Sunteți pe pagina 1din 107

UNIVERSITATEA HYPERION din BUCUREȘTI

Facultatea de ȘTIINȚE EXACTE ȘI INGINEREȘTI

FUNDAMENTELE ALGEBRICE ALE


INFORMATICII

Note de curs

Chifan Neculai

2017
1. FUNCŢII
1.1. FUNCŢII EGALE
Definiţie. Două funcţii f: A  B şi g: C  D se numesc egale dacă A = C,
B = D şi f(x) = g(x),  x A.
Exemple:
1) f : {0,1}  {1, 2} f(x) = x+1 şi
g : {0,1}  {1, 2} g(x) = x3+1
Cum f(0) = g(0) = 1 şi f(1) = g(1) = 2, aceste funcţii sunt egale.
2) f : [1, 3]  R, f(x) = x-1+x-3 şi
g : [1, 3]  R, g(x) = 2
Atunci f = g deoarece  x  [1, 3] avem x –1  0, x – 3  0, deci f(x) = x-1-x+3 = 2 =
= g(x) .
1.2. FUNCŢII INJECTIVE
Definiţie. O funcţie f : A  B este injectivă dacă la orice două elemente
distincte din A, corespund imagini diferite în B, adică  x1, x2  A cu x1  x2 avem f(x1)
 f(x2).
Proprietăţi. (caracterizări echivalente pentru funcţii injective)
Dacă f : A  B este o funcţie, atunci sunt echivalente afirmaţiile:
1) x1  x2  f(x1)  f(x2), adică f este injectivă
2) f(x1) = f(x2)  x1 = x2
Proprietăţi. Dacă A, B  R, atunci f : A  B este injectivă, dacă orice paralelă
la axa OX, care trece prin codomeniu taie graficul lui f, în cel mult un punct (3).
Utilizarea celor trei definiţii echivalente
(1) se utilizează la diagrame şi la contraexemple
a) La diagrame
 
   
   
  
A B 
f este injectivă A B
f nu este injectivă
b) La contraexemple: dacă A, B  R şi f: A  B este o funcţie polinomială, dăm
factor comun puterea cea mai mică a lui x din toţi termenii care conţin pe x şi anulăm
produsul astfel obţinut. Ajungem într-una din variantele:
- dacă obţinem numai soluţia x = 0, nu putem spune nimic despre injectivitatea lui f
şi se recomandă studiul cu definiţia.
- dacă obţinem măcar două soluţii distincte x 1, x2, atunci f nu este injectivă
deoarece f(x1) = f(x2).
Exemple.
1) Fie f : R R, f(x) = x3 –4x +3 = x(x2 -4) +3 = x(x-2)(x+2)+3
P
P = 0  x1 = 0, x2 = 2, x3 = -2  f(0) = f(2) = f(-2) = 3, deci f nu este injectivă.
2) Fie f : R R, f(x) = x3 +x +2 = x(x2 +1)+2
P
P = 0  x = 0 unica soluţie. Nu putem spune nimic despre injectivitatea lui f dar
putem aplica (2).
(2) se utilizează în exerciţiile curente, constituind metoda riguroasă de studiu pentru
injectivitate şi se aplică în modul următor: din f(x 1) = f(x2), trecând totul în partea
stângă şi efectuând calculele, ajungem la (x1 – x2) E (x1, x2) = 0. Avem cazurile:
a) Dacă E(x1, x2) = 0, nu are soluţii sau are soluţii egale, atunci f este injectivă;
b) Dacă E(x1, x2) = 0, admite măcar o pereche de rădăcini distincte, rezultă că f nu
este injectivă, deoarece am obţinut f(x1) = f(x2) cu x1  x2.
Exemple:
3 3
1) Fie f : R R, f(x) = x3 +x +2 . Din f(x1) = f(x2)  x 1 +x1 +2 = x 2 +x2 +2 
3 3 2 2
x 1 - x 2 +x1 –x2 = 0  (x1 –x2)(x 1 +x1x2 + x 2 +1) = 0.
E(x1, x2)
2 2
Rezolvăm ecuaţia x 1 +x1x2 + x 2 +1 = 0 privită ca o ecuaţie în necunoscuta x 1,
2 2 2
cu parametrul x2. Discriminantul ecuaţiei este  = x 2 - 4 x 2 - 4 = -3 x 2 - 4 < 0. În
concluzie, ecuaţia nu are rădăcini reale, deci x 1 – x2 = 0  x1 = x2, de unde rezultă că
f este injectivă.

1 1 1
2) Fie f : [1, )  [2, ), f(x) = x + x . Din f(x1) = f(x2)  x1 + x 1 = x2 + x 2 
1 1 1
x x x x
 x1 –x2 + 1 - 2 = 0  (x1 – x2) (1- 1 2 )= 0  (x1 – x2)(x1x2 -1) = 0. Rezolvăm
E(x1, x2)
ecuaţia x1x2 -1 = 0. Cum x1  1, x2  1  x1x2  1  x1x2 –1 0. Egalitatea cu zero are
loc numai dacă x1 = x2 = 1, deci f este injectivă.
Propoziţie. Orice funcţie strict monotonă, este injectivă.
Injectivitatea funcţiilor cu acoladă

Fie f : R R, f(x) =
{ g(x), x∈(−∞,a]¿¿¿¿ g, h elementare şi injective.
Pentru studiul injectivităţii acestei funcţii dispunem de două metode:
a) Reprezentăm grafic funcţia şi verificăm dacă orice paralelă la axa OX, ce trece
prin codomeniu taie graficul lui f în cel mult un punct.
b) Determinăm imaginea intervalelor (-, a] şi (a, ) prin funcţiile g, respectiv h şi

dacă Im g ∩ Im h = , atunci f este injectivă.

Determinarea imaginii unui interval printr-o funcţie se va face astfel:


1) Dacă f este strict monotonă, atunci intervalul imagine va fi determinat de
imaginile capetelor intervalelor, cu menţinerea formei capătului:

f((a, b]) =
{( f(a), f(b)], daca f este strict crescatoare¿¿¿¿
2) Dacă f nu este strict monotonă pe intervalul considerat, atunci acesta se va
desface în subintervale pe care funcţia f este strict monotonă, se vor face
imaginile acestor subintervale prin f, aşa cum s-a arătat la 1) şi se vor reuni
imaginile obţinute. De exemplu, pentru funcţia din figura următoare avem:

f([a, b]) = f([a, c] (c, d]  (d, b]) = f([a, c])  f((c, d])  f((d, b]) =
= [f(a), f(c)]  [f(d), f(c))  (f(d), f(b)] = [f(d), f(c)]
Exemple:

1) f: R R, f(x) =
f((-, -1]) = (-, 2] = Im g
 Im g  Im h =   f injectivă
f((-1, )) = (4, ) = Im h

2) f: R R, f(x) =
{2x+1, x∈(−∞,−1]¿{−x+1, x∈(−1,2)¿ ¿
f((-, -1]) = (-, -1] = Im g Im g  Im h = 
f((-1, 2)) = (-1, 2) = Im h Im h  Im u =   f injectivă
f([2, )) = [2, ) = Im u Im g  Im u = 

1.3. FUNCŢII SURJECTIVE

Definiţie. f : A  B este surjectivă dacă f(A) = B, adică imaginea funcţiei


coincide cu codomeniul funcţiei.

Im f Im f= B

f f B
A B A
f nu este surjectivă f este surjectivă

Proprietăţi. (caracterizări echivalente pentru funcţii surjective)


Dacă f : A  B este o funcţie, atunci sunt echivalente afirmaţiile:
(1) f(A) = B, adică f este surjectivă
(2)  y  B,  x  A aşa încât f(x) = y
Proprietăţi. Dacă A, B  R, atunci f : A  B este surjectivă dacă orice
paralelă la axa OX, ce trece prin codomeniu taie graficul lui f în cel puţin un punct (3).
Utilizarea celor trei definiţii ale surjectivităţii.
(1) se utilizează când putem determina imaginea funcţiei.
Exemple:
1 1
1) Fie f : (-1, 1]  [ 2 , ), definită prin f(x) = x +1 . Evident f este o funcţie strict
1 lim ¿x→−1 ¿¿¿ 1 1 1
descrescătoare, iar f(1) = 2 şi x>−1 ¿ x +1 = +0 = + . Rezultă că Im f = [ 2 , ),

deci coincide cu codomeniul funcţiei, ceea ce ne arată că f este surjectivă.


2
x −x+ 1
2) Fie f : R – {-1} R, f(x) = x +1 . Să se determine Im f.
Fie y  Im f   x R\ {-1} aşa încât y = f(x)   x R\ {-1} aşa încât
x 2 −x+ 1
y= x +1   x R\ {-1} aşa încât x2 – (y+1)x +1 –y = 0  ecuaţia de gradul
doi în x are rădăcini reale    0  (y +1)2 –4 + 4y  0  y2 +6y – 3  0 

y(-, -3-2 √ 3 ]  [-3 +2 √ 3 , ) = Im f. Deoarece Im f nu coincide cu codomeniul R,


f nu este surjectivă.
(2) se utilizează în exerciţiile curente, constituind metoda riguroasă de studiu
pentru surjectivitate şi se aplică în modul următor: se alege y din codomeniul funcţiei,
arbitrar şi se rezolvă ecuaţia f(x) = y. Dacă această ecuaţie admite soluţii pentru orice
y şi măcar o soluţie se află în domeniul de definiţie al funcţiei, atunci f este surjectivă.
Exemple:
1) Fie f : [2, )  [-1, ), definită prin f(x) = x2 – 4x + 3. Fie y [-1, ). Să
demonstrăm că există x  [2, ) aşa încât y = f(x)  y = x2 – 4x + 3 x2–4x+3–y= 0
 = 16 – 12 + 4y = 4y + 4 = 4(y+1). Cum y  [-1, )  y  -1  y +1  0    0,
4±√ 4 ( y+ 1)
deci ecuaţia admite rădăcini reale x 1,2 = 2 =2 √ y+1 . Dar x  [2, ) ne
obligă să luăm soluţia x = 2+ √ y+1 . În consecinţă f este surjectivă.
x+1
2) Fie f : R – {2}  R – {1}, f(x) = x−2 . Fie y  R -{1}. Să demonstrăm că există x 

x+1 2 y+1
R -{2} aşa încât y = f(x)  y = x−2  xy –2y = x + 1  x = y−1 . Cum y  R -{1}
2 y+1
există x întotdeauna. Presupunem prin absurd că x = 2  y−1 = 2  2y +1 = 2y –2
 1 = -2 fals. În concluzie f este surjectivă.
(3) se utilizează când putem desena graficul funcţiei f.
Surjectivitatea funcţiilor cu acoladă

Fie f : R  R, f(x) =
{ g(x), x∈(−∞,a]¿¿¿¿ g şi h elementare
Proprietăţi. Funcţia f este surjectivă  Im g  Im h = R (codomeniul lui f).

1) Fie f : R  R, f(x) =
{2 x+3, x∈(−∞, 0]¿¿¿¿
f((-, 0]) = (-, 3] = Im g
f((0, )) = (1, ) = Im h
Im g  Im h = (-, 3]  (1, ) = R  f este surjectivă

2) Fie f : R  R, f(x) =
{x+4, x∈(−∞,−2]¿{−2x+6, x∈(−2, 2)¿ ¿
f((-, -2] = (-, 2] = Im g

f((-2, 2))= (2, 10) = Im h

f([2, )) = [10, ) = Im u

Im g  Im h  Im u = (-, 2]  (2, 10)  [ 10, ) = R  f este surjectivă

1.4. FUNCŢII BIJECTIVE

Definiţie. O funcţie f: A  B este bijectivă dacă ea este injectivă şi surjectivă.

Proprietăţi. O funcţie f : RR, f(x) =


{ g(x), x∈(−∞,a]¿¿¿¿ este bijectivă

dacă
{Im g∪Im h=R¿¿¿¿
Consecinţă. Funcţia f: A  B este bijectivă  ecuaţia f(x) = y are soluţie
unică, oricare ar fi y  B.

1.5. COMPUNEREA FUNCŢIILOR

Definiţie. Dacă f: A  B şi g : B  C sunt funcţii, atunci numim funcţia

“g compus cu f” şi o notăm g ∘ f, funcţia g ∘ f: A  C, definită prin (g ∘ f)(x) = g(f(x))

f g
A B C

gof
Observaţie. Dacă f: A  B şi g : C  D cu B  C, atunci are sens g o f :
AD, deoarece  x  A  f(x) B şi B  C  f(x) C deci are sens g(f(x))  D.
Compunerea funcţiilor este o lege de compoziţie pe mulţimea funcţiilor care
are următoarele proprietăţi:
Proprietăţi. Pentru orice funcţii f: A  B, g : B  C, h: C  D avem h o(gof)=
(hog) o f, adică operaţia de compunere a funcţiilor este asociativă.
Proprietăţi. Pentru f: A  B şi g : B  A în general avem f o g g o f, adică
compunerea funcţiilor nu este comutativă.
Proprietăţi. Pentru orice f: A  B avem f o IA = f şi IB o f = f. În particular,
pentru f : A  A avem f o IA = IA o f = f, adică funcţia identică IA este element neutru al
operaţiei de compunere a funcţiilor, în anumite condiţii.
Exemple. Fie f : R R, f(x) = x2 –4x +3 şi g : R R, g(x) = 3ex –2. Atunci au
2
x −4 x +3
sens g ∘ f şi f ∘ g şi avem (g ∘ f)(x) = g(f(x)) = 3 ef(x) –2 = 3 e -2, iar (f ∘ g)(x) =
f(g(x)) = g2(x) –4g(x) +3 = (3ex-2)2 –4(3ex –2) +3 = 9e2x-24ex +15
Compunerea funcţiilor cu acoladă.
Exemplu: Fie f: R  R, f(x) =
{2 x+3, x∈(−∞,−2]¿¿¿¿ şi

g: R  R, g(x) =
{x+3, x∈(−∞,−1]¿{−x+1, x∈(−1, 3]¿ ¿ Calculaţi g ∘ f

Soluţie.

(g ∘ f)(x) = g(f(x)) =
{f(x)+3, f(x)≤−1¿{−f(x)+1, f(x)∈(−1, 3]¿ ¿
Rezolvăm două din trei inecuaţii în f(x), deoarece a treia va avea ca soluţie
complementara în R a reuniunii soluţiilor primelor două inecuaţii.

1) f(x)  -1 se rezolvă în două cazuri


a) x  (-, -2]  f(x) = 2x + 3  2x +3  -1 2x  - 4 x  -2

x  (-, -2]  (-, -2] = (-, -2]

b) x  (-2, ) , f(x) = x-4  x – 4  -1  x  3

x  (-, 3]  (-2, ) = (-2, 3]

 x  (-, -2]  (-2, 3]= (-∞,3]

2) f(x) > 3 se rezolvă în două cazuri


a) x  (-, -2]  f(x) = 2x + 3  2x +3 > 3  x > 0
x  (0, )  (-, -2] = 

b) x  (-2, )  f(x) = x – 4  x – 4 > 3 x > 7


x  (7, )  (-2, ) = (7, )

 x    (7, ) = (7, )

3) f(x)  (-1, 3] are soluţia R –{(-, 3]  (7, )} = (3, 7]


(g o f)(x) =

Explicităm f(x) utilizând tabelul

x - -2 3 7 +

Formula f(x)+ 3 f(x)+3 -f(x)+1 3f(x)-1

f(x) 2x+ 3 x–4 x–4 x–4

(g o f)(x) 2x + 6 x–1 -x+5 3x -13

(g o f)(x) =

1.6. FUNCŢIA INVERSĂ

Definiţie. O funcţie f : A  B se numeşte inversabilă, dacă există o funcţie g :


B  A cu proprietatea că f o g = 1B şi g o f = 1A.
Proprietăţi. Funcţia g din definiţia anterioară, dacă există, este unică. Notăm
g cu f-1.
Definiţie. f-1 se numeşte inversa funcţiei f.
Proprietăţi. O funcţie f : A  B este inversabilă dacă şi numai dacă este
bijectivă.
Proprietăţi. Dacă f : A  B este inversabilă atunci (f-1)-1 = f
PRACTIC determinarea funcţiei inverse se face rezolvând ecuaţia f(x) = y, în
variabila x, adică y = f(x)  x = f-1(y).
Exemple.
1) Fie f : [3, )  [-1, ), definită prin f(x) = x2 –6x +8. Verificaţi dacă f este bijectivă
şi în caz afirmativ determinaţi funcţia inversă.
Soluţie.
2 2
Injectivitate: f(x1) = f(x2)  x 1 -6x1 + 8 = x 2 - 6x2 +8  (x1 – x2)(x1 + x2 -6) = 0
Cum x1, x2  [3, )  x1  3, x2  3  x1 + x2  6  x1 + x2 –6  0
 ecuaţia x1 + x2 –6 = 0 are numai soluţii egale x1 = x2 = 3  f injectivă .
Surjectivitate: fie y  [-1, ). f(x) = y  x2 –6x + 8 = y  x2 –6x + 8 – y = 0
 = 36-32 +4y = 4y +4 = 4(y+1). Cum y  [-1, )  y  -1    0

 ecuaţia are rădăcini reale x1,2 = 3  √ y+1 din care numai x = 3 + √ y+1 [3, )
 f surjectivă.
f este bijectivă, deci inversabilă, cu inversa f -1 : [-1, )  [+3, ) definită prin

f-1(y) = 3 + √ y+1
x
2) Fie f : R  (-1, 1) definită prin f(x) = 1+|x| . Verificaţi dacă f este bijectivă şi în caz
afirmativ determinaţi funcţia inversă.

Soluţie. Explicăm modulul f(x) =


{
x
1−x
, x∈(−∞, 0] ¿ ¿¿¿
x x
Notăm cu g(x) = 1−x şi cu h(x) = 1+x
şi avem f((-, 0]) = Im g = (-1, 0], deoarece g este strict crescătoare
şi continuă, f((0, ]) = Im h = (0, 1) deoarece h este scrict crescătoare şi continuă.
Atunci Im g  Im h = (-1, 0]  (0, 1) = , deci f este injectivă, iar Im g  Im h = (-1, 0]
 (0, 1) = (-1, 1) = codomeniul lui f, deci f este surjectivă  f bijectivă, deci
inversabilă.
Funcţia inversă se determină inversând fiecare ramură:
x x
1) x  (-, 0] f(x) = 1−x . Ecuaţia f(x) = y devine 1−x = y  x = y –xy
y y
 x = 1+ y  f-1(y) = 1+ y
y
Cum x  0  1+ y  0 
{ y( y+1)≤0¿ ¿¿¿
x x
2) x  (0, ) f(x) = 1+x . Ecuaţia f(x) = y devine 1+x = y  x = xy+y 
y y
x = 1−y  f-1(y) = 1− y

y
Cum x > 0  1− y > 0 
{ y(1−y )>0 ¿¿¿¿

-1
În concluzie f (y) =
{
y
1+y
, y∈(−1, 0] ¿ ¿¿¿
,  y  (-1, 1) .
3) Fie f : N N, f(n) = n+(-1)n. Verificaţi dacă f este bijectivă şi în caz afirmativ
determinaţi f-1.

Soluţie. Explicităm funcţia f(n) =


{n+1, n=par¿¿¿¿
Injectivitatea. f(n1) = f(n2) = y. Facem discuţie după paritatea lui y şi observăm
că pentru n par, f(n) este impar, iar pentru n impar, f(n) este par.
a) Dacă y este par  f(n1) şi f(n2) sunt pare  f(n1) = n1 – 1 şi f(n2) = n2 – 1. Relaţia
f(n1) = f(n2) devine n1 – 1 = n2 – 1  n1 = n2.
b) Dacă y este impar  f(n1) şi f(n2) sunt impare  f(n1) = n1 + 1 şi f(n2) = n2+1, deci
relaţia f(n1) = f(n2) devine n1 + 1 = n2 + 1  n1 = n2  f injectivă.
Surjectivitate. Să demonstrăm că  y  N,  n  N aşa încât y = f(n).
Fie y  N. Avem cazurile:
a) f(n) este par  n impar  f(n) = n–1. Ecuaţia f(n) = y devine n–1 = y 
n= y+1N.
b) f(n) este impar  n par  f(n) = n+1. Ecuaţia f(n) = y devine n+1 = y 
n = y-1N. (y par  y  2 )
 f surjectivă
 f este bijectivă

Funcţia inversă este f-1(n) =


{ n+1, n=par ¿¿¿¿ adică f-1 = f
Proprietăţi. Dacă A, B  R şi f : A  B este bijectivă, atunci graficul lui f şi
graficul lui f-1 sunt simetrice faţă de prima bisectoare a cadranelor.
Consecinţă. Ecuaţia f(x) = f-1(x)
are aceleaşi soluţii ca şi ecuaţia f(x) = x.
Proprietate. (legăturile dintre
compunere, injectivitate, surjectivitate,
bijectivitate, inversă).
Fie f : A  B şi g : B C iar g o f : A C. Au
loc următoarele proprietăţi:
1) f, g injective  g o f injectivă
2) f, g surjective  g o f surjectivă
3) f, g bijective  g o f bijectivă
4) g o f injectivă  f injectivă
5) g o f surjectivă  g surjectivă
6) g o f bijectivă  f injectivă şi g surjectivă
7) f, g bijective  (g o f)-1 = f-1 o g-1

1.7. CLASE PARTICULARE DE FUNCŢII


(1) FUNCŢIA MODUL este funcţia f : R  R, definită prin

f(x) = IxI =
{−x, x<0¿{0, x=0¿ ¿ -x x
Graficul acestei funcţii este
Evident f este pară,nu este injectivă, dar devine 0
surjectivă dacă luăm codomeniul [0, ).
Proprietăţi. Funcţia modul are proprietăţile:
1) IxI  0,  x  R şi IxI = 0  x = 0
2) IxI = max(-x, x),  x  R
3) –IxI  x  IxI,  x  R

x IxI
| |=
4) I x  yI = IxI  IyI şi y IyI ,  x, y  R, y  0
5) IxI – IyI  Ix  yI  IxI + IyI,  x, y  R
Interpretare geometrică IaI = distanţa de la originea axei xx’ la a, iar I a–b I =
distanţa de la a la b.
Consecinţă.
1) IxI  a  x  [-a, a]
2) IxI  a  x  (-, -a]  [a, )
3) Efectul aplicării modulului asupra unei funcţii f : R  R constă în:
- porţiunile de grafic situate deaspura axiei OX rămân neschimbate;
- porţiunile de grafic situate sub axa OX se mută prin simetrie deasupra axei.

