UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT

DISCIPLINA : CRIMINALISTICA

Tema de control nr. 1 Cercetarea la fata locului

 CERCETAREA LA FATA LOCULUI  

Se afirma ca „cercetarea la fata locului este o activitate complexa. De durata,

care solicita exactitate, calm, perseverenta, prudenta, efort si uneori, chiar
sacrificii, pentru realizarea scopului pe care-l urmareste”.

Cercetarea la fata locului este o activitate laborioasa, care solicita la maximum

atentia celor care o efectueaza, si indiferent de conditiile in care se desfasoara
ori de factorii perturbatori organele judiciare nu trebuie sa plece cu idei
preconcepute si nici sa persevereze intr-o astfel de atitudine. Nu trebuie sa se
uite nici o clipa ca orice versiune ar fi elaborata in cauza, ea nu are nici o valoare
atata timp cat nu a fost verificata si confirmata de rezultatele cercetarii locului
faptei. Doar asa se creeaza premiza obtinerii probelor utile pentru cauza si
realizarea unei depline concordante intre versiunile elaborate si ceea ce s-a
petrecut in realitate. Cercetarea la fata locului parcurge doua faze: f aza statica –
caracterizata prin aceea ca se limiteaza doar la constatarea starii de fapt, a
urmelor si mijloacelor materiale de proba, fara atingerea sau schimbarea pozitiei
acestora si faza dinamica – care consta in examinarea detaliata si in miscare a
fiecarei urme si a fiecarui mijloc de proba. Impartirea cercetarii la fata locului
intre cele doua faze este conventionala iar in raport  cu varietatea situatiilor ce
pot aparea in practica, unele activitati specifice fazei statice pot fi executate in
faza dinamica si invers. Delimitarea dintre cele doua faze nu este rigida, ele
putandu-se intrepatrunde si desi conventionala, impartirea cercetarii intre cele
doua faze este de natura sa asigure acesteia un caracter sistematic. La inceputul
cercetarii la fata locului cele doua faze sunt distincte. Faza statica presupune
anumite activitati specifice cu care trebuie sa debuteze cercetarea, in timp ce
faza dinamica este o continuare fireasca a celei dintai care se concretizeaza in
examinarea detaliata a urmelor si mijloacelor materiale de proba existente in
campul infractional. Este posibil ca datorita delimitarii incorecte a locului faptei
ori a unor scapari, unele activitati din faza statica sa se efectueze in faza
dinamica.

Activitati ce se desfasoara in faza statica

In aceasta faza, intreaga echipa de cercetare ia contact nemijlocit cu locul unde

s-a produs evenimentul ori s-a savarsit o infractiune, ocazie cu care fiecare
membru al acesteia are posibilitatea sa-ti formeze o imagine generala asupra
celor petrecute, putand astfel sa asigure fixarea procesuala a locului respectiv si
sa inlature posibilitatile de distrugere, disparitie ori omiterea unor urme sau
mijloace materiale de proba. Succesiunea  cronologica a activitatilor care se
desfasoara in aceasta faza s-ar prezenta astfel:

►Observarea locului faptei - In locurile deschise aceasta observare se face

prin parcurgerea perimetrului ce urmeaza a fi cercetat, delimitat
anterior.  Observarea  se face diferentiat , conditionata de particularitatile locului
faptei. Acest lucru este normal, atata timp cat in orice loc deschis delimitarea are
granite usor flexibile. Momentul este prielnic pentru ca seful echipei sa verifice,
daca perimetrul ce urmeaza a fi cercetat a fost corect delimitat.

► Orientarea locului ce urmeaza a fi cercetat - Este vorba atat de o

orientare topografica a locului faptei, cat si de orientarea criminalistica a
acestuia. Orientarea topografica – este definita ca o determinare a pozitiei unui
obiect ori a unui loc oarecare, fie in raport cu punctele cardinale, fie in raport cu
alte obiecte sau locuri cu pozitie cunoscuta, efectuandu-se cu ajutorul astrilor,
busolei, ceasului, hartii sau cu alti indicatori. Orientarea criminalistica
– presupune determinarea pozitiei unei urme sau mijloc material de proba in
interiorul perimetrului de cercetat.

