ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE ECONOMIE

Doctorand: Iordan Valeriu Popescu

Conducător ştiinŃific: Prof.univ.dr. GhiŃă Tănase Paul

“Reforma economică în China. Two tracks system şi economia de piaŃă”

CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1.STĂRI DE FAPT

CAPITOLUL 2. DINAMICA ECONOMIEI DE PIAłĂ ÎN CHINA.

PRIVATIZAREA ŞI INSTITUłIILE MONDIALE DE PROFIL ECONOMIC

CAPITOLUL 3. CHINA ÎN ECONOMIA łĂRILOR BRIC- ORIZONT 2050

CAPITOLUL 4. IMPLOZIA CAPITALISMULUI NEOLIBERAL. CHINA ÎN FAłA

CRIZEI MONDIALE

CAPITOLUL 5. GERMENII CAPITALISMULUI DE TIP NOU. UN STAT DOUĂ

SISTEME

CAPITOLUL 6. CHINA ÎNCOTRO? CONCLUZII

Studiu de caz: Provincia Hebei, Târgul agricol al lumii

Bibliografie selectivă

CUVINTE CHEIE:
China, tranziŃia, economie de piaŃă, privatizarea, FMI, Banca Mondială, OrganizaŃia
Mondială a ComerŃului, ASEAN, Ńările BRIC, orizont 50, criza mondială, un stat – două
sisteme, capitalism, economie socialistă de piaŃă, reforme structurale, centre de putere,
avantaj comparativ, politici macroeconomice, modele economice, reformă economică,
modelele cererii globale, potenŃialul economic, globalizarea.

BUCUREŞTI -2010
 INTRODUCERE:
China a devenit o mare putere care exercită o influenŃă extrem de activă asupra
economiei mondiale. PoziŃionarea Chinei pe arena mondială Ńine atât de succesele
realizate, cât şi de programele aplicate, de nivelul producŃiei, de ameliorarea calităŃii
economiei şi a promovării relaŃiilor externe.
Evident că evoluŃia ascendentă a economiei este în directă legătură cu promovarea
unei linii politice, care s-a schimbat mai mult sau mai puŃin, dar care îşi păstrează
obiectivele strategice.
Într-adevăr, politica promovată a creat un mediu economic radical schimbat,
comparativ cu situaŃia de acum două decenii în urmă, conducând la transformarea, în
acelaşi timp, a dinamicii proceselor din economie, prin apariŃia unui complex de
modalităŃi de organizare şi funcŃionare care încearcă să sintetizeze, în mod creativ,
experienŃe istorice din istoria capitalismului, mai ales din Ńările dezvoltate (dezvoltarea
creativă), la care se adaugă preocuparea de a depista unele elemente de noutate, capabile
să propulseze economia şi să o afirme în lume.
Devine, astfel, evident şi pentru analiştii străini, ca şi pentru guvernele care s-au
succedat în ultimele decenii în China, faptul că, rezultatele societăŃii capitaliste, în forma
lor clasică, nu pot răspunde foarte bine aşteptărilor şi căutărilor lor.
Ca urmare a acestui mod nou de evaluare, nu ne este foarte clar, astăzi, şi, cu atât
mai mult, nu poate fi tratat într-un mod tranşant, tipul de economie căruia îi aparŃine cea
a Chinei.
Dacă interpretăm această economie prin prisma rezultatelor, ea poate fi
considerată expresia a unor combinaŃii între capitalism şi anumite elemente structurale
care amintesc de obiectivele Partidului Comunist Chinez, dar, care, deocamdată, au
permis obŃinerea rezultatelor evident superioare şi, pe care, tot mai multă lume, nu poate
decât să le aprecieze.
Pe această linie, am dezvoltat analiza în sensul cunoaşterii realităŃilor economice
existente astăzi în China, identificării schimbărilor care se conturează, a modului cum

2
politica economică orientează resursele pentru atingerea Ńintelor din viitorul apropiat şi pe
termen lung, cu proiecŃiile lor originale dar şi cu neîmplinirile lor.
Am întâmpinat dificultăŃi legate de analizarea şi interpretarea uneori
contradictorie a unor date şi evoluŃii, fapt explicabil dacă luăm în calcul complexitatea
problematicii aflate în discuŃie, întreprindere amplificată şi de întârzierea cu care
autorităŃile chineze de profil publică anumite cifre statistice, dar şi de lipsa unor studii
pertinente, la obiect.
În acest sens, concluzia generală pe care o reŃinem este că acum şi pentru încă o
anumită perioadă, nu tocmai scurtă, China va etala o economie cu succese apreciabile, în
ceea ce priveşte dezvoltarea economică, componenta capitalistă, cea istoric –
tradiŃionalistă şi cea formată pe baza politicilor partidului aflat la putere, realizând o
anumită simbioză, care este cunoscută in literatura de specialitate sub denumirea de A
Treia Cale, sau O łară - Două Sisteme.