Cazuri particulare
a) Funcţia sumă de module f : R  R, f(x) = I x – a I + I x – bI, cu a < b. Explicitând
modulul obţinem:
-2x + a+ b, x (-, a] deci graficul acestei funcţii are aspectul
f(x) = b – a, x (a, b] unui pahar cu baza paralelă cu axa OX,
2x – a – b, x  (b, ] de lungime I b-a I, situată la inălţimea I b-a I.

y=m

Ecuaţia f(x) = m, m  R are y=m


Ib–aI
1) două soluţii dacă m > I b –a I
y=m
2) o infinitate de soluţii, dacă
I b-a I = m, anume x  [a, b] pătrat

3) nici o soluţie dacă m < I b-a I a b


b) Funcţia diferenţă de module f: R  R, f(x) = I x – a I - I x – bI, cu a < b.
Explicitând modulul 
a – b, x  (-, a] Graficul acestei funcţii are
f(x) = 2x – a – b, x  (a, b] aspectul unei trepte de forma:
b – a, x  (b, )

b-a a-b

a a
0 b b 0

b-a
a-b
a<b a>b
1. (2) FUNCŢIA PARTE ÎNTREAGĂ f : R  R, definită prin f(x) = [x],
unde [x] = k  x  [k, k+1), k  Z, adică
………..
-2, x  [-2, -1)
-1, x  [-1, 0) cu graficul
f(x) = 0, x  [0,1)
1, x  [1, 2)
….
n, x  [n, n+1)
….
Geometric [x] este primul număr întreg de pe axa Ox situat la stânga
numărului x. Evident f este impară, crescătoare, nu este injectivă, şi devine surjectivă
numai dacă luăm codomeniul Z.
Proprietăţi. [ x + k] = [x] + k,  k  Z,  x  R.
Proprietăţi. x -1 < [x]  x  x  R.
(3) FUNCŢIA OMOGRAFICĂ SAU FUNCŢIA LUI MÖBUS este aplicaţia

f:R-
{− dc } R-
{ac } ax+ b
, definită prin f(x) = cx +d unde ad – bc  0.
Proprietăţi. Funcţia omografică este mereu injectivă şi este surjectivă numai

dacă are codomeniul R -


{ac } .
Graficul acestei funcţii este o
hiperbolă echilaterală raportată
d a

la asimptote x = c şi y = c .
Această funcţie este bijectivă dacă
este diferită ca mai sus şi admite
ca funcţie inversă funcţia

f-1 : R -
{ac } R-
{−dc } ,

f-1(x) = (se schimbă a cu d


între ele cu schimbarea semnului).

(4) FUNCŢII PARE ŞI FUNCŢII IMPARE


Definiţie. O funcţie f : A  B se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x), xA.
Definiţie. O funcţie f:A B se numeşte funcţie impară dacă f(-x) = -f(x),
xA.
Observaţie. A trebuie să fie neapărat o mulţime simetrică.
Proprietăţi. Pentru orice funcţie impară f(0) = 0
Consecinţă. Graficul unei funcţii pare este simetric faţă de axa OY, iar graficul
unei funcţii impare este simetric faţă de originea axelor.
Proprietăţi. Orice funcţie definită pe un interval simetric se poate scrie ca
suma dintre o funcţie pară şi o funcţie impară.
f ( x )+f (− x ) f ( x )−f (−x)
⏟ 2 ⏟ 2
f(x) = para + impara

(5) FUNCŢII PERIODICE


Definiţie. O funcţie f : R  R se numeşte periodică dacă există T > 0 aşa
încât f(x+ T) = f(x), x  R.
Proprietăţi. Dacă f : R  R este periodică de perioada T > 0, atunci f are şi
perioada n T,  n  Z.
Definiţie. Cea mai mică perioadă strict pozitivă a unei funcţii periodice se
numeşte perioada principală a funcţiei date.
Exemple.
1) f : R  R, f(x) = sin x, este periodică de perioada 2k, k  Z şi cu perioada
principală T0 = 2.
2) f : R  R, f(x) = cos x, este periodică de perioadă 2k, k  Z şi cu perioada
principală T0 = 2.
π
3) f : R \ {(2k+1) 2 }  R, f(x) = tg x, este periodică de perioadă k, k  Z şi cu
perioada principală T0 = .

4) f : R  R, f(x) =
{0 , x∈Q¿¿¿¿ este perioadă de perioadă orice T  Q, deoarece
a) pentru orice x  Q, şi T  Q  x + T  Q  f(x+T) = f(x) = 0
b) pentru orice x  R - Q, şi T  Q  x + T  R - Q  f(x+T) = f(x) = 1
c) pentru orice x Q, şi T  R - Q  x + T  R - Q  1 = f(x+T)  f(x) = 0
Proprietăţi. Dacă f : A  B este o funcţie periodică de perioadă T, iar
g: B C este o funcţie oarecare, atunci g o f : A C este o funcţie periodică de
perioadă T.
Exemplu: Fie f : R  R, f(x) = sin x şi g : R  R, g(x) = ex + x3 + 2. Atunci
(gof)(x) = g(f(x)) = g(sin x) = esin x + sin3x + 2 care este tot periodică de perioadă T =
2k, k  Z.
Proprietăţi. (operaţii cu funcţii periodice). Dacă f, g : R  R sunt funcţii
f
periodice de perioadă T1, respectiv T2, atunci f  g, f  g, g , fg sunt periodice dacă şi
T1
numai dacă T 2  Q.
T1 k
Demonstraţie. T 2 = p  Q, unde (k, p) = 1  pT1 = kT2 = T este perioada
f
funcţiei f  g, f  g, g , fg, deoarece (f  g)(x+T) = f(x+ T)  g(x+T) = f(x+pT1) 
g(x+kT2) = f(x)  g(x) = (f  g)(x)
Exemplu. Determinaţi perioada funcţiei f : R  R, definită prin
f(x) = sin 8x – 3 cos3x +5.
Soluţie. Fie funcţia f1(x) = sin 8x şi f2(x) = 3 cos 3x
f1, f2 : R  R, cărora le vom determina perioada:
f1(x+T1) = f1(x),  x  R
 sin 8(x +T1) = sin 8x,  x  R
kπ π
 8x + 8T1 = 8x + 2k T1 = 4 T01 = 4
f2(x+T2) = f2(x),  x  R
3 cos 3(x+T2) = 3 cos 3x,  x  R
2kπ 2π
3x + 3T2 = 3x + 2k  T2 = 3 T02 = 3
π
T 01 4 3
= =
T 02 2 π 8
3  8T01 = 3 T02 = 2 = T este perioada funcţiei f.

2. LEGI DE COMPOZIŢIE SAU OPERAŢII ALGEBRICE PE O MULŢIME

Fie M o mulţime nevidă.

Definiţie. Se numeşte lege de compoziţie pe M sau operaţie algebrică pe M


orice funcţie : M x M  M, care asociază perechii (x, y)  M x M un nou element
(x, y)  M.

Observaţie. Proprietatea fundamentală a unei operaţii algebrice pe M este


aceea că prin compunerea oricăror două elemente rezultatul obţinut nu părăseşte
mulţimea M.

Exemple:

1) Adunarea şi înmulţirea numerelor sunt legi de compoziţie pe mulţimile N, Z, Q, R,


C.

2) Scăderea numerelor nu este o operaţie algebrică pe mulţimea N, dar este o


operaţie algebrică pe mulţimea Z.

3) Împărţirea numerelor nu este o operaţie algebrică pe Q deoarece nu putem împărţi


la zero, dar este o operaţie algebrică pe mulţimea Q*.
4) Dacă M  şi F = {f : M  M} = mulţimea tuturor funcţiilor de la M la M, atunci
operaţia de compunere a funcţiilor este o operaţie algebrică pe F.

5) Dacă M , pe mulţimea P(M) a părţilor lui M, operaţiile de reuniune şi intersecţie


sunt operaţii algebrice pe P(M).

2.1 PROPRIETĂŢI GENERALE ALE OPERAŢIILOR ALGEBRICE

1. ASOCIATIVITATEA
Definiţie. Dacă M  şi : M x M  M este o operaţie algebrică pe M, atunci
spunem că operaţia  este asociativă dacă () x, y, z  M, avem

 (x, (y, z)) = ((x, y), z).

Observaţie. Proprietatea de asociativitate nu arată că la compunerea a trei


elemente nu contează ordinea în care se efectuează compunerea.

Exemple:

1) Adunarea şi înmulţirea numerelor sunt asociative.


2) Reuniunea şi intersecţia sunt legi asociative.
3) Scăderea nu este o operaţie asociativă.
4) Împărţirea nu este asociativă.
5) Operaţia de ridicare la putere nu este asociativă.
6) Compunerea funcţiilor este asociativă.
7) Adunarea şi înmulţirea matricelor sunt operaţii asociative.

2. COMUTATIVITATEA

Definiţie. O operaţie algebrică  : M x M  M este comutativă dacă

(x, y) = (y, x), () x, y  M.

Exemple:

a) Operaţii comutative: - adunarea şi înmulţirea numerelor


- adunarea matricelor
- reuniunea şi intersecţia mulţimilor
b) Operaţii necomutative: - compunerea funcţiilor
- înmulţirea matricelor
- scăderea numerelor
- împărţirea numerelor

3. ELEMENT NEUTRU

Definiţie. O operaţie algebrică  : M x M  M, admite element neutru dacă


există e  M astfel încât (e, x) = (x, e) = x, () x  M.

Exemple:

1) Zero este element neutru la adunarea numerelor, iar unu este element neutru la
înmulţirea numerelor.
2) Funcţia 1A : A  A definită prin 1A(x) = x, () x  A este element neutru pentru
compunerea funcţiilor din F = {f : A  A } deoarece f  1A = 1A f = f, () f  F.
3) Matricea nulă este element neutru la adunarea matricelor iar matricea unitate

( )
1 0 ... ...
0 1 ... ...
... ... ... ...
In =
0 0 ... 1 este elementul neutru la înmulţirea matricelor pătratice de
dimensiune n.
4) Fie M nevidă finită şi P(M) mulţimea părţilor lui M. Operaţia de reuniune pe P(M)
are ca element neutru mulţimea vidă, deoarece X   =  X = X, () X  P(M),
iar operaţia de intersecţie pe P(M) are ca element neutru mulţimea M, deoarece
X  M = M  X = X, () X  P(M).
Propoziţie. Dacă operaţia algebrică  admite element neutru, atunci acesta
este unic.

Demonstraţie. Presupunem că operaţia  are elemente neutre e şi e’. Avem


(x, e) = (e, x) = x, () x (1) şi (x, e’) = (e’, x) = x, () x (2).

Luăm în (1) x = e’  (e’; e) = (e; e’) = e’


 e = e’

Luăm în (2) x = e  (e; e’) = (e’; e) = e

4. ELEMENTE SIMETRIZABILE

Definiţie. Dacă : M x M  M este o lege de compoziţie care admite


elementul neutru e, atunci un element x  M este simetrizabil dacă există x’  M,
aşa încât (x, x’) = (x’, x) = e, iar x’ se numeşte simetricul lui x.

Exemple. 1) În raport cu adunarea numerelor, orice element x admite


simetricul – x , numit opusul lui x.

2) În raport cu operaţia de înmulţire a numerelor orice element x nenul admite


1
simetricul x = x-1 numit inversul lui x.

3) În raport cu operaţia de compunere a funcţiilor, o funcţie bijectivă f : A  B admite


elementul simetric f-1 : B  A numit funcţia inversă a lui f şi definită prin f-1(y) = x 
f(x) = y. Avem evident f  f-1 = 1B , f-1  f = 1A.

4) În raport cu înmulţirea matricelor, o matrice A cu det(A)  0 admite ca simetric


1
matricea A-1 numită inversa matricei A şi definită prin A-1 = det A  A*, unde A* = (Aji)
este matricea adjunctă (care se încarcă transpus), iar A ij = (-1)i+j  ij, ij = minorul
obţinut din matricea A prin eliminarea liniei i şi a coloanei j.

Propoziţie (unicitatea simetricului). Dacă x  M este un element simetrizabil


în raport cu operaţia algebrică : M x M  M, atunci simetricul său x’ este unic
determinat.

Demonstraţie. Presupunem că există x”  M un alt simetric al lui x.

Atunci (x, x’) = (x’, x) = e.

(x, x”) = (x”, x) = e.


ϕ
=
x’ = (x’; e) = (x’, (x, x”)) asa ((x’, x); x”) = (e; x”) = x”.

Observaţie. Existenţa elementului neutru şi a simetricului se studiază în


contextul în care legea de compoziţie este presupusă asociativă.

2.2 STRUCTURI FUNDAMENTALE PE O MULŢIME

2.2.1. MONOIZI ŞI SEMIGRUPURI

Fie M o mulţime nevidă.

Definiţie. Se numeşte semigrup o mulţime M înzestrată cu o lege de


compoziţie asociativă : M x M  M şi se notează (M, ).

Definiţie. Se numeşte monoid o mulţime M împreună cu o lege de compoziţie


pe M, : M x M  M care este asociativă şi are element neutru.

Exemplu: 1. (N; +), (Z; +),(Q; +),(R; +),(C; +) sunt monoizi;

2. (N; ), (Z; ),(Q; ),(R;  ),(C; ) sunt monoizi;

3. F = {f : M  M} (F;  ) monoid;

4. (Mmxn(R); + ) – monoid şi (Mn(R);  ) – monoid

5. (P(M); ), (P(M); ) sunt monoizi.

Definiţie. Dacă legea de compoziţie a unui monoid este comutativă monoidul


se numeşte comutativ.
Convenţie. Notăm în continuare operaţia algebrică a unui monoid cu simbolul
multiplicativ.

 PROPRIETĂŢI ALE OPERAŢIEI ALGEBRICE ÎNTR-UN MONOID (REGULI DE


CALCUL)
1. Produsul unui număr finit de elemente

Fie (M; ) un monoid şi x1, x2, …, xn  M cu n 2. Definim produsul celor n


elemene în M prin recurenţă în modul următor:

x1x2x3 = (x1x2)x3

x1x2x3x4 = (x1x2x3)x4

……………………..

x1x2 … xn = (x1 … xn-1)xn

2. Proprietatea de asociativitate generalizată

Propoziţie. Dacă x1, x2, …, xn  M, atunci pentru () k  { 2, …, n-1} are loc
relaţia (x1 … xk-1)(xk … xn) = x1 x2 … xn.

Consecinţă. Dacă luăm x1 = x2 = … = xn = a  M obţinem că ak-1  an-k+1 = an,


notăm cu m = k-n şi p = n – k +1  am  ap = am+p.

Convenţie. a1 = a ; a0 = e.

Propoziţie. Dacă considerăm compunerea lui a cu el însuşi de m x n ori şi


aplicăm propietatea de asociativitate generalizată formând n grupe a câte m
elemente obţinem (am)n = amn.

Observaţie. Dacă legea monoidului este notată aditiv + operaţiile cu puteri


obţinute mai sus devin ma + na = (m+n)a; n(ma) = (nm)a.

MORFISM DE MONOIZI ŞI SEMIGRUPURI


Fie (M, ) şi (N, ) doi monoizi cu legile notate multiplicativ.
Definiţie. O funcţie f : M  N se numeşte morfism de monoizi dacă:

1) f(x  y) = f(x)  f(y), () x, y  M;

2) f(e) = e’ unde e este un element neutru în M iar e’ este elementul neutru în N.

Observaţie. Un morfism de monoizi este compatibil cu legile celor doi monoizi


în sensul că imaginea compunerii ca două elemente este egală cu compunerea
imaginilor celor două elemente , iar în plus acest morfism duce elementul neutru din
domeniu în elementul neutru al codomeniului.

Definiţie. Dacă (A, ) şi (B, ) sunt două semigrupuri, atunci funcţia f : A B se


numeşte morfism de semigrupuri dacă: f(x  y) = f(x)  f(y), () x, y  A.

Exemplu. 1. Fie (N, +) monoidul numerelor naturale şi n N un număr fixat.


Funcţia fn : NN, definit prin fn(x) = nx, () x  N este un morfism de monoizi
deoarece, fn(x + y) = n(x + y) = nx + ny = fn(x) + fn(y), () x, y  N.

fn(0) = n  0 = 0.

2. Fie (Z, +) monoidul numerelor întregi şi f : Z Z o funcţie. Atunci f este morfism de


monoizi  f(x) = ax, () x  Z cu a  Z fixat.

Demonstraţie. “” f morfism de monoizi  f(x+y) = f(x) + f(y), () x, y  Z.

Luăm x = y = 0 f(0) = 0. Luăm y = - x  f(0) = f(x) + f(-x)  f(-x) = - f(x), () x  Z


 f impară.

Luăm x = y =1  f(2) = f(1) + f(1) = 2f(1)

x = 2 ; y = 1  f(3) = f(2)+f(1) = 3 f(1)

Prin inducţie  f(n) = nf(1), () n  N.

f(-n) = - f(n) = - n f(1), () n  N.

Notăm f(1) = a  Z  f(x) = ax, () x  Z.


Temă. Determinaţi morfismele de monoizi dintre :

1) (R; +), ((0; ); ); 2) ((0; ); )  (R; +) 3) (R; +) (R; +)

3. Fie monoizii (P(M); ) şi (P(M); ) şi f: P(M)  P(M) definit prin f(X) = CX


(complementara în M a lui X, adică M \ X). f este un morfism de monoizi deoarece:

De Morgan
1) f(X  Y) = C(X  Y) = CX  CY = f(X)  f(Y), () X, Y  P(M).
2) f(M) = CM = .
Propoziţie (Compunerea morfismelor de monoizi). Fie (M; ) (N; ) (P; ) trei
monoizi cu legile notate multiplicativ si f: M  N, g : N P morfisme de monoizi.
Atunci g  f: M P este tot un morfism de monoizi.

Demonstraţie.

f g
= =
1) (g  f)(xy) = g(f(x .y)) morf g(f(x)  f(y)) morf g(f(x))  g(f(y)) = (g  f)(x)  (g  f)(y).
2) dacă e, e’, e” sunt elemente neutre din M, N, P, respectiv, atunci (g  f)(e) =
= g(f(e)) = g(e’) = e”.
Propoziţie. Compunerea morfismelor de monoizi este asociativă şi
necomutativă.

Propoziţie. Dacă (M; ) este monoid atunci funcţia 1M: MM definit prin
1M(x) = x,  x  M este un morfism de monoizi care joacă rolul de element neutru la
compunerea morfismelor de monoizi, adică pentru oricare f: MM morfism de
monoizi avem f  1M = f şi 1M  f = f.

IZOMORFISM DE MONOIZI

Fie (M; ), (N; ) doi monoizi.


Definiţie. Un morfism de monoizi f: M  N se numeşte izomorfism de
monoizi dacă există un morfism de monoizi g: NM astfel încât f  g=1N şi g  f = 1M.
Notaţii. Dacă f: M  N este un izomorfism de monoizi notăm acest fapt prin f:
M  N.

Definiţie. Dacă există f: M  N izomorfism de monoizi spunem că cele două


structuri de monoizi sunt izomorfe.

Propoziţie. Dacă f: M  N izomorfism de monoizi, atunci funcţia g: NM


asociată lui f este unic determinantă.

Demonstraţie. Presupunem că există g’: N M cu proprietatea că f  g’ =1N şi


g’  f = 1M. Din definiţia izomorfismului avem şi relaţia f  g =1N şi g  f = 1M.

g = g  1N = g  (f  g’) = (g  f)  g’ = 1M  g’ = g’.

Notaţie. Notăm aplicaţia unică g: N M din definiţia izomorfismului de monoizi


cu f-1 şi o numim izomorfismul invers a lui f.

Propoziţie. Un morfism de monoizi f: M  N este izomorfism de monoizi  f


este bijectivă.

Demonstraţie. “” Sţim că f este izomorfism şi vom arăta că este bijectivă.

f izomorfism  există f-1: N  M astfel încât f  f-1 = 1N şi f-1 f = 1M.

Folosim proprietatea : f: A  B , g: B  C, atunci 1) g  f injectiv  f injectiv;


2) g  f surjectiv  g surjectiv; 3) g  f bijectiv  g surjectiv, f injectiv. În cazul nostru
1M este bijectiv  f-1  f este bijectiv  f injectiv. 1N – bijectiv, f  f-1 – bijectivă  f
surjectiv  f este bijectivă.

“” Ştim că f este bijectivă şi demonstrăm că este izomorfism de monoizi


f bijectivă  există f-1: N  M funcţia inversă a lui f cu proprietatea: f  f-1 = 1N şi
f-1 f = 1M. Să demonstrăm că f-1 este morfism de monoizi.

f
=
Fie x, y  N. Avem f(f-1(xy)) = xy = f(f-1(x))  f(f-1(y)) morf f(f-1(x)  f-1(y)). Deoarece
f este injectivă  f-1(xy) = f-1(x)  f-1(y), () x, y  N. Dacă e, e’ sunt elemente neutre
în M, N respectiv avem f(e) = e’  e = f-1(e’)  f-1 este morfism de monoizi  f este
izomorfism de monoizi.
Propoziţie. Relaţia de izomorfism este o relaţie de echivalenţă în mulţimea
tuturor monoizilor, adică este

~
1. reflexivă: M → M
~ ~
2. simetrică: M → N  N → M
~ ~ ~
3. tranzitivă: M → N, N → P  M → P , unde M, N, P – monoizi cu legile
notate multiplicativ.
Demonstraţie. 1. Funcţia 1M : M M definită prin 1M(x) = x, () x  M este
evident un izomorfism de monoizi (morfism bijectiv).

~
2. Dacă M → N  există f : M N izomorfism de monoizi  f este bijectivă 
f-1 : NM care este bijectivă şi este morfism de monoizi  f-1 este izomorfism 

~
N → M.

~ ~
3. Dacă M → N, N → P  există f: M N şi g: N P izomorfisme de monoizi.
~
Atunci g  f: M P este tot un izomorfism de monoizi  M → P.

2.2.2. GRUPURI

Parte stabilă în raport cu o lege


Fie (M, ) – monoid, P  M, P  .
Definiţie. Spunem că P este parte stabilă a lui M în raport cu legea “ ”, dacă
() x, y  P x  y  P.

Observaţie. Dacă P este parte stabilă a lui M în raport cu legea dată se mai
spune că P este închisă faţă de operaţia dată.

Definiţia grupului. Exemple de grupuri.

Definiţie. Se numeşte grup o mulţime nevidă G împreună cu operaţia


algebrică pe G care are proprietatea:
1) este asociativă
2) admite element neutru
3) orice element din G să fie simetrizabil.
Definiţie. Dacă operaţia grupului este comutativă grupul se numeşte
comutativ (abelian).

Notăm un grup cu (G; ) unde legea de compotiţie este notată multiplicativ.

Exemplu de grupuri.

1) Mulţimile Z, Q, R, C sunt grupuri comutative în raport cu operaţia de adunare a


numerelor.
2) Mulţimile Q*, R*, C* sunt grupuri comutative în raport cu operaţia de înmulţire a
numerelor.
¿ ¿
3) Mulţimile Q+ , R + = (0; ) sunt grupuri comutative în raport cu operaţia de
înmulţire a numerelor.
^ ^
4) Grupul aditiv al claselor de resturi modulo n, (n 2): Zn = { 0, 1 , …,n-1} este
mulţimea claselor de resturi modulo n care se obţine împărţind mulţimea Z în n
submulţimi cu proprietatea că fiecare submulţime conţine toate numerele întregi care
dau acelaşi rest la împărţirea la n. Aceste submulţimi formează o partiţie a mulţimii Z,
iar ca reprezentant într-o clasă de resturi se alege cel mai mic număr natural din
clasă.

Pe Zn se poate introduce operaţia de adunare a claselor + : Zn x Zn  Zn. x^ + ^y


= x + y . Această operaţie este bine definită, adică nu depinde de alegerea
reprezentanţilor claselor de resturi.

(Zn; +) este grup comutativ.

5) Grupul permutărilor unei mulţimi.


Fie M  , S(M) = {f: MM \ f bijectivă}.