► Executarea fotografiilor de orientare si a fotografiilor schita

- Fotografiile executate cu ocazia cercetarii la fata locului fac parte din categoria
fotografiei judiciare operative. Acestea au rolul de a fixa „locul faptei si
imprejurimile, precum si probele materiale existente in perimetrul sau”. Pentru a
fi utile cauzei, fotografiile respective trebuie sa redea cu fidelitate locul faptei,
obiectele si urmele in dimensiuni si perspective corespunzatoare. Este subliniata
ideea potrivit careia „in cazurile deosebite, cum sunt omorul, accidentele rutiere,
navale, aeriene, incendiile, exploziile, spargerile s.a., cercetarea la fata locului nu
mai poate fi conceputa fara executarea de fotografii, carora li se adauga video
filmarea devenita si ea indispensabila fixarii in conditii de maxima operativitate a
rezultatelor cercetarii. Prin fotografia de orientare se fixeaza intregul loc al faptei,
impreuna cu imprejurimile „cand nu se misca nimic din tot ce se afla in
perimetrul acestuia si totodata „prin fotografia de orientare se urmareste
surprinderea acelor aspecte capabile sa ofere o anumita imagine asupra
raportului dintre locul propriu - zis al faptei si zona inconjuratoare, cum sunt, de
pilda, distantele pana la constructiile sau alte puncte de reper din apropiere,
drumurile de acces, posibilitatile de vizibilitate”. La randul ei, fotografia
schita reda numai locul unde  s-a produs evenimentul. Acest gen de fotografie
judiciara are rolul de a fixa in exclusivitate locul faptei, cu tot ce are el mai
caracteristic, avand in prim plan „obiectul central al cercetarii
criminalistice”. Sarcina executarii fotografiilor de orientare si schita revine
specialistului criminalist. Normele privind activitatea specialistului criminalist
cuprinde printre altele, si „fixarea locului faptei in contextul mediului inconjurator
prin fotografieri si video filmari din unghiuri si directii diferite”.

► Patrunderea in campul infractiunii si marcarea drumului de acces al

echipei de cercetare  - Intrarea in locul faptei trebuie facuta in asa maniera
incat sa nu se distruga ori sa se deterioreze urmele.  Patrunderea in locul faptei
constituie una din principalele sarcini ce revin specialistului criminalist, conform
actului normativ care precizeaza ca „activitatea specialistului criminalist cuprinde:
patrunderea, impreuna cu ofiterul desemnat conducator al echipei de cercetare
sau procuror, in campul infractiunii si marcarea drumului de acces pentru medicul
legist, conducatorul cainelui de urmarire, ceilalti membrii ai echipei, martori
asistenti si persoanele participante …”.

Stabilirea cailor de acces se face dupa un studiu prealabil, gasirea celui mai
accesibil drum facandu-se in raport cu particularitatile locului de cercetat si
topografia terenului, iar  marcarea drumului se realizeaza cu ajutorul jetoanelor
existente in trusele criminalistice sau in  autolaboratoarelor criminalistice. Scopul
marcarii drumului de acces este pe de o parte, pastrarea cat mai fidela a locului
faptei, iar, pe de alta parte, limitarea numarului de persoane ce vor patrunde in
acesta pentru evitarea distrugerii urmelor initiale sau aparitiei altor urme.

► Marcarea si protejarea urmelor si mijloacelor materiale de proba

-  Dupa patrunderea in locul faptei, specialistul criminalist procedeaza
la „cautarea, descoperirea, marcarea, fixarea si protejarea urmelor infractiunii si
ale celorlalte mijloace materiale de proba, fara a le disloca din locul in care se
gasesc…”.Marcarea si protejarea locurilor unde se gasesc urme ori mijloace
materiale de proba se realizeaza prin parcurgerea locului de cercetat,
conducatorul echipei de cercetare notand dispunerea lor topografica, cat si
relatia acestora cu urmele si reperele aflate in apropiere. Pe masura desfasurarii
acestei activitati, toate urmele si mijloacele materiale ce proba vor fi analizate,
trebuie avute in vedere urmatoarele elemente: pozitia, starea in care se prezinta,
amplasarea, forma si dimensiunile, categoriile de urme, ce apar ca evidente pe
mijloacele materiale de proba descoperite.

