Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Note de curs
Chifan Neculai
2017
1. FUNCŢII
1.1. FUNCŢII EGALE
Definiţie. Două funcţii f: A B şi g: C D se numesc egale dacă A = C,
B = D şi f(x) = g(x), x A.
Exemple:
1) f : {0,1} {1, 2} f(x) = x+1 şi
g : {0,1} {1, 2} g(x) = x3+1
Cum f(0) = g(0) = 1 şi f(1) = g(1) = 2, aceste funcţii sunt egale.
2) f : [1, 3] R, f(x) = x-1+x-3 şi
g : [1, 3] R, g(x) = 2
Atunci f = g deoarece x [1, 3] avem x –1 0, x – 3 0, deci f(x) = x-1-x+3 = 2 =
= g(x) .
1.2. FUNCŢII INJECTIVE
Definiţie. O funcţie f : A B este injectivă dacă la orice două elemente
distincte din A, corespund imagini diferite în B, adică x1, x2 A cu x1 x2 avem f(x1)
f(x2).
Proprietăţi. (caracterizări echivalente pentru funcţii injective)
Dacă f : A B este o funcţie, atunci sunt echivalente afirmaţiile:
1) x1 x2 f(x1) f(x2), adică f este injectivă
2) f(x1) = f(x2) x1 = x2
Proprietăţi. Dacă A, B R, atunci f : A B este injectivă, dacă orice paralelă
la axa OX, care trece prin codomeniu taie graficul lui f, în cel mult un punct (3).
Utilizarea celor trei definiţii echivalente
(1) se utilizează la diagrame şi la contraexemple
a) La diagrame
A B
f este injectivă A B
f nu este injectivă
b) La contraexemple: dacă A, B R şi f: A B este o funcţie polinomială, dăm
factor comun puterea cea mai mică a lui x din toţi termenii care conţin pe x şi anulăm
produsul astfel obţinut. Ajungem într-una din variantele:
- dacă obţinem numai soluţia x = 0, nu putem spune nimic despre injectivitatea lui f
şi se recomandă studiul cu definiţia.
- dacă obţinem măcar două soluţii distincte x 1, x2, atunci f nu este injectivă
deoarece f(x1) = f(x2).
Exemple.
1) Fie f : R R, f(x) = x3 –4x +3 = x(x2 -4) +3 = x(x-2)(x+2)+3
P
P = 0 x1 = 0, x2 = 2, x3 = -2 f(0) = f(2) = f(-2) = 3, deci f nu este injectivă.
2) Fie f : R R, f(x) = x3 +x +2 = x(x2 +1)+2
P
P = 0 x = 0 unica soluţie. Nu putem spune nimic despre injectivitatea lui f dar
putem aplica (2).
(2) se utilizează în exerciţiile curente, constituind metoda riguroasă de studiu pentru
injectivitate şi se aplică în modul următor: din f(x 1) = f(x2), trecând totul în partea
stângă şi efectuând calculele, ajungem la (x1 – x2) E (x1, x2) = 0. Avem cazurile:
a) Dacă E(x1, x2) = 0, nu are soluţii sau are soluţii egale, atunci f este injectivă;
b) Dacă E(x1, x2) = 0, admite măcar o pereche de rădăcini distincte, rezultă că f nu
este injectivă, deoarece am obţinut f(x1) = f(x2) cu x1 x2.
Exemple:
3 3
1) Fie f : R R, f(x) = x3 +x +2 . Din f(x1) = f(x2) x 1 +x1 +2 = x 2 +x2 +2
3 3 2 2
x 1 - x 2 +x1 –x2 = 0 (x1 –x2)(x 1 +x1x2 + x 2 +1) = 0.
E(x1, x2)
2 2
Rezolvăm ecuaţia x 1 +x1x2 + x 2 +1 = 0 privită ca o ecuaţie în necunoscuta x 1,
2 2 2
cu parametrul x2. Discriminantul ecuaţiei este = x 2 - 4 x 2 - 4 = -3 x 2 - 4 < 0. În
concluzie, ecuaţia nu are rădăcini reale, deci x 1 – x2 = 0 x1 = x2, de unde rezultă că
f este injectivă.
1 1 1
2) Fie f : [1, ) [2, ), f(x) = x + x . Din f(x1) = f(x2) x1 + x 1 = x2 + x 2
1 1 1
x x x x
x1 –x2 + 1 - 2 = 0 (x1 – x2) (1- 1 2 )= 0 (x1 – x2)(x1x2 -1) = 0. Rezolvăm
E(x1, x2)
ecuaţia x1x2 -1 = 0. Cum x1 1, x2 1 x1x2 1 x1x2 –1 0. Egalitatea cu zero are
loc numai dacă x1 = x2 = 1, deci f este injectivă.
Propoziţie. Orice funcţie strict monotonă, este injectivă.
Injectivitatea funcţiilor cu acoladă
Fie f : R R, f(x) =
{ g(x), x∈(−∞,a]¿¿¿¿ g, h elementare şi injective.
Pentru studiul injectivităţii acestei funcţii dispunem de două metode:
a) Reprezentăm grafic funcţia şi verificăm dacă orice paralelă la axa OX, ce trece
prin codomeniu taie graficul lui f în cel mult un punct.
b) Determinăm imaginea intervalelor (-, a] şi (a, ) prin funcţiile g, respectiv h şi
f((a, b]) =
{( f(a), f(b)], daca f este strict crescatoare¿¿¿¿
2) Dacă f nu este strict monotonă pe intervalul considerat, atunci acesta se va
desface în subintervale pe care funcţia f este strict monotonă, se vor face
imaginile acestor subintervale prin f, aşa cum s-a arătat la 1) şi se vor reuni
imaginile obţinute. De exemplu, pentru funcţia din figura următoare avem:
f([a, b]) = f([a, c] (c, d] (d, b]) = f([a, c]) f((c, d]) f((d, b]) =
= [f(a), f(c)] [f(d), f(c)) (f(d), f(b)] = [f(d), f(c)]
Exemple:
1) f: R R, f(x) =
f((-, -1]) = (-, 2] = Im g
Im g Im h = f injectivă
f((-1, )) = (4, ) = Im h
2) f: R R, f(x) =
{2x+1, x∈(−∞,−1]¿{−x+1, x∈(−1,2)¿ ¿
f((-, -1]) = (-, -1] = Im g Im g Im h =
f((-1, 2)) = (-1, 2) = Im h Im h Im u = f injectivă
f([2, )) = [2, ) = Im u Im g Im u =
Im f Im f= B
f f B
A B A
f nu este surjectivă f este surjectivă
x+1 2 y+1
R -{2} aşa încât y = f(x) y = x−2 xy –2y = x + 1 x = y−1 . Cum y R -{1}
2 y+1
există x întotdeauna. Presupunem prin absurd că x = 2 y−1 = 2 2y +1 = 2y –2
1 = -2 fals. În concluzie f este surjectivă.
(3) se utilizează când putem desena graficul funcţiei f.
Surjectivitatea funcţiilor cu acoladă
Fie f : R R, f(x) =
{ g(x), x∈(−∞,a]¿¿¿¿ g şi h elementare
Proprietăţi. Funcţia f este surjectivă Im g Im h = R (codomeniul lui f).
1) Fie f : R R, f(x) =
{2 x+3, x∈(−∞, 0]¿¿¿¿
f((-, 0]) = (-, 3] = Im g
f((0, )) = (1, ) = Im h
Im g Im h = (-, 3] (1, ) = R f este surjectivă
2) Fie f : R R, f(x) =
{x+4, x∈(−∞,−2]¿{−2x+6, x∈(−2, 2)¿ ¿
f((-, -2] = (-, 2] = Im g
dacă
{Im g∪Im h=R¿¿¿¿
Consecinţă. Funcţia f: A B este bijectivă ecuaţia f(x) = y are soluţie
unică, oricare ar fi y B.
f g
A B C
gof
Observaţie. Dacă f: A B şi g : C D cu B C, atunci are sens g o f :
AD, deoarece x A f(x) B şi B C f(x) C deci are sens g(f(x)) D.
Compunerea funcţiilor este o lege de compoziţie pe mulţimea funcţiilor care
are următoarele proprietăţi:
Proprietăţi. Pentru orice funcţii f: A B, g : B C, h: C D avem h o(gof)=
(hog) o f, adică operaţia de compunere a funcţiilor este asociativă.
Proprietăţi. Pentru f: A B şi g : B A în general avem f o g g o f, adică
compunerea funcţiilor nu este comutativă.
Proprietăţi. Pentru orice f: A B avem f o IA = f şi IB o f = f. În particular,
pentru f : A A avem f o IA = IA o f = f, adică funcţia identică IA este element neutru al
operaţiei de compunere a funcţiilor, în anumite condiţii.
Exemple. Fie f : R R, f(x) = x2 –4x +3 şi g : R R, g(x) = 3ex –2. Atunci au
2
x −4 x +3
sens g ∘ f şi f ∘ g şi avem (g ∘ f)(x) = g(f(x)) = 3 ef(x) –2 = 3 e -2, iar (f ∘ g)(x) =
f(g(x)) = g2(x) –4g(x) +3 = (3ex-2)2 –4(3ex –2) +3 = 9e2x-24ex +15
Compunerea funcţiilor cu acoladă.