Deoarece compunerea funcţiilor este asociativă, are element neutru, funcţia


1M şi orice funcţie f bijectivă este inversabilă cu inversa tot bijectivă  S(M) are o
structură de grup în raport cu operaţia de compunere a funcţiilor. Deoarece
compunerea funcţiilor este necomutativă acest grup este necomutativ.
O funcţie bijectivă de la o mulţime în ea însăşi se mai numeşte şi permutare a
acelei mulţimi. Din acest motiv grupul (S(M);  ) se mai numeşte şi grupul
permutărilor mulţimii M.

6) Fie (G; ) – un grup şi I   o mulţime. Considerăm mulţimea G I = {f: IG}, adică


mulţimea tuturor funcţiilor definite pe I cu valori în G. G I are o structură de grup în
raport cu operaţia de înmulţire a funcţiilor indusă de operaţia grupului G,
() f, g  GI definim f  g  GI prin: (f  g)(x) = f(x)  g(x), ()x  I.

Dacă G este un grup comutativ atunci G I este tot comutativ. Elementul neutru
al grupului GI este funcţia f0: I  G, f0(x) = e, () x  I, unde e este elementul neutru

din G, iar simetricul elementului f : I  G este funcţia f (x) = f’(x), () x  I, f’(x) este
simetricul lui f(x).

7) Grupul elementelor inversabile ale unui monoid

Fie (M; ) un monoid şi U(M) = {x M| x este inversabil în M}. Atunci U(M) este
un grup numit grupul elementelor inversabile al monoidului M, sau grupul
unităţilor lui M. Într-adevăr deoarece operaţia monoidului este asociativă şi restricţia
sa la U(M) va fi tot asociativă şi evident elementul neutru e al monoidului se află în
U(M).

Fie x  U(M)  x este inversabil în M, adică există x’  M astfel încât, x  x’ =


= x’  x = e  x’ inversabil în M  x’ U(M)  U(M) este grup.
Exemplu:

1) Pentru monoidul (Z, ) avem U(M) = {1; -1};

2) Pentru monoidul (M, ) unde M = {f: A  A}, U(M) = S(A) = {f: A  A, f bijectivă};

3) Pentru monoidul (Mn(R); ) , U(Mn(R)) = {M  Mn(R)| det M  0 }.

REGULI DE CALCUL ÎNTR-UN GRUP


Deoarece orice grup este în particular un monoid, toate regulile de calcul de la
monoizi rămân valabile şi la grupuri. Există însă şi reguli noi specifice grupului cum
ar fi: Simetricul unei compuneri de elemente.

Propoziţie. Dacă (G; ) este un grup şi x1, x2, …, xn  G, atunci


−1 −1 −1
(x1 x2 … xn)-1 = x n ⋅. ..⋅x 2 ⋅x 1
adică simetricul compunerii a n elemente este egal cu compunerea simetricelor
elementelor în ordinea inversă.
−1 −1 −1 −1
Demonstraţie. (x1 x2 … xn)( x n xn−1 ... x2 x 1 ) = e

−1 −1 −1 −1
( x n xn−1 ... x2 x 1 )(x1 x2 … xn-1 xn) = e

Consecinţă. Dacă x1 = x2 = …= xn = a, formula anterioară devine (an)-1=(a-1)n.

Puterile unui element din grup


Fie (G; ) un grup şi x  G un element fixat, iar n Z.

Atunci x =
n
{
x⏟
⋅x⋅. .⋅x , n∈N∗ {e , n=0¿¿¿¿
nori
¿
Propoziţie. Deoarece regula generalizată de asociativitate funcţionează în
orice grup au loc următoarele operaţii cu puteri:
xn  xm = xn+m, () x  G, () n, m  Z;

(xn)m = xnm, () x  G, () n, m  Z;

Reguli de simplificare în grupuri

Fie (G; ) un grup şi x, y, z  G. Atunci:

a) dacă xy = xz  y = z (simplificare la stânga)


b) dacă yx = zx  y = z (simplificare la dreapta).
Rezolvarea ecuaţiilor de gradul I în grup
Propoziţie. Fie (G; ) un grup şi a, b  G două elemente fixate. Atunci
ecuaţiile ax = b şi ya = b au soluţii unice în G.

−1

(a ⋅a )
Demonstraţie. a-1| ax = b =e x = a-1b  x = a-1b

−1
⏟)
(a⋅a
ya = b |a-1 y =e = b  a-1  y = b  a-1.

Propoziţie (caracterizarea structurii de grup prin rezolvabilitatea ecuaţiilor de


gradul I). Dacă G este o mulţime nevidă înzestrată cu o operaţie algebrică asociativă
atunci (G; ) este grup  ecuaţiile ax = b şi ya = b au soluţii unice în G.

Demonstraţie. “” Ştim că ecuaţiile ax = b şi ya = b au soluţii unice şi vrem


să arătăm că (G; ) este grup.

Element neutru. Pentru a determina eventualele elementele neutre la stânga


şi la dreapta luăm în ecuaţiile ax = b (1) şi ya = b (2), b = a. Notăm cu x a soluţia
ecuaţiei (1) şi ya soluţia ecuaţiei (2), adică a  xa = a şi ya a = a. Din aceste relaţii se
observă că xa ar putea fi element neutru la dreapta, iar y a ar putea fi element neutru
la stânga. Pentru a justifica acest lucru va trebui să arătăm că x  xa = x, () x  G şi
ya  x = x, () x  G.

Fie x  G. Pornim de la x  xa. Pentru ca să dispară factorul x a, trebuie să


reprezentăm pe x ca un produs de doi factori cu al doilera factor fiind a, lucru posibil
de realizat dacă luăm b=x în ecuaţia (2). Notăm cu y x soluţia ecuaţiei obţinute yxa=x.
Atunci x  xa = (yx  a)xa = yx(a xa) = yx  a = x. Calculăm yax. Pentru a elimina factorul
ya trebuie să-l scriem pe x ca un produs de doi factori, primul factor fiind a. Pentru
aceasta luăm în ecuaţia (1) b = x şi notăm cu xx soluţia ecuaţiei obţinute a  xx = x.

ya x = ya(a  xx) = (ya a)xx = a  xx = x  xa este element neutru la dreapta în G şi y a


este element neutru la stânga în G.

not
xa = ya xa = ya  xa = ya = e (e - element neutru în G).
Simetricul unui element. Luăm b = e în ecuaţiile (1), (2)  a  xe = e şi
ye a = e  xe = simetricul la dreapta al lui a = a-1 la dreapta

ye = simetricul la stânga al lui a = a-1 la stânga

not
xe = e  xe = (ye  a)  xe = ye(a xe) = ye  e = ye = a-1  (G; ) este grup.

PRODUSUL DIRECT A DOUĂ GRUPURI

Fie (G1; ) şi (G2; ) două grupuri cu operaţiile notate multiplicativ. Considerăm


produsul cartezian P = G1 x G2 = {(x, y), x  G1, y  G2}.

Definim pe mulţimea P o operaţie algebrică indusă de legile celor două grupuri

¿¿ ↓ ¿ ¿¿ (xa¿ ↓ ¿ ¿,yb)¿ ↓¿ ¿¿
op din G1 ¿ op din G2 ¿
prin (x, y) op din P ¿ (a, b) = , () x, a  G1, () y, b  G2.

Propoziţie. Mulţimea P = G1 x G2 cu operaţia algebrică mai sus definită


capătă o structură de grup. Dacă grupurile G 1 şi G2 sunt comutative atunci (G1 x G2,)
este grup comutativ.

Demonstraţie. 1) verificăm axiomele grupului

1) Asociativitate:
(x1, y1)  [(x2, y2)  (x3, y3)] = [(x1, y1)  (x2, y2)]  (x3, y3),

() (x1, y1), (x2, y2), (x3, y3)  P

(x1, y1)  [(x2, y2)  (x3, y3)] = (x1, y1)(x2x3, y2y3) =

= (x1(x2x3), y1(y2y3)) = ((x1x2)x3, (y1y2)y3) =

= (x1x2,y1y2)(x3 ,y3) = [(x1y1) (x2y2)] (x3y3).

În egalitatea din mijloc am folosit asociativitatea operaţiilor din grupurile G 1 şi G2.

2) Element neutru: Fie e1, e2 elementele neutre din G1, G2 respectiv. Să


deteminăm (e, f)  P aşa încât
(x, y)  (e, f) = (e, f)  (x, y) = (x, y), () (x, y)  P
(x, y)  (e, f) = (xe, yf) = (x,y), () (x, y)  P

 xe = x, () x  G1

yf = y, () y  G2

(e, f)  (x, y)= (ex, fy) = (x, y), () (x, y)  P

 ex = x, () x  G1

fy = y, () y  G2

 e = e1 şi f = e2  (e1, e2) este element neutru din P.

3) Simetricul unui element: () (x, y)  P, () (x’, y’)  P aşa încât
(x, y)(x’, y’) = (x’, y’)(x, y) = (e1, e2)

 (xx’, yy’) = (x’x, y’y) = (e1, e2)


{ xx '=x ' x=e 1 ¿ ¿¿¿ .
În concluzie simetricul elementului (x, y) este (x-1, y-1).

4) Comutativitate. Dacă G1, G2 sunt grupuri comutative atunci (x, y)(x’, y’) =
= (xx’, yy’) = (x’x, y’y) = (x’,y’)(x, y), () (x, y), (x’, y’)  P  P este grup
comutativ.

MORFISME DE GRUPURI

Fie (G; ) şi (H; ) două grupuri.

Definiţie. O funcţie f : G  H se numeşte morfism de grupuri dacă

f(x y) = f(x) f(y), () x, y  G, adică f este compatibilă cu legile celor două grupuri.

Exemple: 1) Fie (G; ) şi (H; ) două grupuri şi f: G  H definite prin f(x) = e’,
() x  G, unde e’ este element neutru din H, atunci f este morfism de grupuri
deoarece f(x  y) = e’ = f(x)  f(y), () x, y  G.
2) Fie grupurile (Z, +) şi ({-1; 1}, ) şi f: Z  {-1; 1} cu f(x) = (-1) x, () x  Z. Atunci f
este morfism de grupuri deoarece f(x + y) = (-1)x+y = (-1)x (-1)y = f(x) f(y), () x,yZ.

3) Fie (Z, +) grupul numerelor întregi şi f : Z  Z, definit prin f(x) = ax, () x  Z,
unde a  Z este fixat. Atunci f este morfism de grupuri deoarece f(x+y) = a(x+y) =
= ax+ay = f(x)+f(y), () x,y  Z.

Propoziţie. Dacă f : Z  Z este un morfism de grupuri atunci există a  Z


astfel încât f(x) = ax, () x  Z.

Demonstraţie. f – morfism de grupuri  f(x+y) = f(x) + f(y), () x , y  Z.

x = y = 0  f(0) = f(0) + f(0)  f(0) = 0

y = - x  f(0) = f(x) + f(-x)  f(-x) = - f(x), () x  Z  f impară.

Determinăm forma lui f pe N. x = y = 1 

f(2) = f(1) + f(1) = 2 f(1)

f(3) = f(2)+ f(1) = 3 f(1)

Demonstrăm prin inducţie că:

P(n): f(n) = nf(1).

Presupunem că P(n) adevărat  P(n+1) adevărat. P(n+1): f(n+1) = (n+1)f(1)

ip
=
f(n+1) = f(n) + f(1) ind nf(1) + f(1) = (n+1)f(n)  f(x) = x f(1), () x  N.

Extindem funcţia f pe Z : f(-n) = - f(n) = -n f(1), () n  N  f(x) = x f(1), () x  Z.

Notăm a = f(1)  f(x) = ax, () x  Z.

4) Fie grupurile ((0, ); ), (R; +) şi f: (0, )  R, f(x) = ln x. f este morfism de grupuri
deoarece f(xy) = ln xy = ln x + ln y = f(x) + f(y), () x, y  (0, ).

Propoziţie. Fie (G; ), (H; ), (K; ) grupuri şi f: G  H, g: H K morfisme de


grupuri. Atunci:
1) g  f: G K este morfism de grupuri, adică compunerea a două morfisme de
grupuri dă tot un morfism de grupuri;
2) Aplicaţiile identice 1G: G  G, 1H: H  H sunt morfisme de grupuri şi satisfac
relaţiile f  1G = f şi 1H  f = f.
f g
= =
Demonstraţie. (g  f)(xy) = g(f(xy)) morf g(f(x)  f(y)) morf g(f(x))  g(f(y)) =

= (g  f)(x)  (g  f)(y), () x, y  G.

Definiţie. Un morfism de grupuri injectiv se numeşte monomorfism iar un


morfism de grupuri surjectiv se numeşte epimorfism. Un morfism de grupuri de la un
grup în el însuşi se numeşte endomorfism de grupuri.

Definiţie. Un morfism de grupuri f : G  H se numeşte izomorfism de grupuri


dacă există un morfism de grupuri g : H  G astfel încât f  g = 1H şi g  f = 1G.

Observaţie. Morfismul g din definiţia anterioară este unic determinant şi se


notează cu f-1.

Demonstraţie. Presupunem că există g’: H  G astfel încât f  g’ = 1H şi


g’  f = 1G. Atunci g = g 1H = g  (f  g’) = (g  f)  g’ = 1G  g’ = g’.

Propoziţie. Un morfism de grupuri f: G  H este izomorfism  f este


bijectivă.

Demonstraţie. “” f izomorfism de grupuri  există g: H  G morfism de


grupuri astfel încât f  g = 1H şi g  f = 1G.

1H bijectivă  f  g bijectivă  f  g surjectivă  f este surjectivă


f este bijectivă
1G bijectivă  g  f bijectivă  g  f injectivă  f este injectivă

“” Fie f: G  H un morfism de grupuri bijectiv  există f-1: H  G funcţia inversă a


lui f care este tot bijectivă. În plus f  f-1 = 1H şi f-1  f = 1G. Mai avem de arătat că f-1
este morfism de grupuri.

f
=
f(f-1(xy)) = xy = f(f-1(x))  f(f-1(y)) morf f(f-1(x) f-1(y))  dar f injectivă
f-1(xy) = f-1(x)  f-1(y), () x, y  G  f-1 morfism de grupuri.

Teoremă. Dacă (G, ) şi (H; ) sunt grupuri şi f: G  H este un morfism de


grupuri, atunci:

1) f(e) = e’ , unde e – element neutru din G, e - element neutru din H (f duce


elementul neutru din domeniu în elementul neutru din codomeniu);
2) f(x-1) = [f(x)]-1 , () x  G, adică imaginea simetricului prin f este egală cu
simetricul imaginii.
Demonstraţie.
x-1 f(x-1)
-1
1) f(e) = f(e  e) = f(e)  f(e) | [f(e)]

f(e)  [f(e)]-1 = f(e)  f(e)[f(e)]-1  e’ = f(e).


x
2) e’ = f(e) = f(x  x-1) = f(x)  f(x-1) | [f(x)]-1la stânga f(x)

[f(x)]-1 = [f(x)]-1  f(x) f(x-1)  [f(x)]-1 = f(x-1)

Observaţie. A doua relaţie din teoremă poate avea şi alte forme în funcţie de

notaţia legii. Avem cazurile:

1) Dacă f: (G, +)  (H, ) atunci f(-x) = [f(x)]-1


2) Dacă f: (G, )  (H, +) atunci f(x-1) = - f(x)
3) Dacă f: (G, +)  (H, +) atunci f(-x) = - f(x)

AUTOMORFISMELE INTERIOARE ALE UNUI GRUP


Fie (G, ) un grup, a  G fixat şi funcţia a: G  G definit prin a(x) = ax a-1.
Atunci a este un automorfism al lui G numit automorfism interior al lui G.
1) a este morfism de grupuri: a(xy) = a  xy  a-1 = a  x e y a-1 = a x a-1 a y a-1 =
= (a y a-1) (a y a-1) = a(x)  a(y).

2) a este bijectivă :

a−1
injectivitate: a(x) = a(y)  | −1 −1
a x a-1 = a y a-1 | a  a-1a x a a a= a a aya-1a

x=y
a−1
surjectivitate: () y  G, () x  G, astfel încât a(x) = y  |axa -1
= y |a

 a-1 a x a-1a = a-1 y a  x = a-1 y a  G.

ϕ −1
Observaţie. Funcţia inversă a lui a este a .

SUBGRUPURI

Fie (G, ) un grup şi H  G, H  .

Definiţie. Spunem că operaţia algebrică a grupului G induce o operaţie


algebrică pe H (sau H este parte stabilă a lui G în raport cu operaţia lui G) dacă
compunerea oricăror două elemente din H este un element tot din H:

() x, y  H  x  y  H

O operaţie algebrică induce o operaţie pe o submulţime dacă submulţimea


respectivă este închisă la operaţia considerată.

Definiţie. O submulţime nevidă H a lui (G, ) se numeşte subgrup al lui G


dacă operaţia algebrică a grupului G induce o operaţie algebrică pe H împreună cu
care H capătă o structură de grup.

Propoziţie. Caracterizări echivalente pentru subgrupuri:

Fie (G, ) un grup şi H  G, H   sunt echivalente afirmaţiile:

1) H subgrup în G
2) 2  1 , () x, y  H  x y  H (H este parte stabilă a lui G)
22 eH

2  3 , () x  H , () x-1  H (H este închisă la luarea simetricului)

3) () x, y  H  x y-1  H.

Observaţie. Dacă legea grupului este notată aditiv, atunci condiţia 3) devine
3’) () x, y  H  x - y  H.
Demonstraţie.

2)  3) Luăm în 2  3 x = y  y-1  H.

Luăm în 2  1 y  y-1 xy-1  H.

3)  2) Luăm în 3 y = x  x  x-1 = e  H.

Luăm în 3 x = e  () y  H avem x-1  H  2  3

Luăm în 3 y-1 = y  () x; y-1  H avem x(y-1)-1 = xy  H

Exemple de subgrupuri.

1) Dacă (G, ) este un grup atunci G şi {e} sunt subgrupuri ale lui G numite
subgrupurile improprii ale lui G. Orice subgrup H al lui G, diferit de G şi {e} se
numeşte subgrup propriu al lui G.
2) (Z, +) este subgrup în (Q, +), (Q, +) este subgrup în (R, +), (R, +) este subgrup în
(C, +).
3) (Q*, ) este subgrup în (R*, )
4) ({-1, 1}) este subgrup în (Q*, )
5) ({1, -1, i, -i}) este subgrup în (C*, )

EXEMPLE REMARCABILE DE SUBGRUPURI


SUBGRUPURILE LUI (Z, +)

Propoziţie. Dacă (Z,+) este grupul aditiv al numerelor întregi iar H  Z, H  


Atunci H este subgrup în Z  () nN astfel încât H = nZ, unde nZ este mulţimea
{n k| k Z},adica mulţimea multiplilor lui n.

Demonstraţie. “” Ştim că H este subgrup în (Z, +).


Dacă H = {0}  H = 0 Z
Dacă H  {0}  () x  H, x  0  - x H  H conţine numere strict pozitive.
Notăm M = {x  H | x > 0}  N. Deoarece mulţimea numerelor naturale este
bine ordonată, adică orice submulţime nevidă a sa are cel mai mic element atunci
există n  N cel mai mic element din M. Să demonstrăm că H = nZ.

“ ” Fie x  H. Deoarece trebuie să legăm numărul x de numărul n aplicăm


teorema împărţirii cu rest pentru cele două numere: () q, r  Z astfel încât x = nq + r,
0  r < n  Este suficient să demonstrăm că r = 0.

Presupunem prin absurd că r > 0. Atunci r = x – nq  H  r  M.

Deoarece r < n am contrazis minimalitatea lui n în M  r = 0  x = n q nZ 

H  nZ.

“” Fie x  nZ, () q Z astfel încât x = nq  H  nZ  H  H = nZ

“” Ştim că H = nZ. Să demonstrăm că H este subgrup în (Z, +).

Fie x, y  nZ  () q1, q2  Z astfel încât x = nq1 şi y = nq2.

x – y = nq1 - nq2 = n(q1 – q2)  nZ  nZ subgrup în (Z, +)

ORICE PARTE STABILĂ FINITĂ A UNUI GRUP ESTE SUBGRUP.

Propoziţie. Fie (G; ) grup şi H  G, H   o parte stabilă finită a lui G. Atunci


H este subgrup în G.

Demonstraţie. Fie a  H  a2  H (H este parte stabilă)  a3 H  prin


inducţie  an  H, () n  N*, adică {an| n N*}  H. Puterile lui a nu pot fi două câte
două distincte pentru că în acest caz am avea o submulţime infinită a unei mulţimi
finite H. Contradicţie  puterile lui a se repetă: () k, p  N* cu k < p astfel încât

ak = ap| a-k  e = ap-k  H deoarece p – k > 0

e = ap-k | a-1  a-1 = ap-k-1

dacă p – k – 1 > 0  a-1  H


dacă p – k – 1 = 0  a-1 = a0 = e  H  H este subgrup în G.

OPERAŢII CU SUBGRUPURI
1) Intersecţia a două subgrupuri este tot un subgrup.
Propoziţie. Dacă (G; ) este un grup, iar H, K  G sunt subgrupuri ale lui G,
atunci H  K este tot subgrup al lui G.

Demonstraţie. Fie x, y  H  K 
{ x, y∈H , H subgrup¿¿¿¿ 

 x  y-1  H  K  H  K subgrup în G.

Propoziţie. Dacă (G; ) – grup şi (Hi)iI este o familie de subgrupuri al lui G,


intersect H i
atunci i∈I este tot un subgrup în G.

Reuniunea a două subgrupuri nu este în general subgrup decât, numai dacă


unul din ele este inclus în celălalt.

Propoziţie. Fie (G; ) un grup, iar H, K  G subgrupuri ale lui G. Atunci H  K


subgrup în G  H  K sau K  H.

Demonstraţie. “” Ştim că H  K este subgrup. Să demonstrăm că H  K


sau K  H.

Presupunem că H  K. Să demonstrăm că K  H.

H  K  () a  H astfel încât a  K.

K  H  ( x  K  x  H).

Fie x  K. Deoarece a  H  a, x  H  K  ax  H  K deoarece acesta


este un subgrup.
¿Presupunem ca ax∈K ¿ }¿ ¿¿  ax x-1 = a  K (contradicţie cu H  K 

() a  H astfel încât a  K.) 


ax∈H ¿ }¿¿¿  a-1 a x = x  H  K  H.

“” Evident.

SUBGRUPUL GENERAT DE O MULŢIME DE ELEMENTE ALE UNUI


GRUP.

Fie (G; ) - grup şi E  G o submulţime nevidă fixată de elemente.

Definiţie. Se numeşte subgrup generat de E cel mai mic subgrup al lui G în


raport cu relaţia de incluziune, care conţine pe E.

Notăm subgrupul generat de E cu < E >.

Propoziţie. Subgrupul generat de E coincide cu intersecţia tuturor


subgrupurilor lui G care conţin pe E, adică

intersect Hsubgrin G ¿¿¿


< E > = E⊂H ¿ .

Observaţie. < > = {e}, <G> = G.

Definiţie. Dacă < E > este subgrupul generat de E, atunci E se numeşte


sistem de generatori pentru acest subgrup.

Definiţie. Dacă un subgrup H al lui G admite un sistem finit de generatori


atunci H se numeşte subgrup finit generat sau de tip finit.

Definiţie. Un subgrup al lui G generat de un singur element se numeşte


subgrup ciclic sau monogen.