CAPITOLUI 1. STĂRI DE FAPT

Dinu Marin, în volumul “Ce este TranziŃia?” trasează, cu precizie, coordonatele

tranziŃiei insistând asupra diferenŃelor apărute între modelul adoptat de Ńările est-
europene, Rusia şi China, dar şi între Ńările est-europene. Punctul de pornire îl constituie
schema dezvoltată de Zbigniew Brezinski intitulată “Faze ale transformării
postcomuniste”, publicată în revista “The National Interest”, nr.33/1993, SUA. Potrivit
lui Brezinski, durata fazelor de trecere de la comunism la capitalism este influenŃată, de
perioada de acumulări dinainte de prăbuşirea definitivă a comunismului viteza de
transformare fiind rezultatul evoluŃiei celor patru tipuri de bază ale acumulării pozitive/
negative, după cum urmează:

1) Ambele tipuri de schimbări, politice şi economice, sunt pozitive;

2) Politica este pozitivă, dar economia este negativă;
3) Politica negativă, dar economia pozitivă;
4) Politica şi economia sunt negative.

3
 Ungaria şi Polonia, de pildă, în linii mari se încadrează în prima categorie; Rusia
în cea de a doua; China în cea de a treia; România în cea de a patra “apreciază autorul
schemei.
Succesul modelului chinez de trecere de la economia socialistă centralizată (de
comandă) la economia socialistă de piaŃă, nu mai este pus la îndoială de nimeni, nici
măcar de inamicii declaraŃi sau acoperiŃi ai regimului de la Beijing. Sursa de inspiraŃie a
acestui model este de sorginte asiatică şi a fost dedusă din strategia benefic conturată a
noilor state industrializate din Asia de după Cel de-al Doilea Război Mondial (Japonia,
Coreea de Sud). Rezultatele economice obŃinute de China - analizate în în acest capitol-
s-au datorat faptului că reforma a fost abordată într-o manieră diametral opusă faŃă de
reformele din fosta URSS şi din statele Europei Centrale şi de Est. China nu şi-a distrus
structurile economice din vechiul sistem, ci a adăugat la acestea, într-un tempo gradual,
extins pe etape, elementele noului sistem al economiei de piaŃă.
Dat fiind faptul că, în cele două decenii de reformă, chinezii au evoluat simultan
în spaŃiul aceluiaşi stat cu două sisteme economice diferite, respectiv cel al economiei
centralizate şi al economiei de piaŃă, analiştii din Occident şi din Japonia au denumit
sistemul economic rezultat cu sintagma – „sistemul celor două piste” (two tracks
system).
În sensul cel mai îngust al sintagmei, sistemul celor două piste a făcut ca
întreprinderile aflate în proprietatea statului să opereze simultan cu două tipuri de preŃuri.
Vechiul tip planificat de preŃuri a fost aplicat ca pârghie economică a planului de stat (in
put şi output), în timp ce în sectorul economiei de piaŃă, sectorul extra, neplanificat,
suplimentar al economiei naŃionale, în continuă expansiune, s-au aplicat preŃurile pieŃii.
În sensul larg al conceptului, sistemul celor două piste a inclus un set de alte
reforme cum ar fi cele din domeniul comerŃului exterior, al muncii şi protecŃiei sociale, al
proprietăŃii, cu respectarea graniŃelor celor două sisteme economice de stat şi particulare.
În cadrul celor douăzeci de ani de reformă se pot distinge patru etape.
Prima etapă, 1978-1984, în care reforma a început să fie aplicată în zona rurală a
Ńării. Pentru a răspunde iniŃiativei venite din partea Ńăranilor, guvernul a hotărât
abandonarea sistemului comunelor populare, înlocuit cu sistemul răspunderilor asumate
de gospodăria Ńărănească, pe bază de înŃelegere, ca unitate esenŃială de muncă la Ńară.

4
Derularea muncii agricole, în fiecare gospodărie Ńărănească, a condus la organizarea
muncii unificate, a întregii colectivităŃi săteşti. Pe baza noului sistem, Ńăranii au obŃinut
libertatea să-şi desfăşoare activitatea după puterea şi priceperea lor, cu obligaŃia expresă
de a răspunde atât de „succesele”, cât şi de eventualele eşecuri, în obŃinerea recoltelor.
Rezultatul? Datorită acestei reforme, economia rurală s-a înviorat, în ritm rapid, producŃia
agricolă a crescut, în ritm accelerat, iar veniturile Ńăranilor au sporit considerabil. Toate
acestea au oferit baza materială şi un exemplu însufleŃitor, absolut necesar reformelor
care au urmat.
A doua etapă s-a desfăşurat între anii 1984-1992. La lucrările celei de a treia
plenare a Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez a fost adoptată hotărârea
privind reforma sistemului economic, care a marcat trecerea de la reforma desfăşurată în
mediul rural la aceia desfăşurată în mediul urban şi, totodată, la lansarea celei
generalizate a sistemului economic din China. Astfel, au fost iniŃiate reformele din
numeroase domenii, între care structura întreprinderilor, planificarea, repartiŃia
materialelor, salariile, finanŃele, comerŃul, preŃurile şi politica impozitelor. Diferite
sectoare economice s-au dezvoltat într-un ritm considerabil. Reforma a cuprins, totodată,
şi domeniile privind ştiinŃa şi învăŃământul; s-a înregistrat, în consecinŃă, o revigorare
generală economico-socială atât la oraşe, cât şi la sate, acolo unde au fost aplicate
reformele la scară largă sau la scară redusă.
A treia etapă s-a desfăşurat între 1992 şi 1997. Cel de al patrulea Comitet Central
al P.C.Chinez – în cadrul căruia a fost hotărâtă, ca obiectiv al reformei, punerea bazelor
sistemului economiei de piaŃă – a constituit o nouă etapă a reformei, înregistrând unele
progrese sensibil receptate de întreaga societate în domeniile financiar, comerŃului
exterior, operaŃiilor valutare, planificării, investiŃiilor şi preŃurilor.
Reformele legate de circulaŃia mărfurilor, fondul imobiliar şi asistenŃa socială au
cunoscut, la rândul lor, rezultate pozitive. A fost introdus un nou sistem de macro-
control; sistemul mecanismului de piaŃă a început să joace un rol regulator din ce în ce
mai mare; s-a continuat reforma întreprinderilor de stat, în scopul creării unor companii
moderne; au fost extinse diferitele sectoare economice, în care proprietatea publică
reprezenta componenta principală. Într-un cuvânt, reforma sistemului economic şi-a

