrage după sine răspunderea persoanei la culpă. Această răspundere poate îmbrăca
două forme: răspunderea contravenţională şi răspunderea penală.
\Potrivit legii există mai multe activităţi comerciale considerate ilicite şi care
atrag după sine răspunderea contravenţională:
- efectuarea faptelor de comerţ fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Se are la vedere cazurile când o persoană fizică săvârşeşte fapte de comerţ
fără autorizaţia prevăzuta de lege sau cazul societăţii comerciale ce
desfăşoară fapte de comerţ înainte de a deveni comerciant;
- vânzarea mărfurilor în alte locuri decât cele autorizate;
- condiţionarea cumpărării unor mărfuri de cumpărarea altora;
- expunerea spre vânzare a mărfurilor cu termenul de valabilitate expirat sau
fără termen de expirare;
- comercializarea unor bunuri a căror provenienţă nu poate fi dovedită;

118
 - expunerea spre vânzare sau efectuarea unor servicii fără prezentarea
preţurilor sau tarifelor.
Aceste contravenţii se constată de către organele specializate ale consiliilor
locale, Garda Financiară sau poliţie.
\Veniturile obţinute ilicit, încasările şi mărfurile se confiscă şi se declară ca
venit la bugetul administraţiei publice centrale.
De asemenea există o serie de activităţi comerciale de sunt considerate
infracţiuni şi se sancţionează conform legii penale:
- acumularea de mărfuri de le piaţa internă în scopul creării unui deficit şi
revânzarea ulterioară a acestora, precum şi eludarea concurenţei loiale;
- falsificarea sau substituirea de mărfuri, precum şi expunerea spre vânzare a
unor asemenea bunuri cunoscând că acestea sunt falsificate sau substituite;
- vânzarea prin măsurare sau cântărire falsă.
c) Exercitarea comerţului la limitele concurenţei loiale
În economia de piaţă agenţii economici acţionează liber, pe baza iniţiativei
private şi în concordanţă cu legea cererii şi ofertei.
De asemenea, economia de piaţă implică o permanentă luptă pentru
atragerea clienţilor, promovarea mărfurilor sau serviciilor, deci, o competiţie
permanentă între agenţii economici.
Concurenţa are un rol stimulativ la manifestările economice şi de aceea
trebuie asigurat cadrul legislativ pentru promovarea liberei concurenţe.
Totodată trebuie prevăzute şi consecinţele încălcării limitelor legale ale
concurenţei.
Exercitarea concurenţei constituie un drept al oricărui agent economic, dar
acest drept trebuie exercitat cu bună credinţă, fără a se încălca drepturile celorlalţi
agenţi economici şi cu respectarea legii.
Dacă exercitarea dreptului la concurenţă se face abuziv şi sunt folosite
mijloace nepermise de lege pentru atragerea clienţilor, concurenţa devine ilicită.

119
 Acest lucru are consecinţe păgubitoare pentru ceilalţi agenţi economici şi
pentru activitatea comercială la ansamblu şi de aceea legea instituie măsuri pentru
a limita şi înlătura concurenţa ilicită.
Astfel, legea sancţionează practicile anticoncurenţiale, monopoliste, ce
periclitează concurenţa, dar şi mijloacele ilicite de atragere a clienţilor.
Sunt interzise orice înţelegeri între agenţii economici care au ca obiect
restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.
Se are la vedere fixarea concertată în mod direct sau indirect a preţurilor sau
tarifelor, limitarea sau controlul producţiei şi distribuţiei, împărţirea pieţelor de
desfacere sau a surselor de aprovizionare pe diverse criterii, condiţionarea
încheierii unor contracte, promovarea de oferte trucate, eliminarea de pe piaţă a
altor concurenţi, limitarea accesului pe piaţă a altor concurenţi, etc.
De asemenea sunt interzise concentrările economice care au ca obiect
crearea sau consolidarea unei poziţii dominante pe piaţă, cu consecinţa restrângerii
sau înlăturării concurenţei.
Nerespectarea prevederilor legale ce au în vedere libera concurenţă atrage
după sine răspunderea civilă, contravenţională sau penală.
În ceea ce priveşte răspunderea civilă, aceasta se manifestă prin nulitatea
actelor juridice făcute cu eludarea legilor în vigoare din domeniu.
Orice convenţii sau clauze contractuale, exprese sau tacite care promovează
o clauză anticoncurenţială sunt nule de drept, iar dacă prin practica
anticoncurenţială s-a produs un prejudiciu, persoana vinovată răspunde pentru
repararea integrală a prejudiciului.
Alte abateri de la dispoziţiile legale sunt considerate contravenţii şi sunt
sancţionate cu amendă: furnizarea de informaţii inexacte, încălcarea dispoziţiilor
legale ce interzic înţelegerile ce au ca obiect practici anticoncurenţiale şi folosirea
abuziv a unei poziţii dominante, etc.