► Executarea fotografiilor urmelor,obiectelor principale si ale

cadavrului - Facand parte din aceeasi categorie cu fotografiile de orientare si
fotografiile schita, fotografiile urmelor, obiectelor principale si ale
cadavrului redau imaginea obiectelor care au fost folosite ori au fost destinate sa
serveasca la savarsirea faptei sau sunt produsul acesteia, urmele acestora
precum si a cadavrului si a tot ce se gaseste sub si in jurul acestuia. In literatura
de specialitate se precizeaza ca aceste imagini „se constituie in tot atatea puncte
centrale care intereseaza cercetarea”, fotografierea lor facandu-se in scopul fixarii
pozitiei, formei si dispunerii lor in raport cu celelalte obiecte existente la locul
faptei.  Sarcina executarii acestor fotografii revine tot specialistului criminalist,
normele legale in vigoare precizand ca activitatea acestuia cuprinde si „fixarea
prin fotografiere metrica si video filmare a obiectelor principale, a corpurilor
delicte si a leziunilor exterioare ale victimei”.
 ► Prelucrarea urmei de miros uman prin folosirea cainelui de urmarire
- Tot in aceasta faza a cercetarii la fata locului, conducatorul echipei „indica locul
de unde cainele de

urmarire va incepe prelucrarea urmelor de miros”. Identificarea odorologica – ocupa un

loc important in identificarea criminalistica, avand forta probatorie numai in masura in
care se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza. Urma de miros uman,
denumita si amprenta olfactiva, se prezinta sub forma unor particule invizibile, de
natura organica, cantitatea si natura acesteia fiind conditionata de starea emotionala,
metabolismul persoanei sau efortul fizic depus. Mirosul uman, specific corpului,
imbracamintei, incaltamintei ori altor obiecte cu care persoana a intrat in contact,
reprezinta urma de miros uman. Aceasta este o combinatie de mirosuri in care
predomina mirosul specific al persoanei. Dintre caracteristicile urmei de miros uman,
mentionam:  latimea urmei – care este egala cu latimea persoanei care a lasat
urma;  inaltimea urmei – sau  distanta de la sol, in plan vertical, la care exista urma de
miros;  lungimea urmei – ce reprezinta lungimea traseului parcurs de o
persoana;  directia, forma urmei – ce desemneaza forma drumului parcurs de persoana.
Urma de miros are doua  proprietati si anume  intensitatea urmei – determinata de
cantitatea de particule de miros lasate  de persoana si persistenta urmei
– ce desemneaza timpul scurs de la crearea urmei  pana la disparitia sa. Odorologia
judiciara investigheaza si alte urme de miros, cum ar fi: urmele cadaverice; urmele
produse de droguri; urmele materialelor sau substantelor explozive.

► Stabilirea si marcarea locurilor unde ar putea exista micro urme - In

sens criminalistic,micro urmele, sunt definite „ca parti mici sau foarte mici ale
urmelor forma si materie, care poarta unele din caracteristicile generale si
individuale  relativ neschimbatoare ale acestora sau actiunilor fizice care le-au
produs”.

Micro urmele se clasifica in:  micro urme ale omului;  micro urme de natura

animala; micro urme de natura vegetala;  micro urme ale obiectelor. Cautarea
micro urmelor si natura acestora, se face dupa marcarea urmelor si
obiectelor  care se au legatura cu fapta.

► Elaborarea si verificarea unor versiuni- Notiunea de versiune,este o

presupunere, o explicatie plauzibila, obiectiv posibila si provizorie data
imprejurari constatate.

Specialistului criminalist ii revine sarcina interpretarii „…din punct de vedere

stiintific a urmelor infractiunii descoperite la fata locului in scopul refacerii
tabloului infractiunii si al obtinerii unor date despre faptuitori”. Verificarea
versiunilor se face imediat, in raport cu cele constatate si prin interpretarea
logica a mecanismului de formare a urmelor, echipa de cercetare avand
posibilitatea sa extinda aria suprafetei ce trebuie cercetata sau sa dispuna
masurile corespunzatoare de urmarire si prindere a faptuitorului. 

Activitati ce se desfasoara in faza dinamica

Faza dinamica se distinge prin complexitate, presupunand participarea tuturor

membrilor echipei la efectuarea investigatiilor si folosirea integrala a mijloacelor
 tehnico stiintifice criminalistice, aflate la dispozitia lor.  In aceasta faza,
cercetarea la fata locului se concretizeaza prin examinarea complexa a fiecarei
urme si mijloc material de proba, marcate in faza statica. Aceasta faza se
caracterizeaza prin examinarea tuturor urmelor si mijloacelor materiale de proba
existente in locul faptei, echipa de cercetare avand posibilitatea sa miste
obiectele purtatoare de urme si sa foloseasca mijloacele tehnice. Echipa de
cercetare procedeaza la examinarea urmelor si mijloacelor materiale de proba in
mod complet si sistematic, determinand relatiile logice existente intre acestea si
fapte ce par a avea legatura cu cauza. Activitatile, se desfasoara in ordine
cronologica si sunt urmatoarele:

► Cautarea, relevarea si examinarea tuturor urmelor si mijloacelor

materiale de proba descoperite in campul infractiunii -  In raport cu
natura faptei savarsite, pot fi descoperite, relevate si fixate toate categoriile de
urme cunoscute, de origine umana, animala sau vegetala. In cazul urmelor de
maini, cautarea lor presupune o activitate sistematica.