Teoremă. (structura subgrupului generat de o mulţime E). Fie (G; ) un grup


E  G o mulţime nevidă. Atunci subgrupul generat de E este format din toate
produsele finite de elemente din E şi de inverse ale elementelor din E, adică:
−1
< E > = {a1 a2 …  an| ai  E sau a i  E, () i = 1,n şi n  N*}
Demonstraţie. Notăm cu H mulţimea produselor finite de elemente din E sau
cu inversele în E. Evident E  H. Pentru a arăta că H = < E > este suficient să
demonstrăm că H este subgrup, deoarece evident H  < E > şi orice subgrup care
conţine pe E, conţine şi pe < E >.

−1 −1
Fie x = a1a2 … an şi y = b1b2 … bn din H şi ai, bi  E sau a i , b i  E. Atunci
−1 −1 −1
x  y-1 = a1a2… an b n b 2 … b 1  H.

 H subgrup în G  H  < E >  H = < E >.

CAZ PARTICULAR. Dacă H, K sunt subgrupuri ale lui G, atunci subgrupul


generat de H, K, notat (H, K) coincide cu grupul generat < H  K> şi este format din
produse finite de elementele din H şi K.

Dacă G este grup comutativ, atunci (H, K) se notează cu HK şi este format din
HK = {h  k | h  H şi k  K}.
Exemple de subgrupuri generate de mulţimi de elemente.

În (Q*; ) avem: < 2 > = { 2k | k  Z }

< 2, 3 > = { 2k  3p | k, p  Z }

< 2, 3, 5> = { 2k  3p  5s | k, p, s  Z }

În (Z; +) avem: < -1, 1> = Z

< 2 > = 2Z = {2k| k  Z}

Consecinţă. (operaţii cu subgrupurile lui (Z; +))

nZ + mZ = (n, m) Z, ( c.m.m.d.c (n, m) =(n, m))

nZ  mZ = [n; m] Z, (c.m.m.m.c (n, m) = [n, m])

Exemple. 2Z  3Z = 6Z 12Z + 15Z = 3 Z

4Z  6Z = 12Z 3Z + 4Z = Z
PROPRIETĂŢI DE TRANSPORT PRIN MORFISME DE GRUPURI.

Fie f: G  H un morfism de grupuri, cu operaţiile grupurilor notate multiplicativ.

Propoziţie. 1) Dacă U este un subgrup în G, atunci f(U) = {f(x) | x U } este


subgrup în H. În particular imaginea lui f, Imf = f(G) este subgrup în H;

2) Dacă V este un subgrup în H, atunci f-1(V) = {x  G | f(x)  V} este subgrup în G. În


particular Ker f = f-1({e’}) este subgrup în G, unde e’ este elementul neutru din H.

Demonstraţie.1) Fie x’, y’  f(U)  () x, y  U astfel încât x’ = f(x), y’ = f(y).


Calculăm x’  y’-1 = f(x)  [f(y)]-1 = f(x)  f(y-1 ) = f(xy-1)  f(U) f(U) este subgrup în H.

2) Fie x, y  f-1(V)  f(x), f(y)  V, dar V este subgrup  f(x)[f(y)]-1  V.

f(x)[f(y)]-1 = f(x)  f(y-1) = f(x y-1)  V  x  y-1  f-1(V)  f-1(V) subgrup în G.

Observaţie. Morfismele de grupuri duc subgrupurile în subgrupuri şi întorc


subgrupurile în subgrupuri.

Propoziţie. Fie f: G  H un morfism surjectiv de grupuri. Atunci aplicaţia care


asociază oricărui subgrup U  G, subgrupul f(U) din H induce o bijecţie între
mulţimile tuturor subgrupurilor lui G care conţin pe Kerf şi mulţimea subgrupurilor lui
H.

f(U)
Kerf
*e’

G H
SUBGRUPURI NORMALE
Fie (G; ) un grup.

Definiţie. Un subgrup N al lui G se numeşte subgrup normal sau divizor


normal sau subgrup invariant dacă () x  G şi () h  N avem xhx-1  N.

Propoziţie. Dacă (G; ) un grup şi N  G este un subgrup, atunci sunt


echivalente afirmaţiile:

1) N este subgrup normal în G;


2) N este invariant la orice automorfism interior la lui G, adică a(N)  N,
() a  G, unde a(x) = axa-1;
3) () x  G, avem x N x-1  N, unde xNx-1 ={xhx-1| h N};
4) () x  G, avem x N x-1 = N
Exemple de subgrupuri normale:

1) În orice grup (G; ), subgrupurile improprii {e} şi G sunt normale;


2) Dacă (G; )- grup comutativ atunci orice subgrup al său este normal.
Propoziţie. Dacă f: G  H este un morfism de grupuri atunci:

1) Dacă U este subgrup normal în H, atunci f-1(U) este subgrup normal în G;


2) Dacă f este surjectiv şi M este subgrup normal în G, atunci f(M) este subgrup
normal în H.
Observaţie. Propoziţia arată că orice morfism de grupuri întoarce
subgrupurile

normale în subgrupuri normale, iar morfismele surjective de grupuri duc subgrupurile


normale în subgrupuri normale.
Operaţii cu subgrupuri normale.

Fie (G; )- grup şi E  G o submulţime.

intersect H i
1) Dacă (Hi)iI este o familie e subgrupuri normale ale lui G  i∈I este subgrup
normal în G.
2) Intersecţia tuturor subgrupurilor normale ale lui G care conţin pe E este un
subgrup normal al lui G, numit subgrup normal generat de E.
Consecinţă. Dacă f: G  H este un morfism surjectiv de grupuri aplicaţia care
asociază oricărui subgrup normal N al lui G (care conţine pe Ker f) subgrupul normal
f(N) al lui H, este o corespondenţă bijectivă.

RELAŢII DE ECHIVALENŢĂ PE GRUPURI ÎN RAPORT CU UN SUBGRUP


Fie (G; ) un grup şi H un subgrup al lui G. Definim pe G două relaţii binare,
notate Rs şi Rd, definite:
xRsy  x-1y  H
xRdy  xy-1  H.
Propoziţie. Relaţile Rs şi Rd sunt relaţii de echivalenţă pe G.
Demonstraţie pentru Rs:

- reflexivitate x Rsx  x-1x = e  H


- simetrie xRsy  xy-1  H  (x-1y)-1  H  y-1(x-1)-1 H  y-1x 
H  yRsx
- tranzitivitate xRsy şi yRsz  x-1y H şi y-1z  H  (x-1y)(y-1z) = x-1y  y-
1
z=
= x-1z  H deoarece H este subgrup  xRsz.

Analog Rd este o relaţie de echivalenţă pentru G.

Definiţie. Relaţiile Rs şi Rd se numesc relaţii de echivalenţă la stânga


respectiv la dreapta în raport cu subgrupul H.

Observaţie. Pentru relaţia de echivalenţă de mai sus se folosesc şi notaţiile


x  sy (mod H); x  dy (mod H), motiv pentru care se mai numesc şi relaţii de
congruenţă la stânga, respectiv la dreapta, modulo H.

Se ştie că o relaţie de echivalenţă împarte mulţimea pe care este definită în


clase de echivalenţă care sunt nevide, disjuncte şi a căror reuniune dă întreaga
mulţime.

Fie x  G. Clasa de echivalenţă a lui x în raport cu relaţia R s este formată din


toate elementele y  G, cu proprietatea că x-1y  H  ()h H astfel încât x|x-1y = h
 y = xh, h  H. Notăm cu xH = {xh | h  H } care este clasă de echivalenţă a lui x
în raport cu Rs.
În raport cu Rd clasa de echivalenţă a lui x va fi Hx = {hx | h  H } deoarece
xRdy  yx-1  H  yx-1 = h  H |  x  y = hx, h  H.
Definiţie. xH se numeşte clasă de echivalenţă la stânga a lui x în raport cu
H, iar Hx se numeşte clasă de echivalenţă la dreapta a lui x în raport cu H.

Definiţie. Mulţimea claselor de echivalenţă la stânga modulo H se numeşte


G
mulţimea factorilor (cât) în raport cu relaţia Rs şi se notează cu Rs .

G
Rs = {xH | x  G }.

Mulţimea claselor de echivalenţă la dreapta modulo H, se numeşte mulţimea


G
factor (cât) a lui G în raport cu relaţia Rd şi se notează Rd .

G
Rd = {Hx | x  G }.

Propoziţie. Există o corespondenţă bijectivă între clasele de echivalenţă la


stânga modulo H şi clasa de echivalenţă la dreapta modulă H, deci mulţimile factor
G G
Rs şi Rd au acelaşi număr de elemente.

G G
Demonstraţie. Considerăm aplicaţia : Rs  Rd definită prin (xH)= Hx-1,

G
() Hx  Rs . Să verificăm dacă această aplicaţie este bine definită, adică să

arătăm că ea nu depinde de alegerea reprezentanţilor în clasa din domeniul de


definiţie al funcţiei.

Fie y  H  () h  H astfel încât y = xh  y-1 = (xh)-1 = h-1  x-1.

Deoarece y  xH  yH = xH şi (yH) = H  y-1 = H  h-1  x-1 = H x-1 = (xH).

 este injectivă. Fie (xH) = (yH)  Hx-1 = Hy-1 x-1  Hy-1  () h  H astfel încât
x|x-1 = hy-1|y  y = xh y  xH  yH = xH.

G G
 este surjectivă. Fie Hz  Rd  () z-1 H Rs astfel încât (z-1H)= H(z-1)-1= Hz.

  este bijectivă.
Teoremă. Clasele de echivalenţă ale lui G în raport cu H la stânga şi la
dreapta concid  H este subgrup normal în G.

−1 |
Demonstraţie. xH = Hx x  xHx-1 = H  H este subgrup normal în G.

Consecinţă. Dacă H este subgrup normal în G, atunci mulţimile factor la


G G G
stânga şi la dreapta coincid adică Rs = Rd şi se notează H.

Propoziţie. Aplicaţia : H  xH definită prin (h) = xh este bijectivă, deci toate


clasele de echivalenţă la stânga au acelaşi număr de elemente ca şi H.

Demonstraţie.

x−1
- injectivitate (h1) - (h2) = |x h1 = xh2  h1 = h2
- surjectivitate Fie y  xH  () h  H astfel încât y = xh = (h)   bijectivă.
Analog pentru clasele de echivalenţă la dreapta.

Definiţie. Se numeşte ordinul grupului G numărul de elemente din G.

Definiţie. Dacă G este un grup de ordin finit şi H este un subgrup normal al


G
său, atunci numărul de clase de echivalenţă din mulţimea de factori H se numeşte

indicele subgrupului H în G şi se notează [G: H].

Observaţie. Indicele lui H în G ne arată de câte ori intră H în G.

Teorema LAGRANGE: Dacă G este un grup de ordin finit şi H este un


subgrup al său, atunci:
ord G = [G: H] ord H
Observaţie. Teorema lui Lagrange ne arată că ordinul oricărui subgrup este
un divizor al ordinului grupului dat.

Demonstraţie. Considerăm relaţia de echivalenţă la stânga R s pe G.


Deoarece G este finit, avem un număr finit de clase de echivalenţă la stânga, anume
x1H, x2H, …, xnH, n = [G : H].
n
¿ xi
Deoarece i=1 H = G şi xiH  xjH = , () i  j.

n
∑ card
 card G = i=1 xiH = n card H, deoarece toate clasele au acelaşi număr de
elemente ca şi H.

card G = [G : H] card H

GRUPUL FACTOR

Fie (G; ) este grup şi N un subgrup normal în G. Am văzut că în acest caz


clasele de echivalenţă la stânga şi la dreapta coincid, adică xN = Nx, ()x  G. Avem
G
o singură mulţime factor N = {xN | x  G}.

Vom arăta că putem defini o operaţie algebrică pe mulţimea factor, indusă de


G
operaţia din G, împreună cu care mulţimea factor N capătă o structură de grup.

G
Propoziţie. Pe mulţimea factor N putem defini o operaţie algebrică:

G G G G
 ; N x N N prin xN  y N = xy N în raport cu care N devine grup, iar

G
funcţia p : G  N definită prin p(x) = xN este un morfism surjectiv de grupuri.

Demonstraţie. Să arătăm că operaţia definită pe mulţimea factor este bine


definită, adică nu depinde de reprezentanţii aleşi din fiecare clasă.

Fie x’  xN şi y’  yN alţi reprezentanţi  () h1, h2  N astfel încât

x−1 y−1
|x ' = xh1, | y' = yh2  (x-1x’ = h1  N; y-1 y’ = h2  N).

x’y’ = (xh1)(yh2) = x(h1y) h2.

Deoarece N este subgrup normal şi h1y  N  () h3  N astfel încât h2y =


= yh3  x’y’ = x(yh3) h2 = (xy) h3 h2  xyN  x’y’N = xyN.
G
Să arătăm că N este grup în raport cu operaţia definită:

1) asociativitate: (xN  yN) zN = xyN  zN = (xy)z N = x(yz)N = xN yzN = xN(yNzN),


G
() xN, yN, zN  N ;
2) element neutru. Elementul neutru este clasa eN = N, unde e este elementul
G
neutru din G. Într-adevăt () xN  N avem xN  N = xN şi N xN = xN
G G
3) simetric. Fie xN  N . Să determinăm x’N  N astfel încât:

xNx’N = N  xx’N = N  xx’ = e  x’ = x-1

 x’N = x-1N

G
 ( N ;  ) - grup.

G
Dacă (G; ) este comutativ, atunci xNyN = xyN = yxH = yN  xN  ( N ;  )
este grup comutativ.

G
Definiţie. Grupul ( N ;  ) se numeşte grupul factor al lui G în raport cu
subgrupul normal N.

Observaţie. Dacă (G; ) este comutativ, orice subgrup al său este normal deci
are sens grupul factor al lui G în raport cu orice subgrup.

Exemplu. Să determinăm grupurile factor ale grupului (Z; +)

Dacă H  Z este un subgrup  () n  N astfel încât H = nZ

Z Z
=
Dacă n = 0  H = 0Z = {0} iar 0Z {0} = Z, deoarece x  y mod {0}  x-y  {0}

 x – y = 0  x = y  x{0} = {x} este clasa elementului x.

Z
n = 1  H = 1Z = Z iar Z = { 0^ }, deoarece x  y(mod Z)  x – y  Z  xZ = Z.

Z
n  2  H = nZ iar nZ = Zn = { 0^ , 1^ , …, n -1 }, deoarece x  y(mod nZ) 
x – y  nZ  x, y dau acelaşi rest la împărţirea cu n.

TEOREMELE DE IZOMORFISM PENTRU GRUPURI

Dacă f: G  H este un morfism de grupuri cu operaţiile notate multiplicativ,


G
atunci Ker f este subgrup normal în G, deci există grupul factor ker f , iar Imf este

subgrup normal în H.

Teorema fundamentală de izomorfism

Dacă f: G  H este un morfism de grupuri, atunci există un izomorfism de


G ~
grupuri : ker f → Imf.

Observaţie. Teorema ne arată că numărul de clase de echivalenţă din grupul


factor al lui G în raport cu nucleul lui f coincide cu numărul de elemente din Imf.

Imf

Demonstraţie. Notăm clasa x  Ker f = ^x clasa elementului x. Considerăm


G
funcţia : ker f Im f, f( ^x ) = f(x). Să arătăm că  este bine definită, adică nu

depinde de reprezentantul clasei ^x .

Fie y  ^x  x-1y  Ker f  f(x-1y) = e’; e’ = elementul neutru din H 


f(x-1)  f(y) = e’  [f(x)]-1  f(y) = e’  f(y) = f(x).

Am arătat că indiferent cum alegem un reprezentant din clasa lui x, imaginea


sa prin  este aceeaşi, deci aplicaţia  este bine definită.

G
1) surjectivitatea lui : Fie y  Imf  () x  G astfel încât f(x) = y  () ^x  ker f

astfel încât ( ^x ) = f(x) = y   este surjectivă;

|
2) injectivitatea lui : ( ^x ) = ( ^y )  f(x) = f(y) [ f ( y)]  f(x)[f(y)]-1 = e’  f(x) f(y-1) =
−1

e’f(x  y-1) = e’  x  y-1 Ker f  x  y(mod Ker f)  ^x = ^y   este injectivă;


f
=
3)  morfism de grupuri: ( ^x  ^y ) = (xy) = f(xy) morf f(x) f(y)= ( ^x )( ^y ),
G
() ^x , ^y  ker f   izomorfism de grupuri.

APLICAŢIE. 1) Fie C* = C – {0} grupul multiplicativ al numerelor complexe


nenule şi T = {z  C | |z| = 1} care este subgrup în (C*, ), deoarece () z1, z2T |z1|
−1 −1
= |z2| = 1 deci |z1 z 2 | = |z1|  | z 2 | = 1  1 = 1.

C∗¿ ~ ¿ ¿
¿
a) Arătaţi că ( T ; ) este → (R + ; ), unde R + = (0; );
C∗¿
¿ ¿ ~
b) R+ → T
¿
a) Fie f: C*  R + definit prin f(z) = |z|, care este un morfism de grupuri multiplicative,
deoarece f(z1 z2) = |z1 z2| = |z1|  |z2| = f(z1) f(z2), () z1, z2  C*. Acest morfism este
¿
surjectiv deoarece () x  R + , () z = x + 0i  C* astfel încât f(z) = |x + 0i| = |x| = x.
Pentru a găsi Ker f rezolvăm ecuaţia f(z) = 1  |z| = 1, adică z  Ker f  |z| = 1
z T  Ker f = T.

C∗¿ ~ ¿
¿
Conform teoremei fundamentale de izomorfism T → R+
z
b) Fie f: C*  T definit prin f(z) = |z| , () z  C*. Această aplicaţie este corect
z |z|
| |=
definită deoarece |f(z)| = |z| |z| = 1  f(z)  T.

z1 z2 z 1⋅z 2
= ⋅
f este morfism de grupuri multiplicative deoarece f(z 1.z2) = |z 1⋅z 2| |z 1| |z 2| =

= f(z1) f(z2), () z1, z2  C*.

f este surjectiv deoarece ()   T  || = 1 şi pentru z =   C* avem f(z) = f() =

α
= |α| = .

Nucleul lui f este Ker f = {z  C| f(z) = 1}.

z
f(z) = 1  |z| = 1  z = |z|. Dacă z = a + ib  |z| = √ a 2 + b2 .

Avem a + ib = √ a +b
2 2

{a=√ a2 +b2 ¿ ¿¿¿ ¿
 a  R+  z = a  R+ 
¿

C∗¿
¿ ¿ ¿ ~
 Ker f = R+ . Aplicând teorema fundamentală de izomorfism obţinem R+ → T.

TEOREMA 1 DE IZOMORFISM

Fie (G; ) un grup, H şi N două subgrupuri normale ale lui G cu H  N. Atunci


G
H
N G N ~ G
H este subgrup normal în H şi există izomorfismul de grupuri H → N.

G G
Demonstraţie. Considerăm aplicaţia : H N definită prin f( ^x ) = x , unde
G G
^x = xH  H şi x = xN  N sunt clase de echivalenţă a lui x în cele două grupuri

factor.

 este bine definită, adică nu depinde de reprezentanţii aleşi ai clasei.


Fie y  ^x = = xH  x-1y  H. Dar H  N  x-1y  N  x  y (mod N)  x = y
(clasa imagine prin  nu se schimbă la alegerea altui reprezentant al clasei din
domeniu).

 este morfism de grupuri: ( ^x  ^y ) = (x y) = x⋅y = x  y = ( ^x ) ( ^y ), () ^x


G
, ^y  H.

G G
 este surjectivă: Fie x  N  () ^x  H astfel încât ( ^x ) = x  Im f = =
G
N.

N N
Ker f: Fie ^x  Ker   ( ^x )= e  x = e = N  x N  ^x  H  Ker  = H.

G
H ~
Aplicând teorema fundamentală de izomorfism obţinem: ker ϕ → Im  
G
H
N ~ G
H → N.

TEOREMA 2 DE IZOMORFISM
Fie (G; ) – grup, H, N subgrupuri în G cu N subgrup normal. Atunci:

1) NH = HN şi mai mult această submulţime este subgrup în G;


2) N  H este subgrup normal al lui H;
H ~ NH

3) Există izomorfismul de grupuri N ∩H N .

GRUPURI CICLICE
Definiţie. Dacă G este un grup şi a  G, atunci subgrupul generat de a, adică
< a> = {ak | k  Z } se mai numeşte subgrupul ciclic generat de a.

Definiţie. Un grup G se numeşte ciclic dacă el este generat de un element al


său, adică există aG astfel încât G=<a>, iar a se numeşte generator al grupului G.

Exemplu.
1) (Z, +) este un grup ciclic generat de 1 sau –1;
^
2) (Zn, +) este un grup ciclic generat de 1 ;
3) În (C*; ) subgrup generat de <i> = {1; -1, i, -i} este un subgrup ciclic;
4) În (Q*; ) subgrup generat de <2> = {2k | k  Z } este un subgrup ciclic.
Definiţie. Dacă (G, ) este un grup, iar a  G spunem că a este de ordin finit
dacă există k  N* astfel încât ak = e.În caz contrar elementul a este de ordin infinit.

Propoziţie. Au loc următoarele afirmaţii:

1) a este un element de ordin finit   i, j  N*, i  j astfel încât ai = aj, adică puterile
lui a se repetă;
2) a este un element de ordin infinit  () i, j  N*, i  j avem ai  aj, adică orice
două puteri distincte ale lui a sunt diferite.
Demonstraţie. 1) a este un element de ordin finit  () k  N* astfel încât
ak = e | ai cu i  N*  ak+i = ai. Notăm j = k+i  aj = ai cu j  i.

Dacă ai = aj cu i  j, presupunem i > j. Înmulţim relaţia cu a -j  ai-j = e  ak = e


unde k = i – j.

2) Analog.

Exemplu. În (C*; ) elementul i are ordin finit deoarece i 4 = 1. Dar elementul

( )
8
1+i 1+i
√2 are ordin finit deoarece √2 = 1, iar elementul 2 are ordin .

Fie (G; ) un grup şi a  G fixat. Definim aplicaţia a: Z G prin a(n) = an,
() n  Z. Evident Im f = {ak | k  Z} = < a >.

a  G are ordin finit  a nu este injectivă.

a  G are ordinul   a este injectivă.

Definiţie. Se numeşte ordinul elementului a  G şi se notează cu ord a, cel


mai mic număr natural nenul n pentru care avem a n = e (na = 0 pentru lege aditivă),
adică ord a = min {k  N* | ak = e }.

Exemplu. 1) În (C*; ) ord i = 4 ord (-1) = 2 ord 1 = 1 ord 2 = 


2) În (Z6; +) ord 2^ = 3 deoarece
^
3  2^ = 0

^
ord 3 = 2
^ ^
2 3 = 0

ord 5^ = 6 6 5^ = 0^ .

Propoziţie. Fie (G; ) un grup şi a  G un element de ordin finit. Atunci ord a = n


 sunt îndeplinite condiţiile:

1) an = e;
2) ak = e  n divide k.
Demonstraţie.  Ştim că ord a = n  an = e  1)

Fie k  N* astfel încât ak = e. Din teorema împărţirii cu rest () q, r  N astfel


încât k = nq + r cu 0  r < n  r = k – nq  ar = ak-nq = ak(an)-q = e  e-q = e. Dar r < n şi
n este cel mai mic număr natural nenul pentru care a n = e  r = 0  k =nq  n | k.

 an = e şi ak = e  n | k  n este cel mai mic număr natural nenul pentru care a n


= e  n = ord a.