120
 În alte cazuri legea califică drept infracţiune participarea frauduloasă şi în
mod determinat a unei persoane fizice la conceperea, organizarea şi realizarea
practicilor monopoliste cu scopul de a încheia înţelegeri anticoncurenţiale.
O formă a concurenţei ilicite o constituie concurenţa neloială.
Concurenţa neloială constă la săvârşirea de către comerciant, în scopul
atragerii clienţilor, a unor fapte juridice ce contravin legii, bunelor moravuri şi
loialităţii profesionale.
Constituie concurenţă neloială şi practicarea uzanţelor comerciale necinstite,
cum ar fi: utilizarea la mod neloial a secretelor comerciale, abuzul de încredere,
incitarea la achiziţionarea, de către terţi, a secretelor comerciale, etc.
În practica judiciară, concurenţa neloială se concretizează la patru categorii
de acte sau fapte juridice:
- Confuzia – orice act prin care un comerciant foloseşte o firmă, emblemă sau alte
simboluri reprezentative la scopul de a produce confuzie faţă de cele folosite
legitim de un alt comerciant;
- Denigrarea – constă în comunicarea şi răspândirea de către un comerciant de
afirmaţii mincinoase faţă de un concurent sau mărfurile sale;
- Dezorganizarea – reprezintă destabilizarea activităţii comerciantului rival. Poate
consta în oferirea de către salariatul unui comerciant unui alt comerciant concurent,
de date secrete privind activitatea acestuia.
- Acapararea clienţilor prin oferirea unor avantaje – constă la încheierea unor
contracte prin care un comerciant asigură unui alt comerciant unele avantaje cu
condiţia aducerii de către client a altor cumpărători care să beneficieze de aceleaşi
avantaje.
Încălcarea de către comercianţi a uzanţelor comerciale cinstite atrage
răspunderea civilă, contravenţională sau penală.
Răspunderea civilă constă în faptul că un comerciant ce a săvârşit un act de
concurenţă neloială este obligat să înceteze sau să înlăture actul respectiv, iar dacă
prin acest act a produs prejudicii să asigure despăgubiri patrimoniale sau morale.

121
 În legislaţia din domeniu, există unele acte sau fapte juridice ce sunt
încadrate ca şi contravenţii şi care se sancţionează cu amendă.
Dintre acestea se amintesc:
- divulgarea, achiziţionarea sau folosirea unui secret comercial de către un
comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimţământul deţinătorului legitim al
respectivului secret comercial şi într-un mod contrar uzanţelor comerciale cinstite;
- încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unor mărfuri sau
executarea unor prestaţii la mod avantajos, cu condiţia aducerii de către client a
altor cumpărători cu care comerciantul ar urma sa încheie contracte asemănătoare;
- comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmaţii asupra
întreprinderii sale sau activităţii acesteia, menite sa inducă la eroare şi să-i creeze o
situaţie de favoare în dauna unor concurenţi;
- comunicarea sau răspândirea de către un comerciant de afirmaţii mincinoase
asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale, afirmaţii de natura sa
dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente.
- oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte
avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanţilor acestuia, pentru ca prin
purtare neloiala să poată afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaşte sau a
folosi clientela sa ori pentru a obţine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana
în dauna unui concurent;
- deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această
clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant;
- concedierea sau atragerea unor salariaţi ai unui comerciant în scopul înfiinţării
unei societăţii concurente care sa capteze clienţii acelui comerciant sau angajarea
salariaţilor unui comerciant în scopul dezorganizării activităţii sale.
Constituie infracţiuni şi sunt pedepsite cu amendă sau închisoare,
următoarele fapte:

122
- folosirea unei firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, unui desen sau model
industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj
de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;
- punerea la circulaţie de mărfuri contrafăcute şi/sau pirat, a căror comercializare
aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii
produsului/serviciului;
- folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror obţinere a
necesitat un efort considerabil sau a altor informaţii secrete în legătura cu acestea;
- divulgarea, achiziţionarea sau utilizarea secretului comercial de către terţi, fără
consimţământul deţinătorului sau legitim, ca rezultat al unei acţiuni de spionaj
comercial sau industrial;
- producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare
sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând menţiuni false privind brevetele de
invenţii, mărcile, indicaţiile geografice, desenele sau modelele industriale,
topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală, mijloacele
publicitare şi altele asemenea, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu
privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce la
eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari.

123