Exemplu: Fie f: R R, f(x) =
{2 x+3, x∈(−∞,−2]¿¿¿¿ şi
g: R R, g(x) =
{x+3, x∈(−∞,−1]¿{−x+1, x∈(−1, 3]¿ ¿ Calculaţi g ∘ f
Soluţie.
(g ∘ f)(x) = g(f(x)) =
{f(x)+3, f(x)≤−1¿{−f(x)+1, f(x)∈(−1, 3]¿ ¿
Rezolvăm două din trei inecuaţii în f(x), deoarece a treia va avea ca soluţie
complementara în R a reuniunii soluţiilor primelor două inecuaţii.
x (7, ) = (7, )
x - -2 3 7 +
(g o f)(x) =
ecuaţia are rădăcini reale x1,2 = 3 √ y+1 din care numai x = 3 + √ y+1 [3, )
f surjectivă.
f este bijectivă, deci inversabilă, cu inversa f -1 : [-1, ) [+3, ) definită prin
f-1(y) = 3 + √ y+1
x
2) Fie f : R (-1, 1) definită prin f(x) = 1+|x| . Verificaţi dacă f este bijectivă şi în caz
afirmativ determinaţi funcţia inversă.
y
Cum x > 0 1− y > 0
{ y(1−y )>0 ¿¿¿¿
-1
În concluzie f (y) =
{
y
1+y
, y∈(−1, 0] ¿ ¿¿¿
, y (-1, 1) .
3) Fie f : N N, f(n) = n+(-1)n. Verificaţi dacă f este bijectivă şi în caz afirmativ
determinaţi f-1.
f(x) = IxI =
{−x, x<0¿{0, x=0¿ ¿ -x x
Graficul acestei funcţii este
Evident f este pară,nu este injectivă, dar devine 0
surjectivă dacă luăm codomeniul [0, ).
Proprietăţi. Funcţia modul are proprietăţile:
1) IxI 0, x R şi IxI = 0 x = 0
2) IxI = max(-x, x), x R
3) –IxI x IxI, x R
x IxI
| |=
4) I x yI = IxI IyI şi y IyI , x, y R, y 0
5) IxI – IyI Ix yI IxI + IyI, x, y R
Interpretare geometrică IaI = distanţa de la originea axei xx’ la a, iar I a–b I =
distanţa de la a la b.
Consecinţă.
1) IxI a x [-a, a]
2) IxI a x (-, -a] [a, )
3) Efectul aplicării modulului asupra unei funcţii f : R R constă în:
- porţiunile de grafic situate deaspura axiei OX rămân neschimbate;
- porţiunile de grafic situate sub axa OX se mută prin simetrie deasupra axei.
Cazuri particulare
a) Funcţia sumă de module f : R R, f(x) = I x – a I + I x – bI, cu a < b. Explicitând
modulul obţinem:
-2x + a+ b, x (-, a] deci graficul acestei funcţii are aspectul
f(x) = b – a, x (a, b] unui pahar cu baza paralelă cu axa OX,
2x – a – b, x (b, ] de lungime I b-a I, situată la inălţimea I b-a I.
y=m
b-a a-b
a a
0 b b 0
b-a
a-b
a<b a>b
1. (2) FUNCŢIA PARTE ÎNTREAGĂ f : R R, definită prin f(x) = [x],
unde [x] = k x [k, k+1), k Z, adică
………..
-2, x [-2, -1)
-1, x [-1, 0) cu graficul
f(x) = 0, x [0,1)
1, x [1, 2)
….
n, x [n, n+1)
….
Geometric [x] este primul număr întreg de pe axa Ox situat la stânga
numărului x. Evident f este impară, crescătoare, nu este injectivă, şi devine surjectivă
numai dacă luăm codomeniul Z.
Proprietăţi. [ x + k] = [x] + k, k Z, x R.
Proprietăţi. x -1 < [x] x x R.
(3) FUNCŢIA OMOGRAFICĂ SAU FUNCŢIA LUI MÖBUS este aplicaţia
f:R-
{− dc } R-
{ac } ax+ b
, definită prin f(x) = cx +d unde ad – bc 0.
Proprietăţi. Funcţia omografică este mereu injectivă şi este surjectivă numai
f-1 : R -
{ac } R-
{−dc } ,
4) f : R R, f(x) =
{0 , x∈Q¿¿¿¿ este perioadă de perioadă orice T Q, deoarece
a) pentru orice x Q, şi T Q x + T Q f(x+T) = f(x) = 0
b) pentru orice x R - Q, şi T Q x + T R - Q f(x+T) = f(x) = 1
c) pentru orice x Q, şi T R - Q x + T R - Q 1 = f(x+T) f(x) = 0
Proprietăţi. Dacă f : A B este o funcţie periodică de perioadă T, iar
g: B C este o funcţie oarecare, atunci g o f : A C este o funcţie periodică de
perioadă T.
Exemplu: Fie f : R R, f(x) = sin x şi g : R R, g(x) = ex + x3 + 2. Atunci
(gof)(x) = g(f(x)) = g(sin x) = esin x + sin3x + 2 care este tot periodică de perioadă T =
2k, k Z.
Proprietăţi. (operaţii cu funcţii periodice). Dacă f, g : R R sunt funcţii
f
periodice de perioadă T1, respectiv T2, atunci f g, f g, g , fg sunt periodice dacă şi
T1
numai dacă T 2 Q.
T1 k
Demonstraţie. T 2 = p Q, unde (k, p) = 1 pT1 = kT2 = T este perioada
f
funcţiei f g, f g, g , fg, deoarece (f g)(x+T) = f(x+ T) g(x+T) = f(x+pT1)
g(x+kT2) = f(x) g(x) = (f g)(x)
Exemplu. Determinaţi perioada funcţiei f : R R, definită prin
f(x) = sin 8x – 3 cos3x +5.
Soluţie. Fie funcţia f1(x) = sin 8x şi f2(x) = 3 cos 3x
f1, f2 : R R, cărora le vom determina perioada:
f1(x+T1) = f1(x), x R
sin 8(x +T1) = sin 8x, x R
kπ π
8x + 8T1 = 8x + 2k T1 = 4 T01 = 4
f2(x+T2) = f2(x), x R
3 cos 3(x+T2) = 3 cos 3x, x R
2kπ 2π
3x + 3T2 = 3x + 2k T2 = 3 T02 = 3
π
T 01 4 3
= =
T 02 2 π 8
3 8T01 = 3 T02 = 2 = T este perioada funcţiei f.
Exemple:
1. ASOCIATIVITATEA
Definiţie. Dacă M şi : M x M M este o operaţie algebrică pe M, atunci
spunem că operaţia este asociativă dacă () x, y, z M, avem
Exemple:
2. COMUTATIVITATEA
Exemple:
3. ELEMENT NEUTRU
Exemple:
1) Zero este element neutru la adunarea numerelor, iar unu este element neutru la
înmulţirea numerelor.
2) Funcţia 1A : A A definită prin 1A(x) = x, () x A este element neutru pentru
compunerea funcţiilor din F = {f : A A } deoarece f 1A = 1A f = f, () f F.
3) Matricea nulă este element neutru la adunarea matricelor iar matricea unitate
( )
1 0 ... ...
0 1 ... ...
... ... ... ...
In =
0 0 ... 1 este elementul neutru la înmulţirea matricelor pătratice de
dimensiune n.
4) Fie M nevidă finită şi P(M) mulţimea părţilor lui M. Operaţia de reuniune pe P(M)
are ca element neutru mulţimea vidă, deoarece X = X = X, () X P(M),
iar operaţia de intersecţie pe P(M) are ca element neutru mulţimea M, deoarece
X M = M X = X, () X P(M).
Propoziţie. Dacă operaţia algebrică admite element neutru, atunci acesta
este unic.
4. ELEMENTE SIMETRIZABILE
3. F = {f : M M} (F; ) monoid;
x1x2x3 = (x1x2)x3
x1x2x3x4 = (x1x2x3)x4
……………………..
Propoziţie. Dacă x1, x2, …, xn M, atunci pentru () k { 2, …, n-1} are loc
relaţia (x1 … xk-1)(xk … xn) = x1 x2 … xn.
Convenţie. a1 = a ; a0 = e.
fn(0) = n 0 = 0.
1) (R; +), ((0; ); ); 2) ((0; ); ) (R; +) 3) (R; +) (R; +)
De Morgan
1) f(X Y) = C(X Y) = CX CY = f(X) f(Y), () X, Y P(M).
2) f(M) = CM = .
Propoziţie (Compunerea morfismelor de monoizi). Fie (M; ) (N; ) (P; ) trei
monoizi cu legile notate multiplicativ si f: M N, g : N P morfisme de monoizi.
Atunci g f: M P este tot un morfism de monoizi.
Demonstraţie.
f g
= =
1) (g f)(xy) = g(f(x .y)) morf g(f(x) f(y)) morf g(f(x)) g(f(y)) = (g f)(x) (g f)(y).
2) dacă e, e’, e” sunt elemente neutre din M, N, P, respectiv, atunci (g f)(e) =
= g(f(e)) = g(e’) = e”.
Propoziţie. Compunerea morfismelor de monoizi este asociativă şi
necomutativă.