 „Neatentia ori superficialitatea in cautarea unor astfel de urme poate sa conduca

fie la nedescoperirea ori stergerea lor, fie la lasarea in campul infractiunii a
propriilor urme”. Urmele de maini trebuie cautate in cele mai diverse locuri, cum
ar fi:  locul de patrundere a faptuitorului in incaperea unde s-a consumat fapta;
instalatiile electrice; obiectele despre care se presupune ca au fost atinse de
faptuitor ori au fost abandonate de acesta la locul faptei ori in imprejurimile sale;

            Dintre aceste obiecte putem aminti:  obiecte confectionate din sticla, cristal,

portelan sau ceramica smaltuita; obiecte confectionate din lemn lustruit sau
furniruit; obiecte din piele sau inlocuitori de piele;  obiecte metalice nichelate sau
acoperite cu vopsea lucioasa; hartiile si documentele cu suprafata lucioasa.

Marele criminalist roman C. Turai  afirma ca specialistul criminalist trebuie sa aiba

          

„rabdarea si intuitia unui mare artist”.Cautarea urmelor digitale se face diferit:   pentru

cautarea urmelor digitale invizibile se utilizeaza un fascicul de lumina, inclinat sub un
unghi de 45°, privind suprafata obiectului din directia opusa;  urmele digitale invizibile
ramase pe hartie se vor cauta cu ajutorul unor procedee de colorare directa; cautarea
urmelor digitale se realizeaza cu ajutorul lampii portabile de u.v.;  cautarea urmelor
digitale prin pulverizarea obiectului cu o solutie de luminol ;  cautarea urmelor digitale cu
ajutorul unor aparate portabile cu raza laser.

            Pentru cautarea urmelor de picioare si de incaltaminte trebuie

examinate :  solul, dusumeaua si obiectele aflate pe aceasta;  alte obiecte aflate in locul
faptei si de care faptuitorul s-ar fi putut folosi pentru realizarea rezolutiei
infractionale;  obiectele aflate pe sol ori pe caile de acces folosite de faptuitor pentru a
patrunde in campul infractiunii.

In cazul celorlalte urme lasate de corpul uman, respectiv urmele de buze, dinti,

urechi, nas, barbie,cautarea si descoperirea acestora, se face utilizand metodele
specifice dactiloscopiei.

Urmele de natura biologica trebuie cautate, dupa cum urmeaza:  urmele de sange

– pot fi descoperite pe corpul si imbracamintea victimei si a agresorului; pe obiectele
vulnerante si pe cele aflate in apropierea victimei; pe traseul parcurs de victima sau
faptuitor; pe cadavru si in jurul acestuia etc. ;  urmele de saliva – pot fi descoperite fie
prin examinare cu ochiul liber, fie cu ajutorul mijloacelor optice; urmele de sperma – pot
fi descoperite pe corpul victimei, pe obiectele de imbracaminte si accesoriile acestora,
pe lenjeria de pat si obiectele de igiena personala prin examinarea cu ochiul liber ori cu
ajutorul unor mijloace optice sau cu radiatii u.v. ;  urmele de natura piloasa – pot fi
descoperite pe diverse suporturi, in asociere cu alte urme de natura biologica. Ele
trebuie cautate pe corpul uman, pe obiecte de imbracaminte si cele igienico-sanitare, pe
obiectele corp delict etc. ;

            Urmele de natura vegetala se cauta prin observarea directa a tuturor

suporturilor a caror plasticitate permite imprimarea si pastrarea lor, folosind in acest
scop lupa, microscopul si o sursa de iluminare.

            „Relevarea urmelor este operatia tehnico criminalistica prin care urmele

invizibile sunt puse in evidenta cu ajutorul unor substante sau procedee fizice sau
chimice”.