Propoziţie. Fie (G, ) un grup şi a  G un element de ordin n. Atunci subgrupul


generat de a are exact n elemente şi anume < a > = {e, a, a 2, …, an-1}.

Demonstraţie. Să demonstrăm că ai  aj, pentru () i, j  {1, 2, …, n-1} cu


|
−j
i  j . Presupunem că () i, j  {1, 2, …, n-1} cu i  j astfel încât ai = aj, (i > j) a 
ai-j = e. Din propoziţia anterioară  n | i - j. Dar i – j  {1, 2, …, n-2} ceea ce este o
contradicţie.

Să demonstrăm că orice putere a lui a coincide cu una din mulţimea din enunţ.

Fie k  Z. Din teorema împărţirii cu rest  () q, r  Z astfel încât k = nq + r cu


0  r < n  ak = anq+r = (an)q  ar = eq  ar = ar.

Consecinţă. Dacă (G; ) este un grup finit şi a  G este un element, atunci


ord a|ord G (adică ordinul oricărui element dintr-un grup finit divide ordinul grupului).

Demonstraţie. ord a = ord <a> | ord G din teorema Lagrange.


Teoremă. Orice grup ciclic este izomorf sau cu grupul (Z; +) al numerelor
întregi sau cu un grup (Zn, +), n  1 al claselor de resturi modulo n.

Demonstraţie. Fie G = <a>, cu a  G şi funcţia : Z  G definită prin (n)


= an, () n  Z.  este morfism de grupuri deoarece (m+n) = am+n = am  an = =
(m)  (n), () m, n  Z.  este evident surjectivă.

Pentru Ker f avem două cazuri:

Z ~
1) Ker f = {0}  din teorema fundamentală de izomorfism {0} = Z → G;

2) Ker f  {0}. Deoarece Ker  este un subgrup al lui (Z; +), () n  N*, astfel încât
Z Z ~
Ker  = nZ. Din teorema fundamentală de izomorfism  Ker ϕ = nZ = Zn → G.

Consecinţă. Dacă (G; ) este un grup ciclic şi a  G este un generator al său,


atunci:

~
1) a are ordinul   G → Z;
~
2) a are ordinul finit n  G → Zn.
Propoziţie. Orice subgrup şi orice grup factor al unui grup ciclic este tot ciclic.

Demonstraţie. Fie (G; ) un grup ciclic cu G = < a > şi H un subgrup în G,


G G
atunci: H este un grup ciclic generat de clasa a^ = aH adică H=< a^ >.

Să demonstrăm că H este un subgrup ciclic al lui G.

~
1) Dacă G → Z deoarece subgrupurile lui Z sunt de forma nZ, adică sunt ciclice,
atunci şi subgrupurile lui G sunt tot ciclice.
~
2) Dacă G = < a > cu ord a = n, atunci G → Zn.
Fie H subgrup în G, H  {e} (dacă H ={e} , atunci H este ciclic generat de e) 
() x  H, x  e. Dar x  G  () k  0 astfel încât x = a k  x-1 H a-kH () r > 0
astfel încât ar  H. Considerăm mulţimea M = {n | an  H , n > 0} care este nevidă şi
este bine ordonată fiind o submulţime a lui N  M are cel mai mic element m. Să
demonstrăm că H = < am >.
Fie x  <am> () k astfel încât x = (a m)k. Deoarece H este subgrup  amH
 x  H.

Fie y  H  y G  () t  Z astfel încât y = at. Din teorema împărţirii cu rest


t = mq + r, q, r  Z, 0  r < my=at = amq+r = (am)q  ar ar = (am)-q, y  H. Deoarece
m este cel mai mic element cu a m = e  r = 0  t = mq  y = at = amq = = (a m)q
 y  < am >.

GRUPURI DE PERMUTĂRI

Fie M   o mulţime şi S(M) = {f : M M | f bijectivă }.

Propoziţie. S(M) are o structură de grup în raport cu operaţia de compunere a


funcţiilor.

Demonstraţie. Compunerea a două funcţii bijective este tot o funcţie bijectivă,


deci S(M) este parte stabilă în raport cu operaţia de compunere a funcţiilor.
Compunerea funcţiilor este asociativă, are element neutru aplicaţia identică 1 M:MM
definită prin 1M(x) = x, () x  M şi simetricul oricărei funcţii f  S(M) este funcţia
inversă f-1  S(M).

Definiţie. S(M) se numeşte grupul permutărilor mulţimii M şi orice element


f  S(M) se numeşte permutare a mulţimii M.

Propoziţie. Dacă M şi M’ sunt două mulţimi nevide între care există o funcţie
bijectivă, atunci grupurile de permutări sunt izomorfe (adică două mulţimi cu acelaşi
număr de elemente au grupurile de permutări asociate izomorfe).

Demonstraţie. Fie f : M M’ funcţia bijectivă dintre cele două mulţimi.

Definim aplicaţia  : S(M)  S(M’) în modul următor: pentru orice permutare


f −1 α f
  S(M) considerăm aplicaţia compusă M’ → M → M → M’, deci putem defini :

() = f    f-1.
(): M’  M’ este evident bijectivă fiind o compunere de funcţii bijective, deci este o
permutare a mulţimii M’.

Să arătăm că  este morfism de grupuri.

Fie ,   S(M).

(  ) = f  (  )  f-1 = f  (  1M  )  f-1 = f  (  f-1  f )  f-1 =(f    f-1)  (f   f-1) = =


()  ().

Arătăm că  este injectivă:

Fie ,   S(M).

|f ( f −1 ∘ f ) ( f −1 ∘ f ) ( f −1 ∘ f ) ( f −1 ∘ f )
−1 -1 -1
() = ()  f    f = f   f | f = 1M
  1M = 1M
  1M   = .

Să arătăm că  este surjectivă. Fie   S(M’) fixat. Să arătăm că există   S(M)

|f ( f −1 ∘ f ) ( f −1 ∘ f )
−1
astfel încât () =   f    f-1=  |f  1M
  1M = f-1   f   = f-1   f  
izomorfism de grupuri.

Convenţie. Dacă M este o mulţime finită cu n elemente atunci există o bijecţie


între M şi mulţimea Nn = {1, 2, …, n} deci grupurile de permutări S(M) şi S(N n) sunt
izomorfe. În concluzie pentru a studia grupul de permutări al unei mulţimi cu n
elemente este suficient să studiem grupul de permutări al mulţimii N n.

Definiţie. Grupul de permutări S(Nn) se numeşte grupul permutărilor de


grad n sau grupul simetric de grad n şi se notează cu Sn.

Definiţie. Un element din Sn se numeşte permutare de grad n sau


permutare de n elemente, iar elementul neutru al grupului S n se numeşte
permutarea identică de grad n.

Pentru a opera mai uşor cu permutări obişnuim să reprezentăm o permutare

 Sn prin tabloul
(σ (1)1 1 .. . n
)
σ(2 ) .. . σ (n) , unde (1), (2),…, (n) sunt tot numere 1,
2, …, n eventual într-o altă ordine.

Propoziţie. Grupul de permutări Sn-1 poate fi identificat cu un subgrup al lui S n.


Demonstraţie. Considerăm aplicaţia : Sn-1  Sn definită astfel: ()   Sn-1,

()  Sn este definită prin ()(i) =


{α (i), i∈{1,2 ,...,n−1}¿¿¿¿ .

 este un morfism de grupuri, deoarece () ,   Sn-1, (  ) (i) =


{( α∘β)(i), i≠n¿¿¿¿ .

()  ()(i) =
{( α∘β)(i), i≠n¿¿¿¿ .

Mai mult ker  = {en-1}, unde en-1 este permutarea identică din S n-1, deoarece
()   Ker  avem () = en, en = permutarea identică din Sn.

()(i) =
{α (i), i≠n¿ ¿¿¿  (i) = i, () i = 1;n−1 ,   = en-1.

Deoarece Ker  = {en-1}   injectivă.

Aplicând teorema fundamentală de izomorfism  Sn-1 izomorf cu Im .


Deoarece Im  este un subgrup în Sn putem identifica pe Sn-1 cu Im .

Observaţie. Dacă 0 < n < m  Sn poate fi identificat cu un subgrup al lui Sm.

Teoremă. Grupul de permutări Sn are ordinul ord Sn = n!.

Demonstraţie. Demonstrăm afirmaţia prin inducţie după n, pasul de inducţie


fiind justificat cu teorema lui Lagrange.

Pentru n = 1  S1 = {e1}  ord S1 = 1! = 1.

Presupunem că ord Sn-1 = (n-1)! Şi vom arăta că ord Sn = n!. Deoarece Sn-1
poate fi identificat cu un subgrup al lui S n aplicăm teorema lui Lagrange pentru
subgrupul Im   Sn-1: ord Sn = [Sn: Im ]  ord Im . Dar ord Im  = ordSn-1 = (n-1)!.
Trebuie să mai demonstrăm că [S n: Im ] = n, adică numărul clasei de echivalenţă la
stânga în raport cu subgrupul Im  este n. Reamintim că   s(mod Im) 

-1   Im  (-1 )(n) = n  |(-1((n)) = n  (n) = (n) = i   şi  sunt în


aceeaşi clasă de echivalenţă (deoarece iau aceeaşi valoare în n). În concluzie, clasa
^ ^ ^ ^
de echivalenţă la stânga mod Im  sunt { σ 1 , σ 2 , .. . , σ n }, unde σ i = { Sn, (n) = i }.
Evident există n clase de echivalenţă, deci [Sn: Im ] = n.

ord Sn = n  (n-1)! = n!

Definiţie. Dacă   Sn este o permutare de grad n, atunci o pereche (i, j) cu i, j


 {1; 2, …, n}, i  j se numeşte inversiune a permutării  dacă pentru i < j avem
(i) > (j).

Exemplu. Pentru permutarea  =


(13 2 3 4
)
1 4 2 avem inversiunile

(1, 2) deoarece (1) = 3 > (2) = 1

(1, 4) deoarece (1) = 3 > (4) = 2  inv () = 3

(3, 4) deoarece (3) = 4 > 2 = (4) .

Notăm cu inv() numărul de inversiuni de permutări .

Definiţie. Se numeşte semnul (signatura) permutării   Sn numărul

σ( j )−σ(i )
∏ j−i .
() = 1<i< j≤n

Observaţie. Fiecare factor (j) - (i) de la numărător se simplifică cu un factor


de la numitor având acelaşi semn dacă (i, j) nu este inversiune şi având semn
contrar dacă (i, j) este inversiune. Prin urmare () este un produs de +1 şi –1, unde
numărul de factori egali cu –1 coincide cu numărul de inversiuni ale permutării .

Consecinţă. () = (-1) inv()

Exemplu.
(
1 2 3 4
Pentru  = 3 1 4 2
)
1−3 4−3 2−3 4−1 2−1 2−4
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
( jos¿) ¿ ¿¿
() = 2−1 3−1 4−1 3−2 4−2 4−3 ¿ = (-1) 3
= (-1) inv().
Definiţie. O permutare  Sn se numeşte permutare pară dacă inv() este nu
număr par, adică () = 1. O permutare   Sn se numeşte permutare impară dacă
inv() este nu număr impar, adică () = -1.

Exemplu.

(
1 2 3 4
)
1.  = 4 3 2 1 are inv() = 6  () = (-1)6 = 1   pară.

2.  =
(13 2 3
1 4 2)
4
are inv() = 3  () = (-1)3   impară.
Dacă n  2, iar l, k  {1, 2, …, n}, cu l < k, atunci permutarea lk  Sn definită

prin lk(i) =
{i , i≠l,k¿{l , i=k¿ ¿ se numeşte transpoziţie.

(
1 2 .. . l−1 l l+1 ... k−1 k k+1 ... n
Observaţie. lk = 1 2 .. . l−1 k l+1 ... k−1 l k+1 ... n .
)
1 2 3 4 5 6 7 8
(
Exemplu. 35  S8, 35 = 1 2 5 4 3 6 7 8 .
)
Propoziţie. Orice transpoziţie este o permutare impară.

Demonstraţie. În lk, k formează imversiuni cu toate elementele l +1, l +2 …,


k -1, l. Numărul de inversiuni create de k coincide cu numărul de numere naturale
consecutive din secvenţa l+1, l+2, …, k-1, k de pe prima linie a permutării adică este
k – l – 1+1 = = k – l.

l fiind mai mic decât toate elementele dintre k şi l de pe linia a doua a


permutării adică decât l + 1, l + 2, …, k-1, numărul de inversiuni generat de l este
k – 1 – l – 1 + 1 = k – l –1, în total avem (k-l)+(k-l-1) = 2(k -l)-1 inversiuni  (lk) =

=(-1)2(k-l)-1 = -1  lk impară.

Propoziţie. Dacă m  2, funcţia : Sn  {-1, 1} definită pe grupul de permutări


(Sn, ) cu valaori în grupul multiplicativ ({-1, 1}, ) este un morfism surjectiv de grupuri.
Fie ,   Sn. Să arătăm că () = ()  ().

(α ∘ β)( j)−(α ∘ β)(i) α ( β( j))−α (β(i))


ε( α∘ β )= ∏ = ∏ =
1≤i< j≤n j−i 1≤i< j≤n j−i

¿∏
[ α( β( j ))−α( β(i)) β( j)− β(i)
β( j)−β(i)

j−i ] =∏
α( β( j))−α( β(i))
β( j)− β(i)
⋅ ∏
1≤i< j≤n
β( j )−β(i)
j−i
=

= () - ()   morfism de grupuri.

Deoarece în Sn există permutări pare  ia valoarea 1 şi deoarece există


permutări impare  ia valoarea -1  este surjectivă.

Observaţie. Nucleul morfismului  este Ker  = {() | () = 1} = mulţimea


tuturor permutărilor pare ale lui S n. Deoarece nucleul oricărui morfism de grupuri este
subgrup normal Ker  va fi subgrup normal în Sn.

Definiţie. Subgrupul Ker  se notează cu An şi se numeşte subgrup altern al


lui Sn sau subgrup altern de grad n.

Sn ~
Aplicăm teorema fundamentală de izomorfism şi obţinem An → ({-1, 1}, )
Sn
din care rezultă că ord A n = [S : A ] = 2.
n n

Din teorema lui Lagrange rezultă că ord Sn = [Sn : An]  ord An adică

n!
n! = 2 ord An  ord An = 2 .

PERMUTĂRI CICLICE SAU CICLURI


σ
Fie   Sn. Pe mulţimea Nn = {1, 2, …, n} definim relaţia ~ în modul următor:

σ
Definiţie. Dacă i, j  Nn spunem că i ~ j, dacă () kZ astfel încât k(i) = j unde
k este compunerea lui  cu el însuşi de k ori.

σ
Propoziţie. Relaţia ~ pe mulţimea Nn este o relaţie de echivalenţă.
σ
Demonstraţie. 1. reflexivitate: i ~ i deoarece 0(i) = e(i) = i;

σ σ
2. simetria : i ~ j  () k  Z astfel încât  (i) = j| k -k
  (j) = i, - k  Z  j ~ i;
-k

σ σ
3. tranzitivitate: i ~ j şi j ~ k  () m, p  Z astfel încât m(i) = j şi p(j) = k.
σ
m+p
=   (i) =  ( (i)) =  (j) = k  i ~ k. Această relaţie împarte
p

m p m p

mulţimea Nn în clase de echivalenţă.


σ
Definiţie. Clasele de echivalenţă determinate de relaţia ~ se numesc
orbitele permutării .
Definiţie. O orbită a permutării  se numeşte netrivială dacă ea are cel
puţin două elemente.
Definiţie. O permutare  se numeşte permutare ciclică sau ciclu dacă ea
are o singură orbită netrivială.
Definiţie. Dacă  este o permutare ciclică iar O este orbita sa netrivială
atunci card O se numeşte lungimea ciclului şi se notează l().

(
1 2 3 4 5 6 7 8
)
Exemplu.  = 3 2 6 8 5 4 7 1 este o permutare ciclică unde O
este 1  3  6  4  8 1 cu l() = 5
Definiţie. Orice transpoziţie este un ciclu de lungime 2.
Fie   Sn un ciclu cu O orbita sa netrivială. Dacă i  O atunci (i) = i, iar
^i σ
~
dacă i0  O atunci O este clasa de echivalenţă a lui i0, adică O = 0 = {j | j i0}.

Dacă <> este subgrup generat de  în Sn şi ord  = m| m = e, atunci


< > = {e, , 2 …, m-1}. În acest caz avem k(i0)  p(i0) pentru oricare 1 k<p m-1.

Propoziţie. Dacă   Sn este un ciclu cu O orbita sa netrivială, i0  O şi


ord  = m, atunci o = { i0, (i0), 2(i0), …, m-1(i0)}.
Fie   Sn un ciclu de lungime m, iar O = { i0, (i0), 2(i0), …, m-1(i0)}, notăm cu
i1 = (i0), i2 = 2(i0), … im-1 = m-1(i0) deci O = { i0, i1, …, im-1}. Notăm în continuare
permutarea ciclică  prin  = { i0, i1, i2, …, im-1} deoarece  =
( ... i0 i 1 . .. i n−1 . ..
... i1 i 2 . .. i0 . .. ) ,
unde în zona cu (… ) (puncte, puncte) avem corespondente identice.

Observaţie. O transpoziţie ij se notează din acest motiv (i, j).

Definiţie. Dacă  şi  sunt cicluri în Sn cu orbite netriviale O şi O disjuncte


(O  O = ), atunci cilurile  şi  se numesc disjuncte.

Propoziţie. Dacă ,   Sn sunt ciclice disjuncte atunci  = .

Teoremă. Orice permutare   Sn,   e se descompune în produs finit de


cicluri disjuncte. Mai mult, atunci descompunerea este unică facând abstracţie de
ordinea factorilor.

Propoziţie. Orice ciclu   Sn, se descompune în produs de transpoziţii în


modul următor:  = (i0, i1, i2, …, im-1) = (i0, im-1) (i0, im-2) … (i0, i2)(i0, i1).

Consecinţă. Orice permutare se descompune în produs finit de transpoziţii.

(
1 2 3 4 5 6 7 8
)
Exemplu:  = 3 2 6 5 7 1 8 4   = (1, 3, 6)(4, 5, 7, 8) =

= (1, 6)(1,3) (4, 8)(4, 7)(4, 5).

APLICAŢII

1. Descompuneţi în produs de transpoziţii permutarea  =


(13 2 3 4 5
4 1 5 2 . )
R: Deoarece prima corespondentă neidentică este 13 înmulţim permutarea  la
stânga cu transpoziţia (1, 3).

(1, 3)  =
( 4 5 3 4 1 5 2 )(
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
3 2 1
=
1 4 3 5 2 . )( )
Deoarece prima corespondenţă neidentică din permutare obţinută este 24
înmulţim relaţia anterioară la stânga cu transpoziţia (2, 4).
(2, 4)(1,3)=
(11 )(
2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
= )(
4 3 2 5 1 4 3 5 2 1 2 3 5 4 (2,4)(1, 3) =(4,5) )
Deoarece orice transpoziţie compusă cu ea însăşi dă permutarea identică, adică
(i, j)(i, j) = e compunem la stânga pe rând cu transpoziţia care apare în membrul
stâng al relaţiei obţinute.

(2, 4) | (2, 4) (1, 3)  = (4, 5) –

(1, 3) | (1, 3)  = (2, 4) (4, 5)

 = (1, 3) (2, 4) (4, 5) (nu este comutativă)

(2,4,5)¿ | ¿ ¿¿
Descompunerea în produs de cicluri a permutării  este:  = (1, 3) (2,5)( 4,5 ) ¿ .

2.  =
(13 2 3 4 5 6 7 8
4 2 5 8 1 6 7 )
 = (1, 3, 2, 4, 5, 8, 7, 6)

(1, 3)  = 1 (
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
3 2 4 5 6 7 8

3 4 2 5 8 1 6 7 = )( )
(
1 2 3 4 5 6 7 8
= 1 4 2 5 8 3 6 7
)
(
1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
(2, 4) (1, 3)  = 1 4 3 2 5 6 7 8 1 4 2 5 8 3 6 7 =
)( )
(
1 2 3 4 5 6 7 8
= 1 2 4 5 8 3 6 7
)
(
1 2 3 4 5 6 7 8
(3, 4)(2, 4) (1, 3)  = 1 2 4 3 5 6 7 8
)
( 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8
1 2 4 5 8 3 6 7 = 1 2 3 5 8 4 6 7 ) ( )
(4, 5) (3,4)(2, 4)(1, 3)  =
(11 2 3 4 5 6 7 8
2 3 5 4 6 7 8 )
(11 2 3 4 5 6 7 8
) (
1 2 3 4 5 6 7 8
2 3 5 8 4 6 7 = 1 2 3 4 8 5 6 7 )

(5, 8)(4, 5) (3,4)(2, 4)(1, 3)  =


(11 2 3 4 5 6 7 8
2 3 4 8 6 7 5 )
(11 2 3 4 5 6 7 8
) (
1 2 3 4 5 6 7 8
2 3 4 8 6 7 5 = 1 2 3 4 5 8 6 7 )

(6, 8)(5, 8)(4, 5) (3,4)(2, 4)(1, 3) =


(11 2 3 4 5 6 7 8
2 3 4 5 8 7 6 )
(11 2 3 4 5 6 7 8
) (
1 2 3 4 5 6 7 8
2 3 4 5 8 6 7 = 1 2 3 4 5 6 8 7 = (7,8) )

(7, 8)(6, 8) (5, 8) (4, 5)(3, 4)(2,4)(1, 3)  =


(11 2 3 4 5 6 7 8
2 3 4 5 6 7 8 =e )
  = (1, 3)(2, 4)(3, 4)(4, 5)(5, 8)(6, 8)(7,8)

3. Să se arate că oricare subgrup de indice doi al unui grup este subgrup normal.
Fie (G; ) un grup şi H un subgrup în G cu [G:H] = 2  H subgrup normal în G.
R: Deoarece [G:H] = 2  există doar două clase de echivalenţă la stânga modulo H,
anume H şi xH, unde x  G\ H, desemenea există doar două clase de echivalenţă la
dreapta modulo H şi anume H şi Hx  xH = Hx = G – H  xH  x-1 = H  H subgrup
normal.

n!
Observaţie. Deoarece ord lui Sn = n! şi ord An = 2  [sn : An] = 2  An
subgrup normal în Sn.