Propoziţie. Dacă (M; ) este monoid atunci funcţia 1M: MM definit prin
1M(x) = x, x M este un morfism de monoizi care joacă rolul de element neutru la
compunerea morfismelor de monoizi, adică pentru oricare f: MM morfism de
monoizi avem f 1M = f şi 1M f = f.
IZOMORFISM DE MONOIZI
g = g 1N = g (f g’) = (g f) g’ = 1M g’ = g’.
f
=
Fie x, y N. Avem f(f-1(xy)) = xy = f(f-1(x)) f(f-1(y)) morf f(f-1(x) f-1(y)). Deoarece
f este injectivă f-1(xy) = f-1(x) f-1(y), () x, y N. Dacă e, e’ sunt elemente neutre
în M, N respectiv avem f(e) = e’ e = f-1(e’) f-1 este morfism de monoizi f este
izomorfism de monoizi.
Propoziţie. Relaţia de izomorfism este o relaţie de echivalenţă în mulţimea
tuturor monoizilor, adică este
~
1. reflexivă: M → M
~ ~
2. simetrică: M → N N → M
~ ~ ~
3. tranzitivă: M → N, N → P M → P , unde M, N, P – monoizi cu legile
notate multiplicativ.
Demonstraţie. 1. Funcţia 1M : M M definită prin 1M(x) = x, () x M este
evident un izomorfism de monoizi (morfism bijectiv).
~
2. Dacă M → N există f : M N izomorfism de monoizi f este bijectivă
f-1 : NM care este bijectivă şi este morfism de monoizi f-1 este izomorfism
~
N → M.
~ ~
3. Dacă M → N, N → P există f: M N şi g: N P izomorfisme de monoizi.
~
Atunci g f: M P este tot un izomorfism de monoizi M → P.
2.2.2. GRUPURI
Observaţie. Dacă P este parte stabilă a lui M în raport cu legea dată se mai
spune că P este închisă faţă de operaţia dată.
Exemplu de grupuri.
Dacă G este un grup comutativ atunci G I este tot comutativ. Elementul neutru
al grupului GI este funcţia f0: I G, f0(x) = e, () x I, unde e este elementul neutru
din G, iar simetricul elementului f : I G este funcţia f (x) = f’(x), () x I, f’(x) este
simetricul lui f(x).
Fie (M; ) un monoid şi U(M) = {x M| x este inversabil în M}. Atunci U(M) este
un grup numit grupul elementelor inversabile al monoidului M, sau grupul
unităţilor lui M. Într-adevăr deoarece operaţia monoidului este asociativă şi restricţia
sa la U(M) va fi tot asociativă şi evident elementul neutru e al monoidului se află în
U(M).
2) Pentru monoidul (M, ) unde M = {f: A A}, U(M) = S(A) = {f: A A, f bijectivă};
−1 −1 −1 −1
( x n xn−1 ... x2 x 1 )(x1 x2 … xn-1 xn) = e
Atunci x =
n
{
x⏟
⋅x⋅. .⋅x , n∈N∗ {e , n=0¿¿¿¿
nori
¿
Propoziţie. Deoarece regula generalizată de asociativitate funcţionează în
orice grup au loc următoarele operaţii cu puteri:
xn xm = xn+m, () x G, () n, m Z;
−1
⏟
(a ⋅a )
Demonstraţie. a-1| ax = b =e x = a-1b x = a-1b
−1
⏟)
(a⋅a
ya = b |a-1 y =e = b a-1 y = b a-1.
not
xa = ya xa = ya xa = ya = e (e - element neutru în G).
Simetricul unui element. Luăm b = e în ecuaţiile (1), (2) a xe = e şi
ye a = e xe = simetricul la dreapta al lui a = a-1 la dreapta
not
xe = e xe = (ye a) xe = ye(a xe) = ye e = ye = a-1 (G; ) este grup.
¿¿ ↓ ¿ ¿¿ (xa¿ ↓ ¿ ¿,yb)¿ ↓¿ ¿¿
op din G1 ¿ op din G2 ¿
prin (x, y) op din P ¿ (a, b) = , () x, a G1, () y, b G2.
1) Asociativitate:
(x1, y1) [(x2, y2) (x3, y3)] = [(x1, y1) (x2, y2)] (x3, y3),
xe = x, () x G1
yf = y, () y G2
ex = x, () x G1
fy = y, () y G2
3) Simetricul unui element: () (x, y) P, () (x’, y’) P aşa încât
(x, y)(x’, y’) = (x’, y’)(x, y) = (e1, e2)
{ xx '=x ' x=e 1 ¿ ¿¿¿ .
În concluzie simetricul elementului (x, y) este (x-1, y-1).
4) Comutativitate. Dacă G1, G2 sunt grupuri comutative atunci (x, y)(x’, y’) =
= (xx’, yy’) = (x’x, y’y) = (x’,y’)(x, y), () (x, y), (x’, y’) P P este grup
comutativ.
MORFISME DE GRUPURI
f(x y) = f(x) f(y), () x, y G, adică f este compatibilă cu legile celor două grupuri.
Exemple: 1) Fie (G; ) şi (H; ) două grupuri şi f: G H definite prin f(x) = e’,
() x G, unde e’ este element neutru din H, atunci f este morfism de grupuri
deoarece f(x y) = e’ = f(x) f(y), () x, y G.
2) Fie grupurile (Z, +) şi ({-1; 1}, ) şi f: Z {-1; 1} cu f(x) = (-1) x, () x Z. Atunci f
este morfism de grupuri deoarece f(x + y) = (-1)x+y = (-1)x (-1)y = f(x) f(y), () x,yZ.
3) Fie (Z, +) grupul numerelor întregi şi f : Z Z, definit prin f(x) = ax, () x Z,
unde a Z este fixat. Atunci f este morfism de grupuri deoarece f(x+y) = a(x+y) =
= ax+ay = f(x)+f(y), () x,y Z.
ip
=
f(n+1) = f(n) + f(1) ind nf(1) + f(1) = (n+1)f(n) f(x) = x f(1), () x N.
4) Fie grupurile ((0, ); ), (R; +) şi f: (0, ) R, f(x) = ln x. f este morfism de grupuri
deoarece f(xy) = ln xy = ln x + ln y = f(x) + f(y), () x, y (0, ).
f
=
f(f-1(xy)) = xy = f(f-1(x)) f(f-1(y)) morf f(f-1(x) f-1(y)) dar f injectivă
f-1(xy) = f-1(x) f-1(y), () x, y G f-1 morfism de grupuri.
Observaţie. A doua relaţie din teoremă poate avea şi alte forme în funcţie de
2) a este bijectivă :
a−1
injectivitate: a(x) = a(y) | −1 −1
a x a-1 = a y a-1 | a a-1a x a a a= a a aya-1a
x=y
a−1
surjectivitate: () y G, () x G, astfel încât a(x) = y |axa -1
= y |a
ϕ −1
Observaţie. Funcţia inversă a lui a este a .
SUBGRUPURI
() x, y H x y H
1) H subgrup în G
2) 2 1 , () x, y H x y H (H este parte stabilă a lui G)
22 eH
3) () x, y H x y-1 H.
Observaţie. Dacă legea grupului este notată aditiv, atunci condiţia 3) devine
3’) () x, y H x - y H.
Demonstraţie.
2) 3) Luăm în 2 3 x = y y-1 H.
3) 2) Luăm în 3 y = x x x-1 = e H.
Exemple de subgrupuri.
1) Dacă (G, ) este un grup atunci G şi {e} sunt subgrupuri ale lui G numite
subgrupurile improprii ale lui G. Orice subgrup H al lui G, diferit de G şi {e} se
numeşte subgrup propriu al lui G.
2) (Z, +) este subgrup în (Q, +), (Q, +) este subgrup în (R, +), (R, +) este subgrup în
(C, +).
3) (Q*, ) este subgrup în (R*, )
4) ({-1, 1}) este subgrup în (Q*, )
5) ({1, -1, i, -i}) este subgrup în (C*, )
H nZ.
OPERAŢII CU SUBGRUPURI
1) Intersecţia a două subgrupuri este tot un subgrup.
Propoziţie. Dacă (G; ) este un grup, iar H, K G sunt subgrupuri ale lui G,
atunci H K este tot subgrup al lui G.
Demonstraţie. Fie x, y H K
{ x, y∈H , H subgrup¿¿¿¿
x y-1 H K H K subgrup în G.
Presupunem că H K. Să demonstrăm că K H.
K H ( x K x H).
“” Evident.
−1 −1
Fie x = a1a2 … an şi y = b1b2 … bn din H şi ai, bi E sau a i , b i E. Atunci
−1 −1 −1
x y-1 = a1a2… an b n b 2 … b 1 H.
Dacă G este grup comutativ, atunci (H, K) se notează cu HK şi este format din
HK = {h k | h H şi k K}.
Exemple de subgrupuri generate de mulţimi de elemente.
< 2, 3 > = { 2k 3p | k, p Z }
< 2, 3, 5> = { 2k 3p 5s | k, p, s Z }
4Z 6Z = 12Z 3Z + 4Z = Z
PROPRIETĂŢI DE TRANSPORT PRIN MORFISME DE GRUPURI.
f(U)
Kerf
*e’
G H
SUBGRUPURI NORMALE
Fie (G; ) un grup.
intersect H i
1) Dacă (Hi)iI este o familie e subgrupuri normale ale lui G i∈I este subgrup
normal în G.
