Studiu de caz

Pacienta este o fetiță în vârstă de 2 ani care a fost diagnosticată cu diplegie spastică
ușoară după primele 7 luni. Părinții au fost îndrumați să ceară ajutorul unui
terapeut ocupațional pentru a-i ameliora simptomele și a-i asigura o viață cât mai
normală.

Client: L.M.
Vârsta: 2 ani Sex: F
Data evaluării Data planificată pentru Data reevaluării
25.01.2022 reevaluare 30.01.2022
30.01.2022

Model și cadru de referință (PEO)

Persoană Mediu Ocupație

Fiică Mediu rural, curte Participă la ședințe de
Beneficiar de asistență spațioasă, locuiește terapie, petrece mult timp
medicală și terapie împreună cu familia în perimetrul locuinței
ocupațională

Diplegia spastică reprezintă un tip de paralizie cerebrală caracterizată prin

infirmitate motorie localizată în special la membrele inferioare. Este o anomalie
care apare frecvent după naștere, în special la copii născuți prematur sau care au
trecut prin complicații la naștere. Această afecțiune este cauzată de o leziune a
cortexului cerebral, stratul exterior al creierului. Diplegia spastică este cea mai
frecventă formă de paralizie cerebrală.

Simptome:

 hipertonie musculară (încordarea permanentă a tonusului muscular);

 spasme musculare greu de controlat;

 rigiditate articulară.
Stabilirea obiectivelor pe termen Stabilirea obiectivelor pe termen
scurt: lung:

 Prinderea obiectelor cu mâinile  Îmbunătățirea calității mersului

 Transfer de obiecte dintr-o mână în  Flexibilizarea mișcărilor musculare

cealaltă

Analiza activității – mersul

Scop: deplasare, joacă

Ustensile: -

Spațiu: în casă, în mediul social

Secvențe: rotația pelvisului, înclinarea pelvisului, flexia genunchiului, mișcarea

piciorului și mișcarea genunchiului deplasarea laterala a pelvisului.

Acțiuni necesare: coordonarea sistemului motor, atenția vizuală.

Funcțiile corpului: sprijin pe ambele picioare, sprijin pe un picior, balansul sau

avansarea unui picior.

Puncte tari Puncte slabe

Terapeut: răbdare, înțelegere,
creativitate
Pacient: cooperare, încredere
Mediu: sprijinul familiei
Terapeut: frica de a da greș
Pacient: se plictisește repede
Mediu: se acomodează greu fără părinți
în preajma ei

Aplicarea planului de intervenție terapeutică:

 Terapeutul ocupațional va efectua exerciții care vizează anumiți mușchi ai

încheieturii mâinii, antebrațului, degetului mare și partea superioară a corpului.
Acest tratament este benefic pentru diplegia spastică deoarece se concentrează pe
îmbunătățirea controlului motor, coordonarea bilaterală și forța superioară a
corpului. Terapeutul ocupațional patet evalua, de asemenea, nevoia de diverse
dispozitive de asistență.

 Pentru copiii cu paralizie cerebrală, terapia ocupațională poate ajuta la

problemele de coordonare a mușchilor și articulațiilor - probleme care pot îngreuna
sarcinile de zi cu zi. Unele dintre aceste sarcini includ mâncatul, spălatul pe dinți și
îmbăierea. Terapia ocupațională poate ajuta la îmbunătățirea abilităților fizice,
cognitive și sociale, precum și a abilităților motorii fine și a posturii. Această
terapie poate ajuta, de asemenea, la rezolvarea dificultăților de procesare a
informațiilor senzoriale.

 Famililia poate sprijini terapia ocupațională a copilului lor, ajutând la practicarea

noilor abilități acasă. Terapeutul ocupațional va face recomandări cu privire la
modul de continuare a terapiei la domiciliu pentru a ajuta părinții să o ghideze.

Evaluare:

Evaluarea atingerii obiectivelor se va face periodic, după fiecare mic progres

înregistrat, spre exemplu, când fetița va fi capabilă să prindă obiectele cu mâna.
Evaluarea pe termen lung se va face când fetița va fi mai independentă, spre
exemplu când va putea merge. Evaluarea se va efectua cu ajutorul instrumentelor
de măsurare a performanței, dar și cu ajutorul observației. După efectuarea a mai
multe ședințe de terapie, fetița va fi capabilă să meargă destul de bine, dat fiind
faptul că forma de diplegie spastică este una ușoară, pentru a-și îndeplini sarcinile
și pentru a se descurca în mediul social.