5
dovedit valabilitatea, scurtând traseul impunerii şi generalizării - la nivelul societăŃii
chineze - a economiei socialiste de piaŃă.
A patra etapă a demarat în 1997, la al XV-lea Congres al P.C.Chinez, unde s-a
adoptat o hotărâre strategică cu privire la dezvoltarea reformei, a deschiderii către
exterior şi a procesului de modernizare a Chinei, în pragul noului secol. Pe parcursul celei
de a patra etape, urmează să fie rezolvate un număr mare de probleme dificile, în scopul
creării, în final, a condiŃiilor favorizante edificării sistemului operaŃional al economiei
socialiste de piaŃă. Toate reformele au ca orientare fundamentarea creşterii continue al
rolului regulator al mecanismului de piaŃă; schimbarea modului de gestiune economică a
guvernului; transformarea, în profunzime, a economiei planificate, în economie socialistă
de piaŃă, având ca principal obiectiv susŃinerea şi dezvoltarea forŃelor de producŃie.
Aceste reforme, precum şi implicaŃiile lor asupra dezvoltării Chinei, vor fi
analizate pe parcursul lucrării, comparativ cu reformele şi modul lor de aplicare în
România, încercând să identificăm punctele în care reforma a dat greş la noi în Ńară sau,
după caz, în China.

CAPITOLUL 2. DINAMICA ECONOMIEI DE PIAłĂ ÎN CHINA.

PRIVATIZAREA ŞI INSTITUłIILE MONDIALE DE PROFIL ECONOMIC
Analizând etapele care au consolidat reforma economică chineză, reperele urmate
de aceasta în perioada de tranziŃie către economia de piaŃă, cercetătorii au încercat să
răspundă la principala întrebare generată de noul context economic: „A devenit China o
economie de piaŃă”? Sau, mai precis : „O economie de piaŃă funcŃională” ?
În discuŃiile avute cu liderii chinezi, experŃii U.E. au avansat criteriile europene
pentru o economie de piaŃă funcŃională:
• a) formarea liberă a preŃurilor, adică intervenŃia limitată a statului pe piaŃă,
pentru a influenŃa preŃurile;
• b) existenŃa unui sistem legal, în măsură să impună drepturile de proprietate
şi implementarea contractelor;
• c) existenŃa stabilităŃii macroeconomice, ceea ce face ca interacŃiunea
pieŃelor să fie mai previzibilă şi, de aceea, mai eficientă; de asemenea, existenŃa unui
consens larg asupra principalelor aspecte şi tendinŃe ale politicilor economice;

6
 • d) existenŃa unui sistem financiar dezvoltat, capabil să garanteze eficacitatea
mişcărilor de bani;
• e) absenŃa obstacolelor substanŃiale în faŃa intrării sau ieşirii din afacere,
inclusiv buna funcŃionare a procedurilor privind lichidarea şi insolvenŃa.
Între timp, după SUA, ofensiva diplomatică chineză s-a deplasat către Uniunea
Europeană, China iniŃiind numeroase demersuri pentru a primi recunoaşterea de către
UE, a Statutului de economie de piaŃă funcŃională.
Pentru a înŃelege semnificaŃia deciziei pe care urmează să o adopte UE este util să
recurgem la argumentele istoriei. Înainte de aderarea Chinei la OMC, la sfârşitul anului
2001, părŃile au fost de acord că ceilalŃi membri vor trata China drept o economie în
tranziŃie, până în anul 2015. Această decizie are o implicaŃie majoră. În momentul în
care o firmă din SUA, de exemplu, insinuează că un exportator chinez vinde produsele
sale la preŃ de dumping în America, aceasta adresează o plângere Departamentului
ComerŃului, care va investiga sesizarea.
Deoarece firma chineză operează în America sub statutul unei economii în
tranziŃie, autorităŃile locale nu vor mai declanşa testul anti-dumping obişnuit pentru
compararea preŃurilor de vânzare a bunurile în China, în raport cu preŃurile la export, nici
nu vor analiza dacă acestea reflectă adevăratul cost de producŃie. În fapt, investigatorii
folosesc, în mod curent, modelul “Ńării surogat”, o metodă menită să ocolească
procedura standard, declanşând investigaŃia prin analogia cu preŃurile folosite la export,
de alte Ńări membre ale OMC. Ei găsesc o firmă comparabilă, în speŃă, din Mexic sau
India, pentru a vedea care este costul de piaŃă “real” al producŃiei acestor bunuri. Dacă
firma chineză vinde la export cu un preŃ mai scăzut decât cea mexicană, cazul poate
determina acuzaŃia de dumping. În acest mod se declanşează tarifele punitive la import.
Dar, dincolo de diplomaŃie şi angajamente politicoase este evident că problema
admiterii MES pentru China constituie o decizie cu mare impact politic şi cu consecinŃe
economice pe termen lung.
În ciuda marilor progrese pe care China le-a obŃinut în economie, modelul chinez
al economiei de piaŃă se bazează, în continuare, pe controlul şi decizia politică a
guvernului. Un alt argument se referă la modul cum s-a realizat în China privatizarea
marilor întreprinderi de stat, privatizare care a pedalat pe formula economiei mixte (51%