2) Intersecţia tuturor subgrupurilor normale ale lui G care conţin pe E este un
subgrup normal al lui G, numit subgrup normal generat de E.
Consecinţă. Dacă f: G H este un morfism surjectiv de grupuri aplicaţia care
asociază oricărui subgrup normal N al lui G (care conţine pe Ker f) subgrupul normal
f(N) al lui H, este o corespondenţă bijectivă.
G
Rs = {xH | x G }.
G
Rd = {Hx | x G }.
G G
Demonstraţie. Considerăm aplicaţia : Rs Rd definită prin (xH)= Hx-1,
G
() Hx Rs . Să verificăm dacă această aplicaţie este bine definită, adică să
este injectivă. Fie (xH) = (yH) Hx-1 = Hy-1 x-1 Hy-1 () h H astfel încât
x|x-1 = hy-1|y y = xh y xH yH = xH.
G G
este surjectivă. Fie Hz Rd () z-1 H Rs astfel încât (z-1H)= H(z-1)-1= Hz.
este bijectivă.
Teoremă. Clasele de echivalenţă ale lui G în raport cu H la stânga şi la
dreapta concid H este subgrup normal în G.
−1 |
Demonstraţie. xH = Hx x xHx-1 = H H este subgrup normal în G.
Demonstraţie.
x−1
- injectivitate (h1) - (h2) = |x h1 = xh2 h1 = h2
- surjectivitate Fie y xH () h H astfel încât y = xh = (h) bijectivă.
Analog pentru clasele de echivalenţă la dreapta.
n
∑ card
card G = i=1 xiH = n card H, deoarece toate clasele au acelaşi număr de
elemente ca şi H.
card G = [G : H] card H
GRUPUL FACTOR
G
Propoziţie. Pe mulţimea factor N putem defini o operaţie algebrică:
G G G G
; N x N N prin xN y N = xy N în raport cu care N devine grup, iar
G
funcţia p : G N definită prin p(x) = xN este un morfism surjectiv de grupuri.
x−1 y−1
|x ' = xh1, | y' = yh2 (x-1x’ = h1 N; y-1 y’ = h2 N).
x’N = x-1N
G
( N ; ) - grup.
G
Dacă (G; ) este comutativ, atunci xNyN = xyN = yxH = yN xN ( N ; )
este grup comutativ.
G
Definiţie. Grupul ( N ; ) se numeşte grupul factor al lui G în raport cu
subgrupul normal N.
Observaţie. Dacă (G; ) este comutativ, orice subgrup al său este normal deci
are sens grupul factor al lui G în raport cu orice subgrup.
Z Z
=
Dacă n = 0 H = 0Z = {0} iar 0Z {0} = Z, deoarece x y mod {0} x-y {0}
Z
n = 1 H = 1Z = Z iar Z = { 0^ }, deoarece x y(mod Z) x – y Z xZ = Z.
Z
n 2 H = nZ iar nZ = Zn = { 0^ , 1^ , …, n -1 }, deoarece x y(mod nZ)
x – y nZ x, y dau acelaşi rest la împărţirea cu n.
subgrup normal în H.
Imf
G
1) surjectivitatea lui : Fie y Imf () x G astfel încât f(x) = y () ^x ker f
|
2) injectivitatea lui : ( ^x ) = ( ^y ) f(x) = f(y) [ f ( y)] f(x)[f(y)]-1 = e’ f(x) f(y-1) =
−1
C∗¿ ~ ¿ ¿
¿
a) Arătaţi că ( T ; ) este → (R + ; ), unde R + = (0; );
C∗¿
¿ ¿ ~
b) R+ → T
¿
a) Fie f: C* R + definit prin f(z) = |z|, care este un morfism de grupuri multiplicative,
deoarece f(z1 z2) = |z1 z2| = |z1| |z2| = f(z1) f(z2), () z1, z2 C*. Acest morfism este
¿
surjectiv deoarece () x R + , () z = x + 0i C* astfel încât f(z) = |x + 0i| = |x| = x.
Pentru a găsi Ker f rezolvăm ecuaţia f(z) = 1 |z| = 1, adică z Ker f |z| = 1
z T Ker f = T.
C∗¿ ~ ¿
¿
Conform teoremei fundamentale de izomorfism T → R+
z
b) Fie f: C* T definit prin f(z) = |z| , () z C*. Această aplicaţie este corect
z |z|
| |=
definită deoarece |f(z)| = |z| |z| = 1 f(z) T.
z1 z2 z 1⋅z 2
= ⋅
f este morfism de grupuri multiplicative deoarece f(z 1.z2) = |z 1⋅z 2| |z 1| |z 2| =
α
= |α| = .
z
f(z) = 1 |z| = 1 z = |z|. Dacă z = a + ib |z| = √ a 2 + b2 .
Avem a + ib = √ a +b
2 2
{a=√ a2 +b2 ¿ ¿¿¿ ¿
a R+ z = a R+
¿
C∗¿
¿ ¿ ¿ ~
Ker f = R+ . Aplicând teorema fundamentală de izomorfism obţinem R+ → T.
TEOREMA 1 DE IZOMORFISM
G G
Demonstraţie. Considerăm aplicaţia : H N definită prin f( ^x ) = x , unde
G G
^x = xH H şi x = xN N sunt clase de echivalenţă a lui x în cele două grupuri
factor.
G G
este surjectivă: Fie x N () ^x H astfel încât ( ^x ) = x Im f = =
G
N.
N N
Ker f: Fie ^x Ker ( ^x )= e x = e = N x N ^x H Ker = H.
G
H ~
Aplicând teorema fundamentală de izomorfism obţinem: ker ϕ → Im
G
H
N ~ G
H → N.
TEOREMA 2 DE IZOMORFISM
Fie (G; ) – grup, H, N subgrupuri în G cu N subgrup normal. Atunci:
GRUPURI CICLICE
Definiţie. Dacă G este un grup şi a G, atunci subgrupul generat de a, adică
< a> = {ak | k Z } se mai numeşte subgrupul ciclic generat de a.
Exemplu.
1) (Z, +) este un grup ciclic generat de 1 sau –1;
^
2) (Zn, +) este un grup ciclic generat de 1 ;
3) În (C*; ) subgrup generat de <i> = {1; -1, i, -i} este un subgrup ciclic;
4) În (Q*; ) subgrup generat de <2> = {2k | k Z } este un subgrup ciclic.
Definiţie. Dacă (G, ) este un grup, iar a G spunem că a este de ordin finit
dacă există k N* astfel încât ak = e.În caz contrar elementul a este de ordin infinit.
1) a este un element de ordin finit i, j N*, i j astfel încât ai = aj, adică puterile
lui a se repetă;
2) a este un element de ordin infinit () i, j N*, i j avem ai aj, adică orice
două puteri distincte ale lui a sunt diferite.
Demonstraţie. 1) a este un element de ordin finit () k N* astfel încât
ak = e | ai cu i N* ak+i = ai. Notăm j = k+i aj = ai cu j i.
2) Analog.
( )
8
1+i 1+i
√2 are ordin finit deoarece √2 = 1, iar elementul 2 are ordin .
Fie (G; ) un grup şi a G fixat. Definim aplicaţia a: Z G prin a(n) = an,
() n Z. Evident Im f = {ak | k Z} = < a >.
^
ord 3 = 2
^ ^
2 3 = 0
ord 5^ = 6 6 5^ = 0^ .
1) an = e;
2) ak = e n divide k.
Demonstraţie. Ştim că ord a = n an = e 1)
Să demonstrăm că orice putere a lui a coincide cu una din mulţimea din enunţ.
Z ~
1) Ker f = {0} din teorema fundamentală de izomorfism {0} = Z → G;
2) Ker f {0}. Deoarece Ker este un subgrup al lui (Z; +), () n N*, astfel încât
Z Z ~
Ker = nZ. Din teorema fundamentală de izomorfism Ker ϕ = nZ = Zn → G.
~
1) a are ordinul G → Z;
~
2) a are ordinul finit n G → Zn.
Propoziţie. Orice subgrup şi orice grup factor al unui grup ciclic este tot ciclic.
~
1) Dacă G → Z deoarece subgrupurile lui Z sunt de forma nZ, adică sunt ciclice,
atunci şi subgrupurile lui G sunt tot ciclice.
~
2) Dacă G = < a > cu ord a = n, atunci G → Zn.
Fie H subgrup în G, H {e} (dacă H ={e} , atunci H este ciclic generat de e)
() x H, x e. Dar x G () k 0 astfel încât x = a k x-1 H a-kH () r > 0
astfel încât ar H. Considerăm mulţimea M = {n | an H , n > 0} care este nevidă şi
este bine ordonată fiind o submulţime a lui N M are cel mai mic element m. Să
demonstrăm că H = < am >.
Fie x <am> () k astfel încât x = (a m)k. Deoarece H este subgrup amH
x H.
GRUPURI DE PERMUTĂRI
Propoziţie. Dacă M şi M’ sunt două mulţimi nevide între care există o funcţie
bijectivă, atunci grupurile de permutări sunt izomorfe (adică două mulţimi cu acelaşi
număr de elemente au grupurile de permutări asociate izomorfe).
() = f f-1.
(): M’ M’ este evident bijectivă fiind o compunere de funcţii bijective, deci este o
permutare a mulţimii M’.