4. Fie (G; ) un grup şi Z(G) = {x  G | xy = yx, () y  G }. Arătaţi că Z(G) este


subgrup normal în G.
Observaţie. Z(G) se numeşte centrul lui G.
R: Arătăm că Z(G) este subgrup:

1) parte stabilă: () a, b  Z(G), să demonstrăm că a b  Z(G).

a  Z(G)  ax = xa, () x  G (1)

b  Z(G)  bx = xb, () x  G (2)

2) 1)
abx = axb = xab, () x  G  a b  Z(G)

e  Z(G) : ex = xe, () x  G  e  Z(G)

() a  Z(G)  a-1 Z(G): a  Z(G)  ax = xa, () x  G

|ax =xa|a−1
a−1 , () x  G  xa-1 = a-1x, () x  G  a-1  Z(G)  Z(G) subgrup în G.
Arătăm că Z(G) este subgrup normal în G: () x  G , () a  Z(G). xax-1  Z(G).


xx
−1

(xax-1)y = e ay = ay = ya = yaxx-1 = y(xax-1), () yG Z(G) subgrup normal în G

5. Fie (G; ) un grup; G x G produsul direct de grupuri şi H mulţimea perechilor (g,


g) ,H = {(g, g) | g  G}  G x G.
a) arătaţi că H este subgrup al lui G x G izomorf cu G;
b) arătaţi că H este subgrup normal al lui G x G  G comutativ.
R: H subgrup în G:

a) 1) () (x, x), (y, y)  H, (x, x)(y, y) = (xy, xy)  H  H parte stabilă

2) (e, e)  H - evident

3) () (x, x)  H  (x-1, x-1)  H  H subgrup în G.


~
H →G

Considerăm o aplicaţie de la G la H (de la mulţimea cu elemente simple către


mulţimea cu elemente complicate) definită prin f: G  H f(x) = (x, x), () x  G.

f morfism f(xy) = (xy, xy)

f(x) f(y) = (x, x) (y, y) = (xy, xy)


f injectivă f(x) = f(y)  (x, x) = (y, y)  x = y

~
f surjectivă () (g, g)H, () g G astfel încât f(g) = (g, g)  f izomorfism  G → H

b) Presupunem că H este subgrup normal în G x G. Să demonstrăm că G este


comutativ.

() x  G şi () g  G  (x, 1)(g, g) (x, 1)-1 = (x, 1)(g, g)(x-1, 1) = (x g x-1, g)H,
deoarece H este subgrup normal.

 x g x-1 = g | x  x g = gx, () x, g  G  G comutativ

Dacă G este comutativ  G x G este comutativ  H este normal (orice


subgrup al unui grup comutativ este normal).

Exemple: 1) Determinarea tuturor structurilor de grup neizomorfe cu un


număr dat de elemente.

1. ord G = 1  G = {e}
2. ord G = 2  G = {e, x}, x  e.

Dacă x2 = x  x = e fals  x2 = e

3. ord G = 3  G = {e, x, x2}


Dacă x2 = e  ord x = 2 dar ord x | ord G  2 | 3 fals  x2  e.

Dacă x2 = x | x-1  x = e fals

Evaluăm x3

Dacă x3 = x2 | x-2  x = e fals

Dacă x3 = x | x-1  x2 = e fals  x3 = e

4. ord G = 4  G = {e, x, y, xy} cu x  e.

ord x=2
|ord x|ord G  ⇒ 2|4
a) Dacă x = e  ¿
2
posibil

Fie y  G, y  e, y  x.
ord y >2
|ord y|ord G 
Dacă y2  e  ¿  ord y = 4  y2, y3  G  y3 = e fals pentru ca mai
avem doar 1 loc  y2 = e.

Fie x y  G.

|¿
2
Dacă xy = e | y xy ¿e ¿¿¿ = y  x = y fals

Dacă xy = y | y xy2 = y2  x = e fals

Dacă x|xy = x | y x2y = x2  y = e fals


Analog yx  e, x, y  yx = xy
 G = {e, x, y, xy} cu x2 = e , y2 = e (xy)2 = e.
e x y xy

e e x y z

x x e z y

y y z e x

xy z y x e
b) G = {e, x, x2, x3} cu x  e
ord x >2
|ord x|ord G=4 
Dacă x  e  ¿
2
 ord x = 4  x2: x3  G

G = < x > , x4 = e este e x x2 x3

grupul ciclic generat de x. e e x x2 x3

x x x2 x3 e

x2 x2 x3 e x

x3 x3 e x x2
Regulă. Există atâtea structuri de grup neizomorfe cu n elemente în atâtea
moduri putem descompune numărul n în factori neunitari. Descompunerii. n = k 1, k2 

k3 … kp îi corespunde structura de grup G = < x1, x2, …, xp> unde ord xi = ki, i = 1, p .
4  G = <x> cu ord x = 4 G = {e, x, x2, x3}

1) n = 4
2  2  G = <x,y> cu ord x = 2 G = {e, x, y, xy}
ord y = 2
6  G = <x> cu ord x = 6 G = {e, x, x2, x3, x4, x5}

2) n = 6

2  3  G = <x,y> cu ord x = 2 G = {e, x, y, y2, xy, xy2} (3)

ord y = 3

8  G = <x> cu ord x = 8 G = {e, x, x2, … , x7}

3) n = 8 24  G = <x,y> cu ord x = 2 G = {e, x, y, y2, y3, xy, xy2, xy3}

ord y = 4

2  2 2 G = <x,y,z> cu ord x = 2 G = {e, x, y, z, xy, xz, yz, xyz}

ord y = 2

ord z = 2

12

4) n = 12 26

43

223

Exempul II. Subgrupurile lui Zn.

(Z6, +) determinaţi subgrupurile sale.


Soluţii:
^ ^
Z6 = { 0 , 1^ , 2^ , 3 , 4^ , 5^ }.

^ ^ ^ ^ ^
1) 0 + 0 = 0  < 0 > = { 0 }
^ ^ ^
2) 1 + 1 = 2

2^ + 1^ = 3^

3^ + 1^ = 4^ < 1^ > = Z6

4^ + 1^ = 5^

5^ + 1^ = 0^

0^ + 1^ = 1^

3) 2^ + 2^ = 4^

4^ + 2^ = 0^ ^ ^ ^ ^
<2 > = {0 , 2 ,4 }

0^ + 2^ = 2^

^ ^ ^
4) 3 + 3 = 0 ^ ^ ^
<3 > = {0 , 3 }
0^ + 3^ = 3^

^ ^ ^
5) 4 + 4 = 2

2^ + 4^ = 0^ ^ ^ ^ ^
< 4 > = {0 , 2 ,4 }

0^ + 4^ = 4^

6) 5^ + 5^ = 4^
4^ + 5^ = 3^

3^ + 5^ = 2^ ^
< 5 > = Z6

2^ + 5^ = 1^

1^ + 5^ = 0^
0^ + 5^ = 5^

^ ^ ^ ^ ^ ^
Subgrupurile lui Z6 sunt: { 0 }, { 0 , 3 }, { 0 , 2 , 4 }, Z6.

^ ^
În (Z4, +) avem subgrupurile: { 0 }, { 0 , 2^ }, Z4.

^ ^ ^ ^ ^
În Z4 x Z6 avem subgrupurile: { 0 } x { 0 } ; { 0 } x { 0 , 3 }, etc.

Exemplul III. Proprietăţile morfismelor şi izomorfismelor

¿ ¿
1
f: R  R + izomorfism de la (R, +) cu (R + , ) cu f(1) = 2. Rezolvăm ecuaţia f(x) = 4 .

()
1 1 ↓¿

Soluţii. f(x) = 4 | f-1  x = f-1 4 = f-1(4-1) =¿ h(x−1)=−h(x) ¿ ¿¿ f -1


(4) = -f-1(2 2) =

= - [ f-1(2) + f-1(2)] = - (1 + 1) = -2.

Exemplul IV. SLn(R) = {X  GLn(R) | det X = 1} unde

GLn(R) = {A  Mn(R) | det A = 0}

a) SLn(R) este subgrup normal în GLn(R)


GLn ( R) ~ ¿
b) SLn ( R ) → (R + , ).
d
Soluţie. a) H este subgrup normal în G ↔ () h  H şi () x  G  xhx-1  H.

Fie X  SLn(R) şi A  GLn(R). Să demonstrăm că A X A-1  SLn(R).

1
det (A X A ) = det A  det X  det A = det A  det X  det A = det X = 1  SLn(R)
-1 -1

subgrup normal în GLn(R).

b) Fie f: GLn(R)  R definit prin f(A) = |det A|.


( )
α 0 0 ... 0
0 1 0 ... 0
0 0 1 ... 0
... ... ... ... ...
0 0 0 ... 1
Im f = (0, ) deoarece ()   (0,), () A = cu det A = 

Ker f = {X  GLn(R) | f(X) = 1} = SLn(R).

GLn ( R) ~
Din teorema fundamentală de izomorfism  ker f → Im f 

GLn ( R) ~ ¿
SLn ( R ) → (R + , ).

4. INELE

Structura de inel este o extensie a structurii de grup, obţinută prin introducerea


unei noi operaţii algebrice care este compatibilă cu prima lege şi are anumite
proprietăţi.

Definiţie. Se numeşte inel o mulţime nevidă A înzestrată cu două legi de


compoziţie, prima notată aditiv (+) iar a doua notată multiplicativ (∙) cu proprietăţile:

1) (A, +) – grup comutativ


2) Operaţia ∙ are proprietăţile:
2.1. este asociativă: (xy)z = x(yz), () x, y, z  A

2.2. este distributivă la stânga şi la dreapta faţă de prima lege:

(a+b) ∙ c = ac + bc, () a, b, c  A


c ∙ (a+b) = ca + cb, () a, b, c  A.

Notam un inel A înzestrat cu operaţiile “+” şi “ ∙ ” cu (A, +, ∙).

Definiţie. Dacă a doua lege a inelului admite element neutru, notat de obicei
cu 1, spunem că inelul A este unitar.

Definiţie. Un inel A pentru care legea a doua este comutativă se numeşte inel
comutativ.

Definiţie. Un inel care conţine un singur element, adică A = {a}, unde a + a =


= a ∙ a = a se numeşte inel nul, iar un inel care admite cel puţin două elemente se
numeşte inel nenul.

Observaţie. Dacă notăm cu 0 elementul neutru de la prima lege şi cu 1


elementul neutru de la legea a doua, atunci în orice inel nenul avem: 1  0.

Definiţie. Dacă (A, +, ∙) este un inel unitar, elementele inversabile în raport cu


a doua lege se numesc unităţile inelului, iar mulţimea tuturor unităţilor inelului A se
notează U(A).
U(A) = {a  A, a inversabil în A în raport cu operaţia ∙ }
Observaţie. 1  U(A) în orice inel nenul şi unitar.

Proporziţie. Dacă (A, +, ∙) este un inel unitar, atunci (U(A), ∙) este un grup
numit grupul elementelor inversabile ale inelului A.

Demonstraţie. Fie a, b  U(A)  () a-1, b-1  U(A).

Să demonstrăm că a ∙ b  U(A). (a ∙ b)-1 = b-1 ∙ a-1  U(A)  a ∙ b  U(A).

Evident 1  U(A).

Fie a  U(A)  () a-1  U(A) si (a-1)-1 = a  U(A)  a-1  U(A)  (U(A), ∙) –
grup.

Exemple. 1. În inelul (Z, +, ∙) al numerelor întregi singurele elemente


inversabile în raport cu operaţia de înmulţire sunt 1 şi -1  U(Z) = {-1, 1}.
2. Fie Z[i] = {a + ib| a, b  Z}. (Z[i], +, ∙) este un inel comutativ, unitar numit inelul
întregilor lui Gauss. Avem U(Z[i]) = {1, -1, i, -i}, deoarece: fie z = a+ib  Z[i]
inversabil în Z[i]  () u = c + id  Z[i] astfel încât z ∙ u = 1  (a + ib)(c+ id) = 1 

 ac – bd + i(ad + bc) = 1

{ac−bd=1¿¿¿¿ 
b=−
da
c
⇒ ac+
ad 2
c
=1 2
c
2
 a(c2 + d2) = c  a = c +d ,

−d
2 2
b = c +d .

Dar a, b  Z. Deoarece a, b sunt subunitare pot lua doar valorile -1, 0, 1.

1
Dacă c = 0  a = 0, b = - d  Z  d =  1  b =  1.

1
Dacă d = 0  b = 0, a = c  Z  c =  1  a =  1  elementele inversabile sunt
 1 şi  i.

3. (Mn(R), +, ∙) adică inelul matricelor pătratice de ordin n cu elementele reale, în


raport cu operaţia de adunare şi înmulţire a matricelor este un inel necomutativ,
unitar, cu unitatea inelului In, adică matricea unitate. Elementele inversabile ale
acestui inel sunt matricele inversabile, adică acele matrici care au determinantul
nenul.

U(Mn(R)) = {A| det A  0}.

1. REGULI DE CALCUL ÎNTR-UN INEL

În afară de proprietăţile celor două operaţii ale inelului date în definiţia sa au


loc şi alte propietăţi care rezultă imediat din definiţie.

Propoziţie. Dacă (A, +, ∙) este un inel, atunci:

1. 0 ∙ a = a ∙ 0 = 0, () a  A
2. –a ∙ b = a ∙ (-b) = -ab, () a, b  A
(-a)(-b) = a ∙ b, () a, b  A

3. a(b - c) = ab – ac , () a, b, c  A
(b - c)a = ba – ca, () a, b, c  A

( )
n n
∑ b i =∑ a⋅bi
4. a∙ i=1 i=1 , () a, b1, b2, …, bn  A

(∑ ) ∑
n n
b i a= b i⋅a
i=1 i=1 , () a, b1, b2, …, bn  A

(∑ ) ( ∑ ) ∑ ∑
n m n m
ai ⋅ bj = ai⋅bi
5. i=1 j=1 i =1 j=1 , () ai, bj  A , i=1, n , j= 1, m .
Propoziţie. Dacă (A, +, ∙) este un inel comutativ pentru () a, bA şi ()n N*
are loc formula binomului Newton:

n
∑ C kn
(a + b) = k =0 an-k bk.

Practic. Într-un inel regulile de calcul admise sunt cele date de axiomele
inelului, cele date de propoziţiile anterioare, precum şi identităţile care au loc în inel.

Exemplu. Fie (A, +, ∙) un inel necomutativ cu x2 = x, () x  A, iar x1, x2, x3 


A cu x1x2x3 = 0, atunci:

1) x2x3x1 = 0
2) x3x1x2 = 0
3) x1a x2b x3 = 0, () a, b  A.
Soluţie. Dacă într-un inel produsul a doua elemente este nul, nu înseamnă că
unul din factori trebuie să fie nul, deci relaţia x 1x2x3 = 0 poate avea loc fără ca x 1 sau
x2 sau x3 să fie zero.

Relaţiile din concluzie nu sunt evidente, deoarece într-un inel necomutativ nu


avem voie să schimbăm ordinea factorilor.

Pentru calculul expresiilor cerute vom folosi unica regula de calcul din inelul
dat care ne arată ca orice element este egal cu el însuşi ridicat la pătrat.
(⏟
x 1⋅x 2 x 3 )
1) x2x3x1 = (x2x3x1)2 = x2x3 0 x1 = x2 x3 0 x1 = 0
(⏟
x 1 x 2⋅x 3 )
2) x3x1x2 = (x3x1x2) = x3
2 0 x1x2 = x3 0 x1 x2 = 0
( x1 a x2 b ⏟
x 3)( x 1 a x 2 b x 3 )
2
3) x1a x2b x3 =(x1a x2b x3) = β =0
Deoarece nu au apărut cele trei elemente x 1x2x3 cuplate într-un produs, vom
decupa o secvenţă din produsul obţinut care să înceapă cu un x şi să se încheie cu
ceilalţi doi () sau să înceapă cu doi x şi să se încheie cu al treilea ().

 = x2 b x3x1 = (x2b x3x1)2 = x2b(x3x1x2)b x3x1 = 0

2. DIVIZORII LUI ZERO INTR-UN INEL

În inele există în general elemente diferite de elementul neutru de la prima


lege (0), a căror compunere în sensul legii a doua este egală cu elementul neutru al
primei legi, sau mai simplu sunt nenule cu produsul nul.

Definiţie. Dacă (A, +, ∙) este un inel, un elementul a  A se numeşte divizor


al lui 0 la stânga (la dreapta) dacă el este nunul şi () b  A, b  0 astfel încât a ∙ b
= 0 (b ∙ a = 0).

Practic divizorii lui zero se determinea rezolvând ecuaţia a ∙ b = 0, a, b  A


oarecare. Avem cazurile:

1) Dacă a = 0 sau b = 0 sunt singurile soluţii ale ecuaţiei date, inelul A nu are
divizori ai lui zero.
2) Dacă () a  0 şi b  0 soluţii ale ecuaţiei date, atunci inelul A are divizori ai lui
zero care sunt chiar soluţiile nenule găsite.
Exemplul. 1. În inelul (M3(R), +, ∙) al matricelor patratice de ordinul 3, matricile

( ) ( )
0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 0 0
A = 0 0 1 si B = 0 0 0 sunt nenule dar au produsul nul,

( )
0 0 0
0 0 0
A ∙ B = 0 0 0 , deci sunt divizori ai lui zero.
2. Fie A = Z x Z = {(x, y) | x, y  Z}, care are o structură de inel comutativ în
raport cu operaţiile de adunare şi înmulţire pe componente:

(x, y) + (a, b) = (x + a, y + b)

(x, y) ∙ (a + b) = (xa, yb)

În acest inel divizorii lui zero sunt perechile care au o componentă nulă şi
cealaltă nenulă, adică (x, 0) şi (0, y) cu x  0, y  0.

Soluţie. Elementul neutru la adunarea perechilor este (0,0). Fie (x,y), (a,b)A
cu (x, y) ∙ (a, b) = (0, 0)  (xa, yb) = (0, 0)  xa = 0 sau yb = 0. Avem cazurile:

1). a = 0 si b = 0  (a, b) = (0, 0)

2). x = 0 si y = 0  (x, y) = (0, 0)

3). b = 0 si x = 0  (a, 0) ∙ (0, y) = (0, 0) care pentru a  0 şi y  0 sunt divizori


ai lui zero.

4). a = 0 si y = 0  (0, b) ∙ (x, 0) = (0, 0), care pentru x  0 şi b  0 sunt divizori


ai lui zero.

^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^
3. În Z12 = { 0, 1 , 2, 3, 4 , 5 , 6, 7 , 8, 9 ,10, 11} avem

2^⋅6^ =0^
3^⋅4^ =0^ 9^⋅4^ =0^
^ 3=
8⋅ ^ 0^ 10⋅6^ =0^ {
^ 3,
2, ^ 4^ , 6,^ 8^ , 9^ , 10 } sunt divizori ai lui zero.

4. Pe mulţimea Z considerăm operaţiile x  y = x + y + 3

x T y = xy + 3x + 3y +6, împreună cu care Z devinde inel comutativ. Pentru a găsi


divizorii lui zero deteminăm mai întâi elementul neutru de la prima lege care este
e1 = -3. Rezolvăm ecuaţia xTy = -3, in care x, y  Z oarecare  xy +3x +3y +6 = -3

xy + 3x +3y +9 = 0  (x+3) (y +3) = 0  x = -3 sau y = -3  nu există divizori ai lui


zero.

Definiţie. Un inel A unitar nenul şi comutativ care nu are divizori ai lui zero se
numeşte domeniu de integritate (inel integru).
Observaţie. Dacă a  A nu este divizor al lui zero atunci în inelul A au loc
regulile de simplificare la stânga şi la dreapta cu a, adică:

ab = ac  b = c

ba = ca  b = c.

EXEMPLE IMPORTANTE DE INELE

1. INELUL ÎNTREGILOR LUI GAUSS

Z[i] = {a + ib | a, b  Z}, care împreună cu operaţiile de adunare a numerelor


complexe şi înmulţire a numerelor complexe capătă o structură de inel comutativ fără
divizori ai lui zero şi cu elemente inversabile 1, -1, i, -i.

2. PRODUSUL DIRECT A DOUĂ INELE

Fie (A, +, ) şi (B, +; ). Considerăm produsul cartezian A x B = {(x, y)| x  A, y


 B} pe care introducem operaţia de adunare pe componente.

(a, b) + (x, y) = (a + x, b + y) şi operaţia de înmulţire pe componente

(a, b)  (x, y) = (ax, by)

Cu aceste operaţii A x B devine un inel numit produsul direct al inelelor A şi


B. Dacă inelele A şi B sunt unitare, atunci A x B este tot un inel unitar cu elementul
unitate (1, 1), iar dacă A şi B sunt comutative, atunci A x B este tot un inel comutativ.

Să determinăm divizorii lui zero din acest inel. Deoarece elementul neutru la
adunarea perechilor este (0, 0) rezolvăm ecuaţia

(a, b) (x, y) = (0, 0)  (ax, by) = (0, 0)  ax = 0; by = 0.

I. Dacă A şi B au divizori ai lui zero egalităţile din sistemul anterior sunt


verificate şi pentru elementele nenule, anume divizori ai lui zero din cele două inele.
În acest caz divizori ai lui zero din inelul A x B sunt perechile de divizori ai lui zero din
cele două inele.
^
Exemple: Z12 x Z6 ( 3, 2 ) este divizor al lui zero deoarece () ( 4^ , 3 ) astfel
^
^ ^
încât ( 3, 2 )( 4^ , 3 ) = ( 0, 0 ).

Divizorii lui zero din Z12 sunt


^ 3^ , 4^ , 6,
2, ^ 8,^ 9^ ,10 iar divizorii lui zero din Z6 sunt

2, 3, 4 . Divizori ai lui zero din Z12 x Z6 sunt toate perechile de divizori ai lui zero din
cele două inele.

II. Dacă A şi B nu au divizori ai lui zero, ecuaţia (a, b) (x, y) = (0, 0) admite
soluţiile nenule (a, 0) şi (0, b) care pentru a  0 şi b  0 sunt divizori ai lui zero în
A x B.

^ ^ ^ ^
Exemplu. Z3 x Z5 = { 0, 1 , 2 } x { 0, 1, 2, 3, 4 }. Sunt divizori ai lui zero ( 0,1 ), ( 0,2 ),
^
^ ^ ^
( 0,3 ), ( 0,4 ), ( 1̂, 0 ), ( 2,0 ). Elementele inversabile ale inelului A x B sunt perechile de
elemente (x, y) cu x inversabil în A şi y inversabil în B.

Observaţie. În Zn există 3 tipuri de clase de resturi:

^
1. clasa lui zero 0 care este neinversabilă şi nu este divizor al lui zero;

2. clase inversabile care au reprezentanţi primi cu n;

3. divizori ai lui zero sunt clase nenule şi neinversabile.

^ ^ ^ ^ ^ ^ ^
Exemplu. În Z6 = { 0, 1 , 2, 3, 4 , 5 }, 1 şi 5^ sunt inversabile iar în

Z4 = { 0, 1, 2, 3 }, 1 şi 3 sunt inversabile.

^ ^ ^
Z6 x Z4 sunt inversabile ( 1, 1 ) ( 1, 3 ) ( 5,1 ),( )

Propoziţie. U(A x B) = U(A) x U(B) adică (a, b)  A x B este inverasabil în


A x B  a este inversabil în A şi b este inversabil în B.

III. Fie A un inel şi M   o mulţime. Atunci mulţimea AM = {f : M  A} capătă o


structură de inel cu operaţiile de adunare şi de înmulţire a funcţiilor induse de
operaţiile inelului A, adică (f + g)(x) = f(x) + g(x),  x M
(f  g)(x) = f(x)  g(x),  x M.

Dacă A este un inel comutativ atunci şi inelul A M este comutativ. Elementul


neutru la adunare este funcţia nulă : M  A definită prin (x) = 0,  x M, unde 0
este elementul neutru de la adunarea inelului A.

Elementul neutru la înmulţire este i: M  A definit prin i(x) = 1,  x M, unde 1


este elementul unitate al inelului A.