7
statul, 49% capital privat). PrezenŃa puternică a statului în economie poate determina pe
termen lung politica economică a guvernului şi poate conduce la modelul dorit de Beijing
al aşa numitei economii socialiste de piaŃă.
În ce măsură modelul promovat de guvernul chinez va fi acceptat de democraŃiile
occidentale, urmează să vedem în viitor, întrucât presiunile Beijingului conduc la
negocieri şi poate la o rezolvare, în interesul comun.
O comparaŃie cu modelul de privatizare din Ńările CSI şi ale Europei de Est,
conduce la următoarele concluzii:
- privatizarea în China a fost orientată către graniŃa întreprinderilor mici şi
mijlocii, aşa cum este statuată aceasta prin politica oficială a zhuada
fangxiao;
- în fostele Ńări socialiste din Europa de Est, privatizarea, în general, a fost
realizată prin implicarea marilor întreprinderi ale statului;
- în China, dreptul de proprietate, cel puŃin al întreprinderilor strategice,
este deŃinut cu fermitate în mâinile statului, deşi proporŃia acestora se
află în continuă scădere,etc.
-
CAPITOLUL 3. CHINA ÎN ECONOMIA łĂRILOR BRIC- ORIZONT 2050

China, putere economică şi politică mondială iradiază şi recepŃionează interacŃiuni

extrem de numeroase şi cu efecte de intensităŃi diferite, atât pe termen scurt, dar şi pe
termen lung.
Dacă în primele capitole am relevat, în special, modul cum se plasează China în
contextul economic mondial, accentuând asupra modului cum interacŃionează economia
sa cu economiile Ńărilor dezvoltate ca model politico-economic şi nu numai, considerăm
că este cazul să insistăm acum asupra poziŃiei şi relaŃiilor sale, în cadrul aşa numitului
Grup al łărilor BRIC (Brazilia, Rusia, India,China), cele patru economii considerate
împreună drept o forŃă economică extraordinară şi cu un potenŃial economic extrem de
dinamic, dacă ne referim la ultimii ani.
Aceste puteri economice emergente dispun în prezent de un potenŃial extrem de
dinamic, având capacitatea de a induce efecte de mare amploare cu reverberaŃii globale
complexe. China este percepută de analişti drept un jucător-problemă şi în acest context,

8
iar acŃiunile sale pe care le desfăşoară aici sunt corelate, evident, cu cele de la scară
planetară.
O analiză pertinentă şi de substanŃă a modului cum se poziŃionează şi acŃionează
marea Ńară de la Răsărit în cadrul acestui grup şi în afara lui, ne va permite, desigur, să
completăm tabloul pe care îl desenează cu nuanŃe creative şi profunzimi noi şi care alături
de celelalte evoluŃii scoase deja în evidenŃă, ne oferă informaŃii mult mai complexe şi mai
ales temeiuri pentru noi concluzii mult mai bine conturate şi, deci, mult mai
semnificative.
PoziŃionarea şi acŃiunile Chinei în interiorul BRIC ne va conduce fără îndoială la
o mai rafinată interpretare a iniŃiativelor economice, şi nu numai, ale acestei Ńări, la
evaluarea în profunzime a evoluŃiei sale şi, desigur, la formularea unor concluzii
palpabile faŃă de comportamentul său extrem de dinamic, orientat către obŃinerea de
rezultate de substanŃă pe scena confruntărilor la scară globală.
Conform analizei deosebit de profunde a Casei de Avocatură Goldman Sachs „în
următorii 50 de ani Brazilia, Rusia, India şi China - economiile BRIC - ar putea deveni o
forŃă mult mai mare, în economia lumii. Pe baza ultimelor estimări demografice, a
modelului acumulărilor de capital şi a creşterii productivităŃii, sunt posibile încercări de
monitorizare a creşterii PIB, a venitului pe locuitor şi a mişcărilor curente, în economiile
Ńărilor BRIC precum şi extragerea de concluzii referitoare la existenŃa a cinci mari teme
privind schimbările pe care lumea le va cunoaşte în următorii 50 de ani, care pot să
sugereze un tablou credibil al evoluŃiilor viitoare”.