            Principalele metode de relevare a urmelor de maini sunt urmatoarele:

- metode fizice – care constau in: prafuirea cu diverse pulberi sau prafuri cu

granulatie fina pe obiectul sau suprafetele purtatoare de urme;
sau pulverizarea cu ajutorul pulverizatorului de praf, pe suprafetele care nu sunt
orizontale.

- metode chimice – care constau in: vaporizare cu iod care se realizeaza cu

ajutorul vaporilor de iod condensati; sau folosirea unor reactivi chimici .

- metode optice – care preced utilizarea metodelor fizice si chimice.

            ► Executarea fotografiilor de detaliu - Executarea acestui gen de

fotografie in aceasta faza a cercetarii la fata locului consta in aceea ca prin deplasarea
si modificarea pozitiei initiale a obiectelor pot fi evidentiate o serie de detalii
caracteristice. Aceasta prezinta aspectul obisnuit al obiectului purtator de urme, cat si
modificarile produse cu ocazia savarsirii infractiunii. Metodele de realizare a fotografiei
de detaliu difera de cele folosite in alte genuri ale fotografiei judiciare operative.

► Ridicarea, ambalarea, transportul urmelor si mijloacelor materiale

de proba - In afara activitatilor de cautare, relevare, marcare si protejare a
urmelor infractiunii si mijloacelor materiale de proba, specialistul criminalist are
obligatia de a proceda la :

„…ridicarea, conservarea, examinarea, interpretarea si ambalarea acestora”

Urmele papilare pot fi ridicate fie prin transferare pe pelicula adeziva  si
prin mulaj, fie prin fotografiere directa sau ridicarea obiectelor purtatoare de
urme. Pelicula adeziva folosita pentru transferarea urmelor papilare este
cunoscuta sub denumirea de pelicula tip folio si este folosita in cazul in care
urme a fost relevata cu o pudra colorata. In cazul urmelor de adancime, ridicarea
urmelor papilare se poate face si cu ajutorul mulajelor.  Ridicarea obiectului
purtator de urme se face atunci cand urmele sunt descoperite si relevate pe
obiecte de dimensiuni mici. Fotografierea urmelor constituie atat un mijloc de
fixare, dar si un principal mijloc de ridicare, chiar daca urmele sunt de adancime
sau de suprafata. Urmele de picior de suprafata colorate se ridica cu hartie folio,
hartie foto umezita ori banda adeziva si prin fotografiere. Urmele de incaltaminte
de adancime pot fi ridicate prin mulaje si prin fotografiere. Cu privire la
ambalarea si transportul urmelor si mijloacelor materiale de proba descoperite cu
ocazia cercetarii la fata locului se pot face urmatoarele precizari: urmele si
obiectele purtatoare de urme de maini trebuie ambalate, sigilate si etichetate; la
fel se procedeaza si in cazul urmelor de picior ridicate prin mulaj;  armele de foc
ridicate de la fata locului se ambaleaza intr-o cutie pentru evitarea socurilor pe
timpul transportului si pierderii unor microurme; documentele descoperite, in
special cele putrezite sau carbonizate, trebuiesc transportate cu o atentie
deosebita.

► Interpretarea urmelor descoperite si excluderea urmelor ce apartin

victimei sau altor persoane -. Interpretarea urmelor si mijloacelor de proba
are menirea de a stabilii legatura logica existenta intre fapta sesizata si natura
urmelor si obiectelor descoperite.  Printre alte sarcini, specialistului criminalist ii
revine si sarcina interpretarii urmelor infractiunii si a celorlalte mijloace de
proba. La fata locului, mai  pot fi descoperite si urme apartinand victimei ori altor
persoane care au venit in contact cu anumite obiecte.

 Specialistii criminalisti trebuie sa procedeze la efectuarea unor examinari

comparative intre urmele descoperite si modelele de comparatie prelevate de la
persoanele mentionate. Interpretarea urmelor descoperite la fata locului se
constituie intr-o operatie logica prin care se precizeaza semnificatia unor
informatii, prin inlocuirea variantelor din care sunt alcatuite, in raport cu un
anumit domeniu ales. La interpretarea urmelor descoperite cu ocazia cercetarii la
fata locului nu trebuie omise nici posibilele erori ce pot aparea pe parcursul
acestei activitati, si anume: erori de logica;  erori de tehnica;  erori cauzate de
anumite detalii nesemnificative; erori datorate prezentei mai multor alternative
ori interpretarii negativului drept pozitiv.