Dacă M are cel puţin două elemente, inelul A M are divizori ai lui zero, de

exemplu funcţiile f: M  A f(x) =


{0 , x=a¿¿¿¿ şi g: M  A, g(x) =
{1 , x=a¿¿¿¿
cu a  M fixat. Avem f  0, g  0 dar f  g = 0.

SUBINELE ŞI IDEALELE UNUI INEL


Fie (A, +, ) un inel nenul.

Definiţie. O submulţime nevidă A’ a lui A se numeşte subinel al lui A dacă


operaţiile inelului A induc operaţii pe A’, împreună cu care A’ devine inel.

Observaţie. O operaţie algebrică induce o operaţie algebrică pe o submulţime


a sa dacă compunerea oricăror două elemente din submulţime rămâne tot în
submulţime.

Propoziţie. (caracterizări echivalente pentru subinele)

Fie (A, +, ) un inel, A’ o sbmulţime nevidă. Sunt echivalente afirmaţiile:

1) A’ este subinel în A
2) a)  a, b  A’  a – b  A’
b)  a, b  A’  a  b  A’.

Comentariu. Condiţia a) ne arată că A’ este subgrup al grupului (A, +) iar b)


ne arată că A’ este parte stabilă în raport cu a doua operaţie.

EXEMPLE DE SUBINELE:
1. Pentru orice inel (A, +, ) mulţimea {0} şi A sunt subinele numite subinele
improprii ale lui A.

2. (Z, +, ) este un subinel al lui (Z[i], +, )

3. (n Z, + ; ) este un subinel în (Z, +; )

4. Dacă A şi B sunt inele, atunci A x {0} şi {0} x B sunt subinele ale lui A x B.

5. A’ =
{( )
a b | a , b , c ∈ A , A inel comutativ unitar
0 c }
este subinel al inelului
M2(A) al matricelor pătratice de ordin doi cu elemente din A.

OPERAŢII CU SUBINELE
1. Intersecţia oricărei familii de subinele este un subinel.

intersect Ai
Propoziţie. Fie (A, +, ) un inel şi (Ai)iI o familie de subinele ale lui A  i∈I
este tot subinel în A.

Demonstraţie. Fie a, b 
intersect Ai
i∈I  a, b  Ai,  i I 
{a−b∈Ai ¿¿¿¿ ,  i I 

{
a−b∈intersect Ai ¿ ¿¿¿
i∈ I intersect Ai
 i∈I este subinel în A.

2. Reuniunea a două subinele nu este în general subinel decât, naumai


dacă unui din ele este inclus în celălalt.

Propoziţie. Fie (A, +, ) un inel şi A1 şi A2 subinele a lui A. Atunci A 1  A2 este


subinel în A  A1 A2 sau A2  A1.

3. Subinelul generat de o mulţime

Definiţie. Dacă (A, +, ) este un inel şi M  A este o submulţime nevidă, atunci


cel mai mic subinel al lui A în raport cu relaţia de incluziune, care conţine pe M, se
numeşte subinel generat de M.
Propoziţie. Subinelul generat de M concide cu intersecţia tuturor subinelelor
lui A care conţin pe M.

IDEALELE UNUI INEL


Fie (A, +, ) un inel şi I  A o submulţime nevidă.

Definiţie. I se numeşte ideal stâng al lui A dacă:

1) a – b  I,  a, b  I

2) x  a  I, pentru  x  A,  a  I.

Comentariu. Condiţia 1) ne arată că un ideal este un subgrup al grupului


(A, +) iar 2) ne arată că un ideal stâng absoarbe inelul A la stânga, adică orice
element din A compus la stânga cu unul din ideal ne dă un element din ideal.

Definiţie. I se numeşte ideal drept al lui A dacă:

1) a – b  I,  a, b  I

2) a  x  I,  x  A,  a  I.

Definiţie. I se numeşte ideal bilateral al lui A dacă el este ideal stâng şi ideal
drept pentru A, adică:

1) a – b  I,  a, b  I

2) x a y  I,  a  I,  x, y  A.

Observaţie. Dacă inelul A este comutativ noţiunile de ideal stâng, ideal drept
şi ideal bilateral coincid.

EXEMPLE DE IDEALE.

1) În orice inel A, {0} şi A sunt ideale bilaterale numite idealele improprii ale lui A.
2) nZ este un ideal bilateral al lui Z.

3) M1 =
({ 00 xy ) |x , y ∈ A , A inel comutativ } este un ideal stâng al inelului de matrici
M2(A); care nu este şi ideal drept.
4) M2 =
({ 0x 0y ) |x , y ∈ A , A inel comutativ} este un ideal drept al inelului M 2(A) care
nu este şi ideal stâng.

5) M3 =
({ 0y xz ) |x, y , z∈ I , I ideal bilateral in A} este un ideal bilateral în M2(A) .

OPERAŢII CU IDEALE
Fie (A, +, ) un inel.

1) Intersecţia unei familii de ideale este tot un ideal al inelului.

Propoziţie. Dacă (Ii)iM este o familie de ideale stângi ale inelului A, atunci
intersect I i
i∈M este tot un ideal stâng al lui A.

intersect I i
Demonstraţie. Fie x, y  i∈M  x, y  Ii,  i  M. Deoarece Ii este ideal 
intersect I i
x – y  Ii, () i  M  i∈M este subgrup al grupului (A, +).

intersect I i
Fie a  A şi x  i∈M  x  Ii, () i  M. Deoarece Ii este ideal stâng  ax  Ii,
intersect I i intersect I i
() i  M  ax  i∈M  i∈M ideal stâng în A.

Observaţie. Rezultate alnaloage au loc pentru ideale drepte sau bilaterale.

2) Reuniunea a două ideale nu este în general un ideal.

3) Idealul generat de o mulţime nevidă

Definiţie. Se numeşte ideal stâng (drept, bilateral) generat de M cel mai


mic ideal stâng (drept, bilateral) al lui A care conţine pe M.

Propoziţie. Idealul stâng (drept, bilateral) generat de M coincide cu intersecţia

intersect I ⊇M ¿¿¿
tuturor idealelor stângi (drepte, bilaterale) care conţin pe M, adică I ideal in A ¿ .
Propoziţie. (Structura idealelor generate de o mulţime)

Fie (A, +, ) un inel, M  A, M   şi I idealul stâng (drept, bilateral) generat de


M. Atunci:

a) I = ¿¿ ;

b) I = ¿¿
c) I = ¿ ¿
Demonstraţie. a) Notăm cu X mulţimea din membrul drept al egalităţii. Să
n n
∑ x i ai ∑ yi ai
arătăm că X este un ideal al lui A (stâng). Fie x, y  X: x = i=1 şi y = i=1 cu xi

şi yi  A, ai  M, () i = 1,n .
n
∑ (⏟
xi − y i )
i=1
x–y= ∈A ai  X  (X, +) subgrup al lui (A, +).

n
∑ x i ai 1,n .
Fie a  A şi x  X  x = i=1 , xi  A, ai  M, i =

n
∑ (ax
⏟i )
i=1
ax = ∈A ai  X  X ideal stâng în A.

Dacă luăm n = 1 şi x1 = 1  ai  X, () ai  M, M  X. Să arătăm că C este cel


mai mic ideal al lui A care conţine pe M.

n
∑ x i a⏟i
i =1
Fie J un ideal în A cu M  J, () x X, x = ∈J  X  J I = X.

Definiţie. Dacă (A, +, ) este un inel şi a  A atunci idealul stâng (drept,


bilateral) generat de a, se numeşte idealul stâng (drept, bilateral) principal generat
de a şi se notează respectiv cu Aa, (aA, AaA).
4) Suma a două ideale

Fie (A, +, ) un inel.

Definiţie. Dacă I1 şi I2 sunt două ideale stângi (drepte, bilaterale) ale lui A,
atunci idealul generat de I1  I2 se numeşte suma celor două ideale şi se notează cu
I1 + I2.

Propoziţie. Dacă I1, I2 sunt ideale stângi (drepte, bilaterale) ale inelului A,
atunci

I1 + I2 = {a1 + a2 | a1 I1, a2  I2}

Demonstraţie. Notăm I mulţimea din membrul drept al egalităţii. Să


demonstăm că I este ideal stâng în A. Fie a, b  I 

 a = a1 + a2, b = b1 + b2 unde a1, b1  I1 şi a2, b2  I2


(a 1 −b1 ) ⏟
(a2 −b 2 )
∈ I1 ∈ I2
a – b = (a1 + a2) – (b1 + b2) = +  I  (I, +) este subgrup în (A, +).

Fie   A şi a  I  a = a1 + a2, a1  I1 şi a2  I2.

αa 1 αa 2
⏟ ⏟
a =  (a1 + a2) = ∈ I1
+ ∈ I2
 I  I este ideal stâng în A.

Fie a1  I1  a1 = a1 + 0  I  a1  I  I1  I2  I

Fie a2  I2  a2 = 0 + a2  I  a2  I

Să arătăm că I este cel mai mic ideal al lui A care conţine pe I 1  I2. Fie J un
ideal stâng în A cu I1  I2  J. Fie a  I  a = a1 + a2, a1  I1, a2  I2  I  J I = J.

Propoziţie. Operaţia de adunare a idealelor determină pe mulţimea idealelor


stângi (drepte, bilaterale) o structură de monoid comutativ cu element neutru idealul
nul “0” adică adunarea este:

 Asociativă (I1 + I2) + I3 = I1 + (I2 + I3), () I1 I2 I3 ideale în A


 Comutativă I1 + I2 = I2 + I1, () I1 I2 ideale în A
 Element neutru I + 0 = 0 + I = I, () I ideal în A
Produsul idealelor
Fie (A, +, ) un inel şi I1, I2 ideale stângi (drepte, bilaterale) ale lui A. Atunci
mulţimea M = {ab | a  I1, b  I2} nu este ideal stâng (drept, bilateral) în A.

Definiţie. Se numeşte produsul idealelor I1 şi I2 şi se notează cu I1I2 idealul


generat de mulţimea M = {ab | a  I1şi b  I2}.

Propoziţie. Dacă I1, I2 sunt ideale stângi (drepte, bilaterale) ale inelului A,

atunci I1I2 = ¿¿ .

Propoziţie. Operaţia de înmulţire a idealelor determină pe mulţimea idealelor


stângi (drepte, bilaterale) ale inelului A o structură de monoid comutativ în care
elementul neutru este inelul A, adică această operaţie are proprietăţile:

 Asociativă I1(I2 I3) = (I1I2) I3, () I1 I2 I3 ideale în A


 Comutativă I1I2 = I2 I1, () I1 I2 ideale în A
 Element neutru I1A = A I1 = I1, () I1 ideal în A
Propoziţie. Înmulţirea idealelor este distributivă faţă de operaţia de adunare a
idealelor şi la stânga şi la dreapta adică

I1(I2 + I3) = I1 I2 + I1 I3, () I1 I2 I3 ideale în A

(I2 + I3) I1 = I2 I1 + I3 I1, () I1 I2 I3 ideale în A.

Observaţie. Mulţimea idealelor unui inel A nu determină o structură de inel


deaorece adunarea idealelor nu determină o structură de grup pe această mulţime.

MORFISME DE INELE

Fie (A, +; ) şi (B, +, ) două inele.

Definiţie. Se numeşte morfism de inele orice aplicaţie f: A B cu


proprietăţile:

1) f(x + y) = f(x) + f(y),


2) f(xy) = f(x)  f(y), () x, y  A.
Exemplu. 1) Aplicaţia identică 1A : A A definită prin 1A (x) = x, () x  A este
morfism de inele.

2) Aplicaţia nulă : A  B, definită prin (x) = 0B, () x  A este morfism de


inele.

Propoziţie. Compunerea a două morfisme de inele este tot un morfism de


inele. Fie f: A B şi g: B  C morfisme de inele unde A, B, C sunt inele cu operaţiile
notate cu +,  . Atunci g  f: A C este un morfism de inele.

Demonstraţie. Fie x, y  A.

f g
= =
(g  f)(x + y) = g(f(x + y)) morf g(f(x)+f(y)) morf g(f(x)) + g(f(y)) = (g  f)(x) + (g  f)(y) 
g  f morfism de grupuri.

(g  f)(xy) = g(f(xy)) = g(f(x) f(y)) = g(f(x))  g(f(y)) = (g  f)(x)  (g  f)(y).

Un morfism de inele este în particular un morfism de grupuri, deci duce


elementul neutru de la prima operaţie din domeniu în elementul neutru de la prima
operaţie din codomeniu ,adica f(0A) = 0B.

Un morfism de inele nu duce neapărat elementul unitate din domeniu în


elementul unitate din codomeniu.

x 0
( )
Exemplu. Funcţia f: Z  M2(Z), definit prin f(x) = 0 0 , () x Z este un
morfism de inele deoarece

f(x + y) =
(0 0 0 0) ( )( )
x+ y 0 x 0 y 0
= +
0 0 = f(x) + f(y)

f(x) f(y) =
( )( ) (
x 0 y 0 xy 0
0 0 0 0
= )
0 0 = f(xy), () x, y  Z

f(1) =
( )( )
1 0 1 0
0 0

0 1 = I2. f nu duce elementul unitate în elementul unitate.
Definiţie. Un morfism de inele f  A  B care satisface condiţia f(1A) = 1B, unde
1A, 1B sunt elementul unitate din A, B respexctiv, se numeşte morfism unitar de
inele.

Propoziţie. Orice morfism surjectiv de inele este unitar.

Definiţie. Un morfism de inele f : A  B se numeşte monomorfism dacă


pentru orice morfisme de inele g: C  A şi h: C A cu proprietatea că: f  g = f  h 

g=h.

Observaţie. Un monomorfism de inele nu ese neapărat injectiv.

Definiţie. Un morfism de inele f : A  B se numeşte epimorfism dacă pentru


orice două morfisme de inele g, h: B C cu properietatea că din g  f = h  f  g = h.

Propoziţie. Un morfism de inele este epimorfism  el este surjectiv.

Definiţie. Dacă f: A B este un morfism de inele, mulţimea Ker f = {x  A |


f(x) = 0B} se numeşte nucleul lui f, iar mulţimea Im f = {f(x) | x  A} se numeşte
imaginea lui f.

Definiţie. Un morfism f: A B se numeşte izomorfism de inele dacă există


un morfism de inele g: BA astfel încât g  f = 1A şi f  g = 1B.

Observaţie. g este unic determinat de f şi se notează cu f -1.

Propoziţie. Un morfism de inele f: A B este izomorfism  el este bijectiv.

PROPRIETĂŢI DE TRANSPORT PENTRU SUBINELE ŞI IDEALE, PRIN


MORFISME DE INELE

Fie f: A B un morfism de inele.

Propoziţie. 1) Dacă A’ este un subinel a lui A, atunci f(A’) = {f(x) | x  A’} este
un subinel în B. În particular Imf = f(A) este subinel în B.

2) Dacă B’ este subinel în B, atunci f -1(B) = { x  A| f(x)  B’} este un subinel în A. În


particular Ker f = f-I({0B}) este subinel în A.
3) Dacă S(A, Ker f) este mulţimea subinelelor lui A care conţin pe Ker f iar S(B) este
mulţimea subinelelor lui B şi f: A B este un morfism surjectiv de inele, atunci
aplicaţia:

F: S(A, Ker f)  S(B) definit prin F(A’) = f(A’) este o bijecţie care păstrează
incluziunea, adică A’  A” F(A’)  F(A”).

4) Dacă I este un ideal al lui A, atunci f(I) este un ideal al lui B.

5) Dacă I este ideal al lui B, atunci f-1(I) este ideal al lui A care conţine pe Ker f.

6) Dacă II(A, kerf) este mulţimea idealelor lui A care conţin pe Ker f, II(B) este
mulţimea idealelor lui B şi f: A  B este un morfism surjectiv de inele, atunci
aplicaţia: F: II(A Ker f)  II(B), definit prin F(I) = f(I) este o corespondenţă bijectivă cu
inversa G: II(B)  II(A Ker f) definit prin G(I) = f-1(I).

În particular f(A)=Im f şi Ker f=f-1{0B} sunt ideale bilaterale ale lui B respectiv A.

INELUL FACTOR

Noţiunea de ideal din teoria inelelor este echivalentul noţiunii de subgrup


normal din teoria grupurilor.

Vom arăta în continuare cum se construieşte inelul factor al unui inel în raport
cu un ideal bilateral al său.

Fie (A, +, ) un inel şi I un ideal bilateral al lui A. În particular I este un subgrup


A
normal al grupului (A, +), deci putem construi grupul factor I în modul următor:

consierăm relaţia de congruenţă modulo I definită prin x  y (mod I)  x – y  I, care


este o relaţie de echivalenţă pe A. Această relaţie împarte mulţimea A în clase de

echivalenţă, unde clasa unui element x  A este ^x = x + I = { x +a| a I}. Aceste


clase consituie o partiţie a mulţimii A, adică sunt nevide, disjuncte şi reuniunea lor
formează mulţimea A. Mulţimea acestor clase de chivalenţă este mulţimea factor a
grupului A în raport cu subgrupul său I.
Operaţia de adunare a grupului A induce o operaţie de adunare a claselor

definită prin x^ + ^y = x+y. S-a demonstrat că această adunare a claselor este bine
definită adică nu depinde de reprezentanţii aleşi ai claselor.

A
Mulţimea factor I capătă o structură de grup comutativ în raport cu operaţia

de adunare a claselor deoarece această operaţie este asociativă, are element neutru
^
clasei 0 = I, este comutativă şi orice clasă are clasa opusă - ^x = -x.

Definiţie. Dacă operaţia a doua a inelului A induce o operaţie algebrică pe


A
mulţimea clselor de echivalenţă din grupul factor I spunem că relaţia de
congruenţă modulo I este compatibilă cu operaţia considerată a inelului A.

Observaţie. Am văzut că relaţia de congruenţă modulo I este compatibilă cu


prima lege a inelului A, lucru vizualizat în definiţia operaţiei de adunare a claselor.

Propoziţie. Dacă (A, +, ) este un inel şi I este un ideal bilateral al lui A, atunci
relaţia de congruenţă modulo I este compatibilă cu operaţia de înmulţire a inelului A,
adică dacă x  x1 (modulo I) şi y  y1 (modulo I), atunci xy  x1y1(modulo I).

Datorită compatibilităţii relaţiei de congruenţă modulo I cu operaţia de înmulţire

a inelului putem defini o operaţie de înmulţire a claselor prin x^  ^y = xy.

A
Teoremă. Mulţimea factor I are o structură de inel în raport cu operaţiile de
A
adunare şi înmulţire a claselor. Dacă A este un inel comutativ, atunci I este tot un

inel comutativ.

A
Demonstraţie. Am arătat că I este grup comutativ în raport cu operaţia de

adunare a claselor. Să demonstrăm proprietăţile operaţiei de înmulţire care duc la


structura de inel.

A
Asociativitate : x^ ( ^y z^ ) = ^x yz =x(yz)=(xy)z= xy  ^z = ( ^x ^y ) ^z , () ^x , ^y , ^z  I

Distributivitatea operaţiei înmulţire faţă de operaţia de adunare :


A
^x ( ^y + ^z ) = x^  (y+z) = x(y+z) = xy+xz = xy + xz = ^x ^y + ^x ^z , () ^x , ^y , ^z  I

A
( ^y + ^z ) ^x = (z + y) ^x = (y +z)x = yx + zx = yx + zx = ^y x^ + ^z x^ , () ^x , ^y , z^  I

A
Dacă A este inel unitar cu unitatea 1 atunci I este tot un inel unitar cu unitatea 1^ .

A
^x  1^ = x  1 = x^ şi 1^  x^ = 1  x = x^ , () ^x  I .

A
Definiţie. Inelul ( I , +, ) se numeşte inelul factor al inelului A în raport cu

idealul bilateral I.

A
Propoziţie. Aplicaţia  I: A  I , definită prin  I(x) = ^x = x + I este un
morfism surjectiv de inele a cărui nucleu coincide cu I adică Ker  I = I.

Demonstraţie. Să arătăm că aplicaţia I este un morfism de inele:

 I(x + y) = x+y = x^ + ^y =  I(x) +  I(y), () x, y A

 I(x y) = xy = x^  ^y =  I(x)   I(y), () x, y A

Evident  I este surjectivă.

^
Ker f  I = {x  A|  I(x) = 0 } = {x  A|  I(x) =I} = I.

A
Definiţie. Morfismul de inele  I : A  I se numeşte surjecţia canonică a
A
inelului A pe inelul său factor I .

Observaţie. Dacă A este inel unitar atunci  I este un morfism unitar de inele.

TEOREME DE IZOMORFISM PENTRU INELE

1) Teorema fundamentală de izomorfism


Dacă f: A  B este un morfism de inele, atunci există izomorfismul canonic de
A ~ A
inele : Kerf → Im f, unde Kerf este inelul factor în raport cu Ker f, iar Im f

este subinelul f(A) a lui B.

A
Demonstraţie. Definim aplicaţia ( ^x ) = f(x), () ^x  Kerf .

Această corespondenţă este bine definită, adică nu depinde de reprezentantul

ales în clasa lui x. Într-adevăr dacă y  ^x = x + Ker f () a  Ker f astfel încât y=x+a.

f
f⏟
(a)
=
f(y) = f(x + a) morf f(x) + =0 = f(x)  ( ^x ) = ( ^y ) .

 este surjectivă: evident () z  Imf  ()   A astfel încât z = f() ( α^ ) =
f() = z.

 este injectivă: ( ^x ) = ( ^y )  f(x) = f(y)  f(x) - f(y) = 0  f(x-y) = 0 

 x – y  Ker f  x  y(mod Ker f)  ^x = ^y .

 este morfism de inele:

A
( ^x + ^y ) = (x + y) = f(x+y) = f(x) + f(y) = ( ^x ) + ( ^y ), () ^x , ^y  Kerf .

A
( ^x ^y ) = (xy) = f(x y) = f(x) f(y) = ( ^x )  ( ^y ), () ^x , ^y  Kerf .

  este izomorfism de inele.

Teorema 2 de izomorfism pentru inele:

Fie A un inel, A’ un subinel a lui A şi I un ideal bilateral al lui A. Atunci A’ + I =


= {x +a| x  A’, a I } este un subinel al lui A, I este ideal bilateral în A’ + I, A’  I este
A' A'+I

ideal bilateral în A’ şi există izomorfismul canonic  : A '∩I I .
Observaţie. Izomorfismul  este unicul morfism de inele care face comutativă
diagrama

I
A’ i A’+I I A’+ I


’I
A'
A '∩I

Demonstraţie. Dacă u, v  A’ + I  () x, y  A’ şi () a, b  I astfel încât

u = x +a, v = y + b.

⏟ ⏟
x− y a−b
u – v = (x +a) – (y +b) = ∈ A' + ∈I  A’ + I  A’ + I este subgrup

u  v = (x+a)(y+b) = xy + ay + bx + ab  A’ + I  A’ + I subinel a lui A.

Deoarece I este ideal bilateral în A, el este un ideal bilateral şi în A’  I. Este


subinel în A, fiind intersecţia a două subinele deci este subinel şi în A’.