CAPITOLUL 4. „IMPLOZIA” CAPITALISMULUI NEOLIBERAL. CHINA ÎN

FAłA CRIZEI MONDIALE

China va deveni, până în 2025, una dintre marile puteri ale lumii, prevăd serviciile
secrete americane. Şi este o dominaŃie pe care SUA o acceptă în tăcere, deoarece - până
acum - China a finanŃat chiar consumatorul american. Nu se ştie, în schimb, ce vor mai
avea de oferit SUA, când nu vor mai putea cumpăra produsele chinezeşti (importurile au
scăzut, deja, cu 5% din cauza recesiunii). Sau dacă gigantul asiatic va decide într-o bună
zi ca schimburile sale comerciale să nu se mai facă în dolari, ci în altă monedă (doleanŃă

9
exprimată pe un ton aparte şi de Rusia), o asemenea decizie fiind menită a slăbi enorm
moneda americană.
Noua administraŃie SUA pare destul de divizată la acest capitol. Dacă Hillary
Clinton, noul secretar de stat SUA, a avut grijă să aducă din timp omagii Chinei,
explicând că relaŃia dintre cele două puteri va fi „cea mai importantă relaŃie bilaterală
din lume în acest secol”, poziŃiile luate de noul preşedinte Obama apar mai puŃin
conciliante. Produsele chinezeşti ar putea fi considerate în parte responsabile pentru
multe joburi pierdute în America. De asemenea, companiile care ar decide să se mute în
China, pentru a beneficia de o forŃă de muncă mult mai ieftină, vor fi penalizate prin taxe
suplimentare de administraŃie. Rămâne de văzut cum va gândi şi acŃiona liderul ales
pentru a găsi un compromis într-o ecuaŃie cu atât de multe necunoscute.
Centrele de prognoză şi analiză economică, îndeosebi cele din SUA, au avansat
estimări eronate cu privire la perspectivele de dezvoltare ale Chinei, în dezacord sensibil
cu realitatea economică. Ceea ce este şi mai ciudat, chiar şi mari economişti precum
Jeffrey Sacks, laureat al premiului Nobel pentru economie, profesor emerit al
UniversitaŃii din Harvard, şi mulŃi alŃii au tratat simplist, ani de-a rândul, societatea şi
economia chineză ca pe o “variantă împovărată şi înapoiata” a URSS, bazându-se pe
faptul că ambele erau “Ńări comuniste”
De abia în ultimii ani, analizând ritmul avansat de creştere economică şi
modificările structurale de esenŃă ale economiei, analiza datelor i-a determinat pe experŃi
şi teoreticieni să aprecieze că marele Dragon Roşu de la Răsărit a adoptat un model cu
totul original faŃă de fosta URSS şi celelalte Ńări membre ale CAER, strategia aplicată
fiind cunoscuta sub denumirea de “two tracks system”, o strategie apreciată de
economişti drept “una de natură tipic asiatică”.
Reamintim că la baza “miracolului economiei chineze” s-a aflat “Planul de
reformă economică” elaborat sub patronajul părintelui reformei, Deng Xiaoping, lansat
în anul 1979, care a permis economiei chineze să se integreze în piaŃa internaŃională
construindu-se, aşa cum a afirmat Deng - “socialismul cu caracteristici chineze”.
Strategia Reformei viza trecerea la economia de piaŃă, având la bază proprietatea
socialistă aflată în tranziŃie şi care urma să fie privatizată printr-o nouă metodă, cu
“caracteristici chineze”.

10
 De rememorat că, în acei ani, delegaŃiile economice chineze au început să
cutreiere lumea, să facă schimburi de studenŃi şi specialişti şi să înveŃe din experienŃa
Ńărilor avansate. Noul proiect de reformă economică l-a determinat pe economistul
american William H. Overholt să declare că „reforma economică din China se
detaşează ca un eveniment unic în istoria universală”.
Partidul Comunist Chinez a apreciat că succesul Reformei presupune realizarea
unui management performant, ceea ce a condus la selectarea unei noi clase de manageri,
formată în prima etapă din peste 200.000 de specialişti cu studii corespunzătoare şi
practică îndelungată în activitatea economică, denumiŃi generic - de presa chineză -
“capitaliştii roşii”.
Noua strategie economică a Chinei, inspirată din practica Ńărilor dezvoltate a
vizat:
1) Prioritate totală ramurilor industriale care solicitau investiŃii minime din
partea statului, capabile să înregistreze creşteri economice rapide. S-a acordat prioritate
maximă industriei uşoare şi industriei medii, în perioada care a urmat China invadând
piaŃa planetară cu cantităŃi uriaşe de produse textile, confecŃii, încălŃăminte, jucării,
articole electrocasnice şi electronice etc.;
2) Pentru dezvoltarea ramurilor, menŃionate mai sus, China a făcut apel la
capitalul străin, care a răspuns masiv, fiind interesat în realizarea de profituri maxime;
3) În agricultură, Ńăranii au primit înapoi pământul, concesionat de către stat
sub forma de loturi familiale mari, de la 35-40 hectare în sus şi chiar mai mari. Pe durata
concesionării, pământul poate fi moştenit, dar nu parcelat. Nelucrarea pământului atrăgea
automat suspendarea contractului. Rezultatul: creşterea extraordinara a producŃiei
agricole;
4) Când s-a trecut la privatizare, s-a avut în vedere atragerea de capital străin,
în acele ramuri care solicitau investiŃii uriaşe de capital, considerate a fi prioritare.

