Serghei Lavrov,

Poziția ministrului rus de externe, privind răspunsul scris al SUA la solicitările Rusiei

Sursa: Telegram, postare a Ministerului de Externe

Link web: https://t.me/MID_Russia/18297

Cred că răspunsul SUA va deveni în curând cunoscut publicului larg. După cum ne-au spus colegii

noștri americani, deși aceștia spun că preferă să păstreze documentul pentru dialog diplomatic

con dențial, răspunsul a fost convenit cu toți aliații SUA, dar și cu partea ucraineană. Nu există

nicio îndoială că în viitorul foarte apropiat va deveni public, “pe surse”.

În ce privește conținutul documentului, există acolo o reacție care ne permite să începem o

conversație serioasă, dar pe subiecte secundare.

Nu există nicio reacție pozitivă cu privire la problema principală din acest document.

Principala problemă este poziția noastră clară cu privire la inadmisibilitatea extinderii în continuare

a NATO spre est și a desfășurării de echipamente militare care ar putea amenința teritoriul

Federației Ruse.

Această poziție nu a fost exprimată fără fundament. După cum știți, problema neextinderii sau

extinderii NATO are o istorie lungă.

La începutul anilor 1990, când Germania se unea și problemele de securitate europene erau

rezolvate, ni s-a promis sub jurământ că NATO nu se va extinde nici măcar la un centimetru est de

râul Oder. Aceste fapte sunt bine cunoscute și sunt expuse în multe memorii ale unor personalități

din Marea Britanie, SUA și Germania.

fi

 Totuși, astăzi, când această temă a devenit un subiect de discuție intensă, ni s-a spus mai întâi că

garanțiile respective au fost verbale. Apoi, când am arătat literatura memorialistică, partenerii noștri

occidentali s-au referit la faptul că subiectul nu era serios și că au fost înțeleși greșit. Au început să

explice teoria lor cu privire la expansiunea nesăbuită a Alianței într-un mod complet imatur.

Acum, când prezentăm nu promisiuni verbale, ci documente scrise, semnate de liderii tuturor țărilor

OSCE, inclusiv de președintele Statelor Unite (Declarația de la Istanbul din 1999, Declarația de la

Astana din 2010), partenerii noștri occidentali trebuie să iasă dintr-o situație mult mai serioasă.

Ceea ce vreau să spun este că ambele documente a rmă că suntem cu toții deli principiului

indivizibilității securității și ne angajăm să-l respectăm cu s nțenie. Acest principiu este clar enunțat.

În el există două abordări principale interdependente. În primul rând, este recunoscut dreptul

ecărui stat de a-și alege în mod liber alianțele militare din care vrea să facă parte.

În al doilea rând e vorba de obligația ecărui stat de a nu-și consolida securitatea în detrimentul

securității altora. Cu alte cuvinte, dreptul de a alege alianțele este clar condiționat de necesitatea de

a ține cont de interesele de securitate ale oricărui alt stat OSCE, inclusiv cel al Federației Ruse.

Este important faptul că, acum, când colegii noștri occidentali reacționează la propunerile noastre

de a conveni asupra garanțiilor obligatorii din punct de vedere juridic în zona euro-atlantică, ei

solicită întotdeauna punerea în aplicare a principiilor convenite privind arhitectura de securitate în

zona euro-atlantică.

Ei spun imediat: asta înseamnă că NATO are dreptul de a se extinde, nimeni nu are dreptul de a

interzice Alianței să ia în considerare apelurile oricărei alte țări.

fi

fi
fi
fi

fi

 Principiul potrivit căruia nu trebuie să se întărească securitatea unuia în detrimentul securității

celorlalți este înlăturat în mod deliberat.

Nici declarația de la Istanbul și nici cea de la Astana nu sunt menționate de partenerii noștri

occidentali în discuțiile despre securitatea europeană care au loc în prezent. Acestea sunt evitate cu

grijă. Nu putem accepta o astfel de poziție.

Dacă despre anii 1990 ni s-a explicat lipsa angajamentelor scrise privind neextinderea NATO, acum

avem aceste angajamente scrise. Ele au fost con rmate în cadrul OSCE de mai multe ori, inclusiv la

cel mai înalt nivel. Acum ne vom concentra pe explicarea acestei poziții viclene a colegilor noștri

occidentali.

La Geneva, când eu și Antony Blinken negociam, am întrebat cum își pot explica poziția conform

căreia ei consideră angajamentele adoptate în cadrul OSCE doar ca pe un „meniu” din care aleg

doar ce e gustos pentru ei.

Încearcă să ignore tot ceea ce s-au angajat să facă în ceea ce privește interesele altora și să clevetească

despre acestea. Blinken nu a răspuns la această întrebare, a ridicat din umeri. Si asta a fost tot.

L-am avertizat, la fel ca și pe ceilalți colegi ai noștri, că în viitorul foarte apropiat vom trimite o cerere

o cială pentru a ne explica de ce scot din propriile obligații o singură clauză și de ce încearcă să

ignore condițiile de respectare a acestei clauze, preferate de ei. Aceasta va o cerere o cială adresată

tuturor țărilor ai căror lideri au semnat declarațiile de la Istanbul și Astana. Sper că în acest caz nu

va dura mult timp pentru a explica de ce Occidentul adoptă această poziție.

În rest, studiem acum răspunsul pe care l-am primit de la americani. După cum a a rmat însuși

Antony Blinken, el a fost convenit cu ucrainenii și alte țări occidentale, aliate ale Statelor Unite.
fi

fi
fi

fi
fi

Totodată, am primit un răspuns simultan de la Alianța Nord-Atlantică, de la secretarul general Jens

Stoltenberg. Analizăm cele două documente în ansamblu, având în vedere că acestea reprezintă o

reacție la proiectele de tratat și acord pe care le-am vehiculat în decembrie 2021. După aprobarea

interdepartamentală, vom raporta președintelui Vladimir Putin. Acesta va decide cu privire la

următorii pași.