Fie , S(M).
Fie , S(M).
|f ( f −1 ∘ f ) ( f −1 ∘ f ) ( f −1 ∘ f ) ( f −1 ∘ f )
−1 -1 -1
() = () f f = f f | f = 1M
1M = 1M
1M = .
|f ( f −1 ∘ f ) ( f −1 ∘ f )
−1
astfel încât () = f f-1= |f 1M
1M = f-1 f = f-1 f
izomorfism de grupuri.
Sn prin tabloul
(σ (1)1 1 .. . n
)
σ(2 ) .. . σ (n) , unde (1), (2),…, (n) sunt tot numere 1,
2, …, n eventual într-o altă ordine.
() ()(i) =
{( α∘β)(i), i≠n¿¿¿¿ .
Mai mult ker = {en-1}, unde en-1 este permutarea identică din S n-1, deoarece
() Ker avem () = en, en = permutarea identică din Sn.
()(i) =
{α (i), i≠n¿ ¿¿¿ (i) = i, () i = 1;n−1 , = en-1.
Presupunem că ord Sn-1 = (n-1)! Şi vom arăta că ord Sn = n!. Deoarece Sn-1
poate fi identificat cu un subgrup al lui S n aplicăm teorema lui Lagrange pentru
subgrupul Im Sn-1: ord Sn = [Sn: Im ] ord Im . Dar ord Im = ordSn-1 = (n-1)!.
Trebuie să mai demonstrăm că [S n: Im ] = n, adică numărul clasei de echivalenţă la
stânga în raport cu subgrupul Im este n. Reamintim că s(mod Im)
ord Sn = n (n-1)! = n!
σ( j )−σ(i )
∏ j−i .
() = 1<i< j≤n
Exemplu.
(
1 2 3 4
Pentru = 3 1 4 2
)
1−3 4−3 2−3 4−1 2−1 2−4
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
( jos¿) ¿ ¿¿
() = 2−1 3−1 4−1 3−2 4−2 4−3 ¿ = (-1) 3
= (-1) inv().
Definiţie. O permutare Sn se numeşte permutare pară dacă inv() este nu
număr par, adică () = 1. O permutare Sn se numeşte permutare impară dacă
inv() este nu număr impar, adică () = -1.
Exemplu.
(
1 2 3 4
)
1. = 4 3 2 1 are inv() = 6 () = (-1)6 = 1 pară.
2. =
(13 2 3
1 4 2)
4
are inv() = 3 () = (-1)3 impară.
Dacă n 2, iar l, k {1, 2, …, n}, cu l < k, atunci permutarea lk Sn definită
prin lk(i) =
{i , i≠l,k¿{l , i=k¿ ¿ se numeşte transpoziţie.
(
1 2 .. . l−1 l l+1 ... k−1 k k+1 ... n
Observaţie. lk = 1 2 .. . l−1 k l+1 ... k−1 l k+1 ... n .
)
1 2 3 4 5 6 7 8
(
Exemplu. 35 S8, 35 = 1 2 5 4 3 6 7 8 .
)
Propoziţie. Orice transpoziţie este o permutare impară.
¿∏
[ α( β( j ))−α( β(i)) β( j)− β(i)
β( j)−β(i)
⋅
j−i ] =∏
α( β( j))−α( β(i))
β( j)− β(i)
⋅ ∏
1≤i< j≤n
β( j )−β(i)
j−i
=
Sn ~
Aplicăm teorema fundamentală de izomorfism şi obţinem An → ({-1, 1}, )
Sn
din care rezultă că ord A n = [S : A ] = 2.
n n
Din teorema lui Lagrange rezultă că ord Sn = [Sn : An] ord An adică
n!
n! = 2 ord An ord An = 2 .
σ
Definiţie. Dacă i, j Nn spunem că i ~ j, dacă () kZ astfel încât k(i) = j unde
k este compunerea lui cu el însuşi de k ori.
σ
Propoziţie. Relaţia ~ pe mulţimea Nn este o relaţie de echivalenţă.
σ
Demonstraţie. 1. reflexivitate: i ~ i deoarece 0(i) = e(i) = i;
σ σ
2. simetria : i ~ j () k Z astfel încât (i) = j| k -k
(j) = i, - k Z j ~ i;
-k
σ σ
3. tranzitivitate: i ~ j şi j ~ k () m, p Z astfel încât m(i) = j şi p(j) = k.
σ
m+p
= (i) = ( (i)) = (j) = k i ~ k. Această relaţie împarte
p
m p m p
(
1 2 3 4 5 6 7 8
)
Exemplu. = 3 2 6 8 5 4 7 1 este o permutare ciclică unde O
este 1 3 6 4 8 1 cu l() = 5
Definiţie. Orice transpoziţie este un ciclu de lungime 2.
Fie Sn un ciclu cu O orbita sa netrivială. Dacă i O atunci (i) = i, iar
^i σ
~
dacă i0 O atunci O este clasa de echivalenţă a lui i0, adică O = 0 = {j | j i0}.
(
1 2 3 4 5 6 7 8
)
Exemplu: = 3 2 6 5 7 1 8 4 = (1, 3, 6)(4, 5, 7, 8) =
APLICAŢII
(1, 3) =
( 4 5 3 4 1 5 2 )(
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
3 2 1
=
1 4 3 5 2 . )( )
Deoarece prima corespondenţă neidentică din permutare obţinută este 24
înmulţim relaţia anterioară la stânga cu transpoziţia (2, 4).
(2, 4)(1,3)=
(11 )(
2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
= )(
4 3 2 5 1 4 3 5 2 1 2 3 5 4 (2,4)(1, 3) =(4,5) )
Deoarece orice transpoziţie compusă cu ea însăşi dă permutarea identică, adică
(i, j)(i, j) = e compunem la stânga pe rând cu transpoziţia care apare în membrul
stâng al relaţiei obţinute.
(2,4,5)¿ | ¿ ¿¿
Descompunerea în produs de cicluri a permutării este: = (1, 3) (2,5)( 4,5 ) ¿ .
2. =
(13 2 3 4 5 6 7 8
4 2 5 8 1 6 7 )
= (1, 3, 2, 4, 5, 8, 7, 6)
(1, 3) = 1 (
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
3 2 4 5 6 7 8
⋅
3 4 2 5 8 1 6 7 = )( )
(
1 2 3 4 5 6 7 8
= 1 4 2 5 8 3 6 7
)
(
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
(2, 4) (1, 3) = 1 4 3 2 5 6 7 8 1 4 2 5 8 3 6 7 =
)( )
(
1 2 3 4 5 6 7 8
= 1 2 4 5 8 3 6 7
)
(
1 2 3 4 5 6 7 8
(3, 4)(2, 4) (1, 3) = 1 2 4 3 5 6 7 8
)
( 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
1 2 4 5 8 3 6 7 = 1 2 3 5 8 4 6 7 ) ( )
(4, 5) (3,4)(2, 4)(1, 3) =
(11 2 3 4 5 6 7 8
2 3 5 4 6 7 8 )
(11 2 3 4 5 6 7 8
) (
1 2 3 4 5 6 7 8
2 3 5 8 4 6 7 = 1 2 3 4 8 5 6 7 )
3. Să se arate că oricare subgrup de indice doi al unui grup este subgrup normal.
Fie (G; ) un grup şi H un subgrup în G cu [G:H] = 2 H subgrup normal în G.
R: Deoarece [G:H] = 2 există doar două clase de echivalenţă la stânga modulo H,
anume H şi xH, unde x G\ H, desemenea există doar două clase de echivalenţă la
dreapta modulo H şi anume H şi Hx xH = Hx = G – H xH x-1 = H H subgrup
normal.
n!
Observaţie. Deoarece ord lui Sn = n! şi ord An = 2 [sn : An] = 2 An
subgrup normal în Sn.
2) 1)
abx = axb = xab, () x G a b Z(G)
|ax =xa|a−1
a−1 , () x G xa-1 = a-1x, () x G a-1 Z(G) Z(G) subgrup în G.
Arătăm că Z(G) este subgrup normal în G: () x G , () a Z(G). xax-1 Z(G).
⏟
xx
−1
a) 1) () (x, x), (y, y) H, (x, x)(y, y) = (xy, xy) H H parte stabilă
2) (e, e) H - evident
~
f surjectivă () (g, g)H, () g G astfel încât f(g) = (g, g) f izomorfism G → H
() x G şi () g G (x, 1)(g, g) (x, 1)-1 = (x, 1)(g, g)(x-1, 1) = (x g x-1, g)H,
deoarece H este subgrup normal.
1. ord G = 1 G = {e}
2. ord G = 2 G = {e, x}, x e.
Dacă x2 = x x = e fals x2 = e
Evaluăm x3
ord x=2
|ord x|ord G ⇒ 2|4
a) Dacă x = e ¿
2
posibil
Fie y G, y e, y x.
ord y >2
|ord y|ord G
Dacă y2 e ¿ ord y = 4 y2, y3 G y3 = e fals pentru ca mai
avem doar 1 loc y2 = e.