Considerăm morfismul incluziune I: A’  A’ + I, definit prin i(x) = x, () x  A’,


I I
 I: A’ +I  A’+ I definit prin  I(x) = x + I si notăm cu f, f =  I  i: A’ A’+ I care
este un morfism surjectiv de inele cu Ker f = {x  A‘| x + I = I} = A’  I: Din teorema
A' I
fundamentală de izomorfism obţinem izomorfismul canonic : A '∩I  A’+ I

definită prin (x + A’I) = x + I.

Teorema 3 de izomorfism pentru inele

A
Fie (A, +, ) un inel, I un ideal bilateral al lui A şi f: A I surjecţia canonică.
A
Dacă notăm cu S(A; I) mulţimea subinelelor lui A care conţin pe I şi cu S( I )

A
mulţimea subinelelor lui I , atunci aplicaţia : S(A, I)  S(A/ I) definită prin (A’) =

A'
(A’) = I , () A’  S(A, I), este o bijecţie. Mai mult, J  S(A,I) este un ideal
bilateral al lui A  J/I este ideal bilateral al lui A/I şi există izomorfismul de inele
A /I
: A/J  J/ I .

IDEALELE ŞI INELELE FACTOR ALE INELULUI CLASELOR DE RESTURI


MODULO n: (Zn, +, )

Fie Z mulţimea numerelor întregi, n  N fixat şi nZ = {nk| k Z} idealul bilateral

generat de n şi n: Z  Z/nZ = Zn surjecţia canonică definită prin n(x) = x^ , () x Z.

Conform teoremei 3 de izomorfism pentru inele există o bijecţie între mulţimea


S(Z, nZ) a idealelor lui Z ce conţin pe nZ şi mulţimea S(Zn) a idealelor lui Zn, care se
realizează prin corespondenţa I n(I). Fie J un ideal al lui Zn. Atunci există
−1
I = ϕ n (J) un ideal al lui Z care conţine pe nZ, deci este de forma I = mZ. Din condiţia
mZ  nZ  m | n.

mZ
În concluzie idealele lui Zn sunt de forma J = n(I) = n(mZ) = nZ cu m | n.

Zn
Din teorema 3 de izomorfism rezultă existenţa izomorfismului :Z/mZ mZ /nZ
care ne arată că inelele factor ale lui Zn sunt de forma Zm cu m | n.

mZ 12 Z
În (Z12, +, ) idealele bilaterale sunt 12 Z cu m |12, adică sunt 12 Z = (0),
6Z 4Z 3Z 2Z Z
, , , ,
12 Z 12 Z 12 Z 12 Z 12 Z = Z12.

Inelele factor ale lui Z12 sunt Zm cu m |12, adică Z12, Z6, Z4, Z3, Z2, Z.
INELE DE FRACŢII

Fie (A, +, ) un inel comutativ şi S o submulţime a sa, care nu conţine divizori


ai lui 0 şi nici pe 0. Mai mult mulţimea S este parte stabilă în raport cu operaţia de
înmulţire a inelului A. Vom construi în continuare o extensie a inelului A în care toate
elementele din S sunt inversabile.

Definiţie. O submulţime S a inelului A se numeşte sistem multiplicativ dacă


S este parte stabilă în raport cu înmulţirea inelului şi conţine elemente unitate ale
inelului (este monoid în raport cu înmulţirea inelului).

Teremă. Dacă (A, +, ) este un inel comutativ unitar şi S este un sistem


multiplicativ care nu conţine divizori ai lui 0, atunci există un inel A s, extensie a
inelului A, care mai mult este o A-algebră de morfism structural s: A As, astfel
încât () s S, elementul s(s) este inverasabil în As.

Definiţie. Dacă A este un inel comutativ unitar, un inel unitar B se numeşte


A –algebră de morfism structural  : A B, dacă  este un morfism unitar de inele
cu proprietatea că (a)  b = b  (a), () a  A, () b  B.

Demonstraţie. Considerăm produsul cartezian A x S = {(a, s) | a  A , s S}


pe care definim următoarea relaţie binară.
(a, s) ~ (a1, s1)  as1 = a1s. Această relaţie are proprietăţile:

1) este reflexivă deoarece: (a, s) ~ (a, s)  as = as, () (a, s)  A xS


2) simetrică deoarece: (a, s) ~ (a1, s1)  as1 = a1s a1s = as1  (a1, s1) ~(a, s)
3) tranzitivă deoarece: (a, s) ~ (a1, s1) şi (a1, s1) ~ (a2, s2) 


{as 1 =a1 s ¿ ¿ ¿¿  as1s2 = a2s1s

as1s2 - a2s1s = 0  (as2 – a2s)s1 = 0 as2 – a2s = 0

Dar s1 nu este divizor al lui 0 as2 = a2s  (a, s) ~ (a2, s2).

În concluzie relaţia ~ este o relaţie de echivalenţă pe A x S. Această relaţie


împarte mulţimea A x S în clase de echivalenţă. Notăm mulţimea claselor de
a
echivalenţă cu As iar clasa de echivalenţă a elementului (a, s) o notăm cu s .

Definim pe mulţimea As două operaţii algebrice numite adunarea fracţiilor şi


înmulţirea fracţiilor în modul următor:

a b at +bs a b ab
+ = ⋅ =
s t st ; s t st

Se poate arăta că aceste operaţii sunt bine definite, adică nu depind de


reprezentanţii aleşi ai claselor. De exemplu pentru prima operaţie avem:

(a, s) ~ (a1, s1) şi (b, t) ~ (b1, t1) 


{as 1=a1 s | tt 1 ¿ ¿¿¿
as1tt1 + bt1ss1 = a1stt1 + b1tss1  (at+bs)s1t1 = (a1t1 + b1s1) st 

at+bs a1 t 1 +b1 s
=
(at+bs, st) ~ (a1t1 + b1s1, s1t1)  st s1 t 1 .

Operaţia de adunare a fracţiilor este asociativă, comutativă, are element


0 a a
neutru clasa 1 şi pentru orice clasă s există clasa opusă - s , rezultă de aici că
(As, +) este un grup comutativ.
1
Înmulţirea fracţiilor este asociativă, comutativă, are element neutru clasa 1 şi
este distributivă faţă de adunarea fracţiilor  (As, +, ) este un inel comutativ unitar.

Să arătăm că As este o A-algebră. Pentru aceasta definim aplicaţia s: A  As


a a+b a b
= +
prin s(a) = 1 . s este un morfism de inele deoarece s(a+b) = 1 1 1 = s(a)+

+s(b), () a, b A.

1
Acest morfism este unitar deoarece s(1) = 1 . Deoarece inelul As este
comutativ avem:

b a b b a b b
= ⋅ = ⋅ =
s(a) . t 1 t t 1 t . s(a), () a  A, () t  As, ceea ce arată că As este o
A-algebră de morfism structural s.

a b
Morfismul s este injectiv deoarece s(a) = s(b)  1 = 1  a = b.

s
Dacă s  S atunci s(s) = 1 este un element inversabil în A s cu clasa inversă

( ) = 1s
−1
s
1 .

Definiţie. Inelul As construit mai sus se numeşte inelul de fracţii al lui A în


raport cu sistemul multiplicativ S (cu numitori din S) şi se notează S -1A.

Observaţie. Pentru un alt sistem multiplicativ S1 al lui A se obţine un alt inel de


−1
fracţii S 1 A. În concluzie există mai multe inele de fracţii asociate lui A.

Definiţie. Dacă sistemul multiplicativ S este format din toţi nondivizorii lui 0 din
A, atunci inelul S-1A se numeşte inelul total de fracţii al inelului A.

Observaţie. Dacă A este un inel integru adică fără divizori ai lui 0, atunci
S = A – {0} este un sistem multiplicativ, iar inelul S -1A este chiar un corp numit corpul
de fracţii al inelului A.
Observaţie. Deoarece morfismul structural s: A  As este injectiv, inelul A
este izomorf cu subinelul Im s a lui As = S-1A. Acest lucru ne permite să identificăm
a
elementele a A cu imaginile lor 1  A. În acest mod inelul A devine subinel al
inelului de fracţii S-1A, în care elementele lui S sunt inversabile. Se mai spune că
inelul A se scufundă în inelul S-1A.

Caz particular. Dacă aplicăm construcţia făcută mai sus inelului Z al


numerelor întregi, luând ca sistem multiplicativ S = Z – {0} obţinem corpul Q al
numerelor raţionale (Q este corpul de fracţii al lui Z în raport cu S). Scufundarea lui Z
n
în Q se face identificând fiecare număr n  Z cu fracţia 1  Q.

Observaţie. Dacă A este un corp comutativ, atunci corpul său de fracţii S -1A în
raport cu sistemul multiplicativ S = A – {0}, coincide cu A.

Vom da în continuare o proprietate a inelelor de fracţii numită proprietatea de


universalitate a inelelor de fracţii care ne arată că proprietăţile inelului de fracţii îl
detemină în mod unic până la un izomorfism. Adică repetând construcţia inelului de
fracţii pentru un alt inel se obţin, în anumite condiţii, inele de fracţii izomorfe.

Teoremă. Fie A un inel comutativ unitar şi S un sistem multiplicativ al lui A


format din non-divizorii lui 0 din A. Dacă B este o A-algebră de morfism structural
: AB, astfel încât pentru orice s  S, (s) este inversabil în B atunci există un
unic izomorfism de A-algebre : S-1A B care face comutativă următoarea diagrama:

A s S-1A


adică   s = .
a
()
Demonstraţie. Aplicaţia : S-1A  B este definită prin  s = (a)((s))-1. Să
arătăm mai întâi că această aplicaţie este bine definită adică nu depinde de
a a
reprezentanţii aleşi din clasa s . Fie perechea (a’, s’)  s , atunci perechea (a, s) ~
(a’, s’)  as’ = a’s. Aplicând  ultimei egalităţi obţinem:

(a)  (s’) = (a’)  (s) | [(s)]-1

(a)  [(s)]-1  (s’) = (a’) | [(s’)]-1

(a)  [(s)]-1 = (a’)  [(s’)]-1

( as ) =  ( a's' ) .
Deoarece B este o A-algebră elementele de forma (s) comută cu elementele
lui B, în particular comută între ele.

Să arătăm că  este morfism de inele.

( ) (
a b
+
 s t =
at+ bs
st ) = (at + bs)  [(st)] -1
=

= [(a) (t) + (b) (s)]  [(s) (t)]-1 =

= [(a) (t) + (b) (s)]  [(s)]-1  [(t)]-1 =

= (a)  [(s)]-1
( a
) (
+ (b)  [(t)] =  s +  t
-1
b
)
( as⋅bt ) =  ( abst ) = (ab) [(st)] -1
= (a)  (b)  [(t)]-1 [(s)]-1=

= (a) [(s)]-1 (b)  [(t)]-1


( a
) ( b
= s  t .
)
Verificăm comutativitatea diagramei, adică   s = .
a
()
Fie a A, (  s)(a) = (s(a)) =  1 = (a)  [(1)]-1 = (a). Acest morfism 
este unic determinant prin construcţia sa.

Consecinţă. Dacă K este un corp şi A este un subinel unitar al lui K, atunci


există un subcorp al lui K izomorf cu corpul de fracţii al lui A.

Exemplu. Considerând inelul întregilor lui Gauss Z[i] = {a + ib | a,bZ, i2 = -1}


ca subinel al corpului C al numerelor complexe, corpul de fracţii al acestui inel este

{ m+in
a+ib
| a , b , m , n ∈ Z , a+ib≠0 } şi este izomorf cu subcorpul Q[i] = {a + ib | a,bQ,
i2 = -1} al lui C.

Arătăm în continuare că proprietatea de universabilitate caracterizată inelului


de fracţii S-1A până la un izomorfism.

Teoremă. Dacă B este o A- algebră de morfism structural : A B astfel încât


() s  S, (s) este inversabil în B, şi dacă B are aceeaşi proprietate de
universabilitate ca şi inelul de fracţii S -1A, atunci există un unic izomorfism de A –
algebre, : S-1A B care verifică relaţia  =   s .

INELE DE POLINOAME

Inelul polinoamelor se poate defini în două moduri:

1) Se obţine dintr-un inel dat prin adjuncţionarea unor elemente noi numite
nedeterminate;
2) Se obţine ca un subinel al inelului de şiruri cu elemente dintr-un inel dat. În acest
caz nedeterminata va fi şirul x = (0, 1, 0, 0, …)

Construcţia inelului de polinoame prin adjuncţionarea nedeterminatelor


intersect Ci
Fie A un inel şi (C i)iI o familie de subinele a lui A. Se ştie că i∈ I este subinel
a lui A.
Dacă C  A este un subinel a lui A şi M  A este o submulţime nevidă, atunci
există familia de subinele a lui A.

M = {C’ | C’ conţine C, C’ conţine M, C’ subinel}

C’
A

C[M]

intersect C'
Considerăm inelul C[M] = c'∈M , care este cel mai mic subinel al lui A ce
conţine pe C şi M.

Definiţie. C[M] se numeşte subinel generat de C şi M în A, sau subinelul


obţinut prin adjuncţionarea mulţimii M la subinelul C în A.

Ne propunem să determinăm forma elementelor din C[M]. Deoarece C[M] este


i1 i 2 in
subinel pentru () c  C şi () x1, x2, …, xn  M avem c x 1 x 2 .. . x n  C[M] pentru () i1,
i2, …, In  N.

i i i
Definiţie. Elementul c x 1 x 2 .. . x n se numeşte monom în nedeterminatele x1,
1 2 n

x2, … xn cu coeficientul c  C.

(c )
i1 i i
i1,2 , . . . ,n x 1 x22 .. . xnn
Definiţie. Dacă i , i ,.. ., i
1 2 n este o familie finită de monoame,


i i i
c i i .. .i x 11 x 22 . .. x nn
1 2 n
i ,i ,. ..i
atunci expresia 1 2 n se numeşte expresie polinomială cu coeficenţi
din C în nedeterminatele x1, x2, …, xn.

Propoziţie. Inelul C[M] coincide cu mulţimea elementelor inelului A care se


pot scrie ca expresii polinomiale în elementele lui M şi cu coeficienţi din C.
Exemple: 1) Dacă A = C şi C = Z iar M = {i} cu i2 = -1, atunci C[M] = {z = a+ib |
a, b  Z} = Z[i] adică inelul întregilor lui Gauss.

2) A = R, C = Q, M = { √ 2 , √ 3 }  C[M] = Q[ √ 2 , √ 3 ] =

= {x  R| x = a + b √ 2 +c √ 3 , a, b, c  Q}.

3) A = R, C = Q, M = {}, atunci C[M] = {x  R | x = a0 + a1 + a22+ …+ann,


a0, a1, …, an  Q} = Q[].

Fie A un inel şi X  A un element. Putem defini inelul de polinoame în


nedeterminata X şi cu coeficienţi din A ca fiind inelul A[X] obţinut prin adjuncţionarea
la A a elementului X.

Dacă X1, X2, …, Xn  A putem defini inelul de polinoame în nedeterminatele


X1, X2, …, Xn cu coeficienţi din A ca fiind inelul A[X 1, X2, …, Xn] obţinut prin
adjuncţionarea la inelul A a elemetelor X 1, X2, …, Xn.

Construcţia inelului de polinoame ca subinel al inelului de şiruri cu elemente dintr-


un inel dat
Fie A un inel şi AN = {f : N  A} mulţimea tuturor şirurilor de elemente din A.
Notând f(n) = xn, () n  N, pentru un element f  AN obţinem reprezentarea standard
a unui şir (xn)n0 care se va nota în continuare cu f = (x0, x1, x2, …, xn, …).

Pe mulţimea AN introducem două operaţii algebrice, induse de operaţiiile


inelului A:

1) Adunarea şirurilor: dacă f, g  AN cu f = (x0, x1, x2, …, xn, …) şi g = (y0, y1,


y2, …, yn, …) atunci suma celor două şiruri se defineşte prin f+g = (x 0 + y0, x1 + y1,
x2 + y2,…, xn + yn, …).

Propoziţie. AN cu adunarea şirurilor mai sus definită capătă o structură de


grup comutativ, deoarece adunarea şirurilor este evident asociativă şi comutativă, cu
element neutru, şirul nul (0, 0, 0, …, 0, …) şi orice şir f= (x 0, x1, x2, …, xn, …) admite
şirul opus –f = (-x0, -x1, -x2, …, -xn, …).
Notăm cu A(N) mulţimea tuturor şirurilor care au numai un număr finit de
termeni nenuli, adică

A(N) = {f  AN | () n  N astfel încât f(i) = 0, () i  n}.

Definiţie. Se numeşte gradul elementului f  AN şi se notează cu grad (f) sau


gr(f) numărul natural n pentru care f(n)  0 şi f(i) = 0, () i  n+1, adică poziţia
ultimului element nenul din scrierea lui f, micşorată cu o unitate.

Exemplu. Pentru f =
( f(0) ¿ f(1) ¿ f(2 ) ¿ f(3) ¿ f(4) ¿ f(5)¿ f(6 ) ¿ )
1¿ I ¿ ¿, 2¿ I ¿ ¿,0¿ I ¿ ¿,−3¿ I ¿ ¿,1¿ I ¿ ¿ ,4¿ I ¿ ¿,0¿ I ¿¿ ,0,0,0..
.

grad f = 5.

Observaţie. Pentru elementul nul f = (0, 0, 0, …) convenim să luăm grad f= .

Propoziţie. Dacă f, g  AN atunci:

max (grad f, grad g), dacă grad f  grad g

grad (f + g) = grad f, dacă gr f = gr g şi an-1 + bn-1  0

< gr f, dacă gr f = gr g şi an-1 + bn-1 = 0

Propoziţie. Mulţimea A(N) este un subgrup al grupului (AN, +).

2) înmulţirea şirurilor din A(N): dacă f, g  A(N) cu gr f = n şi gr g = m atunci


definim şirul f  g AN ca fiind elementul cu componentele

k
∑ f (i) g(i)=∑ f (i) g(k−i)
(f  g)(k) = i+ j=k i=0 = f(0) g(k) + f(1) g(k-1) + … + f(k-1) g(1)+ f(k) g(0)

Observaţie. Această regulă se reţine uşor în modul următor: elementul de


rang k al şirului produs se obţine înmulţind primele k+1 elemente din şirul f luate în
ordinea naturală cu primele k+1 elemente din şirul g luate în ordinea inversă şi
adunând produsele obţinute.

f = (x0, x1, x2, x3, x4 …)

g = (y0, y1, y2, y3, y4 …)


f  g = (x0y0 , x0y1+ x1y0 , x0y2 +x1y1+x2y0 , x0y3+x1y2+x2y1+ x3y0…).

Exemplu. f = (1, 3, -2, 4, 1, 5, 0, 0, …)

g = (2, 1, 3, -1, 4, 2, 3, 0, 0, …)

f  g = (2, 7, 2, 14, 1, 39, 5, 35, …)

grad (f  g) = 13.

Propoziţie. Mulţimea A(N) împreună cu operaţiile de adunare şi de înmulţire a


şirurilor capătă o structură de inel comutativ, iar aplicaţia : A  A(N) definită prin

(a) = (a, 0, 0, 0 …) este un morfism injectiv de inele.

Demonstraţie. Verificăm asociativitatea înmulţirii şirurilor.

Fie f, g, h  A(N), () n  N avem:

∑ (f⋅g)(l)h(k)= ∑ ( ∑ f (i) g( j)) h(k)= ∑ f (i) g( j) h(k)


[(fg) h](n) = l+k=n l+k=n i+j=l i+ j+k=n

∑ f (i)(g⋅h)( p)= ∑ f (i)( ∑ g( j) h(k))= ∑ f (i) g( j) h(k)


[ f (g h)](n) = i+p=n i+p=n j+k=p i+j+k=n

Comutativitatea înmulţirii. Fie f, g  A(N).

∑ f (i) g( j)= ∑ g( j) f (i)


(fg)(n) = i+ j=n i+ j=n = (g  f) (n), () n  N.

Înmulţirea este distributivă faţă de adunarea şirurilor.

() f, g, h  A(N), () n  N.

∑ f (i ) ( g+h)( j)= ∑ f (i )[ g( j)+h( j)]= ∑ f (i) g( j )+ ∑ f (i ) h( j)


[f(g + h)](n) = i+ j=n i+ j=n i+ j=n i+ j=n =

= (f  g)(n) + (f  h)(n) = (fg + fh)(n).

Elementul neutru al operaţiei de înmulţire a şirurilor este (1, 0, 0, 0 …) unde 1


este unitatea inelului A.
 este morfism deoarece:

(a + b) = (a+b, 0, 0, …) = (a, 0, 0 …) + (b, 0, 0, …) = (a) + (b)

(ab) = (ab, , 0 …) = (a, 0, 0…)(b, 0, 0, …) = (a)  (b), () a, b A

 este injectiv: (a) = (b)  (a, 0, 0…) = (b, 0, 0, …) a = b.

Definiţie. Inelul A(N) se numeşte inelul polinoamelor de o nedeterminată cu


coeficienţi din inelul A. Un element f  A(N) se numeşte polinom într-o
nedeterminată cu coeficienţi din inelul A.

Dacă f  A(N) cu gr f = n şi f = (a 0, a1, a2, …, an, 0, 0 …) atunci elementele a 0,


a1 … an  A se numesc coeficienţii polinomului f.

Se numeşte nedeterminată polinomul X  A(N) definit prin X = (0, 1, 0, 0 …).

Observaţie. Puterie nedeterminatei X sunt:

X2 = (0, 0, 1, 0, 0 …)

X3 = (0, 0, 0, 1, 0, 0 …)

( ⏟
0, 0, . .., 0 , 1, 0 , 0.. .
)
Xn = n elemente

Consecinţă. Datorită reprezentării de mai sus a puterilor lui X, un polinom f de


grad n de forma f = (a0, a1, a2, …, an…) se va scrie sub forma f =a0 + a1X2 +…+ anXn.

Propoziţie. Inelul A(N) coincide cu inelul A[X] obţinut prin adjuncţionarea lui X
la inelul A.

Observaţie. Inelul A(N) capătă o structură de A- algebră de morfism structural


: A  A(N) injectiv. Din acest motiv identificăm inelul A cu imaginea sa (A)  A(N) şi
astfel A este privit ca un subinel al lui A(N).

Convenţie. Notăm de acum încolo cu A[X] inelul polinoamelor într-o


nedeterminată cu coeficienţi din A.
PROPRIETĂŢILE POLINOAMELOR.
n m

∑ ai x i
∑ ajx j
Propoziţie. Fie A un inel şi f = i=0 , g= j=0 două polinoame din A[X] cu
grad f = n şi grad g = m. Dacă an şi bm nu sunt divizori ai lui zero în inelul A, atunci

grad fg = grad f + grad g.

Dacă A este inel integru (nu are divizori ai lui zero), atunci A[X] este tot un inel
integru şi () f, g  A[X] avem

grad (fg) = grad f + grad g

Teoremă. (Proprietatea de universabilitate a inelului de polinoame de o


nedeterminată).

Dacă A este un inel, A[X] este inelul polinoamelor într-o nedeterminată, iar B
este o A-algebră de morfism structural f: A  B, atunci pentru () b  B, există un
morfism unic de A-algebre, b: A[X]  B cu proprietatea că b(x) = b.

Observaţie. În condiţiile prezentate proprietatea de universabilitate ne arată


n
∑ ai bi
că putem asocia oricărui polinom f  A[X] elementul f(b) = i=0 B care va
reprezenta imaginea lui b prin f.

S-ar putea să vă placă și