CAPITOLUL 5. GERMENII CAPITALISMULUI ÎN CHINA, UN STAT DOUĂ

SISTEME
Congresele Partidului Comunist din 2002 şi 2007 au reiterat liniile de dezvoltare
economică, pe termen lung, având în faŃă un obiectiv extrem de ambiŃios: edificarea unei

11
societăŃi cu un nivel de viaŃă relativ ridicat. În linii mari, sarcinile stabilite de factorii
politici pentru primele două decenii ale secolului XXI Ńintesc cu precădere:

perfecŃionarea economiei socialiste de piaŃă;

progresul şi transformarea strategică a structurilor economice;

încheierea în linii mari a procesului de industrializare;

promovarea viguroasă a informatizării;

activarea procesului de modernizare;

asigurarea unei dezvoltări sănătoase, rapide şi durabile a economiei naŃionale
şi îmbunătăŃirea continuă a nivelului de trai al populaŃiei.
Obiectivele strategice pentru cel de al doilea deceniu de dezvoltare capătă o bază
solidă, în actualul deceniu, prin promovarea cu consecvenŃă a următoarelor direcŃii de
dezvoltare:
• Continuarea căii de industrializare de tip nou şi depunerea tuturor eforturilor
pentru aplicarea strategiei de reînnoire a Ńării prin ştiinŃă, educaŃie, dezvoltare
durabilă;
• Dezvoltarea economiei rurale şi stimularea procesului de urbanizare.
Consolidarea poziŃiei agriculturii ca bază a economiei naŃionale, reforma
structurilor din agricultură şi din economia rurală, creşterea producŃiei cerealiere,
garantarea calităŃii produselor agricole, creşterea puterii competitive a agriculturii
pe piaŃă;
• Promovarea strategiei de punere în valoare a zonei de Vest a Ńării şi coordonarea
dezvoltării economice armonioase a regiunilor;
• MenŃinerea şi perfecŃionarea sistemului economic de bază şi adâncirea reformei
sistemului de gestionare a proprietăŃilor statului;
• ÎmbunătăŃirea sistemului de piaŃă modernă, consolidarea şi perfecŃionarea
macrocontrolului;
• Adâncirea reformei sistemului de repartiŃie a veniturilor şi desăvârşirea regimului
protecŃiei sociale;
• PerfecŃionarea principiului „să introducem resurse din exterior şi să ieşim către
exterior”;
• Crearea de noi locuri de muncă şi creşterea nivelului de trai al populaŃiei.

12
 Pornind de la aceste evoluŃii, o diagnoză a situaŃiei existente la ora actuală va releva o
serie de aspecte necesare înŃelegerii mersului, în plan economic, a marii Ńări asiatice.

La sfârşitul lui 2008, guvernanŃii chinezi au realizat un bilanŃ al ultimilor 30 de

ani, evidenŃiind rolul politicilor macroeconomice elaborate de guvern. Pornind de la
concluziile acestui raport, publicat de cotidianul “China Daily”, guvernanŃii au anunŃat
că, în condiŃiile actualei crize mondiale, se impune o schimbare de abordare pornind de
la “prudenŃa fiscală” adoptată la începutul anului 2008, la politică monetară strânsă
din această perioadă de criză globală.
Făcând o retrospectivă a deciziilor macroeconomice din ultimii ani rezultă
următoarele:

în perioada 1991-1997, China a urmat politici monetare şi fiscale
„corespunzător strânse”. S-au redus ratele dobânzilor, s-a extins fluxul de
bani de pe piaŃă în vederea revigorării economiei, dar s-a înregistrat un record
în rata inflaŃiei de circa 21,7 la sută, în 1994. Guvernul a reuşit să Ńină în frâu
creşterea preŃurilor, prin menŃinerea creşterii ofertei de bani şi a cheltuielilor
fiscale la un nivel moderat;

din 1998 până în 2003, China a adoptat o politică "activă" fiscal, şi
"prudentă" monetar, după criza financiară din Asia care a târât în jos
economia şi a adăugat riscul de deflaŃie. Cheltuelile guvernamentale au fost
reduse şi au fost contractate mai multe datorii pentru a finanŃa proiectele de
infrastructură. Măsurile au vizat creşterea veniturilor grupurilor cu câştiguri
reduse şi a stimulîndu-se, în mod prioritar, cererea internă. Pe măsură ce a
redus ratele dobânzilor, guvernul a început să taxeze dobânzile la depozite şi
să ajusteze cererea de bani, prin operaŃiuni de „open market” ale băncii
centrale;

între 2004 şi 2008, datorită creşterii excesive a creditului şi a activelor fixe de
investiŃii, dar şi a aprovizionării „încordate” cu energie şi cereale, China s-a
angajat, într-o nouă fază de macro-control, pentru a preveni supraîncălzirea

13
 economiei şi inflaŃia. În această perioadă, ea a modificat condiŃiile, de mai
multe ori, fără o schimbare generală fundamentală.

guvernul a schimbat politica fiscală de la "activă" la "prudentă", în 2005. A
continuat să urmărească o politică monetară prudentă, până în iunie 2007,
când cabinetul a propus o politică monetară "prudentă", dar "corespunzător de
strânsă", pentru a contracara creşterea presiunii inflaŃioniste.

în decembrie 2007, guvernul a decis să adopte o politică monetară "strânsă” şi
să continue politica fiscală „prudentă”, în 2008.