Fie x y G.
|¿
2
Dacă xy = e | y xy ¿e ¿¿¿ = y x = y fals
e e x y z
x x e z y
y y z e x
xy z y x e
b) G = {e, x, x2, x3} cu x e
ord x >2
|ord x|ord G=4
Dacă x e ¿
2
ord x = 4 x2: x3 G
x x x2 x3 e
x2 x2 x3 e x
x3 x3 e x x2
Regulă. Există atâtea structuri de grup neizomorfe cu n elemente în atâtea
moduri putem descompune numărul n în factori neunitari. Descompunerii. n = k 1, k2
k3 … kp îi corespunde structura de grup G = < x1, x2, …, xp> unde ord xi = ki, i = 1, p .
4 G = <x> cu ord x = 4 G = {e, x, x2, x3}
1) n = 4
2 2 G = <x,y> cu ord x = 2 G = {e, x, y, xy}
ord y = 2
6 G = <x> cu ord x = 6 G = {e, x, x2, x3, x4, x5}
2) n = 6
ord y = 3
ord y = 4
ord y = 2
ord z = 2
12
4) n = 12 26
43
223
^ ^ ^ ^ ^
1) 0 + 0 = 0 < 0 > = { 0 }
^ ^ ^
2) 1 + 1 = 2
2^ + 1^ = 3^
3^ + 1^ = 4^ < 1^ > = Z6
4^ + 1^ = 5^
5^ + 1^ = 0^
0^ + 1^ = 1^
3) 2^ + 2^ = 4^
4^ + 2^ = 0^ ^ ^ ^ ^
<2 > = {0 , 2 ,4 }
0^ + 2^ = 2^
^ ^ ^
4) 3 + 3 = 0 ^ ^ ^
<3 > = {0 , 3 }
0^ + 3^ = 3^
^ ^ ^
5) 4 + 4 = 2
2^ + 4^ = 0^ ^ ^ ^ ^
< 4 > = {0 , 2 ,4 }
0^ + 4^ = 4^
6) 5^ + 5^ = 4^
4^ + 5^ = 3^
3^ + 5^ = 2^ ^
< 5 > = Z6
2^ + 5^ = 1^
1^ + 5^ = 0^
0^ + 5^ = 5^
^ ^ ^ ^ ^ ^
Subgrupurile lui Z6 sunt: { 0 }, { 0 , 3 }, { 0 , 2 , 4 }, Z6.
^ ^
În (Z4, +) avem subgrupurile: { 0 }, { 0 , 2^ }, Z4.
^ ^ ^ ^ ^
În Z4 x Z6 avem subgrupurile: { 0 } x { 0 } ; { 0 } x { 0 , 3 }, etc.
¿ ¿
1
f: R R + izomorfism de la (R, +) cu (R + , ) cu f(1) = 2. Rezolvăm ecuaţia f(x) = 4 .
()
1 1 ↓¿
1
det (A X A ) = det A det X det A = det A det X det A = det X = 1 SLn(R)
-1 -1
GLn ( R) ~
Din teorema fundamentală de izomorfism ker f → Im f
GLn ( R) ~ ¿
SLn ( R ) → (R + , ).
4. INELE
Definiţie. Dacă a doua lege a inelului admite element neutru, notat de obicei
cu 1, spunem că inelul A este unitar.
Definiţie. Un inel A pentru care legea a doua este comutativă se numeşte inel
comutativ.
Proporziţie. Dacă (A, +, ∙) este un inel unitar, atunci (U(A), ∙) este un grup
numit grupul elementelor inversabile ale inelului A.
Evident 1 U(A).
Fie a U(A) () a-1 U(A) si (a-1)-1 = a U(A) a-1 U(A) (U(A), ∙) –
grup.
ac – bd + i(ad + bc) = 1
{ac−bd=1¿¿¿¿
b=−
da
c
⇒ ac+
ad 2
c
=1 2
c
2
a(c2 + d2) = c a = c +d ,
−d
2 2
b = c +d .
1
Dacă c = 0 a = 0, b = - d Z d = 1 b = 1.
1
Dacă d = 0 b = 0, a = c Z c = 1 a = 1 elementele inversabile sunt
1 şi i.
1. 0 ∙ a = a ∙ 0 = 0, () a A
2. –a ∙ b = a ∙ (-b) = -ab, () a, b A
(-a)(-b) = a ∙ b, () a, b A
3. a(b - c) = ab – ac , () a, b, c A
(b - c)a = ba – ca, () a, b, c A
( )
n n
∑ b i =∑ a⋅bi
4. a∙ i=1 i=1 , () a, b1, b2, …, bn A
(∑ ) ∑
n n
b i a= b i⋅a
i=1 i=1 , () a, b1, b2, …, bn A
(∑ ) ( ∑ ) ∑ ∑
n m n m
ai ⋅ bj = ai⋅bi
5. i=1 j=1 i =1 j=1 , () ai, bj A , i=1, n , j= 1, m .
Propoziţie. Dacă (A, +, ∙) este un inel comutativ pentru () a, bA şi ()n N*
are loc formula binomului Newton:
n
∑ C kn
(a + b) = k =0 an-k bk.
Practic. Într-un inel regulile de calcul admise sunt cele date de axiomele
inelului, cele date de propoziţiile anterioare, precum şi identităţile care au loc în inel.
1) x2x3x1 = 0
2) x3x1x2 = 0
3) x1a x2b x3 = 0, () a, b A.
Soluţie. Dacă într-un inel produsul a doua elemente este nul, nu înseamnă că
unul din factori trebuie să fie nul, deci relaţia x 1x2x3 = 0 poate avea loc fără ca x 1 sau
x2 sau x3 să fie zero.
Pentru calculul expresiilor cerute vom folosi unica regula de calcul din inelul
dat care ne arată ca orice element este egal cu el însuşi ridicat la pătrat.
(⏟
x 1⋅x 2 x 3 )
1) x2x3x1 = (x2x3x1)2 = x2x3 0 x1 = x2 x3 0 x1 = 0
(⏟
x 1 x 2⋅x 3 )
2) x3x1x2 = (x3x1x2) = x3
2 0 x1x2 = x3 0 x1 x2 = 0
( x1 a x2 b ⏟
x 3)( x 1 a x 2 b x 3 )
2
3) x1a x2b x3 =(x1a x2b x3) = β =0
Deoarece nu au apărut cele trei elemente x 1x2x3 cuplate într-un produs, vom
decupa o secvenţă din produsul obţinut care să înceapă cu un x şi să se încheie cu
ceilalţi doi () sau să înceapă cu doi x şi să se încheie cu al treilea ().
1) Dacă a = 0 sau b = 0 sunt singurile soluţii ale ecuaţiei date, inelul A nu are
divizori ai lui zero.
2) Dacă () a 0 şi b 0 soluţii ale ecuaţiei date, atunci inelul A are divizori ai lui
zero care sunt chiar soluţiile nenule găsite.
Exemplul. 1. În inelul (M3(R), +, ∙) al matricelor patratice de ordinul 3, matricile
( ) ( )
0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 0 0
A = 0 0 1 si B = 0 0 0 sunt nenule dar au produsul nul,
( )
0 0 0
0 0 0
A ∙ B = 0 0 0 , deci sunt divizori ai lui zero.
2. Fie A = Z x Z = {(x, y) | x, y Z}, care are o structură de inel comutativ în
raport cu operaţiile de adunare şi înmulţire pe componente:
(x, y) + (a, b) = (x + a, y + b)
În acest inel divizorii lui zero sunt perechile care au o componentă nulă şi
cealaltă nenulă, adică (x, 0) şi (0, y) cu x 0, y 0.
Soluţie. Elementul neutru la adunarea perechilor este (0,0). Fie (x,y), (a,b)A
cu (x, y) ∙ (a, b) = (0, 0) (xa, yb) = (0, 0) xa = 0 sau yb = 0. Avem cazurile:
^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^
3. În Z12 = { 0, 1 , 2, 3, 4 , 5 , 6, 7 , 8, 9 ,10, 11} avem
2^⋅6^ =0^
3^⋅4^ =0^ 9^⋅4^ =0^
^ 3=
8⋅ ^ 0^ 10⋅6^ =0^ {
^ 3,
2, ^ 4^ , 6,^ 8^ , 9^ , 10 } sunt divizori ai lui zero.
Definiţie. Un inel A unitar nenul şi comutativ care nu are divizori ai lui zero se
numeşte domeniu de integritate (inel integru).
Observaţie. Dacă a A nu este divizor al lui zero atunci în inelul A au loc
regulile de simplificare la stânga şi la dreapta cu a, adică:
ab = ac b = c
ba = ca b = c.
Să determinăm divizorii lui zero din acest inel. Deoarece elementul neutru la
adunarea perechilor este (0, 0) rezolvăm ecuaţia
2, 3, 4 . Divizori ai lui zero din Z12 x Z6 sunt toate perechile de divizori ai lui zero din
cele două inele.
II. Dacă A şi B nu au divizori ai lui zero, ecuaţia (a, b) (x, y) = (0, 0) admite
soluţiile nenule (a, 0) şi (0, b) care pentru a 0 şi b 0 sunt divizori ai lui zero în
A x B.
^ ^ ^ ^
Exemplu. Z3 x Z5 = { 0, 1 , 2 } x { 0, 1, 2, 3, 4 }. Sunt divizori ai lui zero ( 0,1 ), ( 0,2 ),
^
^ ^ ^
( 0,3 ), ( 0,4 ), ( 1̂, 0 ), ( 2,0 ). Elementele inversabile ale inelului A x B sunt perechile de
elemente (x, y) cu x inversabil în A şi y inversabil în B.
