Sunteți pe pagina 1din 1

Mihai Eminescu

In studiul “Eminescu si poeziile lui”, spirit vizionare, Titu Maiorescu afirma ca


toata lirica ce va urma creatiei eminesciene va fi influentata de aceasta anticipand
in acest fel valoarea operei eminesciene. Spirit superior, dotat cu o inteligenta si
memorie de invidiat Eminescu a impresionat prin modestia sa lipsa interesului
pentru laudele operei sale, sau pentru aprecierea lor financiara. Titu Maiorescu il
numeste “om al timpului modern”, ce impresioneaza prin prin cunostintele sale
filosofice (Platon, Kant, Schopenhauer). Fara Titu Maiorescu opera eminesciana
nu ar fi cunoscut publicarea.
Criticul literar analizeaza cateva dintr “cauzele” valorii liricii eminesciene. In
primul rand aceasta se datoreaza faptului ca poetul a manuit cu pricepere limba
materna, intuindu-i valentele creatoare, si comparand-o cu un “fagure de miere”. In
al doilea rand poetul si-a extras melodicitatea versurilor din armonia uneori
onomatopeica a versurilor poeziei populare:
“Peste varf de ramurele
Trec in stoluri randunele
Ducand gandurile mele
Si norocul meu cu ele.”
La fel de importanta este si influenta cronicarilor(patrunderea limbii vechi(“Ce
vrei tu/Noi buna pace si de n-o fii cu banat/Domnul nostru ar vrea sa vaza pe
maritul Imparat”).
Eminescu a reusit sa creeze rime noi, folosindu-se de cuvintele familiare “Iar te-
ai cufundat in stele/ Si in nori si-n ceruri ‘nalte? /De nu m-ai uita incalte sufletul
vietii mele.” Poetul a construit rime formate din impreunarea cu un cuvant
prescurtat, sau din doua cuvinte “Pe atunci erai tu singur, incat ma-ntreb in sine-
mi/ Au cine-i zeul carui, plecam noastra inemi”. Folosirea numelor proprii in rime
nu este inspaimantatoare la Eminescu, asa cum era la alti poeti. “Ramaneti in
umbra sfanta Basarabi si voi Musatini/ Descalicatori de tara, datatori de legi si
datini”. Se remarca totodata exprimarea limpede a unor idei filozofice.
Titu Maiorescu concluzioneaza studiul, anticipand valoarea inegalabila a liricii
eminesciene, si influenta acesteia asupra poeziei viitoare: “Literatura poetica
romana incepe in secolul al XX-lea, sub auspiciile geniului lui si forma limbei
nationale care si-a gasit poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi,
va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vestmantului cugetarii
romanesti”.