CAPITOLUL 6. CHINA ÎNCOTRO? CONCLUZII

Premierul chinez Wan Jiabao arăta, recent, în faŃa Legislativului de la Beijing, că,
deşi economia Ńării se confruntă cu sfidări fără precedent, ea, totuşi, va avea o creştere de
8% ÎN 2009, nivel superior faŃă de cel atins în 2008, de numai 7,5%, ceea ce va duce la
crearea de noi locuri de muncă şi, implicit, la transformarea pieŃei interne într-un motor al
creşterii nivelului de trai, în întreaga Ńară. Cele arătate mai sus s-ar putea constitui într-o
barcă de salvare şi pentru economia altor Ńări puternic industrializate care, astăzi, se află
în mare dificultate economică. Un alt lucru semnificativ, anunŃat de premier, este şi faptul
că deficitul Chinei nu va depăşi 3% din P.I.B., în timp ce în Ńări dezvoltate, precum
S.U.A. FranŃa, Italia, Germania, creşterea deficitului nu mai poate fi oprită.
În ciuda acestor declaraŃii optimiste, experŃii străini se arată, totuşi, sceptici în
ceea ce priveşte capacitatea guvernului chinez de a face faŃă crizei.
AutorităŃile chineze au sărbătorit în decembrie 2008 împlinirea a 30 de ani de la
decizia lui Deng Xiaoping de a iniŃia reforme economice. Beijingul a parcurs un drum
lung, dar este, încă, departe de destinaŃie. AutorităŃile prezintă în mod constant cifre
menite să proiecteze imaginea unei economii de succes. Reformele economice iniŃiate de
Partidul Comunist Chinez, în urmă cu 30 de ani, au impus China drept una dintre marile
puteri economice ale momentului. Presa din întreaga lume vorbeşte, de peste un deceniu,
despre "miracolul economic chinez". Totodată, după "modelul suedez", Ńările în curs de
dezvoltare au acum şi "modelul chinezesc", cel al unei Ńări centraliste şi autoritare din
punct de vedere politic, însă, semi-liberale din punct de vedere economic. Principala
problemă pe care şi-o pun analiştii economici, şi, pe care am sesizat-o pe baza

14
prognozelor, se referă la întrebarea - încă rămasă în ceaŃă: Unde va fi China în următorii
30 de ani?... Să luăm în calcul şi previziunile scepticilor.
Dacă, până de curând, se estima că, în trei-patru decenii, economia Chinei ar
putea să o depăşească pe cea a Statelor Unite, ultimele cifre, în opinia unor analişti
sceptici, nu mai sunt la fel de optimiste. "Sectorul financiar al Chinei se clatină până
aproape de colaps, inflaŃia se accelerează, iar Ńara se loveşte repede de limitele producŃiei
la costuri mici. Lipsa de energie şi apă este acută. Degradarea mediului escaladează într-
o problemă politică serioasă. Tensiunile politice dintre guvernul central şi cele regionale
se intensifică", este tabloul surprins de expertul american David Frum, în numărul din
ianuarie 2009 al revistei „Foreign Policy".
Răspunsul - la întrebarea unde se va afla economia chineză peste 30 de ani - s-ar
putea cantona în "viitorul reformelor economice, ce nu arată deloc promiŃător", după
cum afirmă expertul Derek Scissors, în articolul "Oameni, creştere economică şi
reformă: Viitorul nesigur al Chinei", publicat de Centrul de Studii Asiatice de la
Washington. Schimbările demografice ar putea forŃa autorităŃile comuniste să iniŃieze noi
reforme economice. În ultimii 30 de ani, configuraŃia demografică a Chinei a fost unul
dintre principalii aliaŃi ai creşterii economice. Analiştii sunt astăzi de acord cu faptul că,
"miracolul" economic din China s-a datorat, în primul rând, boom-ului populaŃiei.
Curând, însă, demografia nu va mai acŃiona ca un aliat, ci chiar ca un duşman al
economiei chineze.
Dincolo de aceste previziuni, trebuie să remarcăm că economia Chinei a cunoscut,
în ultimii ani, succese remarcabile. În cadrul acestor evoluŃii, merită a fi consemnată
opinia fostului secretar de stat al SUA, Henry Kissinger, care trage un serios semnal de
alarmă asupra ordinei deja existente, care ar putea pune în pericol pacea mondială. Într-
un interviu - publicat de ziarul „The Independent”, la 20 ianuarie 2009, intitulat „Dacă
nu va elabora o nouă ordine, lumea se va scufunda în haos”, - politicianul american
construieşte un nou model de ordine mondială, menit a contracara şi dezamorsa criza
actuală mondială

In această nouă construcŃie „Rolul Chinei este crucial”. RelaŃia începută de

ambele părŃi, ca un proiect în esenŃă strategic de a Ńine sub control un adversar comun, a

15
evoluat de-a lungul deceniilor, China devenind un pilon al sistemului internaŃional. China
a făcut posibilă extravaganŃa consumului american, cumpărînd datorii americane şi
primind nemijlocit ajutor pentru modernizarea economiei prin deschiderea pieŃelor de
dincolo de Pacific pentru mărfurile chinezeşti.