^
1. clasa lui zero 0 care este neinversabilă şi nu este divizor al lui zero;
^ ^ ^ ^ ^ ^ ^
Exemplu. În Z6 = { 0, 1 , 2, 3, 4 , 5 }, 1 şi 5^ sunt inversabile iar în
Z4 = { 0, 1, 2, 3 }, 1 şi 3 sunt inversabile.
^ ^ ^
Z6 x Z4 sunt inversabile ( 1, 1 ) ( 1, 3 ) ( 5,1 ),( )
Dacă M are cel puţin două elemente, inelul A M are divizori ai lui zero, de
1) A’ este subinel în A
2) a) a, b A’ a – b A’
b) a, b A’ a b A’.
EXEMPLE DE SUBINELE:
1. Pentru orice inel (A, +, ) mulţimea {0} şi A sunt subinele numite subinele
improprii ale lui A.
4. Dacă A şi B sunt inele, atunci A x {0} şi {0} x B sunt subinele ale lui A x B.
5. A’ =
{( )
a b | a , b , c ∈ A , A inel comutativ unitar
0 c }
este subinel al inelului
M2(A) al matricelor pătratice de ordin doi cu elemente din A.
OPERAŢII CU SUBINELE
1. Intersecţia oricărei familii de subinele este un subinel.
intersect Ai
Propoziţie. Fie (A, +, ) un inel şi (Ai)iI o familie de subinele ale lui A i∈I
este tot subinel în A.
Demonstraţie. Fie a, b
intersect Ai
i∈I a, b Ai, i I
{a−b∈Ai ¿¿¿¿ , i I
{
a−b∈intersect Ai ¿ ¿¿¿
i∈ I intersect Ai
i∈I este subinel în A.
1) a – b I, a, b I
2) x a I, pentru x A, a I.
1) a – b I, a, b I
2) a x I, x A, a I.
Definiţie. I se numeşte ideal bilateral al lui A dacă el este ideal stâng şi ideal
drept pentru A, adică:
1) a – b I, a, b I
2) x a y I, a I, x, y A.
Observaţie. Dacă inelul A este comutativ noţiunile de ideal stâng, ideal drept
şi ideal bilateral coincid.
EXEMPLE DE IDEALE.
1) În orice inel A, {0} şi A sunt ideale bilaterale numite idealele improprii ale lui A.
2) nZ este un ideal bilateral al lui Z.
3) M1 =
({ 00 xy ) |x , y ∈ A , A inel comutativ } este un ideal stâng al inelului de matrici
M2(A); care nu este şi ideal drept.
4) M2 =
({ 0x 0y ) |x , y ∈ A , A inel comutativ} este un ideal drept al inelului M 2(A) care
nu este şi ideal stâng.
5) M3 =
({ 0y xz ) |x, y , z∈ I , I ideal bilateral in A} este un ideal bilateral în M2(A) .
OPERAŢII CU IDEALE
Fie (A, +, ) un inel.
Propoziţie. Dacă (Ii)iM este o familie de ideale stângi ale inelului A, atunci
intersect I i
i∈M este tot un ideal stâng al lui A.
intersect I i
Demonstraţie. Fie x, y i∈M x, y Ii, i M. Deoarece Ii este ideal
intersect I i
x – y Ii, () i M i∈M este subgrup al grupului (A, +).
intersect I i
Fie a A şi x i∈M x Ii, () i M. Deoarece Ii este ideal stâng ax Ii,
intersect I i intersect I i
() i M ax i∈M i∈M ideal stâng în A.
intersect I ⊇M ¿¿¿
tuturor idealelor stângi (drepte, bilaterale) care conţin pe M, adică I ideal in A ¿ .
Propoziţie. (Structura idealelor generate de o mulţime)
a) I = ¿¿ ;
b) I = ¿¿
c) I = ¿ ¿
Demonstraţie. a) Notăm cu X mulţimea din membrul drept al egalităţii. Să
n n
∑ x i ai ∑ yi ai
arătăm că X este un ideal al lui A (stâng). Fie x, y X: x = i=1 şi y = i=1 cu xi
şi yi A, ai M, () i = 1,n .
n
∑ (⏟
xi − y i )
i=1
x–y= ∈A ai X (X, +) subgrup al lui (A, +).
n
∑ x i ai 1,n .
Fie a A şi x X x = i=1 , xi A, ai M, i =
n
∑ (ax
⏟i )
i=1
ax = ∈A ai X X ideal stâng în A.
n
∑ x i a⏟i
i =1
Fie J un ideal în A cu M J, () x X, x = ∈J X J I = X.
Definiţie. Dacă I1 şi I2 sunt două ideale stângi (drepte, bilaterale) ale lui A,
atunci idealul generat de I1 I2 se numeşte suma celor două ideale şi se notează cu
I1 + I2.
Propoziţie. Dacă I1, I2 sunt ideale stângi (drepte, bilaterale) ale inelului A,
atunci
⏟
(a 1 −b1 ) ⏟
(a2 −b 2 )
∈ I1 ∈ I2
a – b = (a1 + a2) – (b1 + b2) = + I (I, +) este subgrup în (A, +).
αa 1 αa 2
⏟ ⏟
a = (a1 + a2) = ∈ I1
+ ∈ I2
I I este ideal stâng în A.
Fie a1 I1 a1 = a1 + 0 I a1 I I1 I2 I
Fie a2 I2 a2 = 0 + a2 I a2 I
Să arătăm că I este cel mai mic ideal al lui A care conţine pe I 1 I2. Fie J un
ideal stâng în A cu I1 I2 J. Fie a I a = a1 + a2, a1 I1, a2 I2 I J I = J.
Propoziţie. Dacă I1, I2 sunt ideale stângi (drepte, bilaterale) ale inelului A,
atunci I1I2 = ¿¿ .
MORFISME DE INELE
Demonstraţie. Fie x, y A.
f g
= =
(g f)(x + y) = g(f(x + y)) morf g(f(x)+f(y)) morf g(f(x)) + g(f(y)) = (g f)(x) + (g f)(y)
g f morfism de grupuri.
x 0
( )
Exemplu. Funcţia f: Z M2(Z), definit prin f(x) = 0 0 , () x Z este un
morfism de inele deoarece
f(x + y) =
(0 0 0 0) ( )( )
x+ y 0 x 0 y 0
= +
0 0 = f(x) + f(y)
f(x) f(y) =
( )( ) (
x 0 y 0 xy 0
0 0 0 0
= )
0 0 = f(xy), () x, y Z
f(1) =
( )( )
1 0 1 0
0 0
≠
0 1 = I2. f nu duce elementul unitate în elementul unitate.
Definiţie. Un morfism de inele f A B care satisface condiţia f(1A) = 1B, unde
1A, 1B sunt elementul unitate din A, B respexctiv, se numeşte morfism unitar de
inele.
g=h.
Propoziţie. 1) Dacă A’ este un subinel a lui A, atunci f(A’) = {f(x) | x A’} este
un subinel în B. În particular Imf = f(A) este subinel în B.
F: S(A, Ker f) S(B) definit prin F(A’) = f(A’) este o bijecţie care păstrează
incluziunea, adică A’ A” F(A’) F(A”).
5) Dacă I este ideal al lui B, atunci f-1(I) este ideal al lui A care conţine pe Ker f.
6) Dacă II(A, kerf) este mulţimea idealelor lui A care conţin pe Ker f, II(B) este
mulţimea idealelor lui B şi f: A B este un morfism surjectiv de inele, atunci
aplicaţia: F: II(A Ker f) II(B), definit prin F(I) = f(I) este o corespondenţă bijectivă cu
inversa G: II(B) II(A Ker f) definit prin G(I) = f-1(I).
În particular f(A)=Im f şi Ker f=f-1{0B} sunt ideale bilaterale ale lui B respectiv A.
INELUL FACTOR
Vom arăta în continuare cum se construieşte inelul factor al unui inel în raport
cu un ideal bilateral al său.
definită prin x^ + ^y = x+y. S-a demonstrat că această adunare a claselor este bine
definită adică nu depinde de reprezentanţii aleşi ai claselor.
A
Mulţimea factor I capătă o structură de grup comutativ în raport cu operaţia
de adunare a claselor deoarece această operaţie este asociativă, are element neutru
^
clasei 0 = I, este comutativă şi orice clasă are clasa opusă - ^x = -x.
Propoziţie. Dacă (A, +, ) este un inel şi I este un ideal bilateral al lui A, atunci
relaţia de congruenţă modulo I este compatibilă cu operaţia de înmulţire a inelului A,
adică dacă x x1 (modulo I) şi y y1 (modulo I), atunci xy x1y1(modulo I).
A
Teoremă. Mulţimea factor I are o structură de inel în raport cu operaţiile de
A
adunare şi înmulţire a claselor. Dacă A este un inel comutativ, atunci I este tot un
inel comutativ.
A
Demonstraţie. Am arătat că I este grup comutativ în raport cu operaţia de
A
Asociativitate : x^ ( ^y z^ ) = ^x yz =x(yz)=(xy)z= xy ^z = ( ^x ^y ) ^z , () ^x , ^y , ^z I
A
( ^y + ^z ) ^x = (z + y) ^x = (y +z)x = yx + zx = yx + zx = ^y x^ + ^z x^ , () ^x , ^y , z^ I
A
Dacă A este inel unitar cu unitatea 1 atunci I este tot un inel unitar cu unitatea 1^ .
