Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-- --
în stare să asigure ea însăși soluționarea problemei evreiești”.
Radu Lecca și Mihai Antonescu au creat Centrala Evreilor din
România, pentru a contrabalansa Confederația Societăților
Evreiești din România și care, împreună cu Crucea-Roșie,
-- --
aducea deportaților din Transnistria merinde și medicamente,
ba chiar obținea repatrierea unora dintre ei.
În noiembrie 1941, ambasada Germaniei la București se
plângea că ambasadele române din Europa se opun deportării
-- --
dezintereseze de evreii români din acea țară, care erau
arestați de autoritățile franceze colaboraționiste și predați
Germaniei .
În iulie 1942, ambasada română din Berlin le afirmă Germanilor
-- --
mareșalului Antonescu de a autoriza repatrierea a circa 75.000
de evrei din Transnistria și plecarea lor spre Palestina, cu
condiția ca Sfatul Mondial Evreiesc să-i plătească României o
însemnată indemnitate.
-- --
Glogojanu, comandant al orașului, împreună cu alți 40 de militari.
Generalul Constantin Trestioreanu, a replicat spânzurând
aproximativ 5.000 de persoane în ziua și noaptea următoare, de
felinare și balcoane. Majoritatea celor spânzurați au fost evrei,
deoarece partizanii, care cunoșteau perfect canalizarea orașului,
erau mult mai greu de prins.
La data de 23 octombrie, 19.000 de evrei au fost arestați pe
cartiere și deținuți în hangare, biserici și săli publice. Numărul
total al victimelor este estimat a fi între 15.000 și 40.000 de
evrei odeseni.
Pe 1 noiembrie, 33.885 de evrei supraviețuitori au fost regrupați
la apus de oraș, în cartierul Moldoveanca și în colhozurile și
grajdurile din jurul Odesei în vederea deportării în nordul
Transnistriei. Majoritatea au murit de dizenterie, foame și frig în
decursul lunii decembrie. Raul Hilberg afirmă că în total măcelul
de la Odesa ar fi cauzat aproximativ 100.000 de morți. Într-o
scrisoare a mareșalului Antonescu din 19 octombrie 1941 către
fostul său coleg de liceu Wilhelm Filderman, Conducătorul
statului se justifică astfel: „La Odesa, evreii sunt cei care au
insistat pentru ca trupele rusești să ne opună o rezistență
îndârjită și inutilă, numai ca să ne aducă nouă cât mai mari
daune”.
• Prin lovitura de stat din 23 august 1944
România trece de partea Aliaților declarând
război Puterilor Axei. Guvernul generalului
Constantin Sănătescu desființează toate
măsurile și legile împotriva evreilor. Chiar și
după 12 septembrie când s-a semnat
armistițiul, nu le-a permis multor dintre evreii
deportați în Transnistria să-și reocupe
domiciliile, cel mai adesea jefuite sau ocupate