16
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA:
* AgenŃia „Stratfor”, Pentagon, International Institute for Strategic Studies, "Military
Power of the People's Republic of China"
* BERGSTEN C.Fred, „How Washington Should Respond to China's Economic
Challenge”, Foreign Affairs, iulie/august 2008
* BERGSTEN C.Fred, „An Action Plan to Stop the Market Manipulators Now”,
Financial Times, 14 martie, 2005
*David Walker, „America cannot spend its way to prosperity”, Financial Times, January
14, 2009
*Curierul NaŃional, Nr. 3238 din 24/10/2001
*China Populară, nr.1/2005, pag. 20
*Idem, nr.2/2001, pag. 17
*Idem, Nr.2/2000, pag. 6
*Idem, Nr. 3/2002
* Dinu Marin, Ce este TranziŃia?, Editura Economică, 2000
* Elena Şişkunova, „Finansovîie Izvestia”, din 19 ianuarie 2009, Cum va arăta lumea în
2020?, , Patru scenarii avansate de experŃii Forumului Economic Mondial de la Davos.
* Farandon John, „Secretele Chinei”, Editura Litera, 2008
* col.(r) Florian Garz, col.(r) Ioan Parepe, Trezirea marelui Dragon – China în reforma,
Editura “Obiectiv” – Craiova, 1999
* Frum David, Foreign Policy, ianuarie 2008
* Paul GhiŃă Tănase, „Noua economie.Orizont şi schimbări”, ASE Bucureşti, 2007
* International Data Corp (IDC), Japonia, 2002
* Gregory F. Treverton, Seth G. Jones, Measuring National Power, RAND Corporation,
National Security Research Division
* Heritage Foundation, Derek Scissors, Industry v. Environment: China May Choke on
Its Own Growth
* Institutul Global McKinsey, Société Générale, Cross Assets Research, Gavekal
Research, Dragonomics, rapoartele FMI pentru China, Stats.O.E.C.D.
*Joseph Stiglitz, cartea “Making Globalisation Work”, editura W.W. Norton, 2006,
studiul “Globalizarea şi limitele fantismului de piaŃă”

17
* Jim Rogers, Asian Investment Conference, 04.05.2007, “China is making investors
rich”
* Goldman Sachs, Global Economic Papers No: 99, Dreaming with BRICs: the Path to
2050
* Henry Kissinger, „Dacă nu va elabora o nouă ordine, lumea se va scufunda în haos”,
ziarul „The Independent”, ianuarie 2009
* Li Jenny – „Paşaport China – ghid pentru afaceri”, pag. 47
* Marchand Stephanen, Când China va învinge, Paris, 2008
* Ministerului ComerŃului al Chinei “Raport privind Dezvoltarea economiei de piaŃă în
China”, 2003
* Morgenthau Hans Truth and Power: Essays of a Decade, 1960-70 (1970) New York,
NY: Praeger
* Nee Victor, Cornell University, The Role of the State in Making a Market Economy."
*Nouriel Roubini predictions of chinese currency supremacy,
http://www.asiabizblog.com/archives/2009/05/another_predict.htm
* Pravda, Rusia, 26 august 2008, Rusia, SUA şi China au început lupta pentru... India!
* PriceWaterhouseCoopers (PwC ), 21.01. 2010, China ar putea deveni prima economie
a lumii
* Qin Xiaoying ,China Daily) - Bizchina, 13.09. 2007, Law to protect public interests
from monopoly
* Qi Hua, Dai Yan, China Daily, 30.06.2004, EU ruling on China's market status 'unfair'
* Rafael Ramirez, Senior Research Fellow, Saïd Business School, University of Oxford,
United Kingdom, 2009, „The Shape of Things to Come, several possible scenarios for
2018”
* Edward S. Steinfeld, Forging Reform in China, Editura Cambridge University Pr., New
York, 2000
* Scissors Derek, Ph.D., August 21, 2008. People, Growth, And Reform: China's
Uncertain Future.
* Stephen Green, Business in China, The Wall Street Journal, no.5/5/2004
* Scientist: Get ready for China's domination of science, by Yonathan Adams, 06.2010
(http://www.newscientist.com/article/mg20527426.900-get-ready-for-chinas-domination-
of-science.html)
* Stockholm International Peace Reaserch Institute (SIPRI), http://www.sipri.org, China
and global security

18
*Site-ul Uniunii Europene. Uniunea Europeana, No 905.98 Act, 1998, Report on the
Development of China's Market Economy, 2003

* Susan George, Barry K. Gills, Myriam Vander Stichele and Howard M. Wachtel for the
TNI Working Group on the Global Financial and Economic Crisis, Amsterdam, 17
November 2008, Statement on the G-20 Summit on the Financial Crisis, 15 November,
2008 - November 19, 2008
* Wikipedia Encyclopedia
* Walker M.David, Fiscal and Defense Transformation Challenges, MIT Seminar
XXI,September 8,2008.
* The World Bank Newsletter, „Overcoming Institutionsl Barriers and Sociocultural
Conflicts in China”, oct.2002 (http://www.worldbank.org/transitionnewslwtter)
* The World Bank Newsletter, „China removes barriers for private firms”, oct.2002
Site-uri:
* http://www.instrategygroup.com/strategic_alliance.php
*http:// www.aspeninstitute.org/policy-work/aspen-strategy-group
* http =//www.geographic.org
* http://www.cebr.com/Resources/CEBR/G...Dec%202008.pdf

* http://www.chadbourne.com/17 septembrie 2007, One Step Closer to

Market Economy: China Adopts New Antitrust Law
* http://www.worldbank.org

* World Economic Forum / http://www.weforum.org/en/index.htm,

* http://www.globalissues.org/ World Military Spending
* http://www.chinadaily.com.cn/bizchina/data_eco.htmltistics 2007
* Site-ul Moftec –Ministerul chinez al ComerŃului
*
www.chinatoday.com - traducere după „Laws and Regulations of People’s Republic of
China”
* http://24ahead.com/henry-kissinger-obama-can-create-new-world-order
* http://www.cebr.com/Resources/CEBR/G...Dec%202008.pdf
* http://www.imf.org
* http://www.wto.org
* http://www.aseansec.org/74.htm
* http://www.independent.co.uk/

19