A
^x 1^ = x 1 = x^ şi 1^ x^ = 1 x = x^ , () ^x I .
A
Definiţie. Inelul ( I , +, ) se numeşte inelul factor al inelului A în raport cu
idealul bilateral I.
A
Propoziţie. Aplicaţia I: A I , definită prin I(x) = ^x = x + I este un
morfism surjectiv de inele a cărui nucleu coincide cu I adică Ker I = I.
^
Ker f I = {x A| I(x) = 0 } = {x A| I(x) =I} = I.
A
Definiţie. Morfismul de inele I : A I se numeşte surjecţia canonică a
A
inelului A pe inelul său factor I .
Observaţie. Dacă A este inel unitar atunci I este un morfism unitar de inele.
A
Demonstraţie. Definim aplicaţia ( ^x ) = f(x), () ^x Kerf .
ales în clasa lui x. Într-adevăr dacă y ^x = x + Ker f () a Ker f astfel încât y=x+a.
f
f⏟
(a)
=
f(y) = f(x + a) morf f(x) + =0 = f(x) ( ^x ) = ( ^y ) .
este surjectivă: evident () z Imf () A astfel încât z = f() ( α^ ) =
f() = z.
A
( ^x + ^y ) = (x + y) = f(x+y) = f(x) + f(y) = ( ^x ) + ( ^y ), () ^x , ^y Kerf .
A
( ^x ^y ) = (xy) = f(x y) = f(x) f(y) = ( ^x ) ( ^y ), () ^x , ^y Kerf .
I
A’ i A’+I I A’+ I
’I
A'
A '∩I
u = x +a, v = y + b.
⏟ ⏟
x− y a−b
u – v = (x +a) – (y +b) = ∈ A' + ∈I A’ + I A’ + I este subgrup
A
Fie (A, +, ) un inel, I un ideal bilateral al lui A şi f: A I surjecţia canonică.
A
Dacă notăm cu S(A; I) mulţimea subinelelor lui A care conţin pe I şi cu S( I )
A
mulţimea subinelelor lui I , atunci aplicaţia : S(A, I) S(A/ I) definită prin (A’) =
A'
(A’) = I , () A’ S(A, I), este o bijecţie. Mai mult, J S(A,I) este un ideal
bilateral al lui A J/I este ideal bilateral al lui A/I şi există izomorfismul de inele
A /I
: A/J J/ I .
mZ
În concluzie idealele lui Zn sunt de forma J = n(I) = n(mZ) = nZ cu m | n.
Zn
Din teorema 3 de izomorfism rezultă existenţa izomorfismului :Z/mZ mZ /nZ
care ne arată că inelele factor ale lui Zn sunt de forma Zm cu m | n.
mZ 12 Z
În (Z12, +, ) idealele bilaterale sunt 12 Z cu m |12, adică sunt 12 Z = (0),
6Z 4Z 3Z 2Z Z
, , , ,
12 Z 12 Z 12 Z 12 Z 12 Z = Z12.
Inelele factor ale lui Z12 sunt Zm cu m |12, adică Z12, Z6, Z4, Z3, Z2, Z.
INELE DE FRACŢII
{as 1 =a1 s ¿ ¿ ¿¿ as1s2 = a2s1s
a b at +bs a b ab
+ = ⋅ =
s t st ; s t st
at+bs a1 t 1 +b1 s
=
(at+bs, st) ~ (a1t1 + b1s1, s1t1) st s1 t 1 .
+s(b), () a, b A.
1
Acest morfism este unitar deoarece s(1) = 1 . Deoarece inelul As este
comutativ avem:
b a b b a b b
= ⋅ = ⋅ =
s(a) . t 1 t t 1 t . s(a), () a A, () t As, ceea ce arată că As este o
A-algebră de morfism structural s.
a b
Morfismul s este injectiv deoarece s(a) = s(b) 1 = 1 a = b.
s
Dacă s S atunci s(s) = 1 este un element inversabil în A s cu clasa inversă
( ) = 1s
−1
s
1 .
Definiţie. Dacă sistemul multiplicativ S este format din toţi nondivizorii lui 0 din
A, atunci inelul S-1A se numeşte inelul total de fracţii al inelului A.
Observaţie. Dacă A este un inel integru adică fără divizori ai lui 0, atunci
S = A – {0} este un sistem multiplicativ, iar inelul S -1A este chiar un corp numit corpul
de fracţii al inelului A.
Observaţie. Deoarece morfismul structural s: A As este injectiv, inelul A
este izomorf cu subinelul Im s a lui As = S-1A. Acest lucru ne permite să identificăm
a
elementele a A cu imaginile lor 1 A. În acest mod inelul A devine subinel al
inelului de fracţii S-1A, în care elementele lui S sunt inversabile. Se mai spune că
inelul A se scufundă în inelul S-1A.
Observaţie. Dacă A este un corp comutativ, atunci corpul său de fracţii S -1A în
raport cu sistemul multiplicativ S = A – {0}, coincide cu A.
A s S-1A
adică s = .
a
()
Demonstraţie. Aplicaţia : S-1A B este definită prin s = (a)((s))-1. Să
arătăm mai întâi că această aplicaţie este bine definită adică nu depinde de
a a
reprezentanţii aleşi din clasa s . Fie perechea (a’, s’) s , atunci perechea (a, s) ~
(a’, s’) as’ = a’s. Aplicând ultimei egalităţi obţinem:
( as ) = ( a's' ) .
Deoarece B este o A-algebră elementele de forma (s) comută cu elementele
lui B, în particular comută între ele.
( ) (
a b
+
s t =
at+ bs
st ) = (at + bs) [(st)] -1
=
= (a) [(s)]-1
( a
) (
+ (b) [(t)] = s + t
-1
b
)
( as⋅bt ) = ( abst ) = (ab) [(st)] -1
= (a) (b) [(t)]-1 [(s)]-1=
{ m+in
a+ib
| a , b , m , n ∈ Z , a+ib≠0 } şi este izomorf cu subcorpul Q[i] = {a + ib | a,bQ,
i2 = -1} al lui C.
INELE DE POLINOAME
1) Se obţine dintr-un inel dat prin adjuncţionarea unor elemente noi numite
nedeterminate;
2) Se obţine ca un subinel al inelului de şiruri cu elemente dintr-un inel dat. În acest
caz nedeterminata va fi şirul x = (0, 1, 0, 0, …)
C’
A
C[M]
intersect C'
Considerăm inelul C[M] = c'∈M , care este cel mai mic subinel al lui A ce
conţine pe C şi M.
i i i
Definiţie. Elementul c x 1 x 2 .. . x n se numeşte monom în nedeterminatele x1,
1 2 n
x2, … xn cu coeficientul c C.
(c )
i1 i i
i1,2 , . . . ,n x 1 x22 .. . xnn
Definiţie. Dacă i , i ,.. ., i
1 2 n este o familie finită de monoame,
∑
i i i
c i i .. .i x 11 x 22 . .. x nn
1 2 n
i ,i ,. ..i
atunci expresia 1 2 n se numeşte expresie polinomială cu coeficenţi
din C în nedeterminatele x1, x2, …, xn.
2) A = R, C = Q, M = { √ 2 , √ 3 } C[M] = Q[ √ 2 , √ 3 ] =
= {x R| x = a + b √ 2 +c √ 3 , a, b, c Q}.
Exemplu. Pentru f =
( f(0) ¿ f(1) ¿ f(2 ) ¿ f(3) ¿ f(4) ¿ f(5)¿ f(6 ) ¿ )
1¿ I ¿ ¿, 2¿ I ¿ ¿,0¿ I ¿ ¿,−3¿ I ¿ ¿,1¿ I ¿ ¿ ,4¿ I ¿ ¿,0¿ I ¿¿ ,0,0,0..
.
grad f = 5.
k
∑ f (i) g(i)=∑ f (i) g(k−i)
(f g)(k) = i+ j=k i=0 = f(0) g(k) + f(1) g(k-1) + … + f(k-1) g(1)+ f(k) g(0)
g = (2, 1, 3, -1, 4, 2, 3, 0, 0, …)
grad (f g) = 13.
X2 = (0, 0, 1, 0, 0 …)
X3 = (0, 0, 0, 1, 0, 0 …)
( ⏟
0, 0, . .., 0 , 1, 0 , 0.. .
)
Xn = n elemente
Propoziţie. Inelul A(N) coincide cu inelul A[X] obţinut prin adjuncţionarea lui X
la inelul A.
∑ ai x i
∑ ajx j
Propoziţie. Fie A un inel şi f = i=0 , g= j=0 două polinoame din A[X] cu
grad f = n şi grad g = m. Dacă an şi bm nu sunt divizori ai lui zero în inelul A, atunci
Dacă A este inel integru (nu are divizori ai lui zero), atunci A[X] este tot un inel
integru şi () f, g A[X] avem
Dacă A este un inel, A[X] este inelul polinoamelor într-o nedeterminată, iar B
este o A-algebră de morfism structural f: A B, atunci pentru () b B, există un
morfism unic de A-algebre, b: A[X] B cu proprietatea